<HTML>

<BODY>

<P ALIGN="CENTER"><B>IMPORTANŢA FĂGĂDUINŢELOR</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Îngerii îndurării Lui &#151; făgăduinţele Lui nespus
de mari şi scumpe &#151; se îngrijesc de noi şi ne întăresc.”
R. 2412, c.2, p.3.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Pe măsură ce ne umplem minţile cu făgăduinţele
lui Dumnezeu, întregul caracter, întreaga viaţă se
transformă”. R. 5739, c.1, p.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„În măsura în care avem făgăduinţele înaintea
minţilor noastre, în acea măsură avem putere şi curaj să
alergăm pe calea îngustă”. R. 5095, c.1, p.4.
<P ALIGN="JUSTIFY"> „Poporul Domnului ar trebui să-şi aplice
făgăduinţele grijii divine atât de complet încât inima lui să fie cu
totul eliberată de îngrijorare”. F. 516, p.2.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cei care pot şi vor manifesta deplină încredere în
toate făgăduinţele divine vor putea merge din biruinţă în
biruinţă, din binecuvântare în binecuvântare, din bucurie în
bucurie, de la o realizare la alta şi vor avea la sfârşit o
glorioasă biruinţă asupra lumii, cărnii şi Adversarului, prin
meritul acordat şi ajutorul continuu al Celui care ne-a iubit şi
nea cumpărat. În faţa acestei clase uriaşii împotrivirii
şi deznădejdii îşi pierd puterile, întocmai cum Goliat
şi-a pierdut puterea în faţa pietrei din praştia lui David”.
R. 4046, c.2, jos.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Hrăniţi-vă” din făgăduinţe </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aceste făgăduinţe care ne sunt date sunt hrana
spirituală din care noi, ca şi creaturi noi
embrionare, trebuie să ne hrănim. Oricâtă hrană ne-ar fi furnizată,
dacă din-tr-un motiv oarecare neglijăm a ne însuşi
hrana spirituală necesară, vom fi deficitari într-o anumită
măsură. Cuvintele apostolului par să întărească acest gând: «...
nea dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca
<B>prin ele</B> să» ne facem «părtaşi firii dumnezeieşti», ceea ce
înseamnă că dacă nu le folosim nu vom fi părtaşi ai firii
dumnezeieşti, dar dacă le vom folosi vom putea să ne întărim
«chemarea şi alegerea» şi să devenim comoştenitori cu Cristos.”
R. 4665, c.2, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>Nu trebuie neglijate. Trebuie folosite continuu </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Făgăduinţele Cuvântului divin ne-au fost date
ca temelia credinţei &#151; combustibilul care produce în
noi puterea de a <B>vrea</B> şi de a <B>face</B> buna plăcere a lui
Dumnezeu. De aceea, aceste făgăduinţe îndurătoare nu
trebuie neglijate, ci trebuie folosite continuu, trebuie să fie
continuu în noi ca să ne dea energie. Şi energia trebuie folosită,
iar noi trebuie să înaintăm în aceeaşi măsură
împotriva cursului acestei lumi.” R. 2879, c.1, sus.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Adânciţi-vă” în ele</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Adânciţi-vă în făgăduinţele lui Dumnezeu din ce în
ce mai mult. Pe măsură ce faceţi aceasta, rădăcinile
credinţei vor absorbi hrana şi o vor dispersa în viaţa voastră, iar
voi veţi creşte aşa cum creşte un pom prin faptul că e
hrănit, alimentat. Numai astfel veţi deveni întemeiaţi în
<B>Credinţă</B>”. R. 5559, c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>Inima trebuie umplută cu făgăduinţe </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dacă făgăduinţele Cuvântului divin nu vor fi primite
în inimă pentru a-i satisface acesteia dorinţele şi aşteptările,
ea se va hrăni cu alte lucruri; lumea, carnea şi diavolul
se îngrămădesc toate în jurul ei, oferindu-i atracţii
variate, dintre care unele vor fi primite dacă inima nu va fi
umplută şi ţinută umplută.” R. 3552, c.2, p.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Pentru adevărata Evlavie nu poate fi găsit
vreun stimulent mai mare decât făgăduinţele scumpe date
nouă.” R. 2228, c.2, p.5.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Bucuria noastră depinde în mare măsură de
studierea Cuvântului şi de cunoştinţa pe care o avem cu privire
la făgăduinţele scumpe pe care le conţine pentru cei
care biruiesc.” R. 5460, sus.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>Străduiţi-vă să înţelegeţi însemnătatea lor </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Obiectiv şi atent, trebuie să cântărim şi să ne
străduim să înţelegem importanţa făgăduinţelor şi să adunăm
din ele inspiraţia lor înviorătoare.” R. 3149, c.1, p.6.
<P ALIGN="JUSTIFY"><B>Valoarea lor &#151; mai deplin
înţeleasă</B> <B>pe măsură ce trăim mai aproape de Domnul </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Pe măsură ce Spiritul lui Dumnezeu atrage
inimile noastre într-o mai strânsă părtăşie şi simpatie cu
mintea divină, valoarea acestor făgăduinţe scumpe este din ce
în ce mai bine înţeleasă până acolo încât în inimile noastre
se va aprinde acelaşi sfânt entuziasm care a umplut
inimile apostolilor.” R. 3149, c.1, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>Însuşindu-ni-le creştem în har şi cunoştinţă </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„După ce făgăduinţele sunt ale noastre se cere timp
şi o continuă întrebuinţare a credinţei pentru ca să
apreciem corect făgăduinţele lui Dumnezeu şi pentru a ni le
însuşi; aceasta este numită scriptural „creştere în har
şi cunoştinţă”. Creştem în cunoştinţă pe măsură ce
remarcăm făgăduinţele lui Dumnezeu şi, prin credinţă, ni le aplicăm
şi căutăm să discernem în vieţile noastre împlinirea
acestor făgăduinţe; în acelaşi timp creştem în har, căci dacă
fiecare element al cunoştinţei nu este primit într-o inimă bună
şi cinstită şi nu produce măsura sa de ascultare şi
dreptate (har) nu vom fi pregătiţi pentru următorul pas al
cunoştinţei şi vom fi astfel opriţi sau poate chiar întorşi înapoi.”
R. 3156, c.2, p.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Preţioase făgăduinţe sunt acestea, minunate
cuvinte ale vieţii! Să ţinem seama de ele din nou şi din nou,
pentru ca toată semnificaţia lor frumoasă să pătrundă adânc
în inimile noastre şi să producă roadele lor binecuvântate
în vieţile noastre. Fie ca ele să ne înveselească în fiecare
oră întunecoasă şi de încercare şi să ne împrospăteze
puterile ostenite cu reînnoită vigoare, reînnoit curaj şi zel ca
să putem înainta pe calea îngustă până când, în adevăr,
«ochii noştri vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui»”.  R.
5863, c.1, p.2

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>Daţi-le mai multă atenţie </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Pentru ca anul să fie unul de un progres şi
o binecuvântare spirituală mai mare decât de
obicei, recomandăm ca fiecare din noi să dea mai multă
atenţie decât înainte <B>făgăduinţelor</B> lui Dumnezeu pentru noi
ca Biserică a Sa şi <B>condiţiilor</B> prin care ele ne vor fi
făcute sigure.” R. 2240, c.1, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>Curaj şi putere din făgăduinţe</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Sunt multe dificultăţi de învins şi se cere curaj
pentru a le învinge. Însă curajul născut din credinţa în
Dumnezeu şi din «făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe»
îi întăreşte (pe copiii lui Dumnezeu &#151; n. t.), când altfel
ar putea fi copleşiţi. Le dă o putere de care toţi ceilalţi
sunt străini. Dacă un copil al lui Dumnezeu devine descurajat şi
îşi pierde speranţa şi puterea, aceasta se întâmplă
din cauză că el nu se mai ţine de făgăduinţele de ajutor
făcute de Domnul. A pierde curajul înseamnă a pierde
credinţa. Pierderea credinţei şi a curajului îl face pe copilul
lui Dumnezeu neputincios în faţa duşmanilor săi. Trebuie
să ne încredem în Tatăl nostru chiar şi atunci când
înţelegerea providenţelor Sale este acoperită ochilor noştri şi
când eforturile noastre de a-L servi par a fi îngrădite.” R.
5712, c.1, p.7, c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>Trebuie crezute cu adevărat, pe deplin, şi
însuşite personal. O influenţă puternică </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Făgăduinţele lui Dumnezeu făcute celor din
această clasă sunt nespus de mari şi scumpe, iar dacă ele
sunt crezute cu adevărat nu vor înceta să le influenţeze
puternic viaţa; însă dacă ele nu sunt primite este clar că ele nu
pot avea nici o putere asupra vieţii. Mai mult decât atât,
dacă ele nu sunt crezute pe deplin, dacă nu sunt însuşite în
mod personal, ele nu sunt aplicabile şi nimeni nu poate
spera nimic din ele. Acest lucru este clar arătat în
cuvintele apostolului: «cel drept va trăi prin credinţă»”. R. 1798, c.1,
p.6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>Credeţi cu atâta stăruinţă încât făgăduinţele
să devină realităţi vii </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Pavel a privit la lucrurile care erau înainte,
credinţa lui a îmbrăţişat făgăduinţele lui Dumnezeu cu o
asemenea stăruinţă încât pentru el erau realităţi vii care-i
inspirau zel şi credincioşie. El a îngăduit minţii sale să
stăruiască asupra subiectelor cereşti, aşa cum i-a sfătuit pe alţii
spunând: «Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic
de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este
vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice virtute şi
orice laudă, la acestea să vă gândiţi.» În acest fel a privit el la
lucrurile care erau înainte; şi tot astfel trebuie ca şi noi
să ne adunăm inspiraţia noastră spre sfinţenie şi
curajul nostru spre îndurare şi credincioşie stăruitoare, chiar
până la moarte.” R. 1885, c.2, p.2.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Fiecare ar trebui să
<B>cultive</B> credinţa în propria sa inimă: (a) împrospătându-şi continuu memoria
cu făgăduinţele divine, devenind foarte familiar cu acestea
în Cuvântul Tatălui. (b) El ar trebui să caute tot mai mult
săşi aducă aminte că, având legământul său făcut cu
Domnul, aceste făgăduinţe sunt ale lui şi în inima lui şi cu buzele
lui ar trebui să le susţină ca fiind ale sale înaintea
Domnului în rugăciune cu mulţumiri. Ar trebui să le susţină ca
ale sale în propriile-i gânduri şi în convorbirile cu fraţii
privind lucrurile sfinte. Când se ivesc încercări, dificultăţi
sau încurcături, el trebuie să se gândească la aceste
făgăduinţe, amintindu-şi că ele îi <B>aparţin</B> &#151; pentru că Dumnezeu
lea promis celor care Îl iubesc astfel &#151; care au făcut
un legământ prin sacrificiu de sine”. R. 2642, c.2, p.7.

<P ALIGN="CENTER"><B>„FĂGĂDUINŢE NESPUS DE MARI ŞI SCUMPE”

<P ALIGN="CENTER">VECHIUL TESTAMENT</B>

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi
răsplata ta cea nespus de mare.” Gen. 15:1 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dumnezeu a fost <B>scutul</B> lui &#151; ca să-l protejeze,
să-l păzească de mânia şi puterea tuturor regilor
pământului şi a armatelor lor, fiind capabil şi dorind să facă
toate lucrurile să lucreze spre binele lui. Ce mângâiere a fost
în acest gând! Cum ne aminteşte că Dumnezeu este şi
scutul nostru, cel care ne protejează de orice lucru rău sau
de orice putere rea. Gândul este frumos exprimat într-una din
cântările noastre:  «Cel ce mi-eşti scut şi păzitor,/
Venind vifor îngrozitor,/ Tu-mi eşti scăparea, Tu m-ascunzi,/
Ţie totul e-aplecător»”. R. 2853, c.2, p.3.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Mângâierea dată aici lui Avram este cea dată
tuturor celor ce au credinţa lui Avraam, şi paralela ei în
Noul Testament este declaraţia preţioasă a Domnului
nostru din Ioan 14:21,23: „Cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl
Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui. ... Noi vom veni la el şi
ne vom face locuinţa împreună cu el”. Astfel, în
mijlocul tuturor ispitelor şi încercărilor care ne înconjoară
în peregrinajul nostru pământesc, în timp ce umblăm
prin credinţă spre moştenirea binecuvântată rezervată
sfinţilor biruitori, şi noi putem recunoaşte vocea Domnului
nostru, spunând: «Nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta
cea nespus de mare».” R. 1906, c.1, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?”
Gen. 18:14 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Spiritul lui Dumnezeu este puternic în orice fel
este aplicat. Pentru a ilustra puterea Spiritului, apostolul
ne îndreaptă atenţia spre Domnul nostru Isus şi moartea
Sa literală şi spre modul în care Spiritul Sfânt al lui
Dumnezeu L-a ridicat din moarte în înviere. Gândul este că
această putere a lui Dumnezeu, astfel exercitată pentru
Domnul Isus şi pe care El a promis că o va exercita la fel la
sfârşitul acestei vârste pentru toate membrele credincioase
ale corpului lui Cristos, indică o putere a lui Dumnezeu
prin care, dacă se foloseşte de ea, noua creatură va găsi tăria
să cucerească, să-şi supună carnea, şi mai mult decât atât,
să o facă activă, energică în serviciul dreptăţii.” R. 3203, c.1,
p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni
pe unde vei merge.” Gen. 28:15</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„De la capătul îndepărtat al scării, Iacov a auzit
vocea Domnului spunând: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul
tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care
eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. ... Iată, Eu sunt cu
tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge». ... Aceasta
a fost exact mângâierea şi încurajarea de care Iacov
avea nevoie. ... El a fost mulţumit cu pierderea tuturor
lucrurilor deoarece avea încă favoarea divină, fiind recunoscut
de Dumnezeu ca moştenitor al acestei minunate
făgăduinţe, a cărei însemnătate a putut-o aprecia în mică măsură.
La fel este cu toţi cei care au auzit vocea Tatălui şi au
fost conduşi sau atraşi de făgăduinţele Sale, care au
renunţat la orice alte ambiţii în viaţă ca să poată ajunge la
favoarea divină şi la cea mai mare binecuvântare ca moştenitori
ai lui Dumnezeu.” R. 3965, c.1, p.1,2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea
de spus.” Exod. 4:12</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Precum I-a spus lui Moise în trecut, Dumnezeu
le spune astăzi celor umiliţi: «Eu voi fi cu gura ta şi te
voi învăţa ce vei avea de spus». După cum o lecţie este să
nu ne încredem în noi înşine, în judecata noastră sau
în puterea noastră, o altă lecţie importantă este că trebuie
să avem toată încrederea, absolută încredere în
Dumnezeu. Până când această lecţie nu este învăţată, nimeni nu va
fi cu adevărat potrivit ca purtător de cuvânt al lui
Dumnezeu. ... Toate Scripturile ne indică faptul că umilinţa este
o calitate esenţială pentru toţi cei din poporul Domnului
care ar putea fi folosiţi de Domnul în orice lucrare
importantă sau specială pentru El. Dacă urmaşii Domnului ar
avea mereu în minte acest lucru şi şi-ar croi cu stăruinţă
cursul în conformitate cu el, cât de mult ar fi ei folosiţi &#151;
putem fi siguri de aceasta.” R. 5262, c.2, p.1,3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.”
Exod. 33:14</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Domnul este întotdeauna cu poporul Său. El
se gândeşte întotdeauna la noi, fiind atent la
interesele noastre, păzindu-ne în pericol, dându-ne lucruri
temporale şi spirituale, citindu-ne inimile, luând în seamă
fiecare impuls de devotament iubitor faţă de El,
modelând influenţele din jurul nostru pentru disciplinarea şi
finisarea noastră şi ascultând cea mai slabă chemare a noastră
după ajutor sau afecţiune sau părtăşie cu El.” R. 3251, c.2, p.2.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Când Dumnezeu vorbeşte despre prezenţa Sa
cu slujitorii Săi nu trebuie să ne gândim că El este cu ei
în prezenţa Sa <B>trupească</B>, ci că este prezent prin Spiritul
Său şi prin mesagerii  îngereşti, susţinându-i,
binecuvântân-du-i şi călăuzindu-i. El îi protejează de orice lucru care
i-ar vătăma. El veghează asupra fiecărui interes al lor şi
le poartă de grijă cu gingăşie.” R. 5547, c.2, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună”
Deut. 28:12 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Acum ziua Domnului a sosit: noi trăim acum în
ziua prezenţei Fiului Omului &#151; «Domnului secerişului»,
care are pe capul Său o coroană de aur (autoritate divină) şi
în mână (putere) o seceră ascuţită &#151; secera
«adevărului prezent», dezvăluirea clară a «Cuvântului lui
Dumnezeu (care) este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie
cu două tăişuri . ... şi care judecă gândurile şi intenţiile
inimii». El trimite astfel de «lucrători», «îngeri» sau «mesageri»
la seceriş cum a trimis şi în secerişul vârstei iudaice, adică
pe ucenicii Săi consacraţi şi credincioşi, care poartă
Mesajul Secerişului &#151; Planul lui Dumnezeu descoperit acum
pe deplin împreună cu timpurile şi sezoanele lui stabilite.”
R. 1362, c.1, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuşi cu
tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.” Deut. 31:6 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Încă mai poate fi adevărat pentru poporul Domnului
că lucrurile vor părea foarte întunecate; dar ei nu cad şi nu
vor cădea în disperare orice ar veni, pentru că Domnul a
spus că nu ne va lăsa şi nu ne va părăsi niciodată.
Această făgăduinţă plină de îndurare trebuie să ne dea o
nădejde tare şi neclintită. Trebuie să ne ţinem de ancora
nădejdii noastre. Poziţia noastră, prin urmare, diferă foarte mult
de cea a lumii, care nu are nici o nădejde specială. Oamenii
din lume nu au ancoră solidă, nu au făgăduinţe preţioase
care să-i ţină tari. Noi ştim că în cel mai rău caz, chiar dacă
ar trebui să murim de foame, speranţa noastră stă dincolo
de văl, dincolo de moarte. De aceea, sfinţii de astăzi ai
lui Dumnezeu privesc moartea ca pe o poartă prin care
se intră. ... într-o îndeplinire a tuturor nădejdilor şi
bucuriilor noastre.” R. 5671, c.1, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va
fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme
şi nu te înspăimânta!” Deut. 31:8</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Providenţa lui Dumnezeu peste aceştia, fiii Lui,
este o providenţă foarte specială: toţi paşii lor sunt rânduiţi
de Domnul; chiar şi firele de păr din cap le sunt
numărate (Luca 12:7). Ochii Lui sunt îndreptaţi întotdeauna spre
cel drept şi urechile Lui sunt deschise la rugăciunile
acestuia. Toţi îngerii sunt duhuri slujitoare trimise pentru a-i
sluji pe aceşti moştenitori ai mântuirii. Toate lucrurile
sunt făcute să lucreze împreună spre binele celor care-L
iubesc pe Dumnezeu şi sunt chemaţi conform scopului Său. Cât
de minunată şi specială este această grijă! Iar aceştia
au făgăduinţa ei până la sfârşitul stării lor de
încercare. Dumnezeu este într-adevăr un Tată pentru toţi cei care îşi
pun încrederea în El; însă este o mare diferenţă între
cei care sunt fiii Săi şi cei care rămân străini şi chiar
duşmani.” R. 1561, c.1, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„El este preaiubitul Domnului şi va locui în
siguranţă lângă El. Domnul îl va ocroti totdeauna şi el se
va odihni între umerii Lui.” Deut. 33:12 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dar numai cel credincios este păzit astfel. Nu
trebuie să înţelegem că Domnul îi ocroteşte pe cei care nu
fac efortul necesar să <B>cunoască</B> voinţa lui Dumnezeu ca să
o poată <B>împlini</B>, ci pe cei care urmează în urmele lui
Isus, care fac tot ce le stă în putere spre a plăcea Domnului
aşa încât să fie capabili a discerne drumul pe care El ar vrea
ca ei să îl urmeze. Aceştia fac ca vocea laudei Lui să fie
auzită astăzi şi harul de-ajuns este partea lor. Dacă
încercările credinţei, supunerii şi încrederii vor fi mai mari în
viitorul apropiat decât au fost până în prezent, aceşti credincioşi
nu vor cădea. ... Ei vor fi puternici în Domnul şi în
puterea tăriei Lui, chiar dacă, pentru un timp, li se va cere să
Îl urmeze fără să poată vedea unde.” R. 5501, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci
Domnul Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge.”
Ios. 1:9 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Pentru a lupta cu lumea, carnea şi diavolul se cere
mai multă putere decât posedăm; avem nevoie de curajul
care ajunge la noi din această asigurare divină dată lui Iosua
(de sus). R. 3080, c.2, la mijloc.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Nici unul din toate cuvintele bune, rostite
asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a
rămas neîmplinit.” Ios. 23:14</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„În cele mai mici şi în cele mai mari afaceri ale vieţii
noastre El a vegheat întotdeauna pentru interesele
noastre. Fiecare nor a avut o căptuşeală aurie!  Ce am putea noi
săi dăm Domnului?” R. 5538, c.1, ultimul p., c.2, sus.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„El va păzi paşii preaiubiţilor Lui.” 1 Sam. 2:9 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nimic nu-i va atinge ca şi creaturi noi în Cristos.”
R. 5862, c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>Zilele noastre în mâinile lui Dumnezeu </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nu ştim dacă noi, care astăzi suntem aici, ne
vom întâlni din nou în carne sau nu. Ce importanţă are?
Suntem pe deplin mulţumiţi fie că trăim, fie că murim &#151;
indiferent ce hotărăşte providenţa divină cu privire la noi.
«Zilele mele sunt în mâinile Tale; Doamne, acolo vreau să fie»
&#151; frumoasă expresie, nu-i aşa? Dorim să se facă voia
Domnului în privinţa timpului schimbării noastre şi în
privinţa tuturor lucrurilor de care ne bucurăm zilnic împreună
&#151; toate îi sunt încredinţate Lui. Voinţele noastre sunt
complet moarte. Voinţa Lui trebuie să domnească în trupul tău,
în al meu şi în al tuturor.” R. 5728, c.2, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din
cauza Numelui Lui celui mare, căci Domnului I-a plăcut
să facă din voi poporul Lui.” 1 Sam. 12:22</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aplicând acest verset Israelului spiritual putem lua
şi noi o mare mângâiere din el. Dacă pentru Israelul
natural a fost o favoare să fie adoptat ca şi popor special al
lui Dumnezeu, ca şi casă a servilor, cu cât mai mare
este binecuvântarea pentru Israelul spiritual, adoptat de
Domnul ca şi casă a fiilor, supuşi Fiului mai mare, Isus; «şi casa
Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit
încrederea neclintită şi nădejdea cu care ne lăudăm!» (Evr.3:6).
Este bine că poporul Domnului a fost chemat să se teamă de
Domnul, să-L respecte; dar dacă Scripturile ar fi
conţinut numai porunci şi mustrări, întreg poporul Domnului
s-ar fi descurajat demult, cu si-guranţă. Dimpotrivă,
prin mustrări şi corectări Domnul ne dă mărturii foarte
preţioase cu privire la dragostea şi îndurarea Sa, la bunătatea
şi îndelunga Sa blândeţe, pentru a ne încuraja.” R. 3223,
c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul este stânca mea, cetăţuia mea,
Mântuitorul meu.” 2 Sam. 22:2 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aceasta este o asigurare binecuvântată aplicabilă
pentru toţi din poporul Domnului şi este pe deplin verificată de
toţi cei care îşi găsesc plăcerea în Domnul, care cugetă
la bunătatea Lui şi care aduc lauda cuvenită numelui
Său sfânt. &#151; «Domnul este stânca mea (pe care îmi pot clădi
în siguranţă speranţele), cetăţuia mea (în care mă pot
ascunde în siguranţă), salvatorul meu (în orice vreme de
necaz)»”. R. 2032, c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci ochii Domnului străbat tot pământul, ca
să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă
înaintea Lui.” 2 Cron. 16:9 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aceşti ochi despre care se vorbeşte reprezintă
influenţa Domnului, puterea Sa de <B>a
cunoaşte</B>, prin  orice mijloace. ... Fără îndoială, Dumnezeu are mijloace cu mult
superioare mijloacelor noastre. ... El ne spune că îngerii sunt
slujitorii Săi şi că aceştia au grijă de poporul Său. ... Dar
îngerii Domnului, ... au o grijă mai mare de noi, cei din
Biserica Evanghelică, decât faţă de oricine din poporul
Domnului care a trăit înainte în istoria lumii. Domnul este în
mod special interesat în Israelul spiritual. Deci, aceşti îngeri
au grijă de noi, supraveghează afacerile noastre şi sunt
agenţii sau canalele de comunicare către noi a voinţei Sale,
comunicare în sensul providenţelor pentru noi,
cauzând <B>această</B> providenţă sau
<B>cealaltă</B>.” R. 5634, c.1, p.3,4; 5635, c.1, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Bucuria Domnului este tăria voastră.” Neem.
8:10</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Capacitatea noastră de a ne bucura acum nu
este aceeaşi cu cea pe care o vom avea în curând, dar acum
este posibil să avem micile noastre vase pământeşti atât
de pline cât pot ele ţine din bucuria Domnului. ... (vezi
Ioan 14:23). Într-o asemenea companie poate vreun creştin
să nu reuşească să obţină măcar o măsură din bucuria
în Domnul? Nu, dacă credinţa sa îmbrăţişează făgăduinţa
şi o ţine, obţinerea bucuriei în Domnul va urma cu
siguranţă şi cu cât mai mult credinţa lui apucă făgăduinţa cu atât
mai mult va vedea împlinirea ei şi cu atât mai îmbelşugată
va fi bucuria lui; pentru că în prezenţa Domnului este
bucurie nespusă, indiferent de condiţii şi împrejurări.” R. 1949,
c.1, p.2,3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„De şase ori te va scăpa din necaz şi de şapte ori
nu te va atinge răul.” Iov 5:19 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dacă locuim în Cristos şi Cuvântul Său locuieşte
în noi, El va fi izbăvitorul nostru în şase necazuri şi în cel
de al şaptelea nu ne va părăsi &#151; pentru că am fost chemaţi
de Dumnezeu, pentru că am răspuns la chemare şi pentru
că noi căutăm să-L glorificăm în trupurile noastre. De
aceea nu trebuie să ne temem de ceea ce-ar putea să ne
facă oamenii.” R. 5539, c.1, p.8.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Unele din aceste făgăduinţe au fost rezumate de
către poet astfel: «Când prin ape adânci te chem să treci/
Râurile durerii nu te vor îneca;/ Căci Eu voi fi cu tine, necazul
săţi binecuvântez/ Şi chinul cel mai mare să-ţi sfinţesc»”.
R. 4784, c.2, sus.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Am necurmat pe Domnul înaintea mea; pentru
că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina.” Ps. 16:8 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„«La dreapta mea» &#151; cel mai aproape în
afecţiunea mea.” A. 92.
<P ALIGN="JUSTIFY">„În locul încrederii în sine înţelepciunea
dictează neîncrederea în sine, amintind slăbiciunile
şi imperfecţiunile şi corespunzător cu aceasta dictează
mai mare respect pentru Dumnezeu şi încredere în El,
care, mai mult decât orice altceva, ne va întări şi ne va face
în stare să ne îndepărtăm de răul stării noastre căzute.
... Numai când suntem astfel umiliţi şi credincioşi ne
face Domnul vasele Sale alese pentru a duce numele
Lui altora.” R. 5186, c.1, p.1; c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale
sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Ta.” Ps. 16:11</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aceştia au învăţat să aprecieze lucrurile vieţii
prezente după adevărata lor valoare; ei văd că toate bucuriile
vieţii sunt trecătoare şi nesatisfăcătoare şi că singura
valoare reală a ei constă în posibilităţile pe care le acordă de a
ne experimenta, disciplina, educa în lucrurile lui
Dumnezeu, de a auzi chemarea lui Dumnezeu şi de a ne
întări chemarea şi alegerea. Astfel folosind în mod potrivit
viaţa prezentă &#151; umblând pe cărarea vieţii pe care
Dumnezeu ne-o arată prin Cuvântul Său &#151; noi avem în
prezent bucurii, speranţă şi credinţă în lucrurile nevăzute, dar
care sunt sigure şi eterne; cunoscând de asemenea că în
curând, în prezenţa imediată a lui Dumnezeu vom avea o
bucurie nespusă şi desfătare veşnică la dreapta Lui &#151; locul  cel
mai important de favoare.” R. 1949, c.1, p.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Bucuria noastră este mult dependentă de
studierea Cuvântului şi de cunoaşterea preţioaselor făgăduinţe pe
care le conţine.” R. 5460, c.1, sus.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul este stânca mea, cetăţuia mea,
salvatorul meu! Dumnezeul meu, stânca mea, în El îmi voi
pune încrederea; scutul meu, tăria care mă scapă şi
turnul meu cel înalt!” Ps. 18:2 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Domnul este un scut (o apărare) pentru toţi cei care
se încred în El; căci cine este Dumnezeu (puternic) în afară
de Domnul? Sau cine altcineva este stânca (un loc sigur
de ancorare pentru sufletele noastre) decât Dumnezeul
nostru? Nu există nimeni altcineva în care să ne putem
ancora credinţa şi speranţa; dar ancoraţi sigur în El putem să
ne încredem şi să nu ne fie frică şi putem să ne odihnim
cu plăcere la umbra aripilor Lui. «Viu este Domnul
şi binecuvântată să fie stânca mea! Mărit să fie
Dumnezeul mântuirii mele!” Ps. 18:46»  R. 3337, c.2, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dumnezeu mă încinge cu putere şi îmi
face desăvârşită calea ... Cu tine m-am năpustit
asupra unei oşti înarmate; cu Dumnezeul meu am
sărit peste un zid.” Ps. 18:32, 29</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dacă un om încearcă să facă acest lucru cu
propriile sale puteri cu siguranţă nu va reuşi pentru că
încercarea <B>de foc</B>, care va încerca pe
<B>fiecare</B> se va dovedi prea grea pentru mintea carnală; dar Dumnezeu, care-i face pe
cei consacraţi să vrea şi să facă ceea ce Lui îi este plăcut, îi
va întări şi îi va înzestra pe cei care depind de harul Său,
astfel încât, împreună cu psalmistul, să poată spună (textul
de mai sus), iar împreună cu Pavel: «Pot totul în Cristos,
care mă întăreşte»”. R. 2154, c.1, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă
de nimic.” Ps. 23:1 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Oile adevărate îşi vor supune voinţele proprii
voinţei Păstorului, vor avea încredere deplină în conducerea Sa
şi făcând astfel vor fi eliberate de acea poftă
neliniştitoare atât de întâlnită la copiii lumii.” R. 3269, c.1, p.3.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Se poate ca ei să nu fie foarte învăţaţi şi,
omeneşte vorbind, se poate să nu fie în stare să lupte cu
toate sofismele erorii. Dar, fiind atât de bine familiarizaţi
cu vocea Stăpânului, ei vor observa rapid că astfel de voci
sunt vocile unor străini şi nu le vor urma, căci credincioşia
şi ascultarea lor sunt numai pentru Păstor. Într-o
asemenea atitudine a minţii şi a inimii se află unica noastră
siguranţă în mijlocul tuturor greutăţilor şi confuziei acestei zile
rele. Şi toţi aceştia pot să cânte încrezători împreună
cu psalmistul &#151; Psalmul 23.” R. 3116, c.1, p.4,5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„El îmi dă odihnă în păşuni verzi şi mă duce la
ape liniştite.” Ps. 23:2 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Care din oile Domnului nu a găsit asemenea
păşuni verzi de înviorare spirituală în rugăciunile şi studiile
sale personale asupra lucrurilor divine ... în adunarea cu
alţii pentru studierea Cuvântului, pentru rugăciune sau
pentru a mărturisi bunătatea şi îndurarea Domnului? Toate
aceste ocazii şi privilegii ... sunt provizii făcute turmei de
către marele Păstor. ... Apele adevărului şi îndurării sunt vii,
dar sunt relativ liniştite. ... Oile nu le pot găsi singure;
pentru a le găsi se cere conducerea spiritului. ... Să
diferenţiem, să discernem vocea Lui cu accentul ei demn de
încredere, atât de diferită de vocea erorii. Adevăratele oi nu îi
vor urma pe străini pentru că ele nu cunosc vocea
străinilor. Lor nu le place sunetul banilor, al ambiţiilor lumeşti din
ea, sau tonul ei de intrigi clericale, contradicţia ei cu
spiritul mesajului divin şi al metodei divine.” R. 3269, c.1, p.5; c.2,
p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Îmi înviorează sufletul şi mă călăuzeşte pe
cărări drepte, din cauza Numelui Său” Ps. 23:3 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Îmi înviorează sufletul (îl recuperează din moarte),
mă călăuzeşte pe cărările dreptăţii din pricina Numelui
Său (pentru că eu sunt copilul Său şi port onoratul Său
nume).” R. 3116, c.2, la mijloc.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aplicarea ... la experienţa creştinească ar face
ca aceste experienţe, numite înviorări ale sufletului
sau fiinţei, să corespundă cu îndreptăţirea noastră la viaţă
... pentru ca noi să putem sacrifica şi ... umbla în
urmele marelui Păstor care şi-a dat viaţa pentru oi. Astfel
sunt conduse oile adevărate pe cărările drepte, ...
avantajoase pentru dezvoltarea lor spirituală. ... Această
favoare, binecuvântare şi posibilitate ajunge la ei nu din cauza
lor sau pentru că ar merita, ci prin harul Domnului &#151;
«din cauza numelui Său»”. R. 3269, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei
morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu
mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” Ps. 23:4 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Oile turmei mici nu se tem de nici un rău,
datorită favorii Domnului, datorită faptului că El este cu ele,
de partea lor, şi şi-a arătat favoarea Sa în preţul
de răscumpărare deja plătit. El este, de asemenea, cu ele
în Cuvântul făgăduinţei Sale &#151; asigurarea Sa că moartea
nu va însemna nimicire. ... Ce-i de mirare că aceştia pot
umbla prin valea umbrei morţii cântând şi compunând melodii
în inimile lor. ... După cum toiagul Păstorului a fost
folosit pentru a ajuta oile să iasă din necazuri, pentru a le
apăra de duşmanii prea puternici şi pentru a le pedepsi când
nu erau atente, şi după cum toate aceste întrebuinţări
ale toiagului au fost pentru interesul şi binele oilor, tot
astfel este şi cu turma mică a Domnului, cu Păstorul lor şi cu
toiagul Său de ajutor. ... Adevăratele oi învaţă să
iubească providenţele Păstorului şi sunt mângâiate de ele.” R.
3269, c.2, p.3,4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Tu îmi pregăteşti o masă în prezenţa
vrăjmaşilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul
meu este plin de dă pe deasupra.”  Ps. 23:5 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ce multe feluri de astfel de mese există şi cât
de diferite sunt alimentele, în ce priveşte doctrina.
Mâncarea, pe cele mai multe din ele, pare să se fi stricat în timp ce
se prepara. O parte este întristătoare, alta este acră, iar
cea mai mare parte este mucegăită. Pentru că cea mai
mare parte din ea se trage din «veacurile întunecate»,
dragii prieteni care stau la aceste mese găsesc că au puţină
poftă pentru o asemenea hrană. ... Noi le-am atrage
atenţia asupra proviziei generoase şi mărinimoase de adevăr
divin pe care Domnul însuşi o distribuie casei credinţei,
«lucruri noi şi vechi», dar toate curate, dulci, delicioase,
măreţe. Această masă este deschisă tuturor celor care îl iubesc
pe Domnul cu toată inima, mintea, sufletul şi puterea lor
&#151;mai mult decât casele sau pământurile, părinţii sau
copiii, soţul sau soţia, organizaţia sau societatea, sistemul
sectar sau chiar pe sine.” R. 3270, c.1, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în
toate zilele vieţii mele şi voi locui în casa Domnului
zile îndelungate.” Ps.23:6 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Sfântul Pavel vorbeşte despre deplina siguranţă
a nădejdii şi deplina siguranţă a credinţei ca fiind
stările potrivite poporului Domnului. Acesta este şi
gândul exprimat de profet în textul de mai sus &#151; deplină
încredere că Cel care a început o lucrare bună în noi este şi
capabil şi doritor să o isprăvească (Fil. 1:6). Dar ce puţini creştini
au această deplină siguranţă a credinţei; ce puţini pot
să spună: «Cu siguranţă, fără îndoială, bunătatea şi
îndurarea mă vor însoţi ... şi prin harul lui Dumnezeu, în final,
voi câştiga Împărăţia cerească!». ... Cei câţiva care pot intra
pe deplin în armonie cu apostolul şi profetul în aceste
expresii au în această privinţă o mare bucurie, o mare
binecuvântare, o mare pace a inimii pe care ceilalţi nu o posedă.” R.
2642, c.1, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„El face pe cei smeriţi să umble în dreptate, El
învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” Ps. 25:9 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Smerenie = supunere răbdătoare faţă de voinţa
divină.” R. 2586, c.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„În timp ce Dumnezeu permite ca oamenii
îndărătnici să cadă în păreri eronate şi să prospere în răspândirea
lor, pe de altă parte El îi călăuzeşte în gândire pe cei
smeriţi, îi învaţă calea Sa şi ridică un stindard pentru ei prin
care li se dă posibilitatea să vadă adevărul şi să-l deosebească
de eroare. Deşi în această «zi rea» o mie vor
<B>cădea</B> în aceste erori, ele nu-i vor înfrânge pe cei smeriţi pentru
care Domnul S-a angajat să îi îndrume şi să-i ferească
de cădere.” R. 1268, c.1, p.3.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cel care învaţă această lecţie (a smereniei)
primeşte cea mai importantă pregătire pentru serviciul divin.”
R. 5261, c.1, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cine este omul care se teme de Domnul?
Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.”
Ps. 25:12</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Preaiubiţilor, sfatul nostru pentru voi în aceste
vremuri periculoase, când eroarea îmbracă cele mai otrăvitoare
şi mai înşelătoare înfăţişări, când îşi găseşte agenţii ei
cei mai activi printre fraţii falşi şi surorile false din chiar
mijlocul vostru şi când fidelitatea faţă de adevăr
prilejuieşte ruperea unora dintre legăturile sociale cele mai intime
pe care le-aţi avut vreodată, chiar printre cei cu care
odată aveaţi convorbiri plăcute pe când mergeaţi împreună
la casa Domnului &#151; da, în aceste timpuri să urmăm din
nou sfatul lui Pavel: «Rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat
şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine
le-ai învăţat», căci este scris (Ioan 6:45) : «toţi vor fi învăţaţi
de Dumnezeu.»” R. 1320, c.2, p.6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Prietenia Domnului este cu cei care se tem de El,
ca să-i facă să cunoască legământul Său.” Ps. 25:14 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Se spune aceasta ca şi cum ar fi foarte important
a vedea sau a înţelege cu claritate Legământul lui
Dumnezeu; şi este un lucru important pentru că Legământul
lui Dumnezeu este cu adevărat cheia întregului Plan
Divin. Ceea ce Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam în
Legământ: «În tine şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate
familiile pământului»,  includea, direct şi indirect, toate
bogăţiile harului divin. ... Cu ochii unşi, cu inimile pe
deplin consacrate Domnului şi plini de dorinţa de a cunoaşte
exact care este voinţa şi calea Sa, privim la marele Legământ
şi iată că el se deschide maiestuos înaintea noastră în
trei părţi: (1) toate familiile pământului &#151; fiecare membru
al familiei umane va primi o binecuvântare; (2) Sămânţa
lui Avraam va fi <B>canalul</B> prin care aceste binecuvântări
divine se vor revărsa asupra fiecărei creaturi; (3) această
Sămânţă găsim că îl desemnează în primul rând pe Domnul
nostru Isus Cristos, iar în al doilea rând include «Mireasa,
soţia Mielului», comoştenitorii Săi în acest Legământ şi în
toate îndurările divine.” R. 2209, c.1, p.5; c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul este lumina şi mântuirea mea; de cine să</B>
<B>mă tem? Domnul este tăria vieţii mele; de cine
să-mi fie frică?” Ps. 27:1 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Acest text ne sugerează dispoziţia potrivită pentru
toţi cei din poporul Domnului care luptă acum lupta bună
a credinţei. Chiar dacă situaţia poate părea întunecată
şi periculoasă şi chiar dacă duşmanii se vor înmulţi
şi problemele vor creşte, textul ne îndeamnă să nu
ne temem.” R. 2016, c.2, sus.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Această consolare, exprimată în moduri diferite
de-a lungul Scripturii, ajunge cu toată puterea sa
binecuvântată în timpurile noastre de cea mai mare nevoie. ...
Curajul născut din credinţă şi întărit prin îndurare strigă
cu îndrăzneală smerită în mijlocul celui mai adânc
întuneric, al celor mai grele dificultăţi, în mijlocul celei mai
năpraznice furtuni şi în cele mai ameninţătoare pericole:
«Domnul este lumina şi mântuirea mea; de cine să mă tem?
Domnul este tăria vieţii mele; de cine să-mi fie frică?»” R. 1915,
c.1, p.1; c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci El mă va ocroti în coliba Sa în ziua
necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Său şi mă
va înălţa pe stâncă.” Ps. 27:5 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Este bine, mai ales în acest timp de cea mai
mare nevoie, ca poporul Domnului să ţină seama de
valoarea acestei părţi a armurii creştine (credinţa) şi ca
uşile credinţei lor să-i închidă complet în tainicul loc al
Celui Preaînalt. Când reproşurile cad dese şi repezi ...
când numele lor sunt îndepărtate ca rele ... ah, atunci
este timpul să apuce cu fermitate scutul credinţei şi să
adopte limbajul triumfător al psalmistului (ca mai sus).” R.
1788, c.1, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar</B>
<B>Domnul mă primeşte.” Ps. 27:10 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„A fi numărat în poporul lui Dumnezeu este un
foarte mare privilegiu; dar acest lucru înseamnă mult mai
mult decât mulţi par să înţeleagă, atât din partea lor cât şi
din partea lui Dumnezeu. În ce priveşte partea lor,
înseamnă ... că ei au devenit fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu
prin Cristos, că ei au făcut o deplină consacrare lui
Dumnezeu pentru a urma în urmele Fiului Său iubit. ... Din partea
lui Dumnezeu înseamnă împlinirea tuturor făgăduinţelor
Sale îndurătoare faţă de aceştia, prin Cristos, atât pentru
viaţa prezentă cât şi pentru cea viitoare. Înseamnă că în
viaţa prezentă avem iubirea, îngrijirea, disciplina,
sfatul, învăţătura, protecţia şi încurajarea Sa părintească până
la sfârşit şi că, după aceea, vom fi primiţi în prezenţa
Sa glorioasă, în odihna, bucuria şi pacea fără sfârşit. O, cât
de binecuvântat are să fie poporul lui Dumnezeu! Chiar şi
în viaţa prezentă răsplata favorii Sale nu se poate cântări.”
R. 1787, c.2, p.5; 1788, c.1, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare,
încurajează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!” Ps. 27:14 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Vedem că Domnul a declarat că poporul Său nu va
fi protejat în mod special în ceea ce priveşte
lucrurile pământeşti; şi dacă, în înţelepciunea Sa, este cel mai
bine să ne zdrobească şi să ne ruşineze, aşa cum de altfel
s-a făcut cu Învăţătorul nostru, trebuie să ne îmbărbătăm şi
El ne va întări inimile pentru că ne bizuim şi avem
încredere în El. Noi ştim că El este prea înţelept ca să greşească şi
că trebuie să existe un motiv, o raţiune pentru care
permite ceva să vină peste noi. Ştim cu siguranţă că cei sfinţi
sunt preţioşi în ochii Domnului &#151; sunt ca lumina ochilor Săi;
şi astfel ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre
binele nostru.” R. 5330, c.2, p.7.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul va da tărie poporului Său, Domnul
va binecuvânta pe poporul Său cu pace.” Ps. 29:11 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„În acest text, <B>tărie</B> înseamnă, în mare măsură,
<B>curaj</B>.” R. 4817, c.1, p.9.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Să fim cu credincioşie „poporul Său”, să dorim
cu seriozitate şi să folosim cu încredere
<B>tăria</B> promisă. Credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa şi care o va
şi îndeplini. Deci, dacă îţi lipseşte tăria de a-ţi folosi
cu credincioşie talentul, a ta este greşeala şi nu a
lui Dumnezeu. Ori serviciul Lui nu îţi este destul de
aproape de inimă, ori nu te foloseşti de tăria pe care El o
dă. «Domnul va da tărie poporului Său» &#151; slujitorilor
Săi încrezători, credincioşi &#151; celor care-şi folosesc spre
lauda Sa talentele consacrate Stăpânului lor, indiferent
dacă acestea sunt multe sau puţine.” R. 3697, c.1, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Tu îi ascunzi la adăpostul feţei Tale de
uneltirile omului, îi ascunzi în cortul Tău de limbile puse
pe ceartă.” Ps. 31:20 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„O, cât de preţioasă este această ascunzătoare!
Câtă odihnă şi câtă împrospătare găsim în mijlocul
agitaţiilor care tulbură în prezent întreaga lume, dar mai ales
naţiunile creştinătăţii &#151; suntem la adăpost de mândria şi
nebunia oamenilor în eforturile lor neizbutite de a schimba
ordinea socială nesatisfăcătoare din prezent; şi suntem la
adăpost de limbile puse pe ceartă, în încercarea lor la fel
de zadarnică de a elabora principiile clare ale adevărului şi
ale dreptăţii din confuzia prezentă a tradiţiilor omeneşti
(Ps. 31:20). Aici găsim odihna, pacea, lumina şi bucuria pe
care lumea nu poate nici să le dea, nici să le ia.” R. 1788, c.1, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Fiţi tari şi inima să vi se încurajeze, toţi cei
care nădăjduiţi în Domnul!” Ps. 31:24 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Oricând venim în contact cu oameni lumeşti simţim
ca un fel de duş rece peste încrederea noastră simplă, deşi
ei nu ne spun nici un cuvânt. Trebuie să fim tari şi să
ne încredem în Domnul, aşa cum porunceşte textul nostru.
... Dar un curaj izvorât din principii drepte, bazat pe
credinţa în Domnul, nu este unul lăudăros, ci un curaj nobil şi
plăcut Domnului. El îşi are izvorul în înţelegerea faptului
că Dumnezeu a făgăduit, că Dumnezeu supraveghează
şi doreşte ca noi să fim comoştenitori cu Fiul Său în
Împărăţia Lui. El ne probează doar să vadă dacă ne vom
dovedi credincioşi. Acest curaj înseamnă, de asemenea, să
facem lucrurile în modul corect.” R. 5329, c.2, p.5; 5330, c.1, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta
calea pe care trebuie s-o urmezi;  te voi sfătui cu
ochiul asupra ta.” Ps. 32:8 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Un părinte pământesc se bucură mai mult de
copilul ascultător şi care se supune imediat, pentru care un
cuvânt sau o privire de dezaprobare este suficientă pentru
a-l abate de la rău, tot astfel şi Tatăl nostru din ceruri
declară că îi aprobă pe cei care «tremură la Cuvântul Lui»
(Isa. 66:5). Aceştia lucrează împreună cu Dumnezeu
la dezvoltarea caracterelor lor, observându-şi propriile
lor defecte şi căutând să le corecteze &#151; ascultând de
glasul Tatălui, care-i călăuzeşte, îi instruieşte sau îi mustră
cu iubire, şi chiar căutând zâmbetul Său aprobator. ...
Domnul spune acestei clase ascultătoare şi ve-ghetoare: «te
voi sfătui cu ochiul asupra ta». ... Cei care pot fi călăuziţi
numai prin pedepse continue nu vor face parte din clasa
celor biruitori.” E. 236,237, p. 453, jos, p. 454, la mijloc (ediţia
1993).

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se
tem de El şi-i scapă.” Ps. 34:7 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Tăbărâre &#151; o prezenţă continuă şi de durată.” R.
3441, c.1, p.2.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Voia lui Dumnezeu a fost ca în timpul
Vârstei Evanghelice casa spirituală a lui Israel să umble
prin credinţă şi nu prin vedere, de aceea nu ar fi potrivit ca
după ce Biserica a fost pe deplin stabilită să fie aşteptaţi să
apară îngeri pentru a se manifesta în mod vizibil. ... Cei care
îi urmează lui Cristos au Biblia şi paza nevăzută a
sfinţilor îngeri pentru a le susţine interesele, pentru a-i păzi
şi pentru a le conduce afacerile în mod providenţial.
Acest lucru este pentru noi ceva real şi de mare mângâiere.
Dacă am avea ideea că Dumnezeu le face toate acestea în
mod personal, am gândi că El ne-a uitat cu siguranţă. Dar
având asigurarea Cuvântului Său că nici un fir de păr de
pe capetele noastre nu va cădea la pământ fără ştirea
Tatălui nostru, mintea noastră se poate linişti în faptul că El
duce la îndeplinire planurile Lui în Cristos, pentru copiii
Săi, prin intermediul sfinţilor îngeri.” R. 5635, c.1, p.1; c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice
de omul care se încrede în El!” Ps. 34:8 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cei care se interesează numai din curiozitatea de a
şti ce lucruri bune se găsesc pe masa Domnului, niciodată
nu vor putea şti. Numai cei care vin cu inimi sincere să
guste şi să vadă pentru ei înşişi le vor cunoaşte. A lor este
«mana ascunsă». ... Numai aceia sunt invitaţi la această masă
a Domnului &#151; la acest ospăţ de binecuvântări spirituale,
de comuniune şi părtăşie cu Dumnezeu, de o cunoaştere
a lucrurilor adânci ale lui Dumnezeu, a făgăduinţelor
nespus de mari şi scumpe, şi de bucurie în colaborarea cu El
în Planul Său de mântuire &#151; care doresc să părăsească
toate celelalte mese. ... Numai cei care apreciază adânc
sunt doriţi la acest ospăţ &#151; cei care cu bucurie vor renunţa la tot
pentru a lua parte la favoare.” R. 1957, c.2, p.4,6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi
urechile Lui iau aminte la strigătele lor.” Ps. 34:15 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Oare nu putem ca toate încercările şi
descumpănirile noastre să le ducem Domnului în rugăciune? Ba da,
putem cu adevărat. Şi nici o mângâiere nu va fi mai mare
pentru cel descumpănit sau cel trist decât privilegiul de a le
spune Domnului. Urechea Sa este întotdeauna deschisă
pentru strigătele celor «micuţi» ai Săi; simpla mărturisire
făcută Lui, înţelegerea că El este interesat în toate
afacerile noastre ne vor împrospăta şi ne vor înveseli. Ne vor face
să ne reamintim făgăduinţele Sale că niciodată nu ne
va părăsi şi nu ne va uita, să ne reamintim înţelepciunea
şi iubirea Sa. ... Aruncând toate grijile noastre asupra Lui.
... ne vom putea scula din genunchi mai întăriţi, mai
fericiţi şi mult mai încrezători, în mult mai apropiată părtăşie
şi comuniune cu Domnul decât dacă am fi încercat să
ne conducem singuri afacerile.” R. 1999, c.2, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt.” Ps. 34:18 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">(vezi Vestitorul dimineţii milenare, vol. 4, nr. 5
pag/282-284. «Comori din cer»)
<P ALIGN="JUSTIFY">„Casele, pământurile şi comorile adunate cu grijă
pot să dispară sub lovitura de ciocan a celui puternic.
Prietenii în care te-ai încrezut multă vreme pot să devină reci
dintro dată,  să-ţi întoarcă spatele şi să-ţi devină chiar
duşmani. Casa pe care o iubeşti trebuie odată să se
prăbuşească, familia să fie împrăştiată sau cuprinsă de moarte.
Dragostea care străluceşte pe altarul casei poate să pălească şi
să devină neclară sau să se stingă. Câţi şi-au găsit
înaltele speranţe ale tinereţii şi ale vieţii timpurii transformate în
scrum în doar câţiva ani sau câteva luni. Cuvântul
Domnului se adresează tuturor acestora cu o putere specială când
îi cheamă să vină cu inimile lor împovărate şi necăjite la
El (vezi textul de mai sus). Dragostea şi făgăduinţele
Lui preţioase sunt ca dulcele balsam din Ghilead pentru
cei care, fiind trişti şi tulburaţi în lupta vieţii, vin la
Cristos pentru odihnă şi alinare, pentru viaţă şi vindecare.”
R. 5862, c.1, p.3,4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Multe sunt necazurile celui drept, dar Domnul
îl scapă din toate.” Ps. 34:19 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Experienţele zilnice ale vieţii au o misiune de
maximă importanţă pentru noi iar felul în care le primim ar
trebui să ne preocupe în modul cel mai adânc, căci după folosul
pe care îl tragem din ele belşugul fiecărei zile sau
greutatea şi încercările ei ne aduc o binecuvântare sau un
blestem. ... Supărarea şi necazurile pot şi probabil adesea vor
putea să se reverse ca un potop, dar Domnul va fi Sprijinul
şi Puterea noastră în orice experienţă pe care El o
permite. Sufletul care niciodată n-a cunoscut disciplinarea făcută
de supărare şi necaz n-a învăţat încă ce este bucuria
şi preţuirea dragostei şi ajutorului Domnului. În
perioadele când ne copleşesc necazul şi supărarea atunci ne
apropiem de Domnul, iar El se apropie în mod special de noi.” R.
5802, c.1, p.4,6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot
ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi Domnului
calea, încrede-te în El şi El va lucra!” Ps. 37:4,5 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Numai atunci când încrederea continuă în Domnul
şi în multele Sale providenţe-răspuns s-au dezvoltat în
vieţile noastre într-o preţioasă cunoaştere şi o intimitate
personală (cu El &#151; n.t.), atunci învăţăm să ne desfătăm în El.
... Atunci, oricât de întunecată ar fi cărarea noastră, ... gândul
la protecţia divină ne însoţeşte mereu ... El este
desfătarea noastră. Legea Lui este plăcerea noastră. Prietenia
şi dragostea Lui sunt însăşi viaţa noastră. Când inima a
ajuns astfel centrată în Dumnezeu, cel mai firesc impuls
este acela de a-şi supune Lui calea. ... Cu siguranţă aceştia
au tot ce le doreşte inima şi nu sunt lipsiţi de nici un bine.”
R. 5803, c.2, p.2,3,5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul întăreşte paşii omului şi astfel El îşi
găseşte plăcere în calea lui.” Ps. 37:23 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„În mulţi din poporul Domnului este o sursă de
slăbiciune faptul că nu se ţin aşa cum ar trebui, prin credinţă,
de această făgăduinţă şi altele asemănătoare; căci numai
în măsura în care au această credinţă şi îmbrăţişează
aceste făgăduinţe pot fi susţinuţi de ele şi pot fi încurajaţi să
se străduiască pentru premiu.” R. 3157, c.1, p.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ei se pot desfăta pe această cale, oricât ar fi
de spinoasă, îngustă şi aspră, datorită încrederii lor
în dragostea şi înţelepciunea lui Dumnezeu şi
datorită încrederii că Cel care a început o lucrare bună în ei
o completează astfel şi îi binecuvântează cu experienţele
pe care înţelepciunea divină vede că vor fi, în cele din
urmă, spre folosul lor.” R. 2762, c.2, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Chiar dacă va cădea, nu se va prăbuşi de tot,
căci Domnul îl apucă de mână.”  Ps. 37:24 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nu trebuie să scăpăm din vedere. ... asigurarea
că, deşi copilul lui Dumnezeu se poate împiedica uneori
pe cale, nu va însemna că va fi doborât de tot, pentru că
mâna lui se ţine încă de Domnul! Ce gând încurajator se
găseşte aici! Ce bine calculată este eliberarea poporului
Domnului din deznădejdea totală, atât în ce-i priveşte pe ei înşişi,
cât şi unul pe altul. Toate gândurile importante care trebuie
ţinute minte sunt: Mai sunt eu al Domnului? Mai cred
eu în sângele preţios? Mai sunt eu încă consacrat Domnului
şi căii Sale drepte? Dacă putem răspunde la aceste
întrebări în mod afirmativ, ne putem da seama că încă suntem
copiii lui Dumnezeu şi că mâinile noastre sunt încă în ale Lui;
că spiritul conceperii ... nu a pierit; şi că este voia
lui Dumnezeu ca noi să ne revenim cât de repede posibil
din orice piedică şi uitându-ne bine la dificultăţile şi
încercările care ne-au condus la ea să ne întărim caracterele
împotriva acelor greutăţi care privesc viitorul şi astfel să înaintăm
cu adevărat mai puternici.” R. 3157, c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut
pe cel drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.”
Ps. 37:25 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Încrede-te în Domnul şi fă binele şi cu siguranţă vei
fi îndestulat. ... Aceste făgăduinţe sunt sigure; în timp
ce facem binele şi ne încredem ne putem şi bucura.
Aceasta nu implică că nu veţi avea încercări, supărări,
dezamăgiri şi descurajări în afaceri. Asemenea experienţe pot fi
tocmai ceea ce aveţi nevoie pentru a vă dezvolta
caracterul creştinesc &#151; în umilinţă, răbdare, dragoste de fraţi
&#151; iubire. Făina şi uleiul vostru pot fi pe sfârşite, aşa cum
au fost cele ale văduvei din Sarepta; dar Dumnezeu ştie asta
şi vi le va da împreună cu binecuvântări spirituale, dacă
doar vă veţi încrede în El şi veţi face tot ce vă stă în
putinţă. Domnul ne poate da lucrurile de care avem nevoie
prin propria noastră hărnicie, prin ge-nerozitatea prietenilor
sau prin asigurare publică. Deşi e de dorit şi de căutat
prima variantă, nici cele din urmă nu trebuie dispreţuite
sau respinse. Nici una din aceste metode nu înseamnă că
cerşeşti. A accepta un ajutor oferit nu înseamnă a cerşi.” R. 2021, c.2,
p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită
pe poporul tău şi casa tatălui tău! Şi atunci
împăratul îţi va dori frumuseţea. Şi fiindcă este domnul
tău, adoră-l.” Ps. 45:10, 11 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„A mai fost exprimată vreodată o cerere în
căsătorie într-o frază mai delicată şi mai frumoasă? Cu uimire
o citesc din nou şi din nou. Cu siguranţă că nu poate
însemna nimic mai puţin decât aceasta: sunt invitat de către
Regele Regilor să devin mireasa Fiului Său regal, unicul Său
Fiu şi moştenitor al tuturor lucrurilor. Şi pentru că
sunt îmbrăcat cu haina dreptăţii Sale care îmi este dată şi
care ascunde toată nedreptatea propriilor mele haine, mi
se spune că sunt cu adevărat considerat frumos în
ochii Regelui, astfel încât acesta doreşte să mă facă mireasa
Lui &#151; dacă sunt doritor ca de dragul Lui să uit propriul
meu popor şi casa tatălui meu (a lui Adam) &#151; lumea în
general cu toate speranţele, ţintele şi ambiţiile ei.” R. 1494, c.2, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un
ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu
ne temem chiar dacă s-ar răsturna pământul şi
s-ar zgudui munţii în inima mărilor.” Ps. 46:1, 2 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Acest text trebuie întipărit în minte ca o
putere mângâietoare şi susţinătoare pentru credinciosul
Domnului. El este în deplină armonie cu cuvintele apostolului
din Noul Testament, care declară că „toate lucrurile
lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al
celor care sunt chemaţi după planul Său””. R. 3232, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Aruncă-ţi sarcina asupra Domnului şi El te
va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine
cel drept.” Ps. 55:22 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Trebuie să se înfăptuiască în noi lucrări de har pe care
numai experienţele grele ale vieţii le pot realiza.
De exemplu, am fi înclinaţi să ne bizuim prea mult pe
propria noastră înţelegere dacă nu am fi puşi uneori faţă în faţă
cu probleme care depăşesc dibăcia noastră. Atunci când
«ne este frică să ne atingem de lucruri care implică atât
de mult» venim în dezorientarea noastră la Cel care
cu bunătate a spus: «Aruncă-ţi sarcina asupra Domnului şi
El te va sprijini» şi Îi cerem să o ia asupra Sa. Sau am
putea fi înclinaţi să ne încredem prea mult în puterea
braţelor noastre trupeşti dacă acestea nu ne-ar slăbi niciodată
şi dacă dezamăgirea încercată atunci nu ne-ar conduce
către Domnul, căutând adăpostul aripei Sale. Sau ne-am
putea forma obiceiul de a ne încrede în bogăţii nesigure,
dacă molia şi rugina nu le-ar strica niciodată şi dacă hoţii nu
ar fura puţinul sau multul avuţiilor noastre pământeşti.
Sau s-ar putea să fim mulţumiţi cu prieteniile şi
iubirile pământeşti dacă pierderea lor nu ne-ar fi lăsat
uneori singuri cu Dumnezeu ca să gustăm dulceaţa
mângâierii Lui.” R. 2130, c.1, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă
voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu ai fost un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în
ziua necazului meu.” Ps. 59:16</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Această apropiere de Dumnezeu în care vor fi
adunaţi cei «aleşi» ai Lui va fi sursa protecţiei lor. Pentru
ceilalţi pericolele vor fi proporţionale cu distanţa la care se află
ei faţă de această citadelă a puterii, această cetate,
acest refugiu sau turn. ... O, dacă am putea pune bine acest
gând în minţile noastre! ... că Domnul este la cârmă în timpul
de faţă, supraveghind toate afacerile pământeşti într-un
mod mult mai practic decât în trecut. Oare n-am văzut
noi îndurarea Lui faţă de biserică în perioada celor treizeci şi
patru de ani de seceriş care deja au trecut? Putem pune
la îndoială continua Sa supraveghere a afacerilor
logodnicei Sale către marele final? „Cel care a început o bună
lucrare” în noi este capabil să o ducă la capăt ...; «Cine te-a
călăuzit până acum te va călăuzi şi în continuare; Fii liniştit
şi lasăte în voia lui.»” R. 4379, c.2, p.2,4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult
decât viaţa, buzele mele Te vor lăuda.” Ps. 63:3 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cei care iubesc viaţa prezentă îşi închid buzele
şi încetează să vorbească despre bunătatea Lui, dar
cei credincioşi legământului lor şi care preţuiesc
favoarea Domnului ca fiind «mai mult decât viaţa» Îi vor aduce
laudă în orice chip şi cu orice preţ pământesc.” R. 2853, c.1, sus.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Trebuie să apreciem favoarea iubitoare a lui
Dumnezeu ca fiind mai bună decât viaţa pământească, altfel
nu suntem vrednici de El şi nu suntem dintre cei pe care El
îi caută ... Când începem să cântărim şi să comparăm
părtăşia cu Dumnezeu şi speranţele eterne ... cu iubirile
pământeşti, legăturile familiale, ambiţiile şi plăcerile pământeşti,
toate acestea din urmă par chiar lipsite de importanţă,
praf comparat cu aur pur. Şi din acest punct de vedere
le abandonăm pe toate cu bucurie, renunţând însăşi la
viaţă pentru favoarea lui Dumnezeu.” R. 2852, c.1, sus.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Tu mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei
primi în slavă.” Ps. 73:24 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cât de minunat a călăuzit Domnul poporul Său!
Copiii Săi au fost întotdeauna grija Sa continuă. Nu i-a lipsit
de nici un bine, ci toate lucrurile au fost făcute pentru a
lucra împreună spre binele lor, dacă L-au ascultat. Căruia din
cei care s-au încrezut în Domnul de-a lungul multor ani,
prin soare şi umbră, prin zâmbete şi lacrimi, prin ape limpezi şi
prin furtuni şi vijelii, nu i-a fost confirmată
veridicitatea făgăduinţelor Sale preţioase şi a credincioşiei
Sale statornice!” R. 5538, c.1, p.8.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Noi simţim necesitatea unui Sfătuitor, a unui
Sfătuitor înţelept. Găsim că chiar şi cel mai bun sfat pământesc
este de valoare numai dacă a fost îndrumat de sfatul divin ...
Mai mult decât atât ... avem asigurarea că acest sfat va
fi suficient pentru noi pentru ca, acordându-i atenţie, în
cele din urmă să ajungem la premiul veşnic la sfârşitul
cursei noastre.” R. 2240, c.1, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Carnea şi inima mi se prăpădesc, dar Dumnezeu
este pururea stânca inimii mele şi partea mea.” Ps. 73:26 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„În vremuri de grele încercări întunericul
poate pătrunde, într-adevăr, atât de adânc în sufletul nostru,
ca şi în cazul Domnului nostru iubit, încât să nu vedem
stelele speranţei; dar dacă, aşa ca Domnul nostru, ne ţinem
de mâna atotputernică a lui Iehova şi spunem cu
umilinţă: «Totuşi, nu voia mea, ci voia Ta să se facă», harul Său
va fi întotdeauna de ajuns; şi vom putea spune împreună
cu psalmistul: Deşi «carnea şi inima mi se prăpădesc»,
totuşi «Dumnezeu este pururea stânca inimii mele şi
partea mea»; şi, împreună cu Domnul, inimile noastre
vor răspunde: «Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl
săl beau?»” R. 1802, c.2, sus.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut.”
Ps. 84:11 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Textul nostru este o mare încurajare pentru clasa
&#151; David, pentru clasa preaiubiţilor, a celor unşi, membrii
lui Cristos. Pentru aceştia Domnul Dumnezeu este
deopotrivă un soare şi un scut; El nu numai că-i
luminează, dar nu va admite ca ei să ducă lipsă de binecuvântările pe
care El le dă. El îi va apăra de toţi duşmanii şi de orice
lucru care va tinde să-i vateme în vreun fel; toate lucrurile
vor lucra împreună pentru binele celor care-L iubesc, care
au fost chemaţi după planul Său. Cu o asemenea
asigurare binecuvântată putem aştepta viitorul cu bucurie şi
încredere, crezând că vom avea parte de răsplăţile glorioase pe
care Dumnezeu le-a făgăduit celor credincioşi.” R. 4219, c.2,
p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce
a ieşit de pe buzele Mele.” Ps. 89:34 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„În timp ce căutăm să îl imităm pe Domnul nostru
în orice detaliu şi să fim în completă asemănare de
caracter cu El, să avem în mod special în minte, ca o parte a
lecţiei acestui text, credincioşia lui Dumnezeu faţă
de angajamentele Sale; şi, ca şi popor al Lui, să ne hotărâm
ca prin ajutorul şi harul Său să creştem zilnic în
această calitate, în asemănarea Sa &#151; pentru ca şi noi înşine
să putem spune referitor la legămintele sau hotărârile
noastre, aşa cum Domnul spune despre ale Lui: «Nu-Mi voi
călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele
Mele».” R. 3109, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cel ce stă în locuinţa tainică a Celui Preaînalt se
va odihni la umbra Celui Atotputernic.” Ps. 91:1 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Această locuinţă tainică a Celui Preaînalt,
Preaiubit, este locuinţa comuniunii intime şi a împărtăşirii
cu Dumnezeu, prin privilegiul binecuvântat al rugăciunii
şi prin credinţa în Cuvântul Său preţios şi grija
providenţială făgăduită. ... O, cât de preţioasă este această
locuinţă tainică! Câtă odihnă şi împrospătare găsim în
mijlocul agitaţiei care chiar acum tulbură întreaga lume. ...
Aici găsim odihna, pacea, lumina şi bucuria pe care lumea
nu le poate da, dar nici nu le poate lua.” R. 1788, c.1, p.2,3.
<P ALIGN="JUSTIFY">Se odihneşte «la umbra Celui Atotputernic» &#151;
tipificată de norul care acoperea Tabernacolul tipic, care
simboliza prezenţa şi protecţia Domnului.” R. 1913, c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Eu spun despre Domnul: „El este locul meu
de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care
mă încred!'” Ps. 91:2 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Noi trebuie să ne menţinem neclintită
încrederea, pentru că aceasta ne asigură că Dumnezeu este
Tatăl nostru. Cu toţii ştim câte ceva despre telegrafia fără fir
care se utilizează acum într-un mod minunat atât pe mare
cât şi pe uscat. Şi aceasta este doar o simplă ilustraţie
a comunicării fără fir care se menţine între
adevăratul creştin şi Domnul ceresc. În orice împrejurare
această încredere, sprijinindu-se pe Domnul, va privi spre El. Va
exista acea comunicare fără fir între Tată şi copil.” R. 5595, c.1,
p.6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci El te va scăpa de laţul vânătorului, de
ciuma distrugătoare.” Ps. 91:3 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ciuma necredinţei va cutreiera peste tot.”  R. 844, c.1,
p.6.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Fiecare eroare a întunecat şi a ascuns un
oarecare adevăr; dar noi, acum, am ajuns la timpul când orice
copil al lui Dumnezeu are nevoie de tot arsenalul adevărului
&#151; armătura lui Dumnezeu. Cel care nu este îmbrăcat
cu toată «armătura lui Dumnezeu» va cădea cu siguranţă
în eroare în această «zi rea», în acest «ceas al încercării».
... Şi «judecata începe de la casa lui Dumnezeu». Cine va
putea să rămână în picioare? Nimeni, în afară de cei care
«s-au zidit pe credinţa preasfântă» cu făgăduinţele preţioase
şi învăţătura vie a Cuvântului lui Dumnezeu.” R. 5801, c.2,
p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„El te va acoperi cu penele Lui şi vei avea un
refugiu sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este adevărul</B>
<B>Lui.” Ps. 91:4 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Iubirea, grija şi protecţia Tatălui nostru ceresc
sunt penele şi aripile Lui, care ne apără de orice rău,
ne păstrează în căldură şi siguranţă.” R. 5438, c.2, p.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Da, Adevărul Său &#151; acest mare sistem al
adevărului cuprins în Planul divin al vârstelor &#151; este un scut şi
o pavăză suficientă pentru toţi cei care, cu inimă sinceră,
îl primesc şi se dovedesc credincioşi lui. Este armătura
lui Dumnezeu.” R. 3332, c.1, sus.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Mesajul secerişului, cu trăsăturile sale variate,
refe-rindu-se la fiecare fază a Adevărului cuvenit acum şi
fiecare fază a erorii fiind acum adusă la lumină, este
puterea apărătoare a lui Dumnezeu, prin care, conform
asigurării Sale, cunoaştem că nimic cu nici un chip nu va
dăuna membrelor &#151; «picioare» ale adevăratului «corp al
lui Cristos»”. R. 3441, c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Nu trebuie să te temi nici de groaza nopţii, nici
de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care
umblă în întuneric, nici de nenorocirea care pustieşte
ziua în amiaza mare.” Ps. 91:5,6 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Amintiţi-vă explicaţia profetului David despre
ziua noastră, cu săgeţile, epidemia, obstacolele ei etc. şi
declaraţia că o mie vor cădea alături de noi. Să nu uităm,
de asemenea, nici asigurările ferme ale Domnului nostru,
că El îi va păzi pe ai Săi, pe aleşii Săi &#151; cei care îşi
întăresc chemarea şi alegerea. ... Cei apăraţi vor fi aceia
care trăiesc foarte aproape de Domnul &#151; nu numai pe
dinafară, ci şi în experienţa inimii lor. Aceşti aleşi au asigurarea
că Dumnezeu va trimite mesagerii Săi să îi păzească,
astfel încât picioarele să nu se lovească de vreo piatră de
poticnire, ci să fie susţinute, ridicate mai sus prin agenţii stabiliţi
ai lui Iehova (Ps. 91).” R. 4438, c.2, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„O mie să cadă alături de tine şi zece mii la
dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.” Ps. 91:7 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Trebuie să ne amintim că această făgăduinţă
este numai pentru o clasă specifică, pentru cei care au făcut
din Domnul, Cel Preaînalt, refugiul şi locuinţa lor.” R.
4167, c.2, jos.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nu trebuie să ne gândim la cei care vor fi răniţi şi
vor cădea. ... ca şi la lume, ci mai degrabă ca şi la nişte
prieteni ai Bisericii, tovarăşi apropiaţi ai acesteia. Lumea nu
ar putea să cadă din favoarea divină pentru că ea nu a fost
şi nu este în favoarea divină. ... Acest verset pare că se
aplică la cei care de fapt au fost concepuţi de Spiritul Sfânt sau
la cei care au pretins că au o poziţie asemănătoare cu a
celor concepuţi de Spiritul Sfânt; cum ar fi, de pildă, neghina
care pretinde a fi grâu. ... Există o deosebire între cei o
mie căzuţi alături şi cei zece mii căzuţi la dreapta.
Putem deduce că cei o mie pot să cadă într-o necredinţă totală
şi cei zece mii, «marea mulţime», în marele timp de
strâmtorare pentru a-şi albi hainele şi pentru a se curăţa. Ei vor
fi părtaşi cu Babilonul la păcatele lui şi vor lua parte în
marea lui cădere. ... Numai cei sfinţiţi în Isus Cristos, copii
ale Fiului preaiubit al lui Dumnezeu, vor fi capabili să
stea desăvârşiţi în El.” R. 4926, c.1, p.5; c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul este locul meu de adăpost şi faci din
Cel-Prea-Înalt locuinţa ta” Ps. 91:9 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aceasta ne dă cheia siguranţei sfinţilor. Puterea lor
va sta, în mare parte, în aceea că <B>iau
aminte</B> la prevenirile apostolului referitoare la timpul prezent şi prin urmare
vor şti cum să se păzească de cursele adversarului. Cei
«aleşi» vor fi în aşa armonie cu Domnul, atât de plini cu
spiritul Cuvântului Său, atât de binecuvântaţi prin
exercitarea privilegiilor lor ca sub-secerători în acest seceriş şi atât de
dispuşi să renunţe la vieţile lor pentru adevăr şi în
serviciul lui, încât nici una din aceste curse şi înşelăciuni
ale adversarului ... nu va fi o atracţie deosebită pentru ei.”
R. 2770, c.2, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„De aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici
un rău nu se va apropia de cortul tău” Ps. 91:10 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nici o nenorocire nu te va ajunge” &#151; pe noua
creatură.” Vezi R. 4767, c.1, p.3.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Trebuie să recunoaştem că sunt două clase ale
celor concepuţi de spirit şi că textul nostru se referă doar la
una din aceste clase. ... Ei nu şi-au retras nimic din
dragostea şi devotamentul lor; lucrurile pot fi dezastruoase
pentru interesele lor trupeşti; dar ei îşi amintesc că «nu sunt
în trup, ci în spirit» şi înţeleg că nici o influenţă exterioară
nu poate dăuna adevăratelor lor interese ca Noi Creaturi,
nici nu îi împiedică, dacă sunt credincioşi, să ajungă la
gloriile Împărăţiei. ... Pentru această clasă şi pentru toate
lucrurile care li s-ar putea întâmpla este dată această
asigurare: «nici o nenorocire nu te va ajunge». Cât despre cealaltă
din cele două clase &#151; «marea mulţime» &#151; unele necazuri îi
vor ajunge. Ei vor trece prin marea strâmtorare.” R. 4767,
c.2, p.4,5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci El va porunci îngerilor Săi pentru tine, să
te păzească în toate căile tale.” Ps. 91:11 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Mesajul secerişului este puterea susţinătoare a
lui Dumnezeu.” R. 3441, c.2, p.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Noi credem că Domnul a întocmit mesageri,
agenţi care au fost şi sunt de mare ajutor pentru toată clasa
&#151;«picioare». Aceşti agenţi au fost diferiţi. Pagina tipărită
cu mesajul adevărului prezent a ajuns ... în toate
părţile pământului pentru a căuta şi a sprijini membrele
«picioarelor» lui Cristos. ... El va continua să
folosească aceşti agenţi şi va exista întărire pentru poporul Său
până la sfârşitul căii. Dacă vor fi unii care nu vor fi
astfel călăuziţi, trebuie să fie din cauză că există ceva rău în
ei înşişi. Fiecare din noi ar trebui să vadă dacă este din
<B>clasa</B> «<B>te</B>».  «Nici un rău nu
<B>te</B> va ajunge». Aceasta va însemna protecţie divină până la sfârşitul alergării noastre.”
R. 5817, c.2, sus, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi
loveşti piciorul de vreo piatră.” Ps. 91:12 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„În conformitate cu acest Psalm vedem că acum
este timpul când membrele &#151; «picioare» sunt într-un
mare pericol de a se poticni şi de aceea au nevoie de o
supraveghere specială. ... Prezenţa Domnului nostru şi lucrarea Sa nu
au fost nici înţelese, nici apreciate în secerişul iudaic; tot
aşa este şi acum. ... Evenimentele de astăzi sunt
manifestări ale prezenţei Sale. Aceste lucruri, precum şi
adevărurile esenţiale ale Scripturii, acum mai clare şi mai
luminoase ca niciodată, sunt pietre de poticnire pentru lume, dar
sunt binecuvântări pentru cei credincioşi, pentru cei
veghetori. Adevăratul popor al lui Dumnezeu, urcând această
piatră de păşire, este ridicat la un punct de vedere mai
înalt, nefiind lăsat să se poticnească. Doctrina răscumpărării
şi dovezile celei de a doua prezenţe a Învăţătorului în
acest timp sunt avantaje de nedescris pentru sfinţii
Domnului.” R. 5816, c.2, p.7; 5817, c.1, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Fiindcă mă iubeşte, de aceea îl voi scăpa, îl
voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.” Ps. 91:14 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Fiindcă Mă iubeşte (spune Iehova) de aceea îl voi
scăpa (de ciumă, etc.), îl voi ocroti (îl voi înălţa la comoştenire
cu Cristos, îl voi face un membru al «preoţiei regale» şi un
«părtaş al firii dumnezeieşti»), căci cunoaşte
(apreciază) Numele Meu.” R. 3332, c.2, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el
în strâmtorare, îl voi mântui şi-l voi onora.” Ps. 91:15 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Lăudaţi pe Domnul pentru o asemenea asigurare
a grijii Sale iubitoare! «Binecuvântează, o, suflete al meu,
pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele
Lui cel sfânt!»” R. 3332, c.2, p.6.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ceea ce ni se comunică aici este faptul că Domnul
nu va opri neapărat intrarea noastră în necaz. ... Necazul
se poate dovedi foarte folositor pentru noi. Domnul  ne-a
spus deja în Cuvântul Său că trebuie să ne bucurăm chiar şi
în necaz. ... Astfel, chiar dacă Domnul nu ne promite că
vom <B>scăpa</B> de necaz, El ne promite că <B>împreună
cu</B> necazul va da copiilor Săi consolare a inimii, har susţinător, care îi
va face să se bucure în mijlocul necazului lor.” R. 5758, c.1,
p.3; c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Lumina este semănată pentru cel drept şi
bucuria pentru cel cinstit cu inima.” Ps. 97:11 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Toţi «fraţii» vor fi deşteptaţi la timp ca să
îmbrace «<B>toată</B> armătura lui Dumnezeu». ... Oricine va fi lăsat
în adormire şi în întuneric şi astfel nu va fi pregătit să
«stea în picioare» în această zi rea, va confirma, oricare ar
fi declaraţiile lui, că Dumnezeu, care citeşte inimile, nu
l-a găsit vrednic de lumina adevărului prezent.
«Lumina (adevărul) este semănată pentru cel drept şi bucuria
(bucuria care vine din înţelegerea adevărului) pentru cel cinstit
cu inima»”. R. 2453, c.1, p.4 şi R. 3648, c.1, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se
îndură Domnul de cei care se tem de El. Căci El ştie din ce</B>
<B>suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că
suntem ţărână.” Ps. 103:13, 14 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„El ne invită să ne încredem în El ca şi copiii. ... fiind
pe deplin încredinţaţi de interesul Său chiar şi pentru cele
mai mici afaceri ale noastre.” R. 3161, c.2, p.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Acest cuvânt din gura lui Dumnezeu ne asigură că
El ştie din ce suntem întocmiţi, Îşi aduce aminte că
suntem ţărână &#151; slabi, imperfecţi, muritori; şi că scopul Lui
nu este acela ca noi să continuăm a fi mereu în conflict cu
noi înşine &#151; voinţa perfectă împotriva corpului imperfect; ci
El s-a îngrijit ca la înviere să avem corpuri noi, perfecte,
în deplină armonie cu minţile noastre noi.” R. 4897, c.2, p.6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dar bunătatea Domnului ţine din veci şi în
veci pentru cei care se tem de El şi dreptatea Lui
pentru copiii copiilor lor, pentru cei care păzesc
legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să
le împlinească.” Ps. 103:17, 18 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Una din caracteristicile restrictive ale acestei căi
este că în prezent nimeni nu este acceptat de Dumnezeu
dacă nu face un <B>legământ hotărât</B> cu Dumnezeu. Dacă
cineva nu alege să facă acest legământ  poate să tot creadă că
este creştin, căci de fapt nu este. În lumea de astăzi patru
sute de milioane de oameni sunt socotiţi creştini. ... Dar
Biblia declară foarte limpede: «Dacă voieşte cineva să vină
după Mine, să se lapede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă
urmeze». Această <B>lepădare de sine</B> şi
<B>purtare</B> <B>a crucii</B> este sacrificiul necesar în timpul prezent pentru ucenicie
în Cristos. Mulţi oameni nu sunt creştini pentru că nu
au intrat în legământ cu Dumnezeu. ... După ce am intrat
pe această poartă strâmtă şi pe cărarea îngustă trebuie să
ne continuăm drumul pe ea &#151; nu neapărat fără să
ne <B>poticnim</B>, nu neapărat fără să <B>facem greşeli</B>; dacă putem
continua cu toată capacitatea noastră chiar şovăind şi
cu inimile loiale Domnului ni se va da să stăm pe tronul
Său &#151; ca membri ai clasei Miresei Sale.” R. 5055, c.1, p.7,8; c.2,
p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„I-a călăuzit pe un drum drept” Ps. 107:7 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„În ceea ce priveşte Israelul spiritual este
îndeosebi adevărat că Domnul îl conduce pe drumul cel drept, pe
cea mai bună cale; şi de aceea toţi cei ce cu adevărat fac
parte din poporul Lui ar trebui să fie atenţi în a observa
călăuzirile Lui şi iuţi în a le urma. În cele din urmă, vom vedea
cu siguranţă că El ne-a călăuzit pe drumul cel drept, oricât
de diferit ar fi acest drum de cel pe care l-am fi ales pentru
noi înşine. Problema multora este că drumul pe care apucă
nu este acela călăuzit de Domnul şi prin urmare nu este
cel mai bun drum, deşi Domnul poate să
supravegheze încăpăţânarea lor astfel încât să nu le aducă vreun
mare prejudiciu care altfel ar fi venit peste ei. ... Să
înaintăm, deci, cu deplină credinţă în Cel care ne-a condus
până acum, spre zilele viitoare, învingând ... tari fiind nu în
noi înşine, ci în Cel care ne-a chemat şi ne-a călăuzit
până acum.” R. 4064, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile
s-au potolit.” Ps. 107:29 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ca multe alte Scripturi şi acest text are o
aplicare specială la Biserica lui Cristos. Sfântul Pavel ne spune
că aceste lucruri au fost scrise dinainte pentru
avertizarea, învăţătura noastră. (1 Cor. 10:11). Noi credem că
aproape toate profeţiile îl recunosc în primul rând pe Domnul
şi corpul Său. Multe furtuni au fost permise de Domnul
să vină asupra ... celor ce Îl urmează. Uneori întreaga
călătorie a vieţii a fost una furtunoasă. Uneori cântăm: «Când
mă-nspăimântă viaţa». În epistolele sale apostolul lasă să se
înţeleagă că cei care nu au furtuni, încercări şi
dificultăţi nu au dovada că sunt copiii lui Dumnezeu, pentru
că Dumnezeu nu se poartă cu unii ca aceştia ca şi cu copiii
Săi (Evr. 12:7,8). Dacă suntem copiii lui Dumnezeu
avem nevoie de încercări şi probe pentru ca acestea să ne facă
«să avem parte de moştenirea sfinţilor în lumină» (Col.
1:12). În toate aceste experienţe tendinţa încercării este aceea
de a ne conduce mai aproape de Domnul, de a ne face să
simţim că avem nevoie de adăpostul şi grija divină. Şi astfel iese
la iveală o binecuvântare din aceste furtuni.” R. 5239, c.1,
p.2,3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor
iubiţi de El.” Ps. 116:15 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aşa să fie cu toţi cei ce s-au consacrat să umble
pe urmele Răscumpărătorului lor. Acoperiţi cu haina
dreptăţii Sale toţi sunt scumpi înaintea Tatălui şi moartea lor
în oricare împrejurare nu va fi întâmplătoare, ci un sărut
al aprobării divine şi o pecete a binecuvântării viitoare
în întâia înviere.” R. 4054, c.2, p.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nici un păr de pe capetele lor nu poate cădea fără ca
El să ia seama.” F. 569
<P ALIGN="JUSTIFY">„Însăşi moartea este neputincioasă să ne atingă
până când timpul lui Dumnezeu pentru noi nu va fi venit.”
R. 5546, c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele
mele şi o lumină pe cărarea mea.” Ps. 119:105 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dumnezeu doreşte ca cei care sunt treji să înveţe
din ce în ce mai mult din planul Său. Aceştia vor creşte în
har şi în cunoştinţă pe măsură ce veghează. Ei nu vor fi ca
cei din lume. Lumea va fi în amorţeală &#151; ei vor fi
nevrednici de ziuă. Întunericul acoperă în prezent întregul
pământ. Dar poporului lui Dumnezeu i se acordă o lumină specială.
Ei iubesc lumina. «Cuvântul Tău este o candelă
pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.» Nu este
o lumină ca cea a lunii, care se propagă până departe, ci
mai degrabă o mică lumină la picioarele celor care
veghează pentru ea. Cei care se duc să doarmă  vor găsi că li se
stinge lumina.” R. 5256, c.2, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Multă pace au cei care iubesc legea Ta şi pentru
ei nu este cădere.” Ps. 119:165 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nu este cădere &#151; sau nu se împiedică.” Vezi R. 1356.
<P ALIGN="JUSTIFY">„A iubi legea lui Dumnezeu ar însemna, deci, a
aprecia faptul că Dumnezeu are un scop măreţ, a găsi plăcere în
a căuta care este voia lui Dumnezeu şi a avea
deplină încredere în dreptatea, înţelepciunea, iubirea şi
puterea Sa. Multă pace au toţi cei care fac astfel. Ei nu
înţeleg fiecare atitudine a dreptăţii divine, dar credinţa lor
e susţinută de faptul că El este prea înţelept ca să
greşească. Astfel au ei pace încredinţându-I Lui inte-resele lor.”
R. 4898, c.1, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut
cerurile şi pământul.” Ps. 121:2 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„O lecţie generală este învăţată prin faptul că
chivotul a fost înainte şi a rămas în albia râului până când au
trecut toţi. Aceasta a fost pentru ei garanţia din partea
Domnului a siguranţei trecerii lor. ... O lecţie pentru toţi
israeliţii spirituali ar trebui să fie aceasta: «Recunoaşte-L în
toate căile tale şi El îţi va netezi cărările» (Prov. 3:6); ...
«Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic»; ... «Ajutorul îmi vine de
la Domnul»; «Pot totul în Cristos care mă întăreşte»; şi
... «Toate sunt ale voastre şi voi sunteţi ai lui Cristos,
iar Cristos este al lui Dumnezeu.» ... În puterea
acestor făgăduinţe divine să intrăm în binecuvântările Domnului
din ce în ce mai mult, zi de zi, şi să lăsăm ca
îndrumările Lui trecute şi prezente să ne dea curaj şi să ne
întărească pe viitor. «Cel ce ne-a călăuzit în trecut ne va mai
călăuzi. Fii liniştit şi lasă-te în voia Lui.»” R. 4064, c.1, p.1,2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul; Cel care
te păzeşte nu va dormita.” Ps. 121:3 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dumnezeul lui Israel este prezent întotdeauna
cu poporul Său adevărat. El niciodată nu ne uită, ci
se îngrijeşte mereu de interesele noastre, păzindu-ne în
orice vreme de primejdie, furnizându-ne ceea ce ne
trebuie pentru fiecare nevoie a noastră, fie ea temporală
sau spirituală, orice este cel mai bine pentru interesul
noii creaturi. El citeşte fiecare gând al inimilor noastre,
El observă fiecare impuls de devotament şi dragoste faţă
de El, modelează toate influenţele care înconjură
vieţile noastre pentru disciplinarea şi finisarea noastră şi
ia aminte la fiecare strigăt al nostru după ajutor,
mângâiere, simpatie şi părtăşie cu El. El nu este niciodată, nici
măcar pentru un moment, uituc sau neveghetor. «Nu
dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.»” R. 5548, c.2, p.7.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.”
Ps. 121:7 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cu cât trăim mai aproape de Domnul şi cu cât
credinţa noastră este mai mare cu atât mai mult vom
observa conducerea divină şi cu atât mai mult ne vom folosi
de mijloacele pe care El le-a pregătit pentru întărirea
şi sprijinirea noastră. Îl putem chema în vreme de
necaz, putem merge la El în rugăciune; El nu îi părăseşte
niciodată pe cei care şi-au pus încrederea în El şi care caută
cu seriozitate să umble pe calea pe care El o indică. Acest
lucru fiind adevărat putem continua călătoria noastră în deplină
nădejde şi încredere. Având tot ce este al nostru
consacrat Domnului trebuie să căutăm călăuzirea Sa, pentru
că prezenţa Sa este cu noi în toate afacerile vieţii noastre.”
R. 5548, c.1, p.6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum
şi până în veac.” Ps. 121:8 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Este privilegiul nostru să cunoaştem faptul
mângâietor că înţelepciunea şi cunoştinţa lui Iehova sunt
deasupra tuturor necesităţilor imperiului Său universal şi că
mânia omului şi a tuturor puterilor unite ale întunericului nu
pot zădărnici nici în cea mai mică măsură planul divin.
Aceeaşi putere care a fost capabilă să-L transforme pe Fiul
spiritual al lui Dumnezeu la natură umană a fost de
asemenea capabilă să-L protejeze împotriva tuturor potrivnicilor,
din copilăria neputincioasă până la timpul hotărât
pentru sacrificiul Lui pentru răscumpărarea lumii.” R. 1681, c.1, p.6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cei ce se încred în Domnul sunt ca Muntele
Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.” Ps. 125:1 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Marea zi care este acum peste noi încearcă
structura caracterului fiecărui om, de ce fel este; şi numai
foarte puţini, chiar dintre pretinşii creştini, vor rezista
probei. Cei puţini care vor trece în siguranţă, fără pierderi
prin această încercare crucială, sunt doar aceia care au
ajuns întăriţi în Adevărul lui Dumnezeu, care s-au
înrădăcinat, s-au întemeiat şi s-au zidit în Cristos. Diferenţa dintre
un creştin puternic şi neclintit şi un fanatic este că unul
este întărit în Adevăr şi celălalt este întărit în eroare.
«Focul» acestei zile va continua să ardă şi să scoată la lumină
marea deosebire dintre cele două clase până când toţi vor fi
testaţi şi încercaţi şi găsiţi vrednici sau nevrednici.” R. 5558,
c.2, p.4,5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cum este înconjurat Ierusalimul de munţi,
aşa încon- joară Domnul pe poporul Său, de acum şi până în veac.” Ps. 125:2 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Putem vedea bine că oraşul Ierusalim, aşa cum este
el aşezat în vârful munţilor şi înconjurat de ei din
toate părţile, ar fi greu de atacat cu succes de către
duşman. Drumurile de munte ar fi greu accesibile pentru că
sunt uşor de apărat. Sugestia profetului că Domnul este
cetăţuie şi apărare pentru poporul Său sub orice influenţă
adversă este una frumoasă, pe care toţi o pot aprecia.” R. 4623,
c.1, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul este lângă toţi cei care Îl cheamă, lângă
cei ce Îl cheamă în adevăr. El împlineşte dorinţele
celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.”
Ps. 145:18, 19 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dacă Învăţătorul Însuşi a avut nevoie de întărire,
cu siguranţă că şi noi avem nevoie de ea; şi dacă El a
primito ca răspuns la rugăciunile Sale însoţite de strigăte
puternice şi lacrimi, aceasta ne indică modul în care lui Dumnezeu
Îi place să ne acorde deplina asigurare a credinţei, care
este capabilă să ne întărească ca şi buni ostaşi pentru a
îndura orice şi totul în numele şi în serviciul Său. ... Dar
oricum ar putea veni întărirea, trebuie să existe asigurarea, nu
a oamenilor sau a îngerilor, ci a lui Dumnezeu, că Îi
suntem plăcuţi şi acceptabili &#151; şi că putem revendica şi
aştepta lucrurile nespus de mari şi scumpe pe care El le
are păstrate pentru cei care-L iubesc.” R. 2775, c.1, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc.” Ps. 145:20 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„În mijlocul „timpurilor grele” ale acestei „zile rele”
şi al vocilor de avertizare ale sfinţilor profeţi şi ale
apostolilor care indică capcanele, epidemiile şi pericolele subtile din
toate părţile &#151; şi de asemenea în mijlocul
înţelegerii sensului existenţei actuale a unor asemeneaa atacuri
şi pericole &#151; cât de preţioase sunt pentru sfinţi
asigurările protecţiei, îngrijirii şi iubirii divine!” R. 5257, c.1, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu
te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în
toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” Prov. 3:5, 6 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dacă uneori nu ştim ce să facem, să ne întoarcem
la dreapta sau la stânga, nu ştim încotro s-o apucăm, să
ne ridicăm inimile către Domnul şi să aşteptăm înaintea
Lui, amintindu-ne asigurarea divină: «Încredinţează-ţi
Domnului calea, încrede-te în El şi El va lucra». «Recunoaşte-L
în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările.» Astfel, vocea
Sa dragă aduce mângâiere, întărire, odihnă, în mijlocul
tuturor îngrijorărilor şi încurcăturilor drumului. «Şi peste toţi
cei ce vor umbla după regula aceasta şi peste Israelul
lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!» (Gal. 6:16)”. R. 5807, c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dar cărarea celor drepţi este ca lumina
strălucitoare care merge mereu crescând până la miezul zilei.”
Prov. 4:18</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Faptul că Marele Învăţător este prezent
suprave-ghind lucrarea «secerişului» este, credem, încă o
asigurare în această direcţie. Ne mângâiem cu gândul că ochiul
Său, toiagul Său şi nuiaua Sa conduc turma Sa din har în har
şi din cunoştinţă în cunoştinţă. De aceea nu e de mirare
că observăm, după cum a fost prezis, că «cărarea celor
drepţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu
crescând până la miezul zilei.» Micile detalii pot şi chiar ar trebui
să ne aşteptăm să devină mai clare pe zi ce trece, dar
toate principiile fundamentale ale supra-structurii
credinţei noastre sunt neschimbătoare.” R. 3856, c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi El
nu lasă să fie urmată de vreun necaz.” Prov. 10:22 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Un alt fel de bogăţie este dată preoţimii
regale, credincioasă în a-şi săvârşi sacrificiul de sine. Acestea
sunt bogăţiile Spiritului Sfânt. Pe măsură ce ei îşi
sacrifică interesele egoiste, scopurile şi proiectele pământeşti,
etc. în serviciul Domnului şi al Adevărului, observă că cresc
din ce în ce mai mult în asemănare cu Tatăl lor ceresc şi
cu Domnul lor şi că roadele Spiritului Sfânt abundă în ei
din ce în ce mai mult &#151; blândeţea, răbdarea,
bunătatea, dragostea de fraţi, iubirea. Mai mult, ei găsesc o pace şi
o bucurie faţă de care mai înainte erau străini....
Această pace şi bucurie vine prin înţelegerea faptului că,
predând Domnului tot ce este al lor, toate făgăduinţele Lui
nespus de mari şi scumpe le <B>aparţin</B>. Acum credinţa lor poate
să se ţină cu putere de aceste făgăduinţe ca fiind ale lor.”
R. 2762, c.2, p.2,3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede
în Domnul nu are de ce să se teamă.” Prov. 29:25 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Orice persoană cu o inimă loială, ascultătoare,
care poate practica credinţa, şi-a procurat astfel putere şi
har pentru orice vreme de nevoie, pentru orice ceas al
încercării, pentru orice dificultate şi problemă şi pentru toate
afacerile vieţii &#151; elementul de stabilitate care va da echilibru şi
care ne face în stare să profităm de toate experienţele vieţii,
atât de cele amare cât şi de cele dulci.” R. 3545, c.1, sus.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Tu vei ţine în pace deplină pe cel care se sprijină
pe Tine, căci se încrede în Tine.” Isa. 26:3 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ştefan a avut această pace şi bucurie chiar
când potrivnicii lui îl omorau cu pietre; şi mai multe mii
din sfinţii lui Dumnezeu pot mărturisi acelaşi lucru &#151; în
mijlocul sărăciei, bolii, necazului, ispitei, în
mijlocul duşmanilor din toate părţile şi chiar în flăcările
persecuţiilor violente. De unde vin acestea? Sau cum sunt pacea şi
chiar bucuria compatibile cu asemenea condiţii? Răspunsul
este: este o pace a minţii &#151; «Tu vei ţine în pace deplină pe cel
ce se sprijină pe Tine». Nimeni nu poate cunoaşte binecuvântarea acestei păci până când nu a
experimentato. Şi nimeni nu-i poate înţelege marea valoare până ce
n-a fost pus la probele necazului.” R. 1961, c.2, p.6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„În seninătate şi în încredere va fi tăria
voastră.” Isa. 30:15 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Domnul ne dă cheia acestei odihne în
cuvintele: „Învăţaţi de la Mine; căci Eu sunt blând şi smerit cu
inima.” Cu adevărat, într-un spirit blând şi liniştit este
secretul liniştii. A fi blând înseamnă a cultiva harurile răbdării,
ale supunerii iubitoare faţă de voinţa lui Dumnezeu,
ale încrederii în dragostea şi purtarea Lui de grijă,
în înţelepciunea sfatului Său călăuzitor şi a
providenţelor Sale conducătoare; a fi blând mai înseamnă a continua
cu perseverenţă acest curs prin reputaţie rea sau bună
sau prin împrejurări favorabile sau nefavorabile. Fie
ca preaiubiţii copii ai lui Dumnezeu să caute din ce în ce
mai mult să copieze spiritul blând şi liniştit al lui
Cristos, acceptând providenţele lui Dumnezeu,
ascultând învăţăturile şi conducerea Lui, aşa cum a făcut El,
înarmaţi cu tăria pe care doar El o poate da şi o va da tuturor
celor care iau jugul Lui asupra lor şi învaţă de la El.” R. 1962, sus.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„I se va da pâine şi nu-i va lipsi apa.” Isa. 33:16 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Să nu cerem nimic peste trebuinţele noastre
reale pentru că Dumnezeu (nu noi) vede necesităţile şi
trebuinţele noastre &#151; să fim recunoscători întotdeauna pentru «pâinea
şi apa» promise, precum şi pentru orice alt
confort suplimentar. Dându-ne seama întotdeauna de
înţelepciunea superioară a lui Dumnezeu şi de dragostea Sa
nelimitată pentru noi, ar trebui să ne temem să luăm, în orice
grad, interesele noastre din mâna Lui. Astfel putem
trăi bucurându-ne mereu, înţelegând că orice ni s-ar
putea întâmpla toate lucrează spre binele nostru. Poate
avem nevoie să cunoaştem suferinţa, sau să ajungem
în nedumerire şi aproape în lipsă pentru a avea
experienţa sau încercarea sau pedeapsa necesară. Şi ar trebui
să învăţăm să căutăm şi să apreciem imediat lecţia
sau pedeapsa şi să ne dovedim elevi apţi în şcoala lui
Cristos.” R. 2009, c.2, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui.”
Isa. 33:17 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„O, ce imagine a odihnei şi păcii, a gloriei
şi binecuvântării, a părtăşiei cu bucurie, a iubirii
nepieritoare, a purităţii nepângărite şi a fericirii nesfârşite! Numai
cel care a prins o rază a gloriei ei poate estima puterea ei
de a inspira zel sfânt, străduinţă serioasă şi îndurare
răbdătoare a pierderilor şi crucilor cărării disciplinei care duce la
ea. Nu este de mirare că nu toţi cei care rostesc numele
lui Cristos sunt plini de inspiraţia acestei
binecuvântate imagini; căci doar câţiva, chiar şi dintre cei care
cunosc teoretic aceste lucruri, văd cu adevărat această imagine
şi prin credinţă înţeleg că au un loc în ea. ... Dacă tu eşti
un împlinitor credincios al Cuvântului lui Dumnezeu şi
nu doar un ascultător, atunci, chiar acum «ochii»
credinţei tale vor prinde inspiraţia gloriei care se va descoperi şi
paşii tăi se vor grăbi pe cărările neprihănirii.” R. 2087, c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dar cei care se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea,</B>
<B>ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă
şi nu sunt extenuaţi.” Isa. 40:31 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dacă unii îşi pun nădejdea în ei înşişi şi se bizuie
în principal pe puterea lor, va fi spre avantajul lor ca
Domnul să permită să se descurajeze pentru ca să devină mai
timizi, să-şi poată pierde toată încrederea în sine, să-şi dea
seama de completa lor neputinţă şi slăbiciune şi de nevoia lor
de a se sprijini în întregime pe Domnul, de a căuta mereu
la El călăuzire şi sprijin. Dacă copiii Domnului învaţă să
se încreadă astfel în El, pentru ei se împlineşte făgăduinţa:
„cei care se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei
zboară ca vulturii; ... umblă şi nu obosesc””. R. 5712, c.2, p.6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita
cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu
te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin
cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele.” Isa. 41:10 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Fiecare membru al Corpului lui Cristos,
adevăratul Israel al lui Dumnezeu, este privilegiat să aibă
călăuzirea continuă a Domnului în fiecare experienţă a călătoriei
sale prin pustiu. Pentru hrana noastră zilnică este
furnizată mana cerească. Pentru împrospătarea noastră zilnică
curge apa vieţii din stânca lovită a veacurilor. Nuiaua cu care
ne pedepseşte Tatăl nostru ne ţine în frâu când suntem
în pericol sau când rătăcim pe vreo cărare interzisă. Cu
câtă iubire ne aduce El înapoi pe drumul cel drept, ne
tămăduieşte rănile şi cu câtă milă ne iartă căderile şi slăbiciunile.
Cu siguranţă, putem avea absolută încredere în
Conducătorul nostru ceresc. Astfel ne putem odihni în El şi putem
fi păstraţi în pace deplină.” R. 5548, c.2, sus.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, te iau de mâna</B>
<B>dreaptă şi-ţi zic: «Nu te teme de nimic, Eu te
voi ajuta»”. Isa. 41:13 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nici o limbă nu poate spune câtă binecuvântare
cu pace, cu un spirit liniştit cu putinţa de a îndura
greutăţile ca un bun ostaş al lui Cristos, cât suport şi câtă întărire
în vremuri de încercare stau în spatele acestor
asigurări preţioase. ... În trecut, Dumnezeu a permis
credincioşilor Săi să treacă prin multe experienţe întunecate şi
chinuitoare cu o tărie de caracter ce a surprins lumea, care i-a văzut
în cuptorul aprins, dar nu a văzut că cu ei era unul
care semăna cu Fiul lui Dumnezeu (Dan. 3:25). Ei au îndurat
ca şi cum ar fi văzut pe Cel care este nevăzut (Evr. 11:27).”
R. 4784, c.2, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Când vei trece prin ape Eu voi fi cu tine; şi
prin râuri, şi nu te vor îneca; când vei merge prin foc
nu vei fi ars şi flacăra nu te va aprinde.” Isa. 43:2 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aşa cum Israelul trecând Iordanul n-a avut de ce să
se teamă datorită chivotului Domnului, simbolul
prezenţei divine stând în mijlocul pericolului ameninţător, tot
aşa creştinul nu are de ce să se teamă atâta timp cât îşi
dă seama de prezenţa şi aprobarea divină. El îşi poate
croi drum prin râuri şi mări de necaz şi poate trece
prin cuptoare fierbinţi de chinuri, dar nici unul din
aceste lucruri nu-l poate vătăma atâta timp cât Domnul este cu
el. Prezenţa şi iubirea Domnului, înţelese în astfel
de împrejurări aşa cum nu pot fi înţelese în condiţii
obişnuite, dau asemenea tărie credinţei, speranţei şi iubirii,
care altfel nu ar putea fi câştigată. Şi astfel toate lucrurile
sunt făcute să lucreze împreună pentru binele celor
care-L iubesc pe Dumnezeu, pentru cei chemaţi după planul
Său.” R. 1857, la mijloc.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi
voi aduce la îndeplinire toată plăcerea Mea ... da, Eu
am spus şi Eu voi face să se întâmple; Eu am plănuit
şi Eu voi înfăptui.” Isa. 46:10, 11 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ce anume i-a făcut pe ei (pe Domnul şi pe apostoli)
atât de neclintiţi şi ce anume le-a dat atâta pace în cugete
în timp ce sufereau? A fost <B>credinţa lor</B> &#151; credinţa lor
în iubirea, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Ei
<B>au</B> <B>crezut</B> că ceea ce Dumnezeu a promis putea duce
la îndeplinire, că planul Său drept şi binevoitor nu
putea cunoaşte nici un eşec; căci prin gura profeţilor Săi El a
spus: «Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce
la îndeplinire toată plăcerea Mea ... da, Eu am spus şi Eu
voi face să se întâmple; Eu am plănuit şi Eu voi
înfăptui.» «Domnul oştirilor a luat această hotărâre; cine i se
va împotrivi?» În asigurările lui Dumnezeu s-au odihnit ei.
În El era ancorată credinţa lor şi nu a fost important,
atâta timp cât ancora lor încă se ţinea strâns de tronul
lui Dumnezeu, cât de sălbatic urlau furtunile sau cât
de zguduiţi erau de furtunile vieţii.” R. 1834, c.2, p.7.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează
şi să n-aibă milă de fiul pântecelui ei? Dar chiar
dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita. Iată, te-am
gravat pe palmele mâinilor Mele.” Isa. 49:15, 16 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Când citim aceste asigurări de cea mai delicată
iubire din partea Tatălui ceresc, iar apoi ne uităm la
starea noastră decăzută, de-abia putem pricepe că
suntem întradevăr obiectele acestei iubiri. Totuşi, dacă
umblăm cu umilinţă pe cărarea îngustă aceste asigurări sunt
pentru mângâierea şi consolarea noastră.” R. 957, c.1, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dar Stăpânul meu, Domnul, M-a ajutat; de aceea nu</B>
<B>M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o
cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.” Isa. 50:7 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Lumii i s-ar putea părea că mersul creştinului
este departe de a fi liniştit, pentru că sfinţii Domnului au
adesea o călătorie furtunoasă. Dar dacă inimile noastre
continuă să rămână în Cristos prin credinţă şi dacă nu dăm
drumul ancorei noastre, vom putea fi păstraţi prin toate
furtunile vieţii, oricât de tare am putea fi zguduiţi, oricât de
sălbatic ar urla furtunile. Credinţa poate exclama cu profetul
Isaia (cuvintele de mai sus). În asigurările Domnului
putem avea odihnă pentru că ancora noastră se ţine cu tărie
de tronul lui Dumnezeu. Cuvintele inimii Învăţătorului
nostru au fost: „Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut,
dar Eu Te-am cunoscut”. El a fost cu Tatăl de la început
şi cunoştea dragostea şi bunătatea Lui; El a văzut
manifestarea puterii Lui; El a remarcat bunătatea Sa iubitoare. La fel
şi noi, cei care am intrat într-o relaţie asemănătoare
cu Dumnezeu, am ajuns să cunoaştem astfel şi să ne
încredem în iubirea şi credincioşia Lui.” R. 5432, c.1, p.2,3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ascultaţi-Mă, voi, care cunoaşteţi dreptatea,
popor care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de
dispreţul oamenilor şi nu tremura de insultele lor. ... Eu,
Eu sunt Cel care vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să
te temi de omul ... care trece ca iarba.” Isa. 51:7, 12 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Câtă bunăvoinţă din partea Atotputernicului să
se gândească astfel la slăbiciunile noastre când
săgeţile adversarului ne rănesc inimile şi să reverse
balsamul mângâierii Sale! El n-ar vrea ca nici unul din copiii Săi,
pe care Cristos i-a eliberat, să se întoarcă sub sclavia fricii
de oameni care este o „cursă”. El ar vrea ca fiecare om
în Cristos să-şi dea seama de eliberarea lui din păcat
şi superstiţie şi de responsabilitatea lui solemnă faţă de
Dumnezeu pentru toate gândurile, cuvintele şi faptele
sale &#151; «sfinţiţi pe Domnul oştirilor, de El să vă temeţi şi să
vă înfricoşaţi.»” R. 1788, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Eu am pus cuvintele Mele în gura ta şi
te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să întind
cerurile şi să întemeiez pământul şi să zic Sionului: «Tu
eşti poporul Meu!»” Isa. 51:16 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Pentru a ne inspira credinţa ... Domnul ne-a dat,
pe lângă toate făgăduinţele Sale scumpe, atâtea încurajări
de a ne încrede în El simplu şi copilăreşte şi ne-a spus să
fim surzi la ocările oamenilor. ... «Ca să întind cerurile
(să stabilesc cerurile noi) şi să întemeiez pământul
(noul pământ) şi să zic Sionului (oamenilor care au fost
încercaţi şi dovediţi prin aceste chinuri vrednici moştenitori ai
noii Împărăţii &#151; cerurile noi şi pământul nou) «Tu eşti
poporul Meu!»” R. 1788, c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Orice armă pregătită împotriva ta va fi fără
putere.” Isa. 54:17 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Multe limbi s-au ridicat împotriva Sionului
Domnului ca întreg şi împotriva fiecărui membru individual &#151;
limbi pline de „venin de aspidă”, limbi  amare de invidie,
răutate, ură şi ceartă &#151; limbi care n-au ezitat să calomnieze şi
să denatureze, să spună tot felul de lucruri rele şi
neadevărate. Şi într-o mare măsură aceste arme şi limbi au reuşit,
au provocat ravagii oilor, ca şi Păstorului; şi Dumnezeu
le-a permis &#151; El nu a oprit nici arma, nici nu a amuţit
limba; şi totuşi El ne asigură de contrariu în textul nostru.
Care este explicaţia adevărată? ... Explicaţia este
următoarea: «Voi însă nu sunteţi în firea păcătoasă, ci în Duhul» ...
voi sunteţi «creaţii noi» în Isus Cristos ... (Rom. 8:9, 2
Cor. 5:17). Armele şi limbile fac rău mai degrabă vechii creaturi
&#151; cărnii, pe care noi oricum, am consacrat-o deja
morţii.” R. 3050, c.2, p.8,9.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea,
nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi
este plăcut şi va împlini lucrul pentru care l-am
trimis.” Isa. 55:11 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cei care pretind că Iehova încearcă de 6000 de ani
să convertească lumea, eşuând mereu, trebuie să
găsească asemenea vederi greu de împăcat cu asigurarea Bibliei
că toate scopurile lui Dumnezeu vor fi realizate şi că
Cuvântul Lui nu se va întoarce la El fără rod, ci va împlini
<B>lucrul pentru care a fost trimis</B>. Faptul că lumea nu a fost
încă convertită şi cunoştinţa de Domnul nu a umplut
încă pământul este o dovadă că încă nu a fost
<B>trimis</B> în această misiune.” A. 95, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul te va călăuzi neîncetat.” Isa. 58:11</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dacă, în providenţa Tatălui, unele împrejurări
legate de afacerile noastre pământeşti iau o direcţie sau
alta, inimile noastre ar trebui să se uite la Domnul pentru
lecţia de învăţat de aici şi pentru ca astfel, să fie capabile
să-L glorifice pe Dumnezeu prin aceasta. Creştinul n-ar
trebui să considere nici o experienţă ca fiind norocoasă
sau nenorocoasă, ci ar trebui să-şi amintească că toate
lucrurile care au legătură cu el, dacă trăieşte aproape de
Domnul, sunt rânduite şi supravegheate de Domnul.” R. 4628,
c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Şi-ţi vor pune un nume nou. ... Vei fi o cunună
a frumuseţii în mâna Domnului, o diademă împărătească în mâna Dumnezeului tău.” Isa. 62:2, 3 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Astfel biserica în mâna <B>lui
Dumnezeu</B> este biserica în
mâna puterii divine. Această putere va folosi biserica şi
ea va fi o cunună de glorie şi o frumuseţe, <B>reflectând în
mod glorios opera Dumnezeului nostru în toate
eternităţile</B>. Ce glorios va fi! Ce frumos! Domnul
Iehova va avea fixate aceste bijuterii preţioase care strălucesc
una asupra celeilalte în acea coroană a gloriei şi diademă
a frumuseţii, care îl are în locul principal pe Domnul
Isus, căci Tatăl nu i-ar da bisericii nici o glorie dacă nu ar fi
dato Domnului Însuşi. Biserica se va arăta înaintea
oamenilor «ca o frumuseţe şi o bucurie veşnică» &#151; lucrarea
lui Dumnezeu.” R. 4914, c.1, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„În toate necazurile lor El a fost întristat.” Isa. 63:9 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Scripturile indică faptul că poporul consacrat
al Domnului aparţine atât de complet Lui încât în
toate necazurile lor El este întristat. Când Saul din Tars
persecuta biserica timpurie Domnul nostru l-a strigat pe drumul
spre Damasc şi i-a spus: «Saul, Saul, pentru ce
<B>MĂ</B> prigoneşti?» Şi el a spus: «Cine eşti Tu, Doamne?» iar Domnul
i-a răspuns: «Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.» Saul
nu-L persecuta direct pe Mântuitorul glorificat, ci îi persecuta
pe urmaşii lui Isus &#151; nu noile creaturi, ci carnea.” R.
5173, c.1, p.7.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Înainte de a Mă chema, le voi răspunde; în timp
ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi asculta.” Isa. 65:24 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Câte rugăciuni sunt neascultate sau sunt oprite
din cauză că cel care se roagă nu îşi curăţeşte mai întâi
inima de rău? «Voi cereţi şi nu căpătaţi pentru că cereţi rău, ca
să risipiţi în plăcerile voastre»; adică cereţi în mod egoist,
fără să vă uitaţi la voia lui Dumnezeu. Dar la cei curaţi şi
sfinţi ajunge făgăduinţa: «Înainte de a Mă chema (citind
dorinţa inimii chiar înainte ca aceasta să fie exprimată în cuvinte)
le voi răspunde (voi începe să conturez astfel
evenimentele încât să le aducă răspunsul mai repede sau mai târziu);
în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi asculta.» În timp
ce aceasta este în legătură cu o profeţie referitoare la
poporul Domnului în vârsta milenară, totuşi, ea este valabilă
şi pentru credincioşii Săi din această vârstă. Lăudaţi
pe Domnul pentru toată bunătatea Sa arătată chiar şi
celui mai mic din copiii Săi umili!” R. 1866, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cum mângâie pe cineva mama sa, aşa vă voi
mângâia Eu.” Isa. 66:13 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Poporul Domnului care a îmbrăţişat adevărul
se găseşte înconjurat din toate părţile de împotriviri
din partea celui rău şi a slujitorilor Lui; şi dacă nu ar
avea mângâierea şi consolarea Scripturilor, precum şi
bucuria şi pacea pe care lumea nu o poate da nici nu o poate lua
ar fi, într-adevăr, foarte trist pentru el. Dar,  în condiţiile
pe care Domnul le-a aranjat chiar în timp ce suferă
pierderea lucrurilor pământeşti de dragul dreptăţii, pri-vilegiul
lor este să se bucure în necazuri şi să aducă mulţumiri în
orice lucru. Care este secretul acestei bucurii în necaz? De
unde vine o atât de mare mângâiere? Răspundem că vine
prin mângâierea Scripturilor, făcută luminoasă de Spiritul
Sfânt.” R. 3436, c.1, p.3,4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi-ţi voi arăta
lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” Ier. 33:3 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nouă ne este dat să cunoaştem tainele Împărăţiei
lui Dumnezeu, pe care mulţi profeţi şi multe
persoane neprihănite din vechime n-au avut privilegiul să le
vadă. Mulţumim lui Dumnezeu pentru lumina adevărului
prezent! Acum noi putem vedea <B>un plan</B> al lui Dumnezeu &#151; un
plan care cuprinde fiecare detaliu al istoriei trecute şi al
descoperirii viitoare; un plan care este complet &#151; din
care nu lipseşte şi nu se separă nici o parte; un plan care este
în cea mai strictă conformitate cu Dreptatea,
Înţelepciunea, Puterea şi Iubirea divină şi cu fiecare text din
Cuvântul divin; care astfel se dovedeşte a fi nu numai un
plan raţional, ci plan<B>ul</B> lui Dumnezeu, în comparaţie cu
care toate celelalte teorii şi planuri sunt imperfecte şi în
mod evident eronate, lipsite de armonia cu atributele divine
şi cu Cuvântul divin. Cei care au ajuns la o înţelegere
a Planului Vârstelor îl recunosc ca fiind de origine divină
şi nu omenească.” R. 1867, c.1, p.5,6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc
în fiecare dimineaţă: mare este credincioşia Ta!”
Plâng. 3:22, 23 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Am învăţat să Îl cunoaştem pe Dumnezeul nostru şi
să credem în Cuvântul Său credincios. Ne-au fost
dovedite făgăduinţele Sale pline de har în multe timpuri de
tensiune şi pericol şi ştim că El nu ne va părăsi. ... Dacă am fi
lăsat să plece de la noi această speranţă, această ancoră
pentru sufletele noastre, am fi duşi de valuri pe o mare fără
de ţărm a cărei talazuri ne-ar fi condus spre moartea
veşnică. Un mare timp de strâmtorare este acum pe punctul
să izbucnească peste întreaga lume şi oricine din
poporul Domnului a cărui credinţă şi speranţă nu sunt cu
fermitate ancorate în Stânca Vârstelor şi căruia îi este teamă să
se încreadă în făgăduinţele Lui, va fi nimicit în furtună. Va
fi aceasta experienţa noastră? ... Unii din adevăraţii copii
ai Domnului vor avea partea lor în acest mare timp
de strâmtorare, însă nici unul din cei care sunt
credincioşi, din cei care sunt ascultători nu va suferi astfel. Aceştia
vor fi păstraţi în siguranţă deplină până la sfârşitul cursului
lor şi, credem, vor fi adunaţi «dincolo de văl» înainte ca marea
furtună să izbucnească în mânia ei.” R. 5497, c.2, p.2,3,4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.”
Plân. 3:26 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Făgăduinţele preţioase ale Cuvântului lui
Dumnezeu, care sunt numai pentru poporul Lui, pentru cei care
sunt în întregime ai Lui, le dau acestora toate motivele de
a spera; ei au autoritatea deplină de a fi tari şi curajoşi.
Copiii lui Dumnezeu vor avea încercări şi experienţe
asemănătoare cu cele ale lumii, pe lângă experienţele şi
încercările specifice urmaşilor lui Cristos. Acestea nu ajung totuşi
la noi în mod întâmplător, cum ajung la lume, ci sunt
sub supravegherea directă a Domnului. ... Astfel, fiind
călăuziţi de Cuvântul Domnului, aceştia învaţă că trebuie să
fie curajoşi pe măsură ce înaintează pe calea lor. Trebuie
să treacă prin multe greutăţi, iar pentru aceasta se cere
curaj. Dar curajul născut din credinţa în Dumnezeu şi
în «făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe» îi
întăreşte când altfel ar putea fi covârşiţi. Le dă o putere faţă de
care toţi ceilalţi sunt străini.” R. 5712, c.1, p.4,7.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul este bun, El este un loc de scăpare în
ziua necazului; şi El îi cunoaşte pe cei care se încred
în El.” Naum 1:7 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ei (sfinţii) vor recunoaşte strâmtorarea,
conform Planului lui Dumnezeu, ca fiind pregătirea
pentru binecuvântarea întregii lumi şi vor fi încurajaţi şi
mângâiaţi prin ea. ... Astfel mângâiaţi şi binecuvântaţi prin
asigurarea divină, prima datorie a sfinţilor este să lase lumea să
vadă că în mijlocul strâmtorării şi nemulţumirii care
predomină, şi chiar în timp ce şi ei au parte de strâmtorare şi suferă
sub ea, ei sunt plini de speranţă, bine dispuşi şi
întotdeauna bucuroşi în vederea rezultatului glorios prezis în Cuvântul
lui Dumnezeu.” A. 338, sus, la mijloc; p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„«Ei vor fi ai Mei», zice Domnul oştirilor, «Îmi vor
fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc
Eu. Voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său
ca-re-i slujeşte.»” Mal. 3:17 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Primul dintre aceste giuvaere a fost Domnul
nostru Isus. ... El (Iehova) a plănuit ca şi alte giuvaere să fie
tăiate şi şlefuite după asemănarea Fiului Său ... după cum
este scris: «Noi suntem lucrarea Lui, şi am fost creaţi în
Isus Cristos pentru fapte bune.» Toate aceste nestemate
trebuie să fie găsite de Dumnezeu, care le adună. Dar, fiind
găsite de El, sunt date în mâinile Marelui Şlefuitor de
pietre scumpe, Domnul nostru Isus, ca El să le poată tăia,
şlefui şi potrivi pentru lucrarea glorioasă de a străluci
împreună cu El în Împărăţie ... El nu a cruţat această clasă în
sensul de a-i feri de toate suferinţele, căci dacă ei ar fi fost
astfel cruţaţi nu ar putea lua parte la gloria care va urma
după acest timp de încercare. El nu L-a cruţat pe Isus, Capul
... Dar El nu va permite să fie ispitiţi peste puterile lor. El
este preocupat de ei, are o simpatie faţă de ei şi îi eliberează
din acele lucruri care se dovedesc a fi prea grele pentru ei.”
R. 5119, c.1, p.2,3,4.

<P ALIGN="CENTER">NOUL TESTAMENT

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Omul va trăi nu numai cu pâine, ci cu orice
cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Mat. 4:4 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dar cum este posibil să trăim cu cuvintele care ies
din gura lui Dumnezeu? Ce a vrut să spună Isus? Cum
pot cuvintele lui Dumnezeu să dea viaţă? El a vrut să spună
că întreaga speranţă de a obţine viaţa veşnică depinde
de Dumnezeu &#151; de planul divin şi de făgăduinţele
lui. Uitândune la aceste făgăduinţe putem vedea lămurit că
planul divin, care datează de dinaintea întemeierii
lumii, este ca toate creaturile lui Dumnezeu, create în
asemănarea Sa şi rămânând în credinţă, dragoste şi ascultare în
armonie cu El, să aibă viaţă veşnică. Acesta este cuvântul
lui Dumnezeu referitor la acest subiect, şi anume că
<B>ascultarea</B> este condiţia vieţii veşnice. Aceasta este, fără
îndoială, ceea ce a avut Domnul în minte când a spus cuvintele
din textul nostru.” R. 4896, col.2, p.5,6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este
împărăţia cerurilor!” Mat. 5:3 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Condiţiile prezente sunt în mod special
folositoare, într-adevăr, pentru cei care vreau să cultive
încrederea, dependenţa de Domnul. În acest sens vedem că săracii
au un avantaj asupra bogaţilor; şi celor care erau săraci ca
şi crinii câmpului li s-a adresat Domnul nostru Isus. ...
Şi celor care sunt săraci în duh, care-şi cunosc propria
lor neputinţă, care tânjesc după odihna şi pacea pe care
numai Isus le poate da, care vin la El pentru această odihnă,
lor le sunt date toate făgăduinţele îndurătoare şi lecţiile
de înţelepciune, mângâiere şi instruire ale Învăţătorului.”
R. 5991, c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ferice de cei care plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!”
Mat. 5:4 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Toţi cei care cu zel se străduiesc pentru victoria
asupra lor înşişi, a lumii şi a păcatului vor avea cu siguranţă
un număr suficient de căderi pe cale, care să le
asigure experienţa considerabilă în plângerea pentru aceste
abateri &#151; dacă inimile lor sunt în atitudinea potrivită faţă
de Domnul. Plină de har este, într-adevăr, făgăduinţa
dată acestora: «ei vor fi mângâiaţi». Domnul nostru îi
mângâie pe unii ca aceştia cu asigurarea că El ţine seama de
lacrimile precum şi de eforturile lor de a se opune
păcatului, dar şi că El îi pregăteşte astfel, pentru Împărăţie,
prin experienţele prezente şi dezvoltarea ca-racterului.”
R. 2250, c.1, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!”
Mat. 5:5 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dicţionarul «Century» defineşte cuvântul
«blând» astfel: «stăpân pe sine şi delicat, greu de provocat sau
iritat; răbdător la jignire sau supărare.» Webster
defineşte blândeţea ca fiind «supunere faţă de voinţa divină;
răbdare şi bunătate din motive morale şi religioase.»” R. 3734,
c.2, p.2.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Răsplata acestui har ... ca şi celelalte, este viitoare;
... aceştia vor fi moştenitori ai lui Dumnezeu,
comoştenitori cu Isus Cristos; iar pământul este parte din acea
mare moştenire pe care, la rândul lor, o vor acorda omenirii
prin aranjament divin, la sfârşitul Vârstei Milenare.” R.
2586, c.1, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ferice de cei care flămânzesc şi însetează
după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!” Mat. 5:6 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„«Vor fi săturaţi»&#151; vor fi mulţumiţi. ... Avem
garanţia Domnului că îi va binecuvânta pe toţi cei care în mintea
lor au atitudinea de a căuta şi de a utiliza
împrospătările spirituale pe care le dă El.” R. 3735, c.1, p.1,2.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Făgăduinţa este următoarea: «facă-ţi-se după
<B>credinţa</B> ta!» Noi trebuie să avem în <B>inimile
noastre</B> dorinţa de a ne apropia tot mai mult de Dumnezeu, căci altfel ne
vom opri din înaintare şi nu vom obţine privilegiul nostru
în Cristos. O asemenea dorinţă este manifestarea foamei
şi setei noastre după dreptate, pe care Domnul se aşteaptă
să le vadă înainte de a-Şi duce la îndeplinire pentru aceştia
angajamentul Său că ei vor fi
<B>săturaţi</B>.” R. 5425, c.1, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ferice de cei milostivi, căci ei vor găsi milă!” Mat.
5:7 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Domnul nostru a spus că dacă nu-i iertăm din inimă
pe cei care ne greşesc nici Tatăl nostru ceresc nu va
ierta greşelile noastre. El ne-a învăţat astfel că mila
noastră trebuie să fie mai mult decât formală, mai mult decât
o iertare pe dinafară &#151; ea trebuie să fie din inimă,
sinceră. Deci, în măsura în care fiecare din noi îşi dă seama
de nevoia noastră de milă divină prin Isus, în aceeaşi
măsură să fie foarte milos faţă de alţii, în special faţă de fraţi.”
R. 3735, c.1, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea
pe Dumnezeu!” Mat. 5:8 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„O inimă curată ar fi o inimă
<B>pe deplin consacrată &#151;</B> întreaga minte predată voinţei Domnului.” R. 5277, c.2,
p.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cât de preţios este gândul că putem ajunge la
o absolută puritate a intenţiei, a iubirii etc. faţă de
toţi oamenii, precum şi faţă de Domnul, şi că Dumnezeu ne
va accepta astfel în Cel Preaiubit, nesocotindu-ne
slăbiciunile neintenţionate şi defectele de care suntem conştienţi şi
pe care ceilalţi le văd, probabil, mai bine decât noi. Ce
gând binecuvântat este gândul că aceştia Îl vor vedea
pe Dumnezeu, că aceştia au în prezent imaginea cea mai
clară despre caracterul şi planul lui Dumnezeu, că aceştia Îl
vor vedea în scurt timp când vor fi schimbaţi la înviere, când
se vor fi trezit în asemănarea iubitului lor Răscumpărător.”
R. 3735, c.2, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi
fii ai lui Dumnezeu!” Mat. 5:9 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cei care cugetă la lucrurile adevărate, vrednice de
iubit, bune şi frumoase îşi vor vorbi unii altora despre
ele; de aici importanţa de a avea inimile umplute cu
lucruri bune, pentru ca, din belşugul lucrurilor bune din
inimile noastre, gurile noastre să poată vorbi neîncetat. ... Unii
ca aceştia au o făgăduinţă foarte preţioasă, vrednică
de eforturile lor &#151; ei vor fi numiţi „copii ai lui Dumnezeu”;
&#151; ei au spiritul lui Dumnezeu, asemănarea scumpului
Său Fiu a fost trasată în inimile lor. ... Mai mult decât
atât, aceasta este o probă prin care putem recunoaşte
nivelul creşterii ca şi copii ai lui Dumnezeu, atât a noastră, cât
şi într-o anumită măsură, a altora &#151; prin caracterul
nostru împăciuitor şi grija de a urma un asemenea curs al
vieţii care va tinde spre pace.” R. 2588, c.1, p.4,5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ferice de cei prigoniţi din cauza dreptăţii, căci a
lor este împărăţia cerurilor.” Mat. 5:10 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Credinţa şi încrederea noastră în Domnul şi
în făgăduinţele Sale de har cu privire la viaţa viitoare
trebuie să fie atât de puternice încât să depăşească cu mult
în greutate împotrivirile lumii, ale fraţilor falşi, ale
slujitorilor orbiţi ai lui Satan &#151; în aşa măsură încât aceste
persecuţii să le recunoaştem şi să ne bucurăm în ele
considerându-le metode ale providenţei divine, folosite pentru a ne
cizela, a ne modela şi a ne şlefui ca pietre vii pentru
Templul glorios pe care Dumnezeu îl construieşte. Şi
privindu-ne încercările din acest punct de vedere, putem,
într-adevăr, să ne câştigăm sufletele, vieţile noastre şi putem să
ne bucurăm de ele chiar şi în mijlocul necazului, cu
<B>răbdare voioasă</B>, cu statornicie.” R. 2791, c.1, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ferice va fi de voi atunci când, din cauza
Mea, oamenii vă vor insulta, vă vor prigoni şi vor
spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva</B>
<B>voastră!” Mat. 5:11</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„«Ferice va fi de voi» semnifică faptul că
<B>persecuţia</B> este o favoare de la Dumnezeu ... nu pentru că vă
vor insulta, ci pentru că vor spune lucruri
<B>neadevărate</B> despre voi, din pricina lui Cristos. ... Tot ceea ce
suferim acum ne rezervă o nespus de mare şi veşnică greutate
de slavă, dacă îndurăm pentru El. Din acest punct de
vedere ar trebui chiar să ne dorim persecuţia. ... Dându-ne
seama că dacă ea ne lipseşte atunci ne lipseşte şi una din
dovezile că suntem ucenici adevăraţi ai Domnului, ne
bucurăm când, prin providenţa lui Dumnezeu, persecuţia este
partea noastră.” R. 5544, c.1, p.4,5,6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Bucuraţi-vă şi săltaţi de veselie, pentru că
răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au
prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” Mat. 5:12 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„În loc să ne simţim trişti şi descurajaţi de
aceste experienţe, în loc să ne gândim la ele ca la ceva
neobişnuit, ca la nişte dovezi că Dumnezeu este împotriva noastră,
ar trebui să tragem tocmai concluzia inversă. Ar trebui să
ne spunem: «aceasta este acelaşi fel de experienţă pe
care Domnul l-a avut şi pe care tot poporul Lui din trecut
l-a avut». ... Nu trebuie nici pe departe să ne descurajăm,
ci trebuie să ne bucurăm &#151; nu că cineva s-ar putea bucura
în persecuţie de dragul persecuţiei, căci persecuţia
este dureroasă, ci noi trebuie să ne bucurăm pentru că
„răsplata noastră este mare în ceruri.”” R. 5545, c.1, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp ...
Şi dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe
câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în
cuptor, oare nu vă va îmbrăca El cu mai mult pe voi,
puţin credincioşilor?” Mat. 6:28, 30 </B>

<P ALIGN="JUSTIFY">„Vă apasă sărăcia şi vă produce gânduri de
nelinişte? Duceţi-o Domnului în rugăciune; iar apoi, în timp ce
ne dăm silinţa să ne asigurăm lucrurile în mod
decent, utilizând mijloacele pe care le avem la îndemână ...
să aşteptăm cu răbdare şi încrezători şi să ne uităm
la semnele providenţei, siguri fiind că ... Cel care
îmbracă iarba de pe câmp ... are atât puterea cât şi dorinţa de a
ne îmbrăca şi de a ne hrăni pe noi şi pe ai noştri.” R. 1865, c.2,
p.6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de
toate aceste lucruri. Căutaţi mai întâi împărăţia
lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri
vi se vor da pe deasupra.” Mat. 6:32, 33 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Să căutăm Împărăţia lui Dumnezeu ca lucrul cel
mai important al vieţilor noastre. ... Dacă căutând Împărăţia
ni se pare că sunt împiedicate unele din perspectivele
noastre pământeşti, cu atât mai bine. Învăţătorul a spus că
trebuie să ne coste <B>tot</B> ce avem.” R. 5048, c.2, p.5.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dacă Împărăţia a fost pusă pe
<B>primul</B> loc, toate nevoile pământeşti ne vor fi satisfăcute.” R. 5917, c.2, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.” Mat.
10:30</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cât de dulce este înţelegerea unei asemenea
griji iubitoare, statornice.” R. 5803, c.1, sus.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aceştia nu trebuie să presupună că vreuna din
afacerile lor este întâmplătoare, pentru că, fiind pe deplin
consacraţi Domnului şi deplin acceptaţi de El, toate afacerile lor,
mari şi mici, sunt sub supravegherea divină &#151; sănătatea
sau boala lor, drepturile sau privilegiile lor, bucuriile
sau necazurile lor.” R. 3415, c.2, jos.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ce lucru este prea mic pentru a fi observat de Cel
care numără până şi firele de păr de pe capul
nostru? Atunci, în treburile gospodăreşti zilnice sau
în grijile afacerilor, noi putem
avea simpatia Lui iubitoare şi ajutorul Lui.” R. 1865, c.2,
p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de
Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl,
afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L
descopere.” Mat. 11:27 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cititorul obişnuit înţelege la început foarte puţin
din acest text. Creştinul care face progres de ani de
zile, crescând în harul şi cunoştinţa Domnului, poate
să-l aprecieze mult mai bine. El îşi dă seama că deşi avea
ceva din cunoştinţa despre Isus şi despre Tatăl la început
... totuşi a fost un lucru diferit să ajungă să-L cunoască
pe Tatăl şi pe Fiul în sensul intim al cuvântului, în sensul
de a deveni foarte familiar cu Ei, de a Le cunoaşte gândul,
aşa cum cineva cunoaşte gândul, inima unui prieten
intim. Este un privilegiu să primeşti o asemenea
cunoştinţă. Aceasta nu o pot avea toţi; ea necesită căutare şi batere
la uşă, şi o asemenea căutare şi batere implică o dorinţă
sinceră de a avea o părtăşie şi comuniune intimă.” R. 2624, c.2, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Feriţi-vă să nu dispreţuiţi nici măcar pe unul
din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în
ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri.”
Mat. 18:10 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cuvintele Învăţătorului par a implica cel puţin
unul sau mai mulţi îngeri care au grijă de cei consacraţi, de
cei aleşi. El foloseşte şi o altă figură de stil pentru a
ilustra această chestiune, ca şi cum ar vrea să ne sigure
că mesagerii nu vor întârzia să aibă grijă de
interesele noastre, nu vor fi împiedicaţi de treburi cereşti
mai importante, ci vor avea pe loc acces direct la prezenţa
şi atenţia divină, astfel încât interesele noastre să se
bucure de toată consideraţia de care au nevoie.” R. 3441, c.1, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până
la sfârşitul veacului.” Mat. 28:20 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Toţi cei care-I rămân credincioşi, toţi cei care în-
tr-adevăr pot să spună «Preaiubitul meu este al meu şi
eu sunt al Lui» au nu numai făgăduinţa vieţii viitoare, ci
şi făgăduinţa acestei vieţi prezente. Ei aud vocea
Învăţătorului spunând: «Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până
la sfârşitul veacului»; iar la sfârşitul veacului El trebuie să
fie în mod special aproape, în mod special scump; El trebuie
să se descopere credincioasei Lui într-un mod special
chiar înainte ca ea să fie în aşa fel schimbată ca să-L poată
vedea în gloria Lui. Aceştia au privilegiul de a-şi aplica şi de
a recunoaşte că sunt ale lor toate «făgăduinţele nespus
de mari şi scumpe» ale Cuvântului divin.” R. 4784, c.1, p.3,4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi
daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru
cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care i-L cer.”
Luca 11:13 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Tatălui ceresc îi place să dorim şi să cerem tot
mai mult din Spiritul Său Sfânt &#151; o dispoziţie într-o
armonie tot mai deplină cu Spiritul Sfânt; iar toţi cei care astfel
îl doresc, îl cer şi îl caută îşi vor satisface bunele lor
dorinţe; Tatălui îi va plăcea să rânduiască astfel afacerile
acestora încât piedicile pentru Spirit, fie că sunt în interiorul lor,
fie în mediul în care trăiesc, vor fi înlăturate, pentru
ca Spiritul Său iubitor să prisosească în ei &#151; pentru ca ei
să poată fi umpluţi cu Spirit. ... Spiritul sfinţeniei în
abundenţă poate fi dobândit numai de cei care îl doresc din
inimă sinceră şi îl caută prin rugăciune şi efort.” E. 227,
p.432; 228, p.433 (în româneşte, ediţia 1993).

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a</B>
<B>găsit plăcere să vă dea împărăţia.” Luca 12:32 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nici una din creaturile din cer sau de pe pământ nu
va primi astfel de semne de favoare specială care sunt şi
care vor fi de-a pururi partea Miresei preaiubite a lui
Cristos. Deşi întreaga familie din cer şi de pe pământ va
fi binecuvântată prin El, numai Soţia Lui, care cooperează
cu El în lucrarea Lui, va fi însoţitoarea, confidenta şi
comoara Lui.” R. 5862, c.2, p.4
<P ALIGN="JUSTIFY">„Deşi puţini sunt aceia care fac pasul deplinei
consacrări pentru a face voia lui Dumnezeu, mai puţini sunt cei
care o trăiesc practic, cei care <B>îşi ţin</B> în permanenţă
<B>inimile</B> supuse numai voinţei Domnului.” R. 1563, c.2, sus.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Adevărat vă spun că El se va încinge, îi va pune
să stea la masă şi se va apropia să-i servească.” Luca
12:37 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Oricine admite că suntem în timpul secerişului &#151;
că suntem în el din 1875 &#151; trebuie să recunoască şi aceea
că Domnul a promis că în acest timp îi va pune pe ai Lui să
stea la un ospăţ îmbelşugat de hrană spirituală şi că El va
fi servitorul lor şi le va da «lucruri noi şi vechi.» Toţi cei
care recunosc aceste lucruri trebuie să recunoască
aceste <B>«Studii în Scripturi»</B> ca fiind identificate cu
îndeplinirea acestei făgăduinţe.” R. 4709, c.2, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Ioan 6:45 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cel care va continua să fie învăţat de Domnul
trebuie să continue să asculte cu atenţie vocea Lui, să continue
a fi într-o atitudine ascultătoare şi supusă a
inimii. Dificultatea unora pare să fie că voinţele lor proprii nu
sunt pe deplin stinse, moarte &#151; consacrarea lor nu este
completă; deşi sunt destul de consacraţi ca să nu dorească a nu
asculta de vocea Domnului, ei au totuşi unele idei personale
cu privire la ceea ce glasul Lui ar trebui să spună şi preferă să
interpreteze mesajul Lui în conformitate cu propriile
lor preferinţe; ei doresc să facă mai mult sau mai puţin
propria lor voinţă şi doresc să asculte vocea Domnului
dirijându-i în concordanţă cu propriile lor voinţe. Aceasta este
o situaţie foarte periculoasă şi în general este însoţită
de afirmarea de sine şi de impunerea personală şi vor duce
în cele din urmă departe de scopul unui creştin. Să
hotărâm fiecare din noi că prin harul Domnului vom căuta
continuu ca dintr-o inimă sinceră să auzim Cuvântul curat al
lui Dumnezeu şi că vom avea dorinţa să ascultăm de el
în măsura în care putem.” R. 4092, c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dacă voieşte cineva să facă voia Lui, va
cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la
Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.” Ioan 7:17 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Acesta este un mesaj care
vine<B> </B>de pe buzele Învăţătorului nostru. El ne dă cheia unei cunoaşteri
clare a învăţăturilor Lui, şi anume că învăţăcelul trebuie să
fie pe deplin consacrat lui Dumnezeu, trebuie să dorească
a cunoaşte pe deplin voia şi planul Lui. Pentru a putea
... vedea Adevărul, din punctul de vedere al
descoperirii divine, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu în
spiritul minţii noastre, consacraţi în inima noastră. Noi trebuie
să vrem a face voia Lui. ... Acestora li se aplică
făgăduinţele textului nostru. ... Nu vom ... hotărî noi ca în
voinţa noastră să facem voia lui Dumnezeu? Dacă este aşa
urmând instrucţiunile Cuvântului lui Dumnezeu ... vom fi,
fără îndoială, binecuvântaţi şi vom fi făcuţi în stare pe deplin
să cunoaştem, să apreciem, să înţelegem învăţăturile
lui Cristos &#151; lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, care
sunt descoperite acestei clase prin Spiritul lui Dumnezeu.”
R. 5137, c.2, p.3,5,6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în
adevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul
vă va face</B> <B>liberi.” Ioan 8:31, 32 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„A rămâne în Cuvântul Domnului implică a rămâne
în învăţătura făcută cunoscută de scrierile inspirate, a
le studia şi a medita asupra lor, a crede fără rezerve în ele
şi a ne conforma cu credincioşie caracterele cu ele.” R.
3153, c.2, p.2.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Binecuvântată făgăduinţă! ... Preaiubiţilor,
având această favoare de la Domnul, nu vom rămâne în
ea, nedând nici o importanţă doctrinelor seducătoare? Şi
nu-i vom fi credincioşi în toate împrejurările,
apărând-o împotriva oricărui atac, suportând cu ea reproşurile ei?
Să ne dovedim aprecierea pentru ea prin loialitatea
şi credincioşia noastră faţă de ea.” R. 3154, c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„El îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară.”
Ioan 10:3</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Unii pot să nu vadă interesul particular pe care îl
are Domnul pentru fiecare din cei care sunt ai Lui.
Fiecare copil adevărat al lui Dumnezeu este al Domnului în
sensul particular că a intrat într-un Legământ de Sacrificiu. Să
ne amintim întotdeauna acest lucru. ... Învăţătorul a
subliniat interesul Său particular şi personal pentru fiecare
din urmaşii Lui. El se numeşte pe Sine Păstorul lor şi spune
că «îşi cheamă oile <B>pe nume</B> şi le scoate afară».
Aceasta înseamnă o supraveghere foarte specială a afacerilor
şi intereselor fiecăruia din adevăraţii Lui ucenici.
Orice poate veni peste aceştia nu este o chestiune de şansă
sau de noroc.” R. 5711, c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„După ce şi le-a scos afară pe toate, merge
înaintea lor şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.</B>
<B>Dar ele nu merg după un străin.” Ioan 10:4, 5 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Fiind intraţi în acest staul al lui Dumnezeu,
avem toate motivele să ne încredem în Marele Păstor şi ar
trebui să recunoaştem grija Lui constantă faţă de noi,
interesul Său suprem în prosperitatea noastră spirituală. Să fim
oi bune! Să nu ne îndepărtăm de staul la dreapta sau
la stânga, nici să nu fim atraşi înapoi de la păşunile verzi şi
de la apele curate pentru a merge să paştem spinii şi
buruienile otrăvite de pe vreo cărare lăturalnică sau să bem din
apele noroioase şi poluate ale speculaţiilor umane şi ale
teoriilor înşelătoare ale oamenilor. ... Dacă suntem oile
adevărate ale Domnului vom cunoaşte vocea Lui. Nu vom face nici
o greşeală. Oile adevărate ... vor răspunde repede
chemării Sale şi vor veghea în căutarea conducerii Lui.” R. 5491,
c.1, p.2 şi c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele
vin după Mine.” Ioan 10:27 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Mulţi spun că sunt oile adevărate ale turmei
Domnului, dar în această zi a prezenţei Păstorului, vocea Lui,
Adevărul, devine proba lor.” R. 2673, c.1, p.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Acum auzim, mai mult ca niciodată, diferite
voci chemând oile în diferite direcţii. Aceasta se întâmplă,
prin providenţa Domnului, cu scopul separării tuturor
celorlalţi de «mica Sa turmă». Oile Lui vor auzi vocea Lui şi-L
vor urma &#151; celelalte oi, care sunt consacrate
conducătorilor, instituţiilor, teoriilor şi eforturilor omeneşti, vor
urma propriile lor înclinaţii şi astfel vor fi separate de
«mica turmă». Aceasta este acum buna plăcere a Domnului”
R. 2673, c.1, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Voi veni din nou şi vă voi lua la Mine Însumi,
ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi.” Ioan 14:3 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Câte speranţe pline de bucurie, câte
aşteptări îmbelşugate se strâng în jurul acestei făgăduinţe, în
inimile credincioşilor Domnului! În doar câteva cuvinte
ele însumează toate lucrurile bune pe care Dumnezeu le
are în păstrare pentru cei care Îl iubesc. ... În măsura în
care mărturia Cuvântului lui Dumnezeu locuieşte în mod
potrivit în noi şi ne face în stare să recunoaştem lungimea
şi lărgimea iubirii divine, precum şi a milei care
acoperă greşelile noastre neintenţionate &#151; în aceeaşi
măsură credincioşii Domnului sunt în stare să se bucure de
această făgăduinţă şi să aştepte cu bucurie nu numai să
se întâlnească cu Domnul, ci şi să locuiască veşnic în
prezenţa şi în tovărăşia Lui. Dar tuturor celorlalţi ..., tuturor
celor care nu caută să păşească cu grijă pe urmele lui
Isus, cuvintele textului nostru le aduc numai o măsură
de bucurie, o măsură de speranţă şi nu o revărsare îmbelşugată.” R. 3191, c.1, p.5,6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela
Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl
Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” Ioan 14:21 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ar trebui oare ca copilul lui Dumnezeu,
moştenitorul gloriei, al tuturor făgăduinţelor nespus de mari şi
scumpe şi tovarăşul prezent al divinităţii însăşi care are
bunăvoinţă faţă de starea noastră decăzută, ar trebui el să se
simtă vreodată trist, uitat sau singur? Sau ar trebui el să
se teamă că iubirea Lui îl va părăsi vreodată sau îl va lăsa
să fie aruncat fără ajutor în valurile nenorocirii, la
mila prinţului acestei lumi care lucrează acum în inimile
fiilor neascultării? O, nu! Cel care este cu noi este mai
mare decât toţi cei care pot fi împotriva noastră. Noi nu
suntem singuri în lume, căci avem binecuvântata făgăduinţă:
«Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi»
(Evr. 13:5). Nici cel mai mic interes al nostru nu este
trecut cu vederea.” R. 1906, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu
şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi ne vom
face locuinţa împreună cu el.” Ioan 14:23 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„A creşte în har înseamnă a creşte în favoarea
Domnului printr-o cunoştinţă personală intimă şi prin
împărtăşirea în spirit cu El. Aceasta implică, în primul rând,
cunoaşterea şi recunoaşterea răscumpărării noastre prin sângele
Său preţios, o credinţă personală şi o dependenţă de
toate făgăduinţele pe care Tatăl ni le-a făcut prin El, apoi
o comuniune intimă cu El în viaţa noastră zilnică
de rugăciune, de observare a voinţei Lui şi de ascultare de
ea. Dacă aceasta este atitudinea constantă a minţii şi
inimii noastre, fructele spiritului trebuie să se coacă
continuu, făcându-ne din ce în ce mai plăcuţi şi acceptabili
Domnului nostru. Un sentiment al acceptării şi favorii divine ne
este dat zi de zi în măsură tot mai mare, în
îndeplinirea făgăduinţei scumpe de mai sus a Domnului nostru.”
R. 3215, c.1, p.6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o
dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” Ioan 14:27 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„În acest fel, cu multă milă şi afecţiune, a dat
Domnul învăţăceilor Săi preaiubiţi, în ultima noapte a vieţii
Sale pământeşti, binecuvântarea Sa de despărţire,
moştenirea Sa de pace. A fost cea mai bogată moştenire pe care a
avuto de lăsat, de o valoare inestimabilă. A fost făgăduinţa
acelei linişti sufleteşti, a acelei odihne şi mângâieri a minţii
pe care El Însuşi a posedat-o &#151; pacea lui Dumnezeu. A
fost aceeaşi pace de care Tatăl Însuşi S-a bucurat întotdeauna,
chiar în mijlocul tulburării pe care a adus-o
permisiunea răului; dar ea nu izvora din aceeaşi sursă. În Iehova
această pace a fost centrată în Sine, pentru că El a realizat în
Sine Însuşi atotputernicia puterii şi înţelepciunii; în timp
ce pacea lui Cristos era centrată nu în Sine, ci în
Dumnezeu, prin credinţă în înţelepciunea, puterea şi harul Său. Aşa
şi noi, dacă am avea «pacea lui Dumnezeu», pacea lui
Cristos &#151; «pacea Mea» &#151; trebuie ca aceasta, la fel ca şi a Lui,
să fie centrată în Dumnezeu prin credinţă.” R. 1834, c.1, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Pe orice mlădiţă care n-aduce roadă în Mine, El
o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o
curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.” Ioan 15:2 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Metodele de curăţare pe care le utilizează Domnul
ar trebui să fie înţelese de către toate mlădiţele, căci altfel
ele ar putea să se descurajeze, să se ofilească şi să nu dea
roada cuvenită. S-ar părea că marele Viticultor curăţă
mlădiţele Cristosului uneori luându-le bogăţia sau
proprietatea pământească, alteori împiedicându-le împlinirea
proiectelor şi planurilor nutrite. Uneori El ne curăţă permiţând
asupra noastră persecuţie şi pierderea numelui bun, a
faimei, alteori ... permiţând pierderea prieteniilor
pământeşti înspre care cârceii inimilor noastre s-au întins prea
cu putere. ... Mulţi alţii din poporul drag al Domnului au
găsit unele din lecţiile lor cele mai de valoare pe patul
suferinţei. ... Aceste curăţări, în loc să ne cauzeze descurajări,
ar trebui să fie, dacă sunt corect înţelese, surse de
încurajare. Ne dăm seama ... că atunci când avem astfel de
curăţări speciale este o dovadă că Tatăl Însuşi ne iubeşte şi
poartă grijă de cele mai bune interese ale noastre.” R. 3545,
c.1, p.3-5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în</B>
<B>voi,</B> <B>cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Ioan 15:7 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dacă inimile şi energia voastră sunt astfel absorbite
de Planul Tatălui, puteţi cere toate dorinţele inimii voastre
&#151; puteţi cere «orice veţi vrea». Eu vă fac această
făgăduinţă generoasă, nu ... că Tatăl şi-ar schimba planurile Sale
după ale voastre, şi va <B>face</B> voinţa voastră, dar că puteţi
ajunge la o atât de deplină înţelegere a Tatălui şi a
Planului Vârstelor la care El lucrează, încât nu veţi fi
niciodată nemulţumiţi, ci întotdeauna veţi fi în stare să vă
vedeţi <B>propriile dorinţe</B> îndeplinite, pentru că voinţa şi
dorinţa voastră, plăcerea şi satisfacţia voastră va fi să vedeţi
voinţa şi planul lui Dumnezeu progresând în felul şi la timpul
lui Dumnezeu. Astfel orice rugăciune şi dorinţă a voastră
va fi îndeplinită &#151; ceea ce este exact opusul experienţei
celor care caută să facă propria lor voinţă ... şi să se roage
pentru <B>propriile lor</B> dorinţe.” R. 1999, 1, ultimul paragraf.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu
pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea!” Ioan 15:9 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ce gând minunat este acesta că Învăţătorul nostru
are faţă de noi acelaşi fel de dragoste pe care Tatăl îl are
faţă de El! Dacă credinţa noastră ar îmbrăţişa mereu acest
gând şi l-ar ţine strâns cu adevărat, n-ar mai trebui să ne
dorim nimic şi nici să nu ne temem de nimic &#151; vara noastră
ar dura tot anul. Următorul gând sugerat este acela că,
având în vedere faptul că am ajuns, am atins această înaltă
poziţie în favoarea Domnului, vom dori să rămânem în
dragostea Lui, dacă suntem ucenicii Lui şi apreciem  cu adevărat
ceea ce a făcut El pentru noi în acest sens. În
continuare urmează termenii şi condiţiile prin care putem rămâne
în această dragoste, şi anume: păzind poruncile Lui.
Prin modul în care ne-a arătat că aceasta nu este o
propunere nerezonabilă, Domnul nostru a spus că aceştia sunt aceiaşi
termeni în care Tatăl se comportă faţă de El, adică
«după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân
în dragostea Lui». Nu ne putem aştepta să rămânem
în dragostea Domnului şi să neglijăm hotărârile Lui.”
R. 3546, c.2, p.4,5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe
voi.” Ioan 15:16 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Lumii nu îi plac cei aleşi pentru că,
mărturisindu-şi propriile lor slăbiciuni şi străduindu-se să lupte
împotriva lor, le spun pe nume &#151; păcate, josnicii şi murdării
ale cărnii şi ale spiritului. Fiecare efort făcut de aceştia
pentru a se curăţa este un reproş pentru cei care nu se
străduiesc să se cureţe şi care urăsc să li se amintească de faptul
că lucrurile în care ei îşi găsesc cea mai mare plăcere
sunt lăcomia, egoismul, patimile, certurile, mândria,
slava deşartă. Cel care este pe deplin potrivit lumii poate fi
sigur că nu este potrivit Domnului. Cel care este potrivit
Domnului nu trebuie să se aştepte să fie potrivit lumii; căci
prietenia acestei lumi este vrăjmăşie cu Dumnezeu şi de
aceea lumea nu este supusă standardului divin şi nici nu poate
fi ... Inima ei este în cealaltă direcţie.” R. 5737, c.2, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Când va veni  Duhul adevărului, vă va călăuzi în
tot adevărul ... şi vă va vesti lucrurile viitoare.”
Ioan 16:13</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„La Rusalii apostolii au primit o iluminare a minţii
care i-a făcut în stare să înţeleagă ... lucrurile adânci ale
lui Dumnezeu ... Isus avea acest ... gând în minte când
a declarat că erau anumite lucruri pe care ucenicii Săi nu
le puteau înţelege atunci, ci urmau să le cunoască mai
târziu, pentru că El avea să trimită Spiritul Sfânt, care să
le reamintească tot ceea ce El a spus şi să le arate lucrurile
viitoare. Acest lucru a fost adevărat nu numai cu privire
la apostoli, ci s-a adeverit pentru toţi membrii Corpului
lui Cristos de-a lungul acestei vârste ... Acestora, Biblia
le-a făgăduit: «vă va vesti lucrurile viitoare». Aceştia vor
fi călăuziţi în tot Adevărul pe măsură ce el va deveni
cuvenit. Pentru aceştia Cuvântul lui Dumnezeu este o magazie
din care se vor scoate «lucruri noi şi vechi» sub
călăuzirea Spiritului, pe măsură ce devin «hrană la timp» pentru
«casa credinţei»”. R. 5088, c.1, p.6-8.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă
voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu
va lua de la voi bucuria voastră.” Ioan 16:22 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ce sunt bucuriile noastre pe care nici un om nu ni
le poate lua şi pe care persecuţiile, nenorocirile şi
necazurile nu pot decât să le adâncească, să le lărgească şi să le
facă mai dulci? Ce bucurie este aceasta? Această bucurie este
o pregustare a binecuvântărilor viitoare, o arvună a
moştenirii noastre. Ea este inspirată de încredere în Cel în care
am crezut: încredere că El este deopotrivă în măsură şi vrea
să ducă la desăvârşire lucrarea pe care a început-o şi pe
care noi o dorim să fie dusă la desăvârşire în modul Său cel
mai bun; încrederea că atâta timp cât noi ne ţinem strâns
de făgăduinţele Sale pline de har cu braţele credinţei
noastre, El nu va îngădui să fim despărţiţi de El. ...
Încrederea noastră este că «nimeni nu ne va smulge din mâna
Tatălui», că «Tatăl Însuşi ne iubeşte» şi nu ne va alunga atâta
timp cât dorim să rămânem ascultători în dragostea Lui.”
R. 2232, c.1, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să
fie deplină.” Ioan 16:24 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Până când nu L-am luat pe Domnul în vieţile noastre
zilnice ca şi tovarăş al nostru personal, ca şi prieten
de încredere, ca sfătuitor, mângâietor şi îndrumător,
precum şi ca Răscumpărător şi Domn al nostru, nu putem învăţa
pe deplin de la El acele lecţii valoroase care dau ucenicilor
Săi o bucurie pe care lumea nu poate nici să o dea, nici să o
ia. Fie ca această intimă comuniune şi părtăşie cu Cristos
să ne dea fiecăruia din noi tot mai mult din propriul Său
spirit, astfel încât lumea să recunoască despre noi aşa cum
a recunoscut despre alţii (Fapte 4:13), că am fost cu Isus.”
R. 1789, la mijlocul paginii.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Tatăl Însuşi vă iubeşte.” Ioan 16:27 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ce ai înţelege, dragul meu frate din ceea ce acest
text învaţă despre iubirea lui Dumnezeu faţă de noi ca şi
copii ai Săi? El are iubire pentru lume. Ca şi Dumnezeu, ca
şi Creator, El supraveghează toate creaturile Sale.
Dumnezeu a luat măsuri de precauţie pentru orice creatură, chiar
şi pentru vrabie. Dar pentru toţi cei care au ajuns în
această atitudine loială a minţii, El are iubire &#151; compătimire
şi mai mult, consideraţie! ... Eu cred, şi tu crezi la fel,
că Dumnezeu ne iubeşte foarte, foarte mult, căci altfel n-ar
fi făcut niciodată astfel de prevederi minunate în
bogăţiile harului Său şi în bunătatea Sa iubitoare faţă de noi,
care suntem în Isus Cristos. ... Eu cred că zilnic,
săptămânal, lunar, anual, pe măsură ce ne gândim la aceste lucruri,
pe măsură ce luăm în consi-derare, studiem şi
înţelegem marea iubire a lui Dumnezeu, aşa cum este ea
exprimată în minunatul Său plan, obţinem o înţelegere
minunată despre cât de mult ne iubeşte «Tatăl Însuşi». Dar noi
nu putem înţelege aceasta pe deplin. Însă chiar faptul că
orice tată ar face asemenea lucruri minunate pentru orice
copil ar implica multă iubire.” R. 5725, c.2, p.4,6,7.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că
i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.” Ioan 17:23 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cu uimire întrebăm: «Cum este posibil acest
lucru?» ...  Însă noi am fost spălaţi şi curăţaţi şi oricât de
imperfecte pot fi încă vasele noastre pământeşti, inimile noastre
sunt perfecte în faţa Celui care poate să citească inima.
Şi, văzându-ne cu o inimă perfectă &#151; cu un scop şi o
intenţie perfectă &#151; străduindu-ne să ne învingem slăbiciunile
şi incapacităţile cărnii noastre imperfecte, făcând
eforturi dureroase dar hotărâte de a face voia Lui şi de a
avea încredere în mod umil în pregătirile pe care El le-a
făcut pentru răscumpărarea noastră din cădere,
Dumnezeu recunoaşte în noi ceea ce este demn de dragostea
Sa. Astfel, Domnul nostru ne dă clar de înţeles că Tatăl
ne iubeşte, aşa cum L-a iubit pe Fiul.” R. 3161, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dacă am fost identificaţi cu El printr-o
asemănare cu moartea Lui, vom fi una cu El şi în înviere.”
Rom. 6:5 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Amintiţi-vă acum cum a fost învierea Lui. A fost
o înălţare nespus de mare, mai presus de natura
umană, «mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de
orice putere, de orice autoritate şi de orice nume care se
poate numi». A fost o înălţare la însăşi natura divină, la
care, spune Petru, şi noi, care urmăm în paşii Lui după cum
El ne-a lăsat exemplu, putem deveni părtaşi (2 Petru 1:4).
A urma în paşii Domnului de umilinţă şi sacrificiu chiar
până la moarte nu este un lucru uşor. Aceasta
înseamnă renunţarea la voinţa noastră pentru a îndeplini
voinţa divină.” R. 1262, c.2, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Acum, dacă am murit împreună cu Cristos,
credem că vom şi trăi împreună cu El.” Rom. 6:8 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cerinţele sau condiţiile ataşate invitaţiei de a
împărtăşi cu Cristos gloriile şi demnităţile viitoare sunt cu
limpezime declarate: unii ca aceştia trebuie să se facă părtaşi
în <B>moartea</B> Lui, să fie cufundaţi sau îngropaţi în
moartea <B>Lui</B>. ... A fi părtaşi în moartea Lui înseamnă că aşa
după cum Răscumpărătorul nostru Şi-a cheltuit viaţa nu
în mulţumirea de sine, chiar legală, ci a consumat-o
în interesul adevărului şi al dreptăţii, opunându-se
păcatului şi făcând lucrarea şi executând planul Tatălui, tot
aşa trebuie să ne folosim şi noi timpul, talentele,
energiile, drepturile şi privilegiile. Răscumpărate de El şi date
nouă, trebuie nu numai să le consacrăm toate acestea în
serviciul Tatălui, ci trebuie să le folosim cu credincioşie
<B>chiar până la moarte</B> &#151; după cum ne-a lăsat El exemplu &#151;
umblând în urmele Lui cât mai aproape posibil. Dacă astfel vom
fi morţi <B>împreună cu El</B>, la timpul potrivit vom şi
trăi împreună cu El.” R. 1542, c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu
duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.” Rom. 8:16 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Este un mare privilegiu a fi numărat printre copiii
lui Dumnezeu; dar acest lucru înseamnă mult mai mult
decât mulţi par a înţelege &#151; atât în ce priveşte partea lor, cât
şi în ce priveşte partea lui Dumnezeu. ... În ceea ce
priveşte partea lui Dumnezeu înseamnă împlinirea
tuturor făgăduinţelor Sale pline de har făcute unora ca aceştia,
prin Cristos.... Înseamnă faptul că în viaţa prezentă noi
avem iubirea, grija, disciplinarea, sfatul, învăţătura, protecţia
şi încurajarea Sa de tată, până la sfârşit; şi că după aceea
vom fi primiţi în prezenţa Sa glorioasă şi în odihna, bucuria
şi pacea eternă. O, cât de binecuvântat este poporul
lui Dumnezeu! Chiar şi în viaţa prezentă răsplata favorii
Sale este peste aşteptări.” R. 1787, c.2, ultima pagină şi 1788, c.1,
p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Şi dacă suntem copii, suntem şi
moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună
moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună
cu El, ca să fim şi slăviţi împreună cu El.” Rom. 8:17 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Creştinul are în faţa lui cea mai nobilă ambiţie
posibilă. Dumnezeu cheamă din lume un popor care Să-i
poarte numele. El pune în faţa acestora cea mai înaltă
ambiţie. Aceştia sunt invitaţi să devină comoştenitori cu Isus
Cristos, Domnul nostru. Aceasta este o ambiţie care îi inspiră
să dezvolte cele mai înalte calităţi ale minţii şi
caracterului, pentru a se pregăti pentru societatea, prietenia şi
părtăşia Tatălui ceresc şi a Domnului. Să avem această
înaltă ambiţie mereu înaintea noastră, ca un stimulent
pentru cea mai serioasă străduinţă de a fi atenţi la
Cuvântul Domnului. ... Mireasa trebuie să se pregătească ea
însăşi (Apoc. 19:7). Tot aşa, aceştia trebuie să se pregătească
pe ei înşişi şi să-i ajute şi pe alţii din iubita familie a
lui Dumnezeu.” R. 5185, c.1, p.3,5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Eu socotesc că suferinţele din timpul de acum
nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava
viitoare, care va fi descoperită faţă de noi.” Rom. 8:18 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Lumea s-a mirat adesea de liniştea celor micuţi
şi umili ai Domnului în împrejurări care ar fi făcut
să tremure şi cea mai tare inimă. Dar pentru a urma în
viaţă drumul care să-L glorifice pe Dumnezeul nostru şi
să preamărească harul Său, pentru a fi capabili să
întâmpinăm cu înţelepciune şi curaj încercările şi dificultăţile aşa
cum vin ele asupra noastră ca şi creştini, reprezentanţi
ai Regelui ceresc, pentru a le întâmpina cu un spirit
de bucurie, socotind toate încercările noastre ca pe
nişte bucurii, este necesar ca inimile noastre să fie în acord
cu Domnul, ca noi să nu avem altă voinţă decât voinţa Lui şi
ca frica de oameni, care aduce cursă, să fie învinsă.
Nu putem realiza aceasta cu propria noastră putere, ci
numai cu puterea lui Dumnezeu.” R. 5540, c.2, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună
spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu, al celor
care sunt chemaţi după planul Său.” Rom. 8:28 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Avem garanţia de la Domnul că „toate lucrurile”
vor lucra «împreună spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeu», al celor care şi-au pus încrederea în El. Orice lucru care
nu ar fi o binecuvântare pentru noi nu va fi îngăduit.” R.
5546, c.2, p.6.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Sufletul bine instruit a învăţat că „binele” la care
se referă textul nu este întotdeauna, nici foarte des, un
«bine» pământesc &#151; un avantaj temporar; cei care Îl iubesc
pe Dumnezeu ... cunosc că «toate lucrurile» includ, în
primul rând, încercările, dezamăgirile, dezorientările,
dificultăţile şi ispitele căii înguste, pe care ei s-au consacrat să
umble; ei ştiu că «<B>binele</B>» care va fi produs va consta în
caractere cizelate şi şlefuite, în asemănare cu caracterul lui
Cristos, care, prin credincioşie până la capăt, vor fi desăvârşite
în onoarea şi gloria divină.” R. 2241, c.2, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi
împotriva noastră?” Rom. 8:31 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Fiecare dintre aceştia (dintre «sfinţi») îşi poate
spune lui însuşi şi poate înţelege din adâncul inimii sale că
aceste minunate cuvinte îi sunt aplicabile lui însuşi &#151;
Dumnezeu este <B>pentru noi</B>. El se poate strădui să prindă
semnificaţia acestor cuvinte, dar cu siguranţă nu va reuşi să
cuprindă întregul lor înţeles minunat. Minţii umane îi este
imposibil să cuprindă bogăţiile harului, ale iubirii şi puterii
divine. Nu le putem înţelege; putem doar să luăm cunoştinţă de
ele. Dacă Dumnezeu este <B>pentru
noi</B>, cu toată înţelepciunea şi puterea Lui infinită, acest lucru implică faptul că
şi Cristos este pentru noi, căci El este una cu Tatăl;
acest lucru implică şi faptul că toţi îngerii, heruvimii şi
serafimii, precum şi toate puterile cerului de care ştim şi de care
nu ştim sunt <B>pentru noi</B> &#151; toate sunt înrolate de
partea noastră pentru a ne face bine, pentru a ne ajuta, pentru
a ne sprijini în vreme de nevoie, pentru a ne susţine în
ceasul ispitei, pentru a ne întări să facem voia Tatălui. ...
Faptul că Dumnezeu este «<B>pentru noi</B>» şi că El face ca
toate lucrurile să lucreze împreună spre bine ... este
gândul central, esenţa, tăria acestui mesaj către «noi».” R.
4214, c.1, p.9, c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci toate sunt ale voastre ... şi voi sunteţi ai
lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu.” 1 Cor. 3:21, 23 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aceştia se bucură mai mult de pământ acum
decât ceilalţi; în timp ce ceilalţi adună, aceştia se bucură.
După cum declară apostolul, «Dumnezeu ... ne dă toate
lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele». (1 Tim. 6:17).
Eliberaţi de spiritul de-a aduna, noi putem trece pe străzi şi
putem privi exponatele bogate din vitrinele magazinelor
fără lăcomie, fără să dorim să avem diferitele lucrări de artă
şi frumuseţe în grija şi controlul nostru special. Putem să
ne desfătăm ochii cu ele şi să fim fără grijă, de vreme ce
toate talentele noastre sunt consacrate Domnului şi
serviciului Său şi de vreme ce noi avem lucruri mult mai
importante de făcut decât să avem grijă de fleacurile
pământeşti numite opere de artă.” R. 3734, c.2, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui
să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu</B>
<B>ispita, va pregăti şi ieşirea din ea, ca s-o
puteţi suporta.” 1 Cor. 10:13 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cuvintele Domnului nostru referitoare la ispitele
şi încercările Bisericii ne asigură că această clasă nu va
avea de ce să se teamă, căci ei vor fi apăraţi, că va fi
imposibil pentru ei să fie ispitiţi, pentru că împreună cu fiecare
ispită Domnul va pregăti o cale de scăpare. ... Ceea ce noi
dorim este ca fiecare copil consacrat al lui Dumnezeu să
poată vedea calea de ieşire pe care Dumnezeu a pregătit-o şi
să o poată folosi pentru a fi astfel în armonie cu
prevederile Domnului şi între cei apăraţi, cei aleşi &#151; «chemaţi,
aleşi, credincioşi». ... Credem că mulţi dintre cititorii noştri
vor fi de acord cu noi că prevederea specială a Domnului de
a ne apăra de puterea celui rău este Adevărul prezent
care El l-a furnizat într-o mare măsură prin publicaţiile
Turnului de Veghere.” R. 4253, c.1, p.2,3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Suntem întristaţi în toate felurile, dar nu
la strâmtoare; nevăzând nici o ieşire, dar calea nu
ne este cu totul închisă; persecutaţi, dar nu părăsiţi;
trântiţi jos, dar nu distruşi. Purtăm întotdeauna cu noi,
în trupul nostru, omorârea lui Isus, pentru ca şi viaţa
lui Isus să fie arătată în trupul nostru.” 2 Cor. 4:8-10</B>
<P ALIGN="JUSTIFY"> „Nu trebuie să permitem ca necazurile vieţii să
ne întristeze aşa cum îi întristează pe alţii. Noi avem ceva
ce ceilalţi nu posedă &#151; asigurarea Domnului că orice
lucru din vieţile noastre va fi un purtător de
binecuvântare pentru noi dacă suntem credincioşi. Aceasta ne face
în stare să ne bucurăm în necaz, dacă credem cu
adevărat făgăduinţa Cuvântului Tatălui nostru. ... Cei care
sunt angajaţi în munca Domnului au unele încurcături.
Dar neliniştea sau nesiguranţa poporului Domnului n-ar
trebui să atingă niciodată disperarea. Cei care sunt din lume,
pierzându-şi slujba sau fiind în diferite dificultăţi
devin foarte abătuţi. Adesea auzim de sinucideri. Lucrurile
par foarte întunecate oamenilor care îşi iau propria
viaţă. Poate fi încă adevărat şi în cazul poporului Domnului
că lucrurile vor părea foarte întunecate; dar ei nu vor
fi disperaţi, orice ar veni, căci Domnul ne-a spus că El nu
ne va părăsi, nici nu ne va uita. Această făgăduinţă plină
de har ar trebui să ne dea o speranţă sigură şi
neclintită. Ancora nădejdii noastre ar trebui să ne susţină.” R.
5670, c.2, p.6; 5671, c.1, p.2,3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci întristările noastre uşoare şi de o clipă
lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o
greutate veşnică de slavă.” 2 Cor. 4:17 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Deşi o greutate veşnică de slavă mai presus de
orice măsură va fi moştenirea întregului corp ales al lui
Cristos, care acum îşi strânge comoară în cer, apostolul lasă să
se înţeleagă aici foarte clar că acea comoară poate fi mărită
printr-un zel şi o credincioşie deosebită în
încercările deosebite ale timpului prezent.”  R. 1821, c.1, p.3.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Când ne amintim că cu cât ne apropiem de El
în încercările, experienţele şi suferinţele prezente ... cu
atât mai aproape vom fi de El în viitor, ne putem
explica înţelesul cuvintelor apostolului când vorbeşte
despre încercările sale aspre &#151; (din textul nostru de mai sus).”
R. 3362, c.2, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci ştim că dacă se desface casa pământească
a cortului nostru, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă
veşnică, nefăcută de mână.” 2 Cor. 5:1 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Poziţia noastră ... este foarte diferită de cea a
lumii, care nu are nici o speranţă deosebită. Lumea nu are nici
o ancoră solidă, nici făgăduinţe preţioase de care să se ţină
cu tărie. Noi ştim că dacă va fi din ce în ce mai rău, dacă
va trebui chiar să murim de foame, speranţa noastră se
află dincolo de văl. De aceea sfinţii lui Dumnezeu de
astăzi privesc moartea ca o poartă prin care se intră în
plinătatea vieţii, într-o împlinire a tuturor speranţelor şi
bucuriilor noastre.” R. 5671, c.1, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„„Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice”,
zice Domnul cel Atotputernic.” 2 Cor. 6:18  </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ce făgăduinţă! Ce sugestie &#151; aceea că noi, care
din natură suntem întinaţi şi imperfecţi, nu numai că
suntem în atenţia Creatorului nostru suveran, ci am fost şi
invitaţi să devenim copiii Lui şi ni s-a dat asigurarea afecţiunii
Sale părinteşti faţă de noi &#151; că aşa «cum se îndură un tată
de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei care se tem de
El». Cât de minunat pare acest lucru! Şi, aşa cum
declară apostolul în altă parte, acesta nu este sfârşitul, ci
numai începutul, căci El spune: «dacă suntem copii, suntem
şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi
împreună moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu adevărat
împreună cu El, ca să fim şi slăviţi împreună cu El».” R. 5739, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dumnezeu poate să vă umple cu orice har,
pentru ca, având totdeauna în toate din destul, să fiţi
plini de orice faptă bună.” 2 Cor. 9:8 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Pentru a fi apreciat de Domnul, darul trebuie să fie
o jertfă de mulţumire, stimulată de o înţelegere a
datoriei noastre de recunoştinţă veşnică faţă de Cel de la care
vine orice dar bun şi desăvârşit. Şi apostolul ne asigură că
pe unii ca aceştia «Dumnezeu poate» să-i «umple cu
orice har». Cel care dă ceva în serviciul divin &#151; timp,
talent, putere, bani sau influenţă &#151; va prisosi, în mod
proporţional, în diferite haruri; pentru că unul ca acesta se află într-o
atitudine de inimă potrivită pentru a creşte în har.
Apostolul pare să sugereze că unul ca acesta va avea «în toate
din destul» şi că va fi plin de «orice faptă bună».
Îndestularea poate să nu însemne lux şi tot confortul; dar «din destul»
se câştigă întotdeauna acolo unde există «evlavie
cu mulţumire».” R. 5927, c.2, p.2,3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea
în slăbiciune se desăvârşeşte.” 2 Cor. 12:9 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cât de des ar trebui ca acest sfat bun al Domnului,
dacă ni-l amintim, să ne aducă o binecuvântare şi o eliberare
din atacurile adversarului care este gata să ne facă să
credem că slăbiciunile şi imperfecţiunile noastre inevitabile
sunt dovezi că nu suntem ai Domnului. Având acest sfat
înaintea noastră ce tărie ar trebui să avem în combaterea
atacurilor lumii, cărnii şi diavolului! Cum ar trebui să ne
determine ca în momentele de ispită să ne ridicăm inimile în
rugăciune către Domnul pentru «har pentru ca să fim ajutaţi la
vreme de nevoie». Domnul doreşte ca noi să învăţăm
lecţia propriei noastre slăbiciuni şi imperfecţiuni şi să învăţăm
să mergem la El pentru întărire şi sprijin &#151; nu înainte de
a avea nevoie, ci «<B>la vreme de nevoie</B>», în orice timp
de necaz.” R. 2241, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi «sămânţa
lui</B> <B>Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei»”. Gal.
3:29 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„A fi «al lui Cristos», prin urmare, înseamnă cu
mult mai mult decât credinţă, respect şi aprobare. Înseamnă
<B>a aparţine</B> lui Cristos &#151; a fi al Lui, trup, suflet şi spirit
&#151; a fi al Lui astăzi şi întotdeauna slujitorul Lui pentru a
face <B>voia</B> Lui în <B>felul</B> Lui şi la
<B>timpul</B> Lui când ne este convenabil şi plăcut şi când ne este inconvenabil,
dureros şi dificil. Înseamnă, mai departe, că nu putem
<B>aparţine</B> nimănui altcuiva în acest sens complet, căci nici un om
nu poate servi la doi stăpâni. Aici întâmpină dificultăţi cei
care <B>aparţin</B> societăţilor secrete sau altor societăţi.
Legile, credinţele şi obiceiurile acestora aproape sigur vor veni
în conflict sau vor îngrădi consacrarea
<B>deplină</B> pentru Cristos.” R. 1697, c.1, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"> <B>„Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost creaţi
în Cristos Isus pentru fapte bune.” Efes. 2:10 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Adunarea acestor pietre vii dincolo de văl se va
face prin puterea învierii, frumos ilustrată prin
construirea Templului lui Solomon, ale cărui pietre, aşa după
cum citim, erau pregătite în carieră şi apoi, în final,
erau asamblate în construcţia Templului şi se potriveau atât
de perfect şi erau însemnate pentru locurile lor diferite
încât au fost unite fără să se audă sunet de ciocan &#151; fără ...
să fie cizelate ... sau să se facă vreo altă muncă asupra lor
în timpul construirii. Tot aşa, după cum spune sfântul
Pavel, Biserica este lucrarea lui Dumnezeu. Şi lucrarea Lui se
va realiza atât de perfect încât nu va avea nevoie de nici
o rectificare sau modificare dincolo de văl. Acest punct
de vedere este deosebit de interesant şi profitabil
pentru poporul Domnului. Aceştia, pe măsură ce îşi dau seama
că au fost chemaţi de Dumnezeu la chemarea Lui înaltă de
a fi membre ale templului, pot aprecia pe deplin, ca
urmare, necesitatea încercărilor şi dificultăţilor vieţii, care
îi modelează, îi fac potriviţi pentru gloria, onoarea
şi nemurirea cerească.” R. 5713, c.2, p.6,7.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Sunt încredinţat că Acela care a început în voi
o bună lucrare, o va duce la capăt până în ziua lui
Isus Cristos.” Fil. 1:6 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Să nu uităm că lucrarea este a Domnului, în sensul că
tăria Lui dată nouă este pentru îndeplinirea ei (a
lucrării &#151; n.t.) şi că Cel care a început în noi o lucrare bună
este capabil să o ducă la capăt; şi El va face aceasta dacă noi
Îl lăsăm, adică dacă urmăm conducerea Lui, făcând voia
Lui.” R. 2124, c.1, p.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dar cât de puţini creştini au această deplină
asigurare a credinţei. ... Cei puţini care pot intra în deplin acord
cu apostolul ... au în această privinţă o mare bucurie, o
mare binecuvântare şi o mare linişte în inimă pe care alţii nu
o posedă.” R. 2642, c.1, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi
vă dă, după buna Sa plăcere, şi voinţa şi înfăptuirea.”
Fil. 2:13</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„El lucrează în noi, ne dă şi voinţa şi înfăptuirea,
prin aceste făgăduinţe nespus de mari şi scumpe,
prin perspectivele glorioase şi prin răsplăţile ataşate
acestora; dar măsura în care El va lucra în noi şi efectele produse
prin aceste făgăduinţe depind de noi. ... Am putea
neglija cuvântul făgăduinţei Sale, am putea neglija
diferitele mijloace ale harului pe care El le prevede pentru
întărirea noastră, pentru stabilirea şi înălţarea noastră în
cunoştinţa şi harul adevărului. Neglijând astfel îngrijirile Sale
în aceeaşi măsură nu vom reuşi să rămânem în iubirea Lui
&#151; nu vom reuşi să obţinem favorurile făgăduite.
Apostolul lasă să se înţeleagă aceasta spunând: «ţineţi-vă în
dragostea lui Dumnezeu»  Iuda 21.” R. 3021, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice
pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.” Fil. 4:7 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„În acest text apostolul face diferenţă între minte
şi inimă. Inima reprezintă afecţiunile. Apostolul ne
îndeamnă nu numai la sentimente bune, în această privinţă, ci şi ca
mintea noastră să fie în odihnă. ... Textul nu se referă
la propria noastră pace, ci la pacea lui Dumnezeu, pacea
care ne vine prin înţelegerea puterii lui Dumnezeu, a
bunătăţii Lui şi a voinţei Lui de a ne ţine cu mâna Sa dreaptă ca
şi copiii Săi. Această pace stă de pază neîncetat ca o
santinelă, pentru a înfrunta orice gând potrivinic sau îngrijorător
sau orice teamă. Ea păzeşte astfel mintea creştinului
încât acesta are în inimă pace cu Domnul, părtăşie,
comuniune; ea îi păzeşte şi mintea, facultăţile sale mintale,
instruindul şi asigurându-l în ceea ce priveşte puterea,
înţelepciunea şi iubirea divină.” R. 4898, c.1, p.3,4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi
ce aţi văzut în mine, acestea să le faceţi. Şi
Dumnezeul păcii va fi cu voi.” Fil. 4:9 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cât de mulţi (cât de puţini!) pot să spună ceea ce
spune apostolul în acest verset? ... Acesta ar trebui să fie
standardul fiecărui creştin, pentru că fiecare în parte şi toţi
împreună sunt reprezentanţii Domnului, ambasadorii Lui;
prin urmare, atât cât stă în puterea lor, conduita şi cuvintele
lor ar trebui să fie de aşa manieră încât ei să fie epistole
vii citite de fraţi şi de lume cu folos. Nu e de mirare
că apostolul adaugă că făcând astfel «Dumnezeul păcii va fi
cu voi». Pe cât este de sigur că El a fost cu apostolul, pe
atât de sigur va fi cu toţi ceilalţi care umblă în mod similar
pe urmele lui Isus.” R. 3129, c.2, p.1

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Pot totul în Cristos care mă întăreşte.” Fil. 4:13 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nu încrederea în sine, nu încrederea în
propriile puteri este cea mai de dorit, ci mai degrabă încrederea
în Dumnezeu şi sprijin în harul Său promis spre ajutor
«la vreme de nevoie». Acest lucru menţine umilinţa şi
blândeţea care sunt de dorit şi dă în acelaşi timp curajul şi forţa
sugerate de cuvintele apostolului: „pot totul în Cristos
care mă întăreşte”. Sfântul Pavel declară din nou:
«destoinicia noastră este de la Dumnezeu». Astfel inspiraţi de
credinţa în Dumnezeu şi în făgăduinţele Sale, cei «învăţaţi
de Dumnezeu» devin în mod minunat tari «în Domnul şi
în puterea tăriei Lui» (Efes. 6:10). Cel neprihănit este
puternic ca un leu şi spune: «Nu mă voi teme» de «ce ar putea
să-mi facă omul». Nu voi lua seama la ceea ce omul ar putea
să spună despre mine sau să-mi facă. Atâta timp cât îl am
pe atotputernicul Creator ca Tată şi pe Răscumpărătorul
ca Frate mai mare voi fi mulţumit, sprijinindu-mă
în făgăduinţele lor «nespus de mari şi scumpe».” R. 5113, c.2,
p.5,6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Şi Dumnezeul meu să îngrijească din plin de
toate nevoile voastre, potrivit bogăţiilor Sale, în slavă,
în Cristos Isus.” Fil. 4:19 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ce făgăduinţă plină de har este aceea pe care Pavel
a înregistrat-o în scrisoarea sa către ... filipeni. ...
Aceasta este o făgăduinţă divină făcută pentru a fi ţinută. Pot
s-o pun deoparte acolo unde îmi pun deoparte obligaţiunile
de stat cu bună siguranţă că nu se vor devaloriza. Acest
text face parte din «Garanţiile guvernamentale» cereşti. De
la Dumnezeu a ieşit această făgăduinţă, de la propriul
meu Tată. El nu este obligat să-mi dea toate lucrurile pe care
le râvnesc, nici măcar toate lucrurile pentru care m-aş
putea ruga. Multe din dorinţele mele sunt de-a dreptul
artificiale şi născute din egoism. Eu pot tânji după bogăţie în timp
ce El poate vedea că sufletul meu ar fi mai bogat dacă aş
fi sărac. Aş putea cere să mă avanseze în funcţie şi El ştie
că drumul meu spre sfinţenie trece printr-o vale a
umilinţei şi a dezamăgirii. Aşa că El este de acord să-mi dea
numai ceea ce am nevoie, care este un lucru foarte diferit de
ceea ce eu pot să-mi doresc.” (De T. L. Cuyler.) R. 572.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Voi sunteţi totul deplini în El.” Col. 2:10 (vezi
nota de subsol, Cornilescu rev; n. e.) </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Un zero singur nu are nici o valoare, dar devine
cu adevărat puternic când îl urmează pe unu; tot aşa este şi
cu noi când Îl urmăm pe Cristos &#151; meritul Său ne dă
asociere şi cooperare cu El, ne dă greutate, influenţă şi
putere pentru Dumnezeu şi cauza Lui. «Voi sunteţi cu totul
deplini în El», «acceptaţi în cel Preaiubit».” R. 3149, sus.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Când se va arăta Cristos, viaţa noastră, atunci
vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.” Col. 3:4 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dumnezeu are o plăcere deosebită în cei ce îşi
găsesc<B> desfătarea </B>să facă voia Lui şi care nu au nevoie să
fie forţaţi ca să aprecieze binele şi răul. El îi numeşte
pe aceştia «biruitori». Aceştia au asemănarea Domnului ...
şi sunt socotiţi vrednici de a fi cu El acolo unde este El şi
de a se împărtăşi de onoarea, gloria, Împărăţia şi puterea
Lui. Ei câştigă premiul nu pentru că «turma mică» de
«biruitori» <B>suferă mai mult</B> decât turma mare de sfinţi
strâmtoraţi, ci doar pentru faptul că ei suferă cu bucurie, de bună
voie, <B>auto</B>sacrificându-se pe sine.” R. 1669, c.1, p.7,8.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cel care v-a chemat este credincios şi va face
lucrul acesta.” 1 Tes. 5:24 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Este plăcerea Tatălui nostru de a da Spiritul
Sfânt celor care i-l cer şi de a face ca toate lucrurile să
lucreze împreună pentru binele lor, de a-i aduce sub
călăuzirea Marelui Păstor, iar în cele din urmă, de a-i conduce
în Împărăţie. Cu alte cuvinte, «Cel care ne-a chemat
este credincios şi va face lucrul acesta» &#151; El va face tot ceea
ce a promis că va face, într-un mod cu mult mai
abundent decât am putea noi cere de la El sau decât ne-am
putea aştepta. Întreaga chestiune depinde de noi: dacă
consacrarea noastră se bazează pe credinţă în opera
de răscumpărare a Domnului nostru, dacă este o
consacrare deplină şi completă şi dacă o trăim zi de zi, rezultatele
vor fi totul şi chiar mai mult decât ne-am aşteptat vreodată.”
R. 3659, c.2, ultimul paragraf.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Credincios este Domnul, care vă va întări şi vă
va păzi de Cel Rău.” 2 Tes. 3:3 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Profetul Daniel spune că «mulţi vor fi curăţiţi, albiţi
şi lămuriţi» în mod deosebit în acest timp al sfârşitului;
iar Maleahi compară încercările acestui timp cu
«focul topitorului» şi cu «leşia înălbitorului», care sunt
desemnate să rafineze şi să purifice poporul Domnului.
Apostolul Pavel ne îndeamnă să luptăm lupta bună a credinţei şi
să îndurăm necazurile cu răbdare până la sfârşit. Sunt
multe cuvinte de mângâiere şi de binecuvântată consolare
oferite de psalmist şi de alţii (unul din ei fiind cel de mai sus)
pentru cei zguduiţi de furtuni şi pentru poporul lui Dumnezeu
aflat în suferinţă. Vezi Psa. 77:1-14; 116:1-14; 34:19; 31:24; 2
Tes. 3:3.” R. 1823, c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci
de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” 2 Tim. 1:7 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Spiritul fricii la un creştin este un spirit de
îndoială care provine din lipsa de credinţă, de Spirit Sfânt.
Spiritul fricii este o sursă rodnică a răului în lucrurile spirituale
în fiecare trăsătură, a creşterii creştine individual şi
ca Biserică. El, de asemenea, este strâns identificat
cu slăbiciunile şi neputinţele trupeşti. Copilul lui
Dumnezeu care este plin de Spiritul Sfânt este un uriaş faţă de eul
său natural; pentru că temerile lui sunt ţinute în frâu, inima
lui este stabilită, credinţa lui este înrădăcinată şi
întemeiată şi sufletul său este ancorat sigur şi neclintit dincolo de văl.
<P ALIGN="JUSTIFY">În felul acesta, el este ţinut să nu fie împins spre
stâncile dezastrului când valurile vijelioase ale necazului
predomină. Spiritul Sfânt este astfel o putere pentru cei care îl
posedă, care adesea i-a uimit pe vrăjmaşii lor.” E. 252, p.490.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Demn de crezare este cuvântul acesta: dacă
am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu
El; dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El;
dacă Îl tăgăduim şi El ne va tăgădui.” 2 Tim 2:11, 12 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Unii interpretează încercările vieţii ca pe nişte
dovezi ale nefavorii divine şi nu reuşesc să înţeleagă că ele
sunt desemnate de Domnul pentru a da formă
caracterelor noastre şi a le şlefui şi pentru a lucra în noi mai presus
de orice măsură o greutate veşnică de slavă. Din
cauza înţelegerii lor greşite, ei profită puţin din multe
din experienţele vieţii prin care sunt chemaţi să treacă &#151;
ei simt nuiaua, dar nu discern scopul iubitor care se află
în spatele ei, ei nu reuşesc să înveţe lecţia intenţionată. ...
Nu este suficient că am gustat din pârâul experienţelor,
că am învăţat câte ceva din ascultare, ... că am îndurat
unele încercări, că în anumite ocazii am învăţat ascultarea
prin lucrurile suferite, ci trebuie să continuăm să bem
până când vom putea spune cu bucurie &#151; Tată, voia Ta, nu
a noastră să se facă!” R. 2936, c.1, p.4,2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Domnul cunoaşte pe cei care sunt ai Săi.” 2 Tim.
2:19</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„El îi caută pe cei care se umilesc, care sunt bucuroşi
să aibă adevărul Său cu orice preţ, ale căror inimi
lipsite îndelung sunt înfometate şi însetate după adevăr,
care cunosc vocea Păstorului şi care găsesc în mesajul Lui
ceea ce le «satisface dorurile aşa cum nimic altceva n-ar
putea s-o facă». Aceştia vor accepta cu bucurie armătura
şi devenind învăţăcei credincioşi şi-o vor însuşi &#151; o vor
îmbrăca. Aceştia vor fi păziţi în timp ce alţii vor cădea
lângă ei.” R. 4439, c.1, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„De fapt, toţi cei care voiesc să trăiască în evlavie
în Cristos Isus vor fi persecutaţi.” 2 Tim. 3:12 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aceasta este făgăduinţa, asigurarea Scripturii. Noi
n-ar trebui să căutăm persecuţii, dar să dorim
această dovadă a credincioşiei noastre şi să dorim să fim dintre
cei «binecuvântaţi», despre care vorbeşte Învăţătorul în
Matei 5:11: «Ferice va fi de voi când ... oamenii vă vor insulta»
şi ”vă vor prigoni”.” R. 5544, c.1, p.7.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Nu sunt ei oare toţi duhuri slujitoare trimise
să slujească pentru cei care vor moşteni mântuirea?”
Evr. 1:14 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Este important ca fiecare creştin să-şi aibă
ochii înţelegerii sale deschişi, astfel încât să vadă prin
credinţă ceea ce i-a fost arătat lui Elisei şi slujitorului său literal.
În timpul acestei Vârste Evanghelice Domnul nu ne-a
deschis ochii naturali pentru a vedea prevederile mi-nunate
care Le-a făcut pentru noi şi puterea Lui pentru
protecţia noastră; dar în loc El ne dă o tot mai bună înţelegere
a subiectului prin Cuvântul Său de har şi adevăr, astfel
încât să fim capabili să umblăm prin credinţă şi nu prin
vedere; să vedem oştile Domnului tăbărând în jurul nostru şi
să recunoaştem protecţia care ne-o dau, fără ca vreun
miracol să fie vădit ochilor noştri naturali. Nici unul din noi nu
este suficient de puternic să treacă prin lupta războiului
creştin fără chiar de asemenea ajutoare ca acestea pe care
Domnul le-a prevăzut şi pe care credinţa le zăreşte, le acceptă,
le apucă şi se odihneşte pe ele şi este întărită de ele.” R.
2350, c.1, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci devenim părtaşi ai lui Cristos dacă
păstrăm până la sfârşit siguranţa neclintită de la
început.” Evr. 3:14 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Spiritul nemulţumirii îşi întoarce privirea de la
mana cerească a proviziei divine tânjind după alte mâncăruri
pe care să şi le procure singur, sau din alte surse
pământeşti. Domnul îi dă ocazia să se ospăteze pe săturate din ceea
ce doreşte. ... Biblia ne oferă Mana Adevărului divin.
Adevărul trebuie să fie adunat, întemeiat şi copt, dar este dat
de Dumnezeu. El este complet şi nutritiv, este exact lucrul
de care noi ca şi popor al lui Dumnezeu avem nevoie
pentru întărire şi desăvârşire. Totuşi, unii râvnesc după oalele
cu carne ale Egiptului &#151; teoriile lumii. Dumnezeu
permite însă ca acestea să ajungă la îndemâna lor. Ei se hrănesc
cu critică înaltă şi cu teorii evoluţioniste şi, ca urmare, pier
ca şi noi creaturi, încetează de a mai fi poporul lui
Dumnezeu, încetează de a mai umbla în urmele Învăţătorului. Ei
sunt pierduţi de focul sau febra produsă de erorile la
care râvnesc.”  R. 5306, c.2, jos şi R. 5307, c.1, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de
scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har,
ca să avem ajutor la momentul potrivit.” Evr. 4:16 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dar pentru a avea acest ajutor la momentul
potrivit, trebuie să-l cerem. Fiecare zi şi fiecare oră este
într-adevăr un „moment potrivit”; de aici necesitatea noastră de a
trăi într-o atmosferă de rugăciune &#151; de a ne ruga fără
încetare.” R. 1802, sus.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cei care fac parte din poporul adevărat al Domnului
se simt atât de îndureraţi de nereuşitele lor încât se
îndreaptă imediat către tronul harului pentru a obţine milă şi
pentru a găsi har care să-i ajute la vreme de nevoie în viitor;
dar alţii îşi tratează nereuşitele cu uşurinţă şi de aceea nu
profită de ele. ... Sentimentul celui consacrat este
foarte bine exprimat de poet prin cuvintele: «Negura cât de
mare e / Nu te ascunde pe Tine».” R. 3407, c.1, sus şi p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, o
nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de
perdeaua dinăuntru.” Evr. 6:19 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Noua creatură cu mintea spirituală care se găseşte
în «Sfânta» se uită, prin <B>credinţă</B>, prin crăpătura
«Vălului», în «Sfânta Sfintelor», prinzând sclipiri din gloria
şi nemurirea de dincolo de carne; nădejde care este ca
o ancoră a sufletului sigură şi neclintită, intrând în ceea
ce este dincolo de văl.” T. 21, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Să ţinem fără şovăire la mărturia nădejdii
noastre, căci credincios este Cel care a făcut
făgăduinţa</B>.<B>” Evr. 10:23</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Argumentul apostolului este că ar trebui să ţinem
fără şovăire la credinţa care a început viaţa noastră de
creştini şi care trebuie să şi sfârşească viaţa noastră de
creştini. Domnul este capabil să ne ducă la bun sfârşit şi o va
face, dacă noi ne vom face partea noastră. Dar termenii în
care Domnul ne-a primit sunt ca noi să decidem să
rămânem credincioşi. Prin urmare, totul depinde de ţinerea
cu putere de această credinţă pe care am mărturisit-o, fără
a şovăi, fără a ne îndoi sau a ne teme, iar bazele
credinţei noastre în triumful nostru final este asigurarea:
«credincios este Cel care a făcut făgăduinţa». Noi ştim că în
Biblie există «făgăduinţe nespus de mari şi scumpe» pentru noi
... Deci dacă ţinem fără şovăire la credinţa noastră,
putem obţine tot ceea ce Dumnezeu ne-a făgăduit. El va fi
credincios; El nu îşi va neglija făgăduinţele; El va face tot
ceea ce a spus.” R. 5698, c.1, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Deci să nu părăsiţi încrederea voastră, care are
o mare răsplătire.” Evr. 10:35 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ţi se împotrivesc cumva oşti de duşmani &#151; îţi
pun obstacole în cale, îţi stânjenesc influenţa şi caută să
te descurajeze îngrămădind asupra ta ocări;
împrejurările par că uneltesc împotriva ta pentru a-ţi umple inima
cu nelinişte şi teamă? Spune-i sufletului tău: «Nu te
teme!», «nădăjduieşte în Dumnezeu» şi reţine providenţele
Sale, căci &#151; «Prin valuri, nori şi furtuni, El îţi curăţă calea
cu blândeţe» &#151; până când, prin astfel de experienţe,
o binecuvântată cunoştinţă cu Dumnezeu, va dezvolta
în inima ta acea iubire perfectă care alungă teama. Atunci
vei intra din ce în ce mai mult în binecuvântata odihnă
a credinţei şi, asemenea vulturului care se înalţă
deasupra norilor furtunii, vei trăi la o asemenea altitudine
a experienţei creştineşti încât vei fi în stare să te bucuri
în Domnul întotdeauna şi să-I mulţumeşti în toate”. R.
1906, c.1, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci aveţi nevoie de răbdare, pentru ca,
împlinind voia lui Dumnezeu, să puteţi primi făgăduinţa.”
Evr. 10:36 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Care este voia lui Dumnezeu? Declarată în
formă concretă: „voia lui Dumnezeu (cu privire la voi)
este sfinţirea voastră” (1 Tes. 4:3). ... Noi facem voia
lui Dumnezeu când ne consacrăm pe deplin Lui. ... Dar El
vrea să ne pună la încercare. Cât de mult Îl iubim noi
pe Dumnezeu? Cât de sinceri suntem? ... Aşa suntem
încercaţi în ce priveşte loialitatea noastră. Ce suntem gata
să îndurăm pentru Cristos? Cât de deplin suntem noi
supuşi? Cât de adâncă este supunerea noastră? Suntem noi
în deplină armonie cu voinţa Domnului? Interesul
nostru este numai superficial sau intră complet în inima noastră?
<P ALIGN="JUSTIFY">Întrebarea nu este numai aceasta: «Ne vom consacra?»
&#151; ci, după ce creştinul a făcut toţi aceşti paşi preliminari,
se pune o altă întrebare, în ce măsură va manifesta
el îndurare răbdătoare şi ascultare şi loialitate?
Dumnezeu ne pune la aceste încercări pentru că El are mari
onoruri de acordat celor ce vor fi biruitori. Ei vor fi o
companie aleasă şi aceştia vor primi făgăduinţa.” R. 5332, c.1,
p.5-7; c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„«Căci Domnul disciplinează pe cine-l iubeşte
şi biciuieşte pe orice fiu pe care-l primeşte.»
Suferiţi disciplinarea! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi
cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l
disciplinează tatăl? ... Orice disciplinare, deocamdată pare
o pricină de întristare şi nu de bucurie; dar mai
pe urmă aduce, celor încercaţi prin ea, roada
dătătoare de pace a dreptăţii.” Evr. 12:6, 7, 11 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„El explică faptul că o astfel de disciplinare nu
este determinată de mânia ... ci de iubirea Lui, iar dacă
noi suntem corect instruiţi prin disciplinările, încercările
şi experienţele vieţii, acestea vor «lucra pentru noi
mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă» &#151;
ele vor lucra în noi asemenea caractere pe care Domnul le
va putea folosi în serviciul la care ne-a chemat ...
Răspunsul potrivit al tuturor celor care au spiritul adevărat de fii
este exprimat în cuvintele Domnului şi Învăţătorului
nostru: „Facă-se nu voia mea, ci a Ta o, Doamne.»;
«Desfătarea mea este să fac plăcerea Ta, o, Dumnezeul meu şi legea
Ta este înăuntrul inimii mele.» Cei care răspund
astfel pedepselor Domnului păşesc tot mai mult în
favoarea divină şi aud alte cuvinte de mângâiere, de har şi de
ajutor.” R. 3059, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„El Însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici
un chip nu te voi părăsi»”. Evr. 13:5 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Interesele noastre cele mai înalte ... fac obiectul
grijii constante a Tatălui nostru. Dacă rămânem foarte
aproape de Domnul, vom fi protejaţi de puterea îngerilor căzuţi.
... Numai o lipsă de credincioşie ne-ar putea supune
într-o oarecare măsură puterii lor în ceea ce priveşte
interesele noii creaturi. Ei nu pot nici să ne vatăme corpurile în
vreun fel, nici să se poarte violent cu noi, doar dacă
Domnul permite aceasta pentru binele nostru &#151; poate
pentru eliberarea şi înălţarea noastră, aşa cum a procedat
cu Învăţătorul nostru. ... Când ... Pilat ... l-a întrebat
pe Domnul nostru, în noaptea când a fost arestat şi
judecat: «Nu ştii că am putere să Te eliberez şi am putere să
Te răstignesc?», Isus a răspuns: «N-ai avea nici o
putere împotriva Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus». Aşa este
cu toţi cei care calcă pe urmele Învăţătorului nostru. Harul
lui Dumnezeu le va fi de ajuns. Omul nu are putere să
vatăme un fir de păr al capetelor noastre, decât dacă acest
lucru este permis de Tatăl nostru din cer pentru slava Lui
şi pentru binele nostru cel mai înalt.” R. 5540, c.1, p.2 şi c.2,
p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Aşa că putem zice plini de încredere: «Domnul
este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea
face omul?»” Evr. 13:6 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Poziţia creştinului în lume este una specială.
Nimeni altcineva nu-şi poate permite să fie atât de curajos şi
de independent ca el. Însă adevăratul copil al lui
Dumnezeu nu este autonom, nici independent faţă de orice ajutor
din afară. El este îndemnat de Cuvântul lui Dumnezeu să
nu fie lăudăros, ci să fie umilit, înţelegând lipsa lui de
putere şi nevoia lui de Dumnezeu. Într-adevăr, dacă nu
este umilit, el nu poate să placă Domnului. Dar, în acelaşi timp,
el trebuie să fie plin de curaj şi de încredere. Nici o
putere din univers nu poate sta împotriva puterii lui
Dumnezeu, iar El a declarat că El este tăria şi scutul copiilor Săi. El
este puternicul turn de scăpare al celor care-şi pun nădejdea
în El.” R. 5539, c.1, p.6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dar dacă vreunuia dintre voi îi
lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care
dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va
fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se
îndoiască.” Iac. 1:5, 6 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Lucrul acceptabil în ochii lui Dumnezeu este
umilinţa spiritului. O asemenea dispoziţie este esenţială pentru
cei care vor să primească înţelepciunea care vine de sus &#151;
ei trebuie să aibă o apreciere umilă a propriilor lor
deficienţe şi a lipsei de înţelepciune, căci altfel nu pot primi în
mod liber, din toată inima înţelepciunea pe care Dumnezeu
îşi găseşte plăcere să o dea în prezent numai acelora care
au atitudinea de inimă potrivită pentru a o primi. Se va
vedea, de asemenea, că această umilinţă a minţii este esenţială
ca o bază pentru spiritul unei minţi sănătoase &#151; căci cine
este în starea potrivită de a gândi drept, rezonabil,
imparţial, dacă nu are, înainte de toate, o atitudine umilă? De
aceea, trebuie să admitem că umilinţa este un element
fundamental în dispoziţa sau mintea lui Cristos.” R. 2585, c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ferice de cine rabdă ispita! Căci, după ce va fi
găsit bun, va primi cununa vieţii pe care El a
promis-o celor care Îl iubesc.” Iac. 1:12. </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aşa cum spune apostolul, aceste «încercări ca de
foc» <B>trebuie</B> «să vă încerce». Este o problemă de
<B>trebuinţă</B>, de necesitate în ceea ce-i priveşte pe toţi cei care vor
absolvi şcoala prezentă a lui Cristos pentru a lua parte în glorioasa
Lui Împărăţie: ei trebuie să treacă examenul. Ah, dacă
am putea să avem mereu acest gând cât de mult ne-ar servi
să voim şi să facem buna plăcere a Domnului &#151; îndurând
cu credincioşie şi cu bucurie orice vede de bine să
permită iubitorul nostru Învăţător, <B>ştiind</B> că astfel El
lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate
veşnică de slavă. Din acest punct de vedere «Cât de uşoare ni se
vor părea atunci încercările noastre! Cât de scurt va
părea drumul nostru de peregrini!»” R. 2793, c.2, p.3,4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă
har celor smeriţi.” Iac. 4:6</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Tatăl ceresc are o dragoste mai profundă pentru
cei care sunt umili. Acesta este motivul pentru care noi
ar trebui să ne umilim. Odată ce aflăm că «Dumnezeu
stă împotriva celor mândri» şi că umilinţa este unul
din principiile de bază ale unui caracter bine cristalizat,
ar trebui ca din ce în ce mai mult să căutăm să dezvoltăm
acest har şi să ajungem la acea atitudine în care Dumnezeu
ne poate da cea mai mare binecuvântare.” R. 5843, c.2, p.1.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Numai cei cu o minte umilită sunt pregătiţi să
înveţe cele mai mari lecţii care trebuie învăţate înainte ca ei să
fie gata pentru înălţarea care le va fi de folos nu numai lor,
ci şi altora ... Isus ne-a sugerat adevărata cale care duce
la glorie, onoare şi nemurire şi anume: calea unei
depline înjosiri de sine şi a unei depline supuneri faţă de orice
poate fi voinţa divină.” R. 5847, c.2, p.3,4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia
de voi.” Iac. 4:8 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Să cultivăm cunoştinţa cu Domnul tot mai
mult, apropiindu-ne de El în rugăciune, în studiul preţiosului
Său Cuvânt, în cugetarea asupra tuturor bunătăţilor şi a grijii
Sale providenţiale, asupra manifestărilor evidente
ale harului Său în experienţele noastre individuale şi
asupra făgăduinţelor Sale preţioase care sunt toate «da» şi
«amin» în Cristos Isus. «Astfel apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El
se va apropia de voi.» El vi se va arăta şi va locui cu voi”.
R. 1949, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl
Domnului nostru Isus Cristos care, după îndurarea Sa
cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui
Isus Cristos dintre cei morţi, la o nădejde vie şi la
o moştenire nestricăcioasă şi nepătată şi care nu
se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.” 1 Pet. 1:3,4 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Poate omul muritor să conceapă o glorie atât
de minunată? Numai gândul unei asemenea «chemări»
ar trebui să ne facă să ne închinăm inimile până la
pământ înaintea Dumnezeului nostru, înţelegând marea
noastră nevrednicie pentru un asemenea har uimitor &#151; pentru
o fericire atât de neobişnuită! Ce putem să-i dăm
Domnului ca să-i demonstrăm în mod potrivit recunoştinţa noastră
şi mulţumirile noastre pentru o asemenea favoare de
nespus? Desigur, serviciul nostru cel mai credincios pe care-l
putea oferi nu este decât un răspuns foarte slab pentru Cel
care ne-a iubit atât, ne-a binecuvântat atât,   ne-a onorat
atât.” R. 5855, c.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu,
prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie
descoperită în timpul de la urmă.” 1 Pet. 1:5 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Puterea lui Dumnezeu (Cuvântul Său şi
providenţele Sale)” R. 3282, sus.
<P ALIGN="JUSTIFY">„«<B>Păziţi de puterea lui Dumnezeu</B>» (făgăduinţele şi
providenţele Sale nespus de mari şi scumpe pe care noi
ne sprijinim).” R. 1007, c.1, p.2.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Când suntem în dificultate trebuie să ne ridicăm
ochii către Domnul, cu încredere şi credinţă. Tatăl nostru
ceresc doreşte ca noi să practicăm credinţa în El. Sfântul Petru
ne spune că noi «suntem păziţi de puterea lui Dumnezeu,
prin credinţă, pentru mântuire». De aceea noi ne
bucurăm mult, ... «cu toate că acum, dacă trebuie», suntem
«întristaţi pentru puţin timp, prin felurite încercări».
«Încercarea credinţei voastre este mult mai preţioasă decât aurul
care piere»”. R. 5403, c.1, p.4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi
urechile Lui spre rugăciunile lor.” 1 Pet. 3:12 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nu mergem prea des la tronul harului ceresc dacă
noi, suntem cei care pot pretinde că Tatăl şi cu Fiul sunt
mereu prezenţi cu noi &#151; dacă Îl iubim şi ţinem poruncile Lui.
... Nici un copil al lui Dumnezeu să nu ezite să vină adesea
la El sau să zăbovească în comuniune şi părtăşie cu El
... Venind la Dumnezeu nu trebuie să ne temem că este
prea ocupat cu alte probleme mai importante, sau că este
sătul de faptul că de repetate ori ne-am dus la El cu lucruri
de mică importanţă.” R. 1865, c.1, p.5,7 şi c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Preaiubiţilor, nu vă miraţi de prigonirea ca de
foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să
vă încerce, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva
neobişnuit; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte
de suferinţele lui Cristos, ca să vă bucuraţi nespus
de mult şi la desco-perirea slavei Lui.” 1 Pet. 4:12, 13 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Suntem avertizaţi să nu ne mirăm de prigonirea ca
de <B>foc</B> care, cu siguranţă, ne va încerca dacă suntem
cu adevărat fii ai lui Dumnezeu şi soldaţi ai lui Cristos. ...
<P ALIGN="JUSTIFY">Soldatul creştin ar trebui să se aştepte la aceste lucruri
şi să se pregătească cu grijă pentru ele. Petru sugerează
că puterea prin care noi vom rezista adversarului este
puterea credinţei &#151; «<B>împotriviţi-vă lui tari în
credinţă</B>». Ioan exprimă acelaşi gând: «şi ceea ce câştigă biruinţa
asupra lumii este credinţa noastră» (1 Ioan 5:4). ...
Credinţa trebuie să îmbrăţişeze făgăduinţele nespus de mari
şi scumpe ale lui Dumnezeu şi să aprecieze valoarea
lor. Credinţa trebuie să se sprijine, de asemenea, pe puterea
lui Dumnezeu şi să găsească har spre ajutor în orice vreme
de nevoie.” R. 1859, c.2, p.5,6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Aruncând asupra Lui toate îngrijorările
voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” 1 Pet. 5:7 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Domnul permite aceste experienţe chiar cu scopul
de a-i determina pe cei din poporul Lui să-şi arunce asupra
Lui toate îngrijorările, de a-i aduce mai aproape de El, de
a-i învăţa îndurare răbdătoare, de a le arăta şi mai mult
nevoia lor de El, completa lor neajutorare şi nenorocire fără de
El. ... Neliniştile ... care ne-ar răpi pacea în Domnul ar
trebui alungate, însă nu în mod neglijent, ci cu inteligenţă,
având în minte gândul că Isus, marele nostru
Purtător-de-sarcină, ne-a invitat, da, ne-a îndemnat să aruncăm asupra
Lui toate îngrijorările &#151; tot ce ne-ar tulbura pacea. El ne
va face sarcina uşoară şi ne va alina necazurile. Aceasta
este o încercare a credinţei ce nu poate fi trecută altfel
decât prin credinţă în dragostea Lui, credinţă în
făgăduinţele Lui.” R. 5509, c.1, p.2,3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus
de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi
firii dumnezeieşti.” 2 Pet. 1:4 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Prin acestea &#151; prin ascultare de ele. ... Ah, cât de
minunat este că marele Creator nu numai că a binevoit
săi răscumpere pe păcătoşi, ci i-a şi îndemnat, i-a atras
să primească darurile şi binecuvântările Sale!” R. 3059, c.1,
p.4.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Făgăduinţele nespus de mari şi scumpe ne
sunt dezvăluite treptat, pe măsură ce ne dovedim credincioşi
şi mergem înainte, pentru ca prin ele &#151;  prin tăria şi
curajul ce ni-l inspiră &#151; să putem fi întăriţi să alergăm astfel
încât să câştigăm premiul.” C. 232, 233, p.500.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„De aceea, daţi-vă şi voi toată silinţa ca să uniţi
cu credinţa voastră virtutea, ... căci dacă aveţi
din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să
fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte
deplina cunoaştere a Domnului nostru Isus Cristos.” 2
Pet. 1:5, 8 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„El ne îndeamnă ca, pe lângă credinţa în ...
făgăduinţele preţioase care ne inspiră zelul şi ne reînnoiesc curajul,
să ne dăm toată silinţa ca să unim cu credinţa
noastră virtutea, cunoştinţa etc. Apoi adaugă: «căci dacă
faceţi lucrul acesta, nu veţi <B>aluneca
niciodată</B>.» Cultivarea stăruitoare, neîntreruptă a acestor haruri ale
ca-racterului ne va clarifica şi vederea spirituală, făcându-ne în stare
să înţelegem tot mai mult Adevărul lui Dumnezeu şi
astfel, «prin armele dreptăţii de lovire şi de apărare», vom
putea stinge toate săgeţile arzătoare ale Celui Rău, vom
putea câştiga victoria credinţei şi vom putea să ne
întărim chemarea şi alegerea.” R. 1859, c.2, p.7,8.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să
vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci
dacă faceţi lucrul acesta nu veţi aluneca niciodată; căci
în felul acesta vi se va da din belşug intrare în
împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus</B>
<B>Cristos.” 2 Pet. 1:10, 11 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Putem fi siguri că nici unul din cei care sunt
potriviţi pentru Împărăţie nu va fi scos afară. Despre aceştia
este scris: «nimeni nu-i poate smulge din mâna Tatălui
Meu»; şi: «dacă faceţi lucrul acesta (dacă ascultaţi de
vocea Domnului, cultivaţi spiritul Său şi umblaţi în căile Lui)
nu veţi aluneca niciodată şi (făcând aşa) vi se va da din
belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului nostru».” R.
2257, c.2, sus.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios
şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească
de orice nedreptate.” 1 Ioan 1:9 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aceste lucruri sunt scrise nu pentru a cultiva în
noi gândul că putem fi surprinşi de greşeli din neglijenţă ...
şi că apoi putem merge la Domnul ca să ne ierte.
Dimpotrivă, aceste asigurări referitoare la favoarea divină şi
la bunăvoinţa de a ne ierta, sunt desemnate să aibă
asupra inimilor noastre o influenţă liniştitoare care ne va
face mult mai atenţi în evitarea păcatului. ... Putem ţine
o legătură atât de strânsă cu Domnul în spiritul
minţilor noastre încât putem avea o părtăşie continuă cu El; iar
prin mărturisirea greşelilor noastre şi căutarea iertării
Lui, putem continua până la sfârşitul călătoriei noastre,
curăţaţi de păcat, chiar dacă trebuie încă să ne
recunoaştem imperfecţiunile cărnii.” R. 2235, c.2, p.5 şi 2236, c.2, p.2.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea
lui Dumnezeu a ajuns în adevăr desăvârşită.” 1 Ioan 2:5 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dacă <B>am găsit</B> Cuvântul lui Dumnezeu trebuie
să-L şi ţinem, în sensul de a-l respecta şi de a ne supune
lui. Trebuie să ne străduim să ne adaptăm vieţile şi
toate faptele noastre la acest Cuvânt. Cine păzeşte Cuvântul lui
Dumnezeu va constata, ca rezultat, că dragostea
lui Dumnezeu se desăvârşeşte în el ... Noi credem că
este posibil să avem această dragoste desăvârşită a
lui Dumnezeu. Dacă s-ar fi cerut ca lucrările trupului să
fie desăvârşite, ne-am putea îndoi de putinţa noastră de a
avea desăvârşirea. Dar, pentru că este o chestiune a inimii,
este posibil să o atingem, pentru că putem fi curaţi în inimă.
... Deci, a avea această dragoste a lui Dumnezeu
desăvârşită în noi ar părea să indice faptul că trebuie să avem cel
mai înalt ideal &#151; de a iubi aşa cum iubeşte Dumnezeu.” R.
5276, c.2, p.3,5,6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne
numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu
ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.”
1 Ioan 3:1 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dacă vă daţi silinţa pentru Cuvântul lui Dumnezeu
şii primiţi adevărurile într-o inimă bună, onestă şi
consacrată, el va concepe în voi o asemenea iubire pentru
Dumnezeu şi pentru planul Său, şi o asemenea dorinţă de a
spune veştile bune, de a propovădui Evanghelia, încât aceasta
va deveni după aceea tema atotcuprinzătoare a vieţii;
şi aceasta nu numai că vă va separa <B>în
spirit</B> de lume şi de mulţi creştini nominali, ci vă va duce la separarea cu
totul de aceştia. Vă vor considera ciudaţi şi vă vor separa
de tovărăşia lor, veţi fi dispreţuiţi şi socotiţi nebuni
pentru Cristos; pentru că ei nu ne cunosc, după cum nu
L-au cunoscut nici pe Domnul.” A. 347, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca
El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine
are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum
El este curat.” 1 Ioan 3:2, 3 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nu cunoaştem nici un alt puct din adevăr care să
aibă o influenţă mai purificatoare decât acesta la care se
face referire în textul nostru &#151; acea «binecuvântată
nădejde» &#151; apariţia Domnului nostru glorios. Această
nădejde curăţeşte. «Oricine are nădejdea aceasta în El, se
curăţeşte, după cum El este curat» (1 Ioan 3:3). Nimeni, în afară de
cei cu inima curată, nu poate nutri sincer şi cu
adevărat această nădejde. ... Dragi fraţi, să ţinem bine
minte întoarcerea făgăduită a Stăpânului, iar acum, în
timpul «parousiei» Sale (al prezenţei Sale nevăzute), fie ca ea
să aibă deplină greutate şi influenţă asupra fiecărui cuvânt
şi fapt al nostru; da, chiar asupra fiecărui gând al nostru.
Fie ca speranţa că în curând vom lua parte la
schimbarea învierii noastre şi vom fi făcuţi asemenea
Răscumpărătorului nostru iubit şi Îl vom vedea aşa cum este ... să
ne revigoreze inimile, să ne deschidă buzele şi să ne
întărească pentru orice datorie, privilegiu şi ocazie &#151; de a
servi Învăţătorului nostru şi casei credinţei.” R. 3193, c.2, p.1,2,4.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cel care este în voi este mai mare decât cel care
este în lume.” 1 Ioan 4:4 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Domnul oştirilor este cu noi. Făgăduinţele Lui,
precum şi providenţele Lui, sunt ziduri de scăpare şi de apărare
din toate părţile. Ce ne va despărţi de dragostea lui
Dumnezeu în Cristos? Necazurile? Nu; ele nu vor face altceva decât
să ne apropie de El; şi ne vom odihni sub îngrijirea
Lui protectoare. Harul Său ne este de ajuns. Puterea Lui
se manifestă în slăbiciunea noastră. Când ne simţim slabi
în noi, atunci suntem tari în El. El nu ne va părăsi şi nu ne
va uita niciodată.” R. 1653, c.2, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în
noi şi dragostea Lui este desăvârşită în noi.” 1 Ioan
4:12 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Pe măsură ce învăţăm să ne iubim unii pe
alţii dragostea lui Dumnezeu se desăvârşeşte în noi,
dragostea adevărată, binevoitoare, pe care Domnul o
porunceşte. Domnul a spus că ar trebui să ne iubim unii pe alţii aşa
cum ne-a iubit El &#151; până acolo încât să dorim să ne dăm
viaţa unii pentru alţii. Nu trebuie să iubim pe
<B>unii</B> fraţi <B>uneori</B> şi pe <B>unii</B> fraţi
<B>tot timpul</B>, ci trebuie să-i <B>iubim pe
toţi fraţii tot timpu</B>l; şi să trecem peste slăbiciunile
şi imperfecţiunile lor, privindu-i din acel înalt punct
de vedere din care-i priveşte Dumnezeu, iertându-ne unii
pe alţii aşa cum Dumnezeu, pentru Cristos, a trecut
cu vederea cusururile <B>noastre</B>. Trebuie să-i iertăm pe
cei care ne greşesc aşa după cum sperăm şi credem că
Dumnezeu va ierta greşelile noastre. Nimeni nu poate face parte
din clasa „celor aleşi” dacă această dragoste nu este
desăvârşită în El.” R. 4849, c.2, p.5.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este
credinţa noastră.” 1 Ioan 5:4 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Gradul succesului nostru în acest conflict
(împotriva păcatului) va depinde în mare măsură de forţa credinţei
şi încrederii noastre în marele Învăţător. Dacă ne
simţim încrezători în înţelepciunea Lui, vom urma
îndeaproape instrucţiunile Lui şi ne vom păzi inimile (minţile) cu
toată atenţia. Credinţa în înţelepciunea Domnului şi în
ajutorul Lui în orice vreme de nevoie ne este necesară pentru ca
să putem fi complet ascultători de El. De aceea este scris
că «ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este
<B>credinţa</B> noastră»; asta înseamnă că prin exercitarea credinţei şi
a ascultării care decurge din ea vom putea ajunge
biruitori şi mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit şi
S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi.” R. 2249, c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cel care a fost născut din Dumnezeu se păzeşte
şi Cel Rău nu se atinge de el.” 1 Ioan 5:18 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dacă îşi păzesc inimile Cel Rău nu se va atinge de
ei, nu-i va răni, nu-i va vătăma. Atacurile lui pot servi
ca probe, ele pot fi permise de Dumnezeu ca să lucreze în
ei «mai presus de orice măsură o greutate veşnică de
slavă»; însă Adversarul nu poate să le facă nici un rău pentru că
ei aparţin lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a garantat că
va apăra, în sensul cel mai înalt, cele mai bune interese
ale tuturor celor care şi-au predat Lui inimile
printr-o consacrare deplină.” R. 4660, c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da
cununa vieţii.” Apoc. 2:10</B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Nu este suficient să facem o consacrare deplină,
nu este suficient ca numai pentru un timp să luptăm lupta
cea bună. Într-adevăr, nu este suficient! Dumnezeu nu-i
acceptă în Împărăţie pe cei care au fost cândva credincioşi. El
îi doreşte pe cei care au fost cândva credincioşi, care au
fost după aceea credincioşi şi care sunt
<B>întotdeauna</B> credincioşi! El doreşte să-i aibă în clasa Împărăţiei pe cei în care
poate avea încredere absolută, pe cei cărora să le poată da
în siguranţă gloria, onoarea şi nemurirea pe care El
le-a promis celor credincioşi. Dar înainte ca ei să
primească această mare răsplată şi înălţare trebuie să fie încercaţi
şi dovediţi în întregime.” R. 5594, c.2, p.3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cel care va birui nicidecum nu va fi vătămat de
a doua moarte.” Apoc. 2:11 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Mintea umană ameţeşte în străduinţa sa de a
înţelege o asemenea înălţime a slavei, însă cei ale căror inimi
sunt profund îndrăgostite de Domnul pot aprecia favoarea
nespus de mare de a fi invitaţi să fie preaiubita Mireasă a
lui Cristos, de a fi făcuţi asemenea Lui şi de a fi în prezenţa Sa
glorioasă de-a pururi. Este un har uimitor! Iar uimirea
ne creşte când ne gândim la marea înălţare a lui Cristos,
chiar deasupra slavei pe care a avut-o la Tatăl înainte de a
fi existat lumea &#151; slava persoanei care este
reprezentarea exactă a Fiinţei Tatălui, slava bogăţiei care aşează
întregul univers la picioarele Lui &#151; ca «moştenitorul
tuturor lucrurilor», slava puterii, a toată puterea în cer şi
pe pământ, slava slujbei, de asemenea, care este a doua
după cea a Lui Iehova &#151; marele Împărat al universului &#151; (1
Cor. 15:27,28) şi gloria caracterului care luminează cu
toată strălucirea purităţii ei perfecte.” R. 1262, c.1, p.6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Celui care va birui îi voi da din mana ascunsă;
şi-i voi da o piatră albă şi pe piatra aceasta este scris
un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni, decât acela
care-l primeşte.” Apoc. 2:17 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Piatra albă reprezintă un semn preţios al
iubirii Domnului, iar noul nume scris pe piatră sugerează
numele Mirelui. Această declaraţie indică o cunoştinţă specială
cu Regele regilor, secretă între El şi individ. Biruitorii nu
vor fi recunoscuţi numai ca şi clasă &#151; clasa Miresei &#151; ci
fiecare va primi favoarea personală a Domnului. Nimeni, în
afară de el şi Rege, nu ştie despre acest lucru.  Este o
prietenie individuală şi personală între Domnul şi biruitori,
despre care se poate spune că primesc semnul de identificare
&#151; piatra albă antitipică &#151; <B>acum</B> în această viaţă. Acest
semn este pecetluirea cu Spiritul Sfânt prin care Domnul
îi identifică pe cei biruitori. ... Pecetluirea deplină cu
Spiritul Sfânt va fi dată la înviere. ... Atunci vom şti pe
deplin numele prin care Domnul ne va cunoaşte şi prin care
noi Îl vom cunoaşte pe El în eternitate.” R. 5113, la mijloc.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Cel care va birui va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i</B>
<B>voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi
voi mărtu-risi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea înge-rilor Săi.” Apoc. 3:5 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Biblia menţionează două cărţi ale vieţii &#151; una
aparţinând timpului prezent, iar cealaltă Vârstei
Milenare. ... Cartea specială a Vieţii care este deschisă în prezent
este cea în care sunt scrise numele tuturor
<B>biruitorilor</B> Vârstei Evanghelice. ... Această carte a fost scrisă de-a lungul
vârstei prezente. Aceasta înseamnă că cei ale căror
nume sunt scrise în ea sunt nu numai membri ai familiei
lui Dumnezeu, ci şi membri ai clasei Mireasă. Pentru
a-şi menţine această poziţie ei trebuie să fie biruitori. ...
Nu putem fi siguri dacă în acest text este inclusă şi
marea mulţime. Dintr-un anumit punct de vedere s-ar părea ca
şi cum ei ar fi incluşi, dar dintr-un alt punct de vedere
s-ar părea că nu pot fi incluşi. Este bine să nu fixăm
prea categoric acest lucru în minţile noastre, ci să aşteptăm
să vedem care este intenţia Domnului.” R. 5377, c.1, p.8 şi c.2,
p.2,3.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi
păzi şi Eu de ceasul încercării care va veni peste
toată lumea, ca să încerce pe cei care locuiesc pe pământ.”
Apoc. 3:10 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„«Cuvântul răbdării Mele» sau răbdarea pe care o
dă Cuvântul Meu. ... Cuvântul «răbdare» conţine
gândul îndurării (suportării) răului cu voioşie, bucurie, răbdare. ...
O asemenea dezvoltare a inimii şi a caracterului care
se manifestă prin îndurarea răului sau suferinţei
cu mulţumire, fără răzvrătirea voinţei, cu deplină
acceptare a înţelepciunii şi iubirii divine. ... Dacă a fost
vreodată nevoie de îndurare răbdătoare, acuma este; dacă a
fost vreodată adevărat că «prin răbdarea voastră vă veţi
câştiga sufletele voastre», acuma este. Cei care aleargă în cursă în
mod acceptabil şi care posedă această îndurare
răbdătoare vor fi capabili să stea în picioare în această zi rea şi
nimeni alcineva.” R. 2790, c.2, p.6 şi 2792, c.1, p.6; c.2, p.1.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Pe cel care va birui îl voi face un stâlp în
templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară din el.
Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care
se coboară din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.” Apoc. 3:12 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Dumnezeu propune un nume nou poporului Său
&#151; Bisericii Sale &#151; Miresei, soţiei Mielului. După cum Isus
a fost numele Domnului nostru şi El a devenit
Cristosul, Mesia, tot aşa, toţi cei care devin membri ai corpului
Său vin sub noul Lui nume, sunt recunoscuţi de Domnul şi
se pot recunoaşte unii pe alţii ca membri ai Cristosului
(Apoc. 3:12); Domnul, vorbind în mod profetic despre
Cristos, spune: «iată Numele pe care I-l vor da: «Domnul,
dreptatea lui Iehova!»» (Ier. 23:6); iar referitor la Mireasa lui
Cristos, citim: «iată cum o vor numi: «dreptatea lui Iehova»»
(Ier. 33:16). Numele Mirelui este dat Miresei Sale &#151; «ei vor
fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară
deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu». Şi celor care vor primi
acest nume nou, putem fi siguri, tuturor li se va cere
să demonstreze că sunt biruitori.” R. 3970, c.2, p.3.
<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva
glasul Meu şi deschide uşa, Eu voi intra la el, voi cina cu
el şi el cu Mine.” Apoc. 3:20 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Aceasta este răsplata specială a celor care aleargă
în cursă cu îndurare răbdătoare în timpul prezent, în
perioada laodiceană; dacă nu am avut privilegiul de a scăpa de
ora ispitei, este privilegiul nostru de a avea o
binecuvântare specială compensatoare, ca rezultat al faptului că trăim în
timpul prezenţei Domnului nostru. Noi putem avea
părtăşia Lui, îndrumarea Lui, hrana spirituală pe care El o
împarte şi care este «hrană la timp potrivit», într-un fel şi
într-o măsură în care nici unul dintre credincioşii
perioadelor trecute nu s-au bucurat. Dar, aşa după cum ne-am
putea aştepta, această favoare maximă este contrabalansată
de subtilitatea şi asprimea încercărilor acestei ore a
ispitei care vine peste întreaga lume.” R. 2792, c.1, p.6.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>„Celui care va birui îi voi da să stea cu Mine
pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit
şi M-am aşezat cu Tatăl Meu pe scaunul Său de domnie.”
Apoc. 3:21 </B>
<P ALIGN="JUSTIFY">„În cursul acestei perioade de seceriş am avut multe
şi grele izbucniri de împotrivire şi, fără îndoială, vor urma
şi încercări mai severe. Dar cei care le depăşesc cu
credinţă biruitoare &#151; care îndură cu răbdare, care cultivă
spiritul lui Cristos împreună cu roadele şi harurile sale şi care
mai bine luptă cu vitejie lupta cea bună a credinţei decât
să dezerteze de pe câmpul de luptă &#151; aceştia vor fi
«biruitorii» cărora le vor fi daţi laurii victoriei când ziua încoronării
va fi sosit.” R. 1656, c.2, p.3.

</BODY>

</HTML>
�