Un groaznic eșec în viața de toate zilele

UN GROAZNIC EȘEC ÎN VIAȚA DE TOATE ZILELE  

 

Cartea cu Discursuri a fratelui Russell pag. 349 - Eng

 

,,Treziți-vă la dreptate și nu păcătuiți; căci unii (dintre voi - n.e) nu au cunoștința lui Dumnezeu.

Spun acestea spre rușinea voatră” - 1 Cor. 15:34.

 

Acest îndemn nu este adresat lumii, pacătoșlor, ci Creștinilor, precum sunt și toate scrierile Apostolice. Dacă am fi tradus textul puțin diferit, aceasta ar putea exprima mai bine gândul Apostolului. De exemplu: ,,Treziți-vă la o potrivită apreciere a dreptății. Nu păcătuiți împotriva dreptății în viețile voastre; caci unii (dintre voi - n. e) nu au cunoștința lui Dumnezeu cu privire la dreptate, la principiile dreptății. si aceasta este spre rușinea voastră”.

Noi cei care suntem în școala lui Christos recunoaștem că Domnul ne învață și ne pregatește pentru o mare lucrare în viitor. Lucrarea Bisericii de-a lungul veacului care sosește este, conform Bibliei, să fie regi, preoți și judecători, să fie reprezentanții lui Dumnezeu în Împărăția Mesianică. Ca regi, ei vor fi moștenitori împreună cu Domnul nostru Isus în cârmuirea lumii. Ca preoți, ei vor avea părtășie în lucrarea de vindecare, instruire și simpatizare cu lumea. Ca judecători, ei vor administra dreptatea, vor da pedepse sau rasplați omenirii, de-a lungul miei de ani ai domniei lui Mesia. Este evident deci, că este potrivit pentru oricine care speră sa fie printre acești împărați, preoți și judecători, ca aceștia să atingă acum calificările inimii și minții care îi vor face competenți pentru lucrare; caci putem fi siguri că Dumnezeu nu va orândui pe cineva care nu va fi calificat în mod potrivit.

Pentru acest motiv Dumnezeu și-a chemat Biserica Sa afară din lume de-a lungul ultimilor nouasprezece secole, și ne-a dat glorioasele instrucțiuni ale Domnului nostru Isus și ale Apostolilor, a Legii si a Profeților. Toate aceste lucruri au fost spre zidirea noastră în acele calități ale inimii și minții care ne vor potrivi pentru marele serviciu la care Dumnezeu ne-a chemat.

Dar Dumnezeu nu-și testează copii Sai conform corpurilor lor muritoare; caci El știe că noi nu putem face lucrurile pe care le-am dori. El are de a face cu spiritele noastre, cu mințile noastre. Prin influența transformatoare a Cuvântului Sau, El ne dă o minte nouă; și anume această minte nouă o primește El în familia Sa. Aceasta devine Creatura Noua (Rom. 12:1, 2; 2 Cor. 5:17). Noi acceptăm o voință nouă, vointa lui Dumnezeu, în locul voinței noastre, și aranjamentele Divine în locul planurilor și scopurilor noastre. Astfel Dumnezeu are de a face cu noi ca copiii Sai, conform acestei noi relații în care noi am intrat prin credință și ascultare; și prin Christos Domnul nostru noi suntem recunoscuți perfecți în ochii lui Dumnezeu.

 

CunoaȘterea voinȚEi lui Dumnezeu

 

Dar cum putem fi perfecți în voință când trupurile noastre sunt imperfecte? Răspundem, precum a zis

Apostolul: ,,Dorința o am, dar cum s-o înfaptuiesc nu 

 

știu” (Rom. 7:18). El nu întotdeauna a reușit să-și îndeplinească dorința sa cu privire la dreptate. La fel este și cu fiecare care caută să umble pe urmele lui Isus. Noi toți știm cum să voim dreptatea, dar cum s-o înfaptuim aceasta este problema.

In mod treptat învățăm că Dumnezeu nu ne va judeca conform imperfecțiunilor cărnii noastre; deoarece atâta timp cât rămânem credincioși, greșelile noastre sunt acoperite cu haina atribuită a dreptații lui Christos. Cu toate acestea facem tot ce putem mai bine ca să arătăm Tatălui nostru ceresc că încercam cu trudă să înfăptuim dreptatea în orice acțiune, cuvânt sau gând. și din moment ce El se așteaptă de la fiecare membru al familiei Sale să aibă o voință perfectă, determinarea care este voința lui Dumnezeu pentru noi devine o chestiune personală. Astfel cautăm cu sârguintă să verificăm ,,care este voința lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită” - Rom. 12:1, 2.

A dovedi care este voința lui Dumnezeu inseamnă să ne facem cunoscuți cu voința Sa, să ne-o demonstrăm nouă înșine. Dacă suntem credincioși, vom progresa în aceasta tot mai mult pe masură ce vor trece zilele. La început am avut o mica cunoștință, si pe aceasta am pus-o în practică. Crescând în har și în cunoștință, devenim mai bine familiarizați cu voința lui Dumnezeu; și a fost necesar ca să punem în practică și această cunoștință crescută. Noi am obținut această cunoștință a voinței lui Dumnezeu, nu printr-o cale supranaturală, ci prin studiul Bibliei - 2 Tim. 2:15.

Cine a venit in familia lui Dumnezeu, a renunțat la voința sa și a acceptat în locul ei, voința lui Dumnezeu. Cine nu și-a predat voința sa Domnului, nu este copilul Sau. Precum declară Apostolul: ,,Dacă n-are cineva Spiritul lui Christos, nu este al Lui” (Rom. 8:9). Spiritul lui Christos a fost spiritul deplinei supuneri față de voința Tatalui; și pe masură ce venim la aceeași condiție, renunțăm la voința noastra și luăm în loc voința Divină. Aceasta o facem deoarece acesta este cursul potrivit pentru toți cei care doresc să urmeze în urmele Răscumpărătorului nostru, și deoarece voințele noastre s-au dovedit nesatisfăcatoare noua însine. Mințile și corpurile noastre sunt atât de imperfecte încât foarte des am avut dificultăți încercând sa înfăptuim voința noastra. Prin urmare suntem bucuroși să cunoaștem și să facem voia lui Dumnezeu, și în mod special din moment ce vedem că aceasta este o voință atât de binevoitoare..!

 

MAI INTÂI DREPTATEA, IUBIREA APOI

 

De-a lungul timpului prezent voința lui Dumnezeu este ca copiii Lui să aibă încercări, dificultăți și șlefuiri, cu scopul ca aceste experiențe să poată dezvolta în noi un caracter asemenea lui Dumnezeu, o cristalizare a caracterului, ceea ce ne va face potriviți pentru a fi folosiți de Dumnezeu în marea lucrare pe care El a rânduit-o Domnului nostru Isus, ca astfel să putem deveni comoștenitori cu Isus Christos în acea Imparăție Cerească care este pregătită de Tatăl pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului.

Uneori Creștinii văd doctrina iubirii in Biblie, și uită că există o lecție care precedă iubirea. Această lecție primară este aceea la care vă atragem atenția astăzi. Este lecția dreptății - justeții. Textul nostru de fapt declară: ,,Treziți-vă la dreptate!”. Cu toții trebuie să învățăm să deosebim ce este drept de ce este gresit și să practicăm ceea ce este drept, just. Justețea este dreptatea.

Legea lui Dumnezeu a fost dată Israeliților la Muntele Sinai ca să le arăte ce înseamnă dreptatea. Nu li s-a cerut să facă nimic mai mult decât dreptatea. ,,Să nu ucizi”, a spus Legea; pentrucă a lua viața cuiva este gresit, cu excepția faptului când Legea lui Dumnezeu o cere.! ,,Să nu furi”, A face astfel este greșit, ne drept. ,,Să nu faci o mărturie minciunoasă”. A face astfel ar însemna nedreptate - Exod 20:2-17.

Astfel  vedem că Legea lui Dumnezeu dată copiilor lui Israel se reduce la: ,,Sa iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta si cu toată puterea ta; și pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Sa faci dreptate aproapelui tău, la fel cum dorești ca aproapele să-ți facă dreptate ție, aceasta este esența Legii lui Dumnezeu dată Evreilor pentru procedurile lor cu alții - Mat. 7:12.

 

APLICAREA PRACTICA A DREPTAȚII

 

A dat oare Dumnezeu aceiași Lege și Bisericii? Da, atât cât privește spiritul Legii. Legea lui Dumnezeu este deasupra tuturor creaturilor Sale. Dar de-a lungul Dispensației Legii a existat un Legamânt special al Legii pe care Dumnezeu L-a încheiat cu Israelul Natural. Nici o alta națiune niciodata n-a fost sub acel Legamânt al Legii. Iudeii care puteau ține acea Lege în mod perfect puteau trăi veșnic; și, având viața veșnică la îndemâna sa, ei ar putea avea ocazia de a deveni o parte din marele Israel Spiritual antitipic care trebuia sa binecuvânteze toate familiile pământului. Domnul nostru Isus anume aceasta a și făcut. Mai mult ca atât, în formularea Legii Divine pentru Israelul Spiritual, El a ,,preamărit Legea și a făcut-o onorabilă” arătând cât de departe mergătoare si cât de cuprinzatoare ii sunt cerintele.

Nici o persoana inteligenta nu va contesta caracterul potrivit al procedurii drepte cu oricine din lume. Acest subiect are multe ramificații in toate afacerile vieții noastre zilnice. Principiul dreptații atinge orice tranzacție, chiar si cea mai superficiala. Ea se aplică nu numai la relațiile noastre cu lumea ca întreg, ci si la relațiile noastre cu orice membru din familia noastra. Principiul dreptații trebuie sa fie recunoscut față de ai nostri la fel ca si fața de ceilalți. Daca toți ar putea stabili acest gând al Legii de Aur ferm fixat în minte, daca fiecare s-ar trezi la dreptate, la justețe, întreaga lume ar fi revoluționată.

Dacă acest principiu ar fi fost recunoscut și urmat, oamenii nu s-ar fi împuscat unul pe altul astăzi în Europa. Din contra, ei ar face ceva mai bun, ar face ceva bun unul altuia, în același fel cum ar dori și ei ca alții sa le facă. Dar omul nu traiește la înalțimea acestui standart al dreptății, al justeții. Ea este total ignorată de catre guverne și de către indivizi. Scuza generală pentru violarea Legii de Aur este: ,,N-ar fi necesar pentru noi sa facem altora ceea ce am dori pentru noi; deoarace alții ar profita de aceasta; ei nu și-ar face partea lor; ei n-ar raspunde reciproc”. Englejii spun: ,,Nu este pentru noi sa practicăm Legea de Aur fața de Germani; caci noi nu stim ce ne vor face ei nouă”. Germanii înaintează acelasi fel de argument.

Acest curs al conduitei nu reprezintă temerea de Dumnezeu, ci temerea de oameni; ea ignoră temerea de Dumnezeu. Dumnezeu spune că dacă Creștinilor le este frică de oameni și de națiuni și de ceea ce aceștia le-ar putea face, atunci suntem carnali, traim conform carnii, suntem ca și lumea necredincioasă. Cum atunci noi, cei care am întrat înt-o relație cu Dumnezeu prin Domnul Isus Christos, noi cei care ne-am predat viețile Lui, ce vom face noi în astfel de imprejurări? Ar trebui să spunem că ne temem să ne încredem în acest principiu al dreptății în viețile noastre, încât nu îndrăznim să-l executăm în orice cuvânt, gând și fapt? Ne este oare frica să ne încredem în Dumnezeu și să-L ascultăm?

Dumnezeu nu spune ca noi să respectăm Legea de Aur când alții o respectă fața de noi, și s-o ignorăm atunci când alții nu reușesc s-o respecte fața de noi. Din contra, noi trebuie s-o practicăm cu orice ocazie, indiferent ce fac alții. Atunci vom ști că toate lucrurile vor lucra împreună spre binele nostru, deoarece vom fi in armonie cu Dumnezeu și cu aranjamentele Sale. El are putere să supravegheze toate afacerile vieții. Cel mai puțin ce trebuie sa facem noi, este să facem dreptate unul altuia; și a face astfel va însemna o mare binecuvântare pentru caracterele noastre proprii.

Oricine violează principiul Dreptații, Legea de Aur,în casa sa sau în Biserica lui Christos sau în afaceri sau în relațiile sociale, dacă este Creștin, ar tebui să examineze subiectul cu sinceritate și cu  rugăciune, și să se ,,trezească la dreptate (justețe) și să nu păcătuiască”. Astfel că a viola dreptatea este păcat; și atât cât cunoaștem, este un păcat care prevalează peste tot. Mulți nu au o apreciere potrivită al acestui fapt. Ei nu văd că dreptatea este însași temelia întregului caracter, al întregii viețuiri corecte. Ea este temelia Tronului lui Dumnezeu (Ps. 89:14). In zădar cineva practică iubirea fată de apropiații săi sau chiar si față de Dumnezeu, dacă în același timp violează principiul dreptații fața de aceștia. Numai dupa ce am îndeplinit dreptatea față de cineva, doar după aceasta avem libertatea să practicăm iubirea. După aceasta putem face atât de mult cât putem în ceea ce privește iubirea. Dreptatea întâi, iubirea după aceasta, ar trebui sa fie regula care să guverneze toate afacerile noastre cu altii.

RESPONSABILITATEA POPORULUI LUI DUMNEZEU

 

Copiii lui Dumnezeu se așteaptă în scurt timp să devină judecatori ai lumii. Precum spune Apostolul: ,,Nu stiți că sfintii vor judeca lumea? (1 Cor. 6:2, 3)”. Mai mult ca atât, Dumnezeu caută acum să dezvolte în inimile și viețile noastre, în caracterele noastre, acele principii pe care El le dorește. Prin urmare, dacă nu vom fi drepți în inimile noastre, dacă nu vom aprecia acest principiu al dreptății și dacă nu ne vom bucura să-l practicăm, nu vom fi potriviți pentru Imparație. Nu trebuie să fim nedrepți nici chiar față de un animal. Orice creatură își are drepturile ei; și noi ar trebui să acordăm fiecarei creaturi drepturile care îi aparțin. Rezultatele sunt ale lui Dumnezeu. Astfel facând, nu ne vom pregati noi mințile noastre, inimile noastre, pentru condiția glorioasă pe care o are Domnul în rezervă pentru copii Săi credincioși?

Nu trebuie să gândim că Imparația lui Dumnezeu va fi data pe baza milei sau favorii.! Nu va exista nici milă, nici favoare în legatură cu acordarea rasplății ceresti. Dumenzeu arată milă față de păcatele și slăbiciunile noastre împotriva cărora luptăm; dar El nu va admite în acea Impărație pe nici un individ a cărui caracter nu va fi potrivit. Cei pe care Ii aprobă pentru comoștenire și domnie împreună cu Domnul nostru Isus, trebuie să reprezinte principiile dreptații și trebuie să stie cum să aplice aceste principii acum. Cine nu este dispus la dreptate în așa masură încât sa fie doritor să sufere mai bine pierdere decât sa facă o nedreptate, nu va avea partășie în Impărăție.

Biblia peste tot Il reprezintă pe Dumnezeu ca marele Reprezentat al Dreptatii. Dacă vom primi un loc în Impărăție, acesta ne va fi alocat pe baza lucrărilor, pe baza creșterii noastre în har, în cunoștință, în asemanarea de caracter cu Domnul nostru Isus. Dacă am fost îndreptățiți prin sângele lui Isus, dacă după aceea am încheiat legământ cu Dumnezeu și am fost concepuți de Spiritul Său Sfânt, El dorește să ne vadă înaintând spre perfecțiune ca Creaturi Noi. Nu trebuie să gândim că Tatăl nostru ceresc nu este interesat în noi, și că El ne va judeca rece și în mod indiferent. Din contra, trebuie să ne aducem aminte asigurarea Domnului nostru: ,,Tatăl însuși vă iubește”.

In concluzie, sa ținem minte că dacă suntem cu adevărat copiii loiali ai lui Dumnezeu, toate greșelile noastre sunt acoperite prin haina dreptății lui Christos; și dacă facem cu puterea noastră tot ceea ce mâna noastră găsește de făcut în acest mare punct al dreptății, având de a face cu toți, pe liniile Legii de Aur, atunci noi arătăm Tatălui că apreciem acest principiu ca temelia Guvernării Sale. Anume pe această temelie sigură trebuie să zidim o suprastructură a iubirii. Astfel ne vom face potriviți pentru Impărăție.

                 

                       

((M.21.09))Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. -- Mat. 6:33

Poporul Domnului, Israelul spiritual, face bine dacă \ine tot timpul [n minte acest g>nd, că intereselor spirituale să li se dea [nt>ietatea, că afacerile păm>nte]ti să fie conduse

]i controlate din punctul de vedere al binelui ve]nic, al cre]terii, dezvoltării ]i prosperită\ii spirituale, din punctul de vedere al celor mai bune interese ]i influen\e asupra copiilor lor. Ei trebuie nu numai să ezite de-a urma orice sugestie ce i-ar putea aduce, pe ei ]i familiile lor, [n [mprejurări nefavorabile ]i fără Dumnezeu, ci să hotărască faptul că sub nici un motiv nu vor urma astfel de sugestii. Dimpotrivă, poporul Domnului să fie poporul lor, chiar dacă aceasta [nseamnă mai pu\in lux ]i confort [n via\a prezentă. -- Z. '02-350

 

((M.14.10))

A practica dreptatea și judecata este mai plăcut lui Iehova decât o jertfă. — Prov. 21:3

Noi trebuie să creștem în iubire și iubirea este lucrul principal. Dar înainte de a putea face mari progrese în cultivarea iubirii, trebuie să învățăm să fim echitabili, corecți, drepți. Lucrul acesta este bine prezentat în proverbul care spune că omul trebuie să fie drept înainte de a fi generos. Prin urmare, este de datoria poporului Domnului, a Noii Creații, să studieze continuu acest subiect al dreptății și să pună zilnic în practică lecțiile conținute în Cuvântul divin. Acei care înainte de a începe edificarea iubirii pun această bună temelie caracterului lor, vor constata că fac progresul cuvenit. Orice iubire întemeiată pe nedreptate sau pe idei greșite despre dreptate este înșelătoare, nu este iubirea pe care Domnul o va cere ca proba uceniciei. — Z. '04-56,57
(EX.23:1,2,7,8.) (LEV.19:15,18.)(IS.33:15,16.) *(PS.151-5.) (TIT2:11,12.)*