Cele trei legăminte mari

CELE TREI LEGÂMINTE MARI

R 4318 / 15 ian. 1909

 

Creștinătatea în general recunoaște numai două legăminte, Vechiul Legământ sau al Legii, avân-du-l pe Moise ca mijlocitor, și Noul Legământ, avându-L pe Cristos ca Mijlocitor. Se poate spune că creștinătatea nu știe nimic despre Legământul Avraamic. Dacă uneori îl recunosc cumva, sau intră în calculul lor, ei îl identifică cu Noul Legământ. Noi am moștenit cu toții această linie de gândire prin predicile, comentariile Școlii Duminicale etc. Prin urmare nu este ciudat că am avut cu toții această concepție confuză despre acest subiect. Treptat, ca parte a luminii cuvenite pentru biserică la sfârșitul acestui veac, noi am ajuns să vedem că sunt trei legăminte în loc de două, cum am presupus la început. Am ajuns să vedem că Legământul Avraamic, cel originar, este cel mai mare și cel mai bun din cele trei, și că din el au ieșit celelalte trei. Această lumină asupra scopului divin am început s-o prezentăm în Turnul de Veghere în 1880, iar mai târziu am elaborat asupra acestei idei în Umbrele Tabernacolului privind sacrificiile mai bune. În cea din urmă am arătat că aceste legăminte sunt reprezentate în hainele Marelui Preot, în efodul din două părți, cu încheietoarele de pe umăr și pieptarul cu pietre prețioase. Totuși, noi n-am discernut atât de bine ca acum deosebirea clară între aceste trei legăminte. Și nu este oare aceasta în deplin acord cu procedura generală a Domnului cu noi și cu tot poporul de-a lungul veacului? Nu este oare declarația Lui: „Cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare care merge mereu crescând până la miezul zilei"? Noi credem că este.

 

CREȘTERE ÎN HAR ȘI CUNOȘTINȚÂ

Ceea ce vedem mai distinct avem datoria și privilegiul să punem în fața Casei Credinței. Vă amintim totuși că, deoarce unora dintre noi le-a trebuit ceva vreme să ajungă la înțelegerea corectă a Legământului Avraamic, s-ar putea ca acum unora dintre noi de asemenea să ne trebuiască vreme considerabilă pentru a face deosebirea între Legământul Avraamic și Noul Legământ. Să nu se uite de asemenea că înțelegerea clară a fiecărui detaliu al planului lui Dumnezeu, deși este de dorit, nu este cu necesitate esențială pentru binecuvântarea noastră prin el. De exemplu, am crezut în sângele scump al lui Cristos și am fost îndreptățiți liber de orice, pe când nu înțelegeam deloc filosofia Ispășirii — întocmai cum majoritatea creștinilor n-o înțeleg acum. Creșterea cunoștinței n-a adus creșterea îndreptățirii, dar a adus creșterea aprecierii, iubirii, devotării și ocaziei pentru mai mare armonie cu scopul divin înțeles mai bine.

 

I — HAR; II — LEGE; III — FAPTE

Sf. Pavel subliniază foarte clar că legământul originar făcut prin jurământ cu Avraam a fost în toate sensurile cel superior și că, fiind un legământ unilateral, o făgăduință necondiționată, n-a avut nici un mijlocitor. Sf. Pavel ne spune că Legământul Legii a fost „adăugat" la Legământul Avraamic, în procedurile lui Dumnezeu cu națiunea lui Israel. Acesta se numește Legământul Legii pentru că beneficiile acelui legământ au fost oferite numai acelora care vor ține legea în toate cerințele ei — fără s-o calce. El îl numește Legământul Agar, deoarece a fost o robie și deoarece odrasla lui, națiunea Israel, n-a putut moșteni binecuvântările și privilegiile făgăduite. El ne spune că acesta n-a putut face nimic perfect, n-a adus nimic la perfecțiune. Deși credința a avut un loc și harul lui Dumnezeu s-a manifestat față de Israel întrucâtva, totuși nici credința, nici harul n-au afectat legământul lor, care era rigid și cerea ascultare de faptele legii — „Cel care face aceste lucruri va trăi prin ele". Deoarece nimeni n-a putut face perfect, acel legământ al faptelor a adus numai condamnarea faptelor lor imperfecte. Acesta a avut un mijlocitor, pe Moise, dar el a fost incapabil să realizeze ceva pentru popor, din cauza imperfecțiunii lor prin ereditate. În mod corect îl numim pe acesta Legământul Legii.

Apostolul arată că, deoarece copilul Agarei s-a născut înaintea lui Isaac, care a reprezentat pe Cristosul, Cap și corp, „noua ceație", tot așa, națiunea lui Israel, Moise și tot poporul botezat în el, în mare și în nor, „casa servitorilor", s-a dezvoltat înaintea Israelului spiritual, noua creație — Cristos și toți membrii casei fiilor prin concepea spiritului.

Așa cum Legământul de Har (Sara) a existat înainte ca Legământul Legii să fie adăugat la el, tot așa el a continuat să existe și după ce Legământul Legii a fost pus deoparte ca legământ, premiul lui de viață veșnică fiind câștigat de „Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți". Așa deci, Legământul de Har (Sara) care a precedat Legământul Legii (Agar) cu 430 de ani, a continuat să fie viu de-a lungul întregii perioade a Legământului Legii, dar fără copii, și apoi a născut Capul Seminței, pe Isus. Legământul Legii a fost atunci dat la o parte — „Izgonește pe femeia roabă și pe fiul ei, căci fiul femeii roabe nu va moșteni împreună cu fiul femeii libere" — Cristosul, moștenitorul făgăduinței originare, fiind acum în dezvoltare. Din punct de vedere scriptural, învierea este nașterea; ca, de exemplu, Domnul nostru este „întâiul-născut dintre morți, întâiul-născut dintre mulți frați", iar „frații Lui", „membrele Sale", „mireasa Sa" (trei denumiri diferite pentru biserica „aleasă"), trebuie să fie născuți din morți, să fie „schimbați" toți la starea spirituală pentru ca Sămânța lui Avraam să fie completă.

 

„DACÂ SUNTEȚI AI LUI HRISTOS, SUNTEȚI SÂMÂNȚA LUI AVRAAM, MOȘTENITORI." Gal. 3:29.

Aceasta este taina — selecția bisericii ca mireasă a lui Cristos în timpul acestui Veac Evanghelic, pentru a fi părtași cu Răscumpărătorul lor la suferințele din timpul prezent, și de asemenea la gloria care va urma. De aceea Apostolul era foarte preocupat ca să poată avea parte în „învierea Lui", „învierea lui Cristos", „întâia înviere". Sămânța Legământului Sara va fi complet născută numai când „întâia înviere" va fi încheiată. Aceasta este cu totul în acord cu declarația profetică: „Aș putea să aduc până la naștere (să nască Capul) și să nu las să nască (corpul)? (Isa. 66:9) Sugestia este că pe cât este de sigur că Isus, Capul corpului, S-a născut prin înviere, tot atât este de sigur că toate membrele corpului Său vor avea parte cu El de „schimbarea" Lui glorioasă, de la starea muritoare la cea nemuritoare, de la natura pământească la natura cerească.

Ce se poate spune despre evreii de sub Legământul Legii (Agar)? Au fost ei tăiați, datorită acestui fapt, chiar de la privilegiile pe care le doreau atâta — de a fi sămânța lui Avraam și moștenitori potrivit făgăduinței? Răspundem, da. Apostolul arată că copiii femeii roabe nu puteau fi moștenitori cu copiii femeii libere. Cum, dar, apostolii și alții care erau din Israel după trup, au venit în relație cu Cristos și cu Legământul Sara (de har)? Apostolul ne spune că după cum o căsătorie omenească se desface prin moartea uneia dintre părți, tot așa, aceia dintre evrei care puteau recunoaște prin credință că moartea lui Cristos îndeplinise condițiile Legământului Legii, puteau să-și dea sema că legământul acela era mort, și ca atare, ei erau eliberați de el și se puteau căsători cu altul — se puteau uni cu Cristos. Dimpotrivă, orice evreu care nu recunoaște că Cristos, prin moartea Sa, „a pus capăt legii, pironind-o pe crucea Sa", și care încă continuă să creadă în legământul acela, este tot atât de ferm legat de el, ca și când legământul ar fi încă viu; întocmai cum o femeie al cărei soț ar fi mort, dar ea gândind că este viu nu s-ar putea căsători în mod conștient cu altul.

 

„CÂND LE VOI ȘTERGE PÂCATELE"

Apostolul arată că toți din acea națiune cărora le-a lipsit credința cuvenită în Cristos au fost izgoniți, „orbiți", nu pentru totdeauna, ci până la completarea Casei Fiilor, noua creație, membrii spirituali ai corpului spiritual ai Israelului spiritual — Cristosul. O! ar zice cineva, dar dacă ei sunt izgoniți, „orbiți" până când biserica aleasă se completează, atunci ei nu pot avea nici o parte în ea; și fiind sub condițiile Legământului Agar (Legii), nu vor fi ei într-o stare nesatisfăcătoare sub un Legământ Nou? Și conform acestei mărturii, n-a înșelat Dumnezeu națiunea lui Isarel când a intrat cu ei în Legământul Legii la Sinai, știind că nu-l vor putea ține și nu vor obține viață sub el, și totuși permițându-le să intre în acea robie? Nu sunt oare căile Domnului drepte și egale?

Da, răspundem noi, și sfera deplină a scopului divin, dacă este văzută, este glorioasă în armonia ei. Dificultatea în trecut a fost că noi am văzut ca  printr-o sticlă întunecată, și nu față în față. Acum ne dăm seama că Dumnezeu intenționează să recunoască două semințe ale lui Avraam, una cerească, asemenea stelelor cerului; cealaltă pământească, asemenea nisipului de pe țărmul mării. Încercarea Legământului Legii de a naște întâi sămânța naturală a fost un eșec — o nereușită. Întâi trebuie să vină Cristosul spiritual, Cap și corp, părtaș al naturii divine, moștenitor al tuturor lucrurilor. Atunci favoarea lui Dumnezeu se va întoarce la Israelul natural. Dar, deoarece Legământul Legii și-a sfârșit scopul și a demonstrat a fi nefolositor pentru ei, din cauza slăbiciunii cărnii, Dumnezeu intenționează să facă cu acest popor, și numai cu acest popor, un Legământ Nou. Nici măcar o declarație din Scripturi nu identifică Noul Legământ cu neamurile. Dimpotrivă, Noul Legământ al lui Israel este dat ca să înlocuiască Vechiul Legământ, sau al Legii. Să notăm că marea masă a bisericii timpurii au fost evrei și că referirile Apostolului la Noul Legământ sunt aproape exclusiv în Epistola sa către Evrei. O excepție este în Romani 11:27, unde Apostolul se adresează creștinilor dintre neamuri, spunându-le că, deși Israelul natural a fost respins pentru binele lor, totuși ei sunt iubiți pentru părinții lor și iarăși vor avea favoare divină, sub un legământ special. Cealalată (2 Cor. 3:6) se referă la preoțimea regală ca slujitori ai unui Legământ Nou — murind cu Cristos pentru pecetluirea lui. Mal. 3:1.

Cu cât investigăm mai atent Noul Legământ, cu atât trebuie să fim mai convinși de acest fapt — că el aparține numai lui Israel, incluzând cele două neamuri în care s-au împărțit la moartea lui Solomon — Israel și Iuda. Să notăm declarația profetului: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou; nu ca legământul (Legii) pe care l-am încheiat cu părinții lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului". Apostolul, străduindu-se să le dovedească evreior că ei n-au putut obține nimic sub Legământul Legii, indică această profeție și le spune că faptul că Dumnezeu vorbește despre acesta ca despre un Legământ Nou, arată că Legământul precedent (al Legii) se învechise, era fără valoare, și era pe cale de dispariție — „Prin faptul că zice, un nou legământ, a socotit învechit pe cel dintâi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit este aproape de dispariție." Evr. 8:13.

 

LEGÂMÂNTUL FÂCUT PRIN JURÂMÂNT ESTE SIGUR. Evr. 6:17-20

Noul Legământ trebuie să ia locul celui vechi și nesatisfăcător. Au existat două legăminte vechi, Legământul de Har sau Sara și Legământul Legii sau Agar. Care din ele vrea să spună Apostolul că se învechise, era fără valoare, va dispărea și va da loc Noului Legământ? Desigur că nu poate fi nici o bănuială că ar fi o neînțelegere în acest punct. El   s-a referit la Legământul Legii, fiindcă el spune astfel. El nu s-a referit la Legământul originar, de Har sau Sara, fiindcă el arată că pretenția noastră la o legătură cu Dumnezeu este sub acel legământ originar, ca membre ale corpului lui Cristos, membri ai miresei lui Cristos, comoștenitori cu El. Domnul nostru Isus prin ascultarea Sa a devenit moștenitor al tuturor lucrurilor, moștenitor al legământului originar și moștenitor al Legământului Legii. Nimeni din popor n-a fost cu El, nici dintre evrei, nici dintre neamuri. Dar prin harul lui Dumnezeu exista o prevedere, după cum am văzut, ca orice evreu, văzând că Legământul Legii era mort, pironit pe cruce, să se poată logodi cu Cristos. Ei nu aveau nevoie să aștepte Noul Legământ, ale cărui prevederi se aplică numai la cei de pe plan pământesc. În loc de aceasta, prin îndreptățire prin credință și consacrare spre moarte, ei au fost socotiți vrednici de concepere la natura cea nouă — căsătorie cu Cristos. Și în mod asemănător neamurile, favorizate de Dumnezeu cu o ureche a credinței ascultătoare și cu ochi al credinței văzător, au fost mai apoi privilegiați să treacă prin același proces, cu excepția faptului că ei nu mai trebuiau să se socotească morți față de Legământul Legii, deoarece ei n-au fost niciodată sub el. Altfel, recunoscând moartea lui Cristos ca sângele Legământului originar, reprezentată prin oferirea de către Avraam a fiului său ca jertfă, aceștia au fost de asemenea socotiți îndreptățiți și, prezentându-și corpul îndreptățit ca jertfă Domnului, ei au fost concepuți de același Spirit sfânt ca și evreii, pentru a fi membri confrați ai aceluiași corp — corpul lui Cristos.

Ajungem acum la cealaltă parte a întrebării: ce prevedere a făcut Dumnezeu pentru evreii care s-au obligat sub Legământul Legii, din zilele lui Moise și până la prima venire; și pentru cei care de atunci încoace n-au discernut moartea Legământului Legii și care nu vor fi conștienți de ea până după ce sămânța spirituală va fi fost completată și glorificată? Dacă ei nu și-au pierdut partea și privilegiile în legătură cu îndurările speciale ale lui Dumnezeu, unde intră ei? Răspunsul nostru este că Avraam, Isaac, Iacov și alții de dinainte de Legământul Legii n-au fost obligați prin el, însă n-au fost îndreptățiți la viață în sensul cel mai deplin până când Legământul Avraamic a fost stabilit la Calvar. Credința lor, deci, i-a îndreptățit la o parte în meritele acelei jertfe. Tot așa, de-a lungul perioadei Legământului Legii, înainte ca el să fie anulat la cruce, au fost vrednicii vechi care au trăit mai presus de masele celor din timpul lor, și care, deși obligați de lege, au avut mai presus de ea o credință vie în Legământul de Har originar, făcut prin jurământ (Sara). În cărțile divine aceștia au fost îndreptățiți la partea lor din acest har, imediat ce meritul jertfei de la Calvar a fost prezentat pentru credincioși, când „Isus S-a înălțat ca să Se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu pentru noi". Deși ei au trăit pe vremea când Legământul Legii era viu, ei i-au prevăzut moartea și nu s-au încrezut în el, ci în Legământul de Har care era superior. Ca atare, aceștia vor veni afară la o înviere a vieții, nu datorită relației lor cu Legământul Legii, sub care au trăit, nici datorită relației lor cu Noul Legământ, despre care unii dintre ei nu știau nimic, ci datorită relației lor și credinței lor în Legământul de Har originar (Sara).

Astfel justifică Scripturile referitor la cei credincioși din trecut sub Legământul de Har. Dar ce vom spune acum despre israeliții pământești care n-au trăit pe planul acela mai înalt al credinței, dar despre care Apostolul zice, „cele douăsprezece seminții ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi și noapte" (Fapte 26:7), pentru această nădejde? Toți au fost înșelați? Vor primi ei acele binecuvântări speciale?

 

DARURILE ȘI CHEMAREA LUI DUMNEZEU SUNT FÂRÂ SCHIMBARE. Rom. 11:29-32

Noi răspundem, nu, darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt lucruri de care Lui nu-I pare rău. Cel care a știut sfârșitul de la început, a știut ce va fi și ce va face Israelul și n-a fost dezamăgit, toate planurile și promisiunile pentru această națiune fiind făcute din punctul de vedere al acestei cunoștințe. Deși aspectul principal al Legământului Sara a fost asigurat de către Domnul nostru Isus ca un trofeu al biruinței Sale asupra păcatului și morții, și deși El Și-a depus complet natura umană pentru acest scop, totuși aranjamentul divin este astfel încât sângele lui Cristos, meritul jertfirii lucrurilor pământești de către El, trebuie să intre în beneficiul seminței naturale a lui Avraam, fiindcă acesta merge tot pentru pecetluirea Noului Legământ, care aparține exclusiv Israelului trupesc. Posibilitatea acordată evreilor și neamurilor să devină comoștenitori cu Răscumpărătorul s-a bazat pe oferirea lor ca jertfă Lui și pe acceptarea jertfei de către El ca jerfa Sa proprie — jertfirea lor de către El de-a lungul acestui Veac Evanghelic, ca o jertfire a propriului Său trup — și acceptarea lor de către Dumnezeu ca Noi Creații concepute de Spirit, ca frați ai lui Cristos, sau logodiți cu Cristos, sau membri ai corpului Său.  Numai prin împărtășirea astfel cu Domnul nostru, bând din paharul Său, fiind botezați în botezul morții Sale, predând totul în mâinile Sale, putem noi avea părtășie cu El în suferințele Sale; și moartea Sa (care o include și pe a noastră) pecetluiește Noul Legământ în sângele Său, despre care El a spus: „Beți toți din el". La paharul Său suntem noi părtași, împreună-jertfitori. 1 Cor. 10:16.

Astfel, în timp ce Israelul natural a fost socotit vrăjmaș, spre binele nostru, spre binele Evangheliei, singura noastră oportunitate de a câștiga marele premiu este în legătură cu pecetluirea unui Nou Legământ între Dumnezeu și Israel. Cât de frumos se echilibrează aspectele programului divin! Pierderea lor a fost câștigul nostru, iar câștigul nostru prin jertfă devine câștigul lor; și, împreună, Domnul va fi slăvit!

Și după cum s-a arătat deja, Noul Legământ nu va fi pecetluit, ratificat, până când jertfa Cristosului va fi fost terminată. Iar terminarea acestor jertfe încheie lucrarea acestei Zile mari a Jertfirii și Ispășirii. Cu a doua prezentare a sângelui ispășirii în Sfânta Sfintelor, la sfârșitul acestui veac, va fi pecetluit Noul Legământ cu Israelul și va începe binecuvântarea Domnului pentru Israel, căci, „Acesta este legământul Meu pentru ei, când le voi șterge păcatele". Rom. 11:27.

 

CELE DOUÂ SEMINȚE ALE LUI AVRAAM

Nu numai că legământul originar a indicat două semințe ale lui Avraam — una ca stelele cerului, cealaltă ca nisipul mării — dar Sf. Pavel elaborează această idee spunând despre făgăduință: „este prin credință, ca să fie prin har, și pentru ca făgăduința să fie sigură pentru toată sămânța, nu numai pentru aceea de sub lege, ci și pentru aceea care are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor (inclusiv al vostru care sunteți romani); după cum este scris: @Te-am rânduit să fii tatăl multor popoare#". Am văzut cum Avraam, ca tip al lui Dumnezeu, este tatăl seminței spirituale, și cum prin Cristos, prin prevederea Noului Legământ, națiunea lui Israel, moartă sub Legământul Legii, va fi regenerată de către Cristosul, Mijlocitorul Noului Legământ; iar această regenerare va începe la încheierea acestui Veac Evanghelic și la deschiderea Veacului Milenar. Dar acestea sunt numai două — „națiunea sfântă" (biserica) și națiunea aleasă (evreiască). Cum vor intra toate neamurile? Nu este destul să se spună că corpul lui Cristos, clasa mireasă, împlinește această profeție, pentru că, deși ei au fost luați dintre neamuri, ei nu sunt toate neamurile și nici chiar nu reprezintă toate neamurile. Fiecare a murit întâi pentru starea și naționalitatea sa pământească, înainte de a fi conceput de Spiritul sfânt ca să fie un membru al națiunii sfinte, Noua Creație.

Scripturile arată clar că Cristos și biserica Sa, ființe spirituale, trebuie să constituie clasa împărăției, dar ele arată și că vrednicii din vechime, și prin ei națiunea lui Israel sub Noul Legământ, vor deveni reprezentanții împărăției cerești printre oameni. Cu aceștia vor începe binecuvântările Domnului în dimineața Milenară. Astfel citim despre strâmtorarea lui Iacov, că el va fi salvat din ea și că Domnul va restabili pe judecătorii și pe legiuitorii lor ca la început — vrednicii din vechime înviați pe plan pământesc (Ier. 30:7; Zah. 12:7). Noul Legământ va fi iarăși Legământul Legii, numai că el va avea pe Mijlocitorul mai bun — Cristosul, Cap ș corp, care vor fi în stare să aibă îngăduință pentru imperfecțiunile ereditare ale lui Israel. Toate păcatele din trecut vor fi iertate, neajunsurile lor fizice așteptând restabilirea. Se va lucra cu ei în conformitate cu ceea ce sunt, făcându-se îngăduință în fiecare caz individual, și fiecăruia i se va cere să dea atenție vocii lui Moise cel antitipic. „Și oricine nu va asculta de Prorocul acela, va fi nimicit din mijlocul poporului." Fapte 3:23.

 

SPERANȚÂ PENTRU MULTE NEAMURI

Deoarece favorurile lui Dumnezeu sunt astfel marcate pentru Sămânța cerească și pământească a lui Avraam — cea pământeasă prin cea cerească — înseamnă că binecuvântarea va veni prin afilierea lor la acestea. Cu alte cuvinte, putem înțelege că guvernul divin stabilit în Israel în mâinile vrednicilor din vechime va fi centrul favorii divine, iar oamenii de alte naționalități vor trebui să vină la acest centru după proviziile lor de adevăr și har. Astfel profetul prezintă această chestiune, zicând: „Multe popoare se vor duce la el și vor zice: @Veniți, hai să ne suim la muntele (împărăția) Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieși legea și din Ierusalim (centrul împărăției pământești) cuvântul Domnului#". Mica 4:2.

Și astfel toate națiunile, popoarele, neamurile și limbile vor fi aduse treptat la o apreciere a planului divin; toate vor fi binecuvântate cu privilegiile și ocaziile restabilirii, și cu o iluminare de la razele Soarelui dreptății, care atunci va inunda tot pământul prin canalele hotărâte. Astfel își va avea legământul originar împlinirea lui amplificată; întâi, în Cristosul, Israelul spiritual; apoi, sub Noul Legământ cu Israelul după trup; și prin aceștia va binecuvânta toate familiile pământului, așa încât toți cei care vor dori și se vor supune să poată ajunge treptat la standardele copiilor lui Dumnezeu și să posede „libertățile fiilor lui Dumnezeu" — libertate de păcat, tristețe, durere și moarte. Așa cum vechiul Legământ al Legii a fost numai cu Israelul, tot așa Noul Legământ (al Legii) va fi numai cu Israelul. Alte națiuni vor avea parte în el numai devenind israeliți. „Prozeliți ai porții" (expresie care se referă la străinii care locuiau în interiorul porților, Exod.20:10 — n.t.), nu sub vechiul, ci sub Noul Legământ (Ezec. 16:60, 61). „Cel care are ureche de auzit, să audă."

„Cunoașteți chemarea voastră." Cei care am acceptat chemarea divină în Cristos să ținem minte că, în conformitate cu declarația Apostolului, noi suntem copii ai Legământului Sara. Noi suntem mireasa lui Isaac și comoștenitorii Lui, despre care este scris: „Dacă sunteți ai lui Cristos, sunteți sămânța lui Avraam și moștenitori potrivit făgăduinței". Singura noastră legătură cu Noul Legământ este că Tatăl ne-a atras spre Isus care  ne-a acoperit cu haina dreptății Sale, și astfel a făcut posibil ca noi să fim chemați la părtășie cu El în „jertfele mai bune", să participăm la „paharul" suferințelor  și morții — „sângele Noului Legământ" — pentru pecetluirea Noului Legământ al lui Israel, sub care toate familiile pământului vor fi binecuvântate. Astfel, în scopul divin, moartea sau sângele Domnului nostru a îndreptățit biserica și (împreună cu al bisericii) va pecetlui Noul Legământ pentru Israel, iar prin Israel va deveni eficient pentru toată rasa lui Adam. „După cum în Adam toți mor, tot așa, în Hristos, toți vor fi făcuți vii, dar fiecare la rândul lui."         

Biserica vine în Cristos ca membrii Săi, corpul sau mireasa Sa. Israel va veni în familia Cristosului  ca și copii. „În locul părinților tăi vor fi copiii tăi." Și acest privilegiu se va extinde la toți — de a fi regenerați „la înnoire", când noi vom sta cu El pe tronul Său.

 

LEGÂMÂNTUL CEL VEȘNIC

Atât Legământul Avraamic cât și Noul Legământ sunt numite în Scripturi „legământul cel veșnic", în contrast cu Legământul Legii, care a trecut, a fost un eșec din cauza „zădărniciei" lui (Evr. 7:18). Unul se continuă prin celălalt, întocmai cum sămânța spirituală (Israelul spiritual) va conduce și va binecuvânta prin sămânța pământească (Israelul trupesc). Să remarcăm Scripturile, mărturia că Legământul de Har originar (sau Sara) este veșnic: Gen. 17:7, 13, 19; 2 Sam. 23:5; Ps. 105:8-10. Să remarcăm alte Scripturi care aplică profetic același termen la Noul Legământ: Ier. 32:40; 31:31, 32; Ezec. 16:60. Să remarcăm cu atenție contextul din fiecare caz, că referința este la Mileniu.

 

SÂNGELE LEGÂMÂNTULUI VEȘNIC

Sângele Legmântului veșnic este „sângele lui Isus", jertfa Sa, prin a cărui merit credincioșii sunt acum „îndreptățiți prin credință" sub Legământul de Har sau Sara (nu prin Noul Legământ care încă nu există și care va fi făcut numai cu Israel). Iar sângele sau jertfa lui Isus este „sângele Noului Legământ", care încă trebuie să fie stabilit cu Israelul Trupesc, exact același, numai că prin buna plăcere a Tatălui Isus acceptă acum „mica turmă" ca membrii Săi și le socotește jertfa, sau sângele, ca parte din a Sa proprie.

Remarcăm cum este prezentat acest lucru în Isaia 55:1-3. Aici credincioșii Veacului Evanghelic sunt descriși ca unii care flămânzesc și însetează după dreptate. Prin atragerea Tatălui, ei vin la Isus acum. Ei nu sunt dintre aceia care, orbi și surzi sub puterea lui Satan, iubesc întunericul mai degrabă decât lumina și vor avea nevoie de reglementările și disciplinările împărăției pentru a-i face să se aplece și să mărturisească, sub aranjamentul Noului Legământ cu Israelul și indirect cu toate neamurile.

Celor flămânzi, însetați, care văd, care aud, care cred în Domnul, le oferă „grăsimea", crema Legământului Veșnic, spunând: Ascultați și sufletul vostru va trăi și vă voi da îndurările sigure sau pro-mise ale lui David. David înseamnă preaiubit și este un alt nume pentru Răscumpărătorul, Regele antitipic al Israelului prin hotărâre divină.

Prin urmare, această profeție este evident profeția chemării acestui Veac Evanghelic la părtășie cu Isus, la gloria, onoarea și nemurirea împărăției. Remarcăm contextul: „Un neam pe care nu-l cunoști și un popor care nu te cunoaște va alerga la tine" (vers. 5). Fără îndoială aceasta este biserica   — Israelul spiritual — „un neam sfânt", un popor deosebit, ales dintre toate neamurile pentru împărăția cerească a Mileniului.

Remarcăm descrierea lui Isus Cristos și a „corpului" Său în Isaia 42:1-7. Remarcăm că Mesia este „dat" (sacrificat în interesul) ca legământ al poporului (Israel) și ca lumina neamurilor sau păgânilor, pentru a le permite să vină în acea lumină  sub binecuvântările Noului Legământ al lui Israel.

Să mergem acum la Evrei 13:20: „Și Dumnezeul păcii, care a adus înapoi dintre cei morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, în temeiul sângelui legământului celui veșnic, să vă facă desăvârșiți". Se referă oare aceasta la îndreptățirea noastră de sub vina adamică și la reconcilierea cu Dumnezeu? Nicidecum. Tatăl nu are nimic de-a face nu noi (cu excepția că ne „atrage" spre Isus pentru îndreptățire și consacrare) până după îndreptățirea noastră. Atunci puterea Lui mare, care a adus din mormânt pe Marele Păstor, la glorie și nemurire, începe cu putere „să lucreze în noi și ne dă, după buna Sa plăcere, și voința și înfăptuirea" (Fil. 2:13). Dacă rămânem în iubirea Lui, El ne va desăvârși ca Noi Creații prin privilegiile părtășiei la suferințele lui Cristos — participării la vărsarea sângelui Legământului celui Veșnic, care, ca Legământ Nou, va aduce binecuvântări lui Israel și apoi lumii. Cuvântul grecesc redat aici prin „vă va desăvârși" înseamnă „vă va împleti laolaltă", adică, vă va face complet una cu Păstorul ca „membre" ale Sale, atât în suferință, cât și în gloria care va urma.

Remarcăm de asemenea în Evrei 10:29 că sângele legământului care ne-a sfințit, nu sângele care ne-a îndreptățit, este cel care, dacă cineva păcătuiește împotriva lui, merită moartea a doua. Noi am fost îndreptățiți prin credință în sângele lui Isus. Am fost sfințiți prin consacrarea noastră de a bea din paharul Lui — sângele Noului Legământ. Numai cei care au mers mai departe la acest al doilea pas și s-au prezentat pe sine ca jertfitori (Rom. 12:1), și au fost acceptați sau sfințiți prin conceperea Spiritului sfânt ca membri ai corpului lui Cristos și fii ai Celui Preaînalt, pot comite păcat de moarte. „Dacă cineva (astfel prezentat și sfințit) dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi spre pierzare." Evr. 10:38, 39.

Să ne referim acum pe scurt la toate Scripturile care menționează Noul Legământ, ca să putem observa deplina lor armonie cu cele prezentate anterior. Am examinat deja declarația care este în legătură cu textul nostru și vedem că se aplică la încheierea acestui veac — o clătinare a neamurilor și a tot ce nu este în armonie cu Dumnezeu, pregătitoare pentru stabilirea împărăției, ca temelia binecuvântărilor Noului Legământ pentru lume în timpul Mileniului. Mai sunt alte opt texte în Noul Testament care se referă la Noul Legământ:

1) „Dar acum Hristos a primit o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El, e mai bun (nu mai bun decât Legământul de Har sau Sara), căci este așezat pe făgăduințe mai bune" (Evr. 8:6). Domnul nostru Isus începuse deja lucrarea necesară împlinirii acestei funcții de Mijlocitor al Noului Legământ. El pusese temelia, dar nu acceptase încă pe toți membrii intenționați de Tatăl, cunoscuți mai dinainte și predestinați. Remarcăm din context că totuși contrastul este între Legământul Legii cu mijlocitorul lui, Moise, și Noul Legământ care este superior datorită Mijlocitorului mai bun, Mesia. Moise a putut oferi numai jertfe imperfecte, dar Cristos, prin jertfele antitipice, vițelul și țapul (El și corpul Său), face satisfacție pentru păcatele întregii lumi și se pregătește să mijlocească Noul Legământ, pe care Dumnezeu l-a promis a fi canalul de binecuvântare a Israelului și a lumii.

2) În versetul următor (8), Apostolul își sprijină argumentul citând din Vechiul Testament o făgăduință a unui Nou Legământ pentru Israel, zicând: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face pentru casa lui Israel și pentru casa lui Iuda un legământ nou". În mod clar, aceasta nu se referă la Israelul spiritual.

3) Nici următoarea referință la Noul Legământ, care este o parte din același citat din Ieremia 31:31, nu se referă la Israelul spiritual: „Nu potrivit legământului pe care l-am făcut cu părinții lor „ pentru că acesta este legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: @Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu#". Evr. 8:8-10.

Zilele la care se referă textul de mai sus sunt „după" zilele Veacului Evanghelic. Apostolul continuă și zice: „Și nu vor mai învăța fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând:@Cunoaște pe Domnul#, căci toți Mă vor cunoaște în ei înșiși, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei, pentru că voi fi îndurător față de nedreptățile lor și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și de fărădelegile lor". Aceasta este o descriere a ceea ce va avea loc în timpul Mileniului, și nu o descriere a ceea ce vedem în jurul nostru astăzi. Dumnezeu n-a pus încă legile Sale în inimile casei lui Israel și ei nu sunt încă poporul Său, după cum El declară că vor fi la timpul cuvenit, la sfârșitul acestui veac, când Noul Legământ va deveni activ. Compară cu Fapte 15:18.

4) „Prin faptul că zice, un nou legământ, a socotit învechit pe cel dintâi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de dispariție." Remarcăm că Apostolul nu spune nici un cuvânt că Noul Legământ este pentru biserica lui Cristos. Cititorii lui înțelegeau foarte bine că ei au intrat sub Legământul Sara. Dar anumiți învățători care susțineau iudaismul insistau că ei trebuie să fie atât sub Legământul Agar, cât și sub Legământul Sara. Și Apostolul comentează acest lucru. El clarifică faptul că Legământul Legii (Agar) nu va continua, ci va pieri, și că, la timpul cuvenit al lui Dumnezeu, El va da un alt legământ cu Israel care să ia locul celuilalt.

5) A fost necesar ca evreii să fie răscumpărați de sub „faptele moarte" ale vechiului Legământ al Legii și unul nou să fie făcut cu ei prin Cristos — Cap și membre. Cel vechi a fost pecetluit prin sângele taurilor și țapilor, dar cel nou prin „jertfele mai bune". În mod antitipic a fost oferit sângele vițelului, și în curând va fi prezentat al țapului. Evr. 9:14-23.

6) „Acesta este legământul pe care-l voi stabili pentru ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în mintea lor, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor. Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este jertfă pentru păcate" (Evr. 10:16-18). Apostolul argumentează în linii generale. El vrea ca ascultătorii lui să înțeleagă că atunci când s-a oferit lui Dumnezeu o jertfă acceptabilă, tranzacția este încheiată și jertfa nu mai trebuie repetată. El arată că așa va fi în viitor pentru lume. Când „jertfele mai bune", care pecetluiesc Noul Legământ, vor fi fost oferite lui Dumnezeu de către Răscumpărătorul nostru și vor fi fost acceptate de El, va însemna anularea întregii condamnări. În virtutea acestui lucru pentru viitor, Apostolul ne îndeamnă, pe noi corpul lui Cristos, ale cărui păcate au fost ispășite de Domnul nostru, prima jertfă din Ziua Ispășirii (vițelul din tip), să socotim că păcatele ne-au fost complet anulate și nu vor mai fi ținute împotriva noastră. „Căci printr-o singură jertfă El (Cristos) a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei sfințiți"; pe toți îndreptățiții prin credință, care continuă spre consacrare deplină și sfințire. Dacă ne numărăm printre cei sfințiți, putem ști că păcatele ne-au fost complet șterse din contul divin, în ceea ce privește dreptatea, și ca Noi Creaturi am intrat pe alt cont și vom fi făcuți responsabili numai pentru încălcările legământului nostru față de Domnul, ale angajamentului nostru — prin care am devenit membrii Cristosului, sămânța lui Avraam și moștenitori ai marelui Legământ de Har (Sara).

7) „Acesta va fi legământul Meu pentru ei, când le voi șterge păcatele. În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, spre binele vostru; dar în ce privește alegerea, sunt iubiți din cauza părinților lor" (Rom. 11:27, 28). Nu este nici o îndoială că aici Apostolul se referă la legământul lui Israel, Noul Legământ, pe care Dumnezeu îl va face cu ei după acest Veac Evanghelic. Apostolul spune că legământul va fi făcut când Domnul „le va șterge păcatele". Timpul acela n-a venit încă. Israel este încă sub condamnare divină, totuși noi suntem privilegiați să le vorbim mângâietor și să-i asigurăm că timpul eliberării lor este aproape, timpul când Mijlocitorul Noului Legământ va fi completat cu ultimii membri ai corpului spiritual, când biserica evanghelică va fi „schimbată" prin puterea primei învieri; timpul când El va mijloci acel Nou Legământ, va satisface cerințele dreptății divine în folosul lumii, după cum  El le-a satisfăcut în folosul bisericii. Atunci El va deveni, așa cum dinainte s-a intenționat și s-a spus, marele Mijlocitor al Noului Legământ între Dumnezeu și omenire în general — biserica fiind  excepția, sub Legământul de Har. Atunci El va începe împărăția Sa Milenară: „Căci El trebuie să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale, ultimul vrăjmaș care va fi nimicit va fi moartea". Atunci toți cei care au băut din „paharul" Lui, sângele (jertfa) Noului Legământ, ca membri ai seminței spirituale, vor domni cu El. Gal. 3:29.

8) „Ci v-ați apropiat de Muntele Sionului „ de Ierusalimul ceresc „ de adunarea în sărbătoare și de biserica celor întâi-născuți „ de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou și de sângele stropirii" (Evr. 12:22-24). Aici Israelul spiritual este ilustrat ca o armată înaintând, iar lucrurile de la celălalt capăt se văd și trebuie atinse. Isus a ajuns la capătul drumului cu mult înainte, dar biserica întâilor-născuți nu este încă acolo. Isus este Mijlocitorul, dar El a acceptat ca biserica, corpul Său, să-I fie mireasă, și El așteaptă sosirea ei. Ilustrația arată că Noul Legământ al Legii va fi stabilit cum a fost și vechiul Legământ al Legii, dar pe un plan mai înalt, printr-un Mijlocitor mai mare și prin jertfe mai bune. Fapte 3:22.

Nici una din aceste referințe la Noul Legământ nu face nici cea mai vagă aluzie că se aplică la biserică. O referință la profeția originală din care citează Apostolul arată că acesta nu s-ar putea aplica la biserică, deoarece acolo citim: „Voi lua din trupul lor inima de piatră și le voi da o inimă de carne". Aceasta este exact lucrarea restabilirii care va începe cu Israelul și se va extinde la toate familiile pământului, dar nu este deloc lucrarea acestui Veac Evanghelic, care este mult mai înaltă. Domnul nu-i dă turmei mici inimi de carne, ci, îndreptățiți prin credință, le permite să-și sacrifice carnea și-i concepe la o natură nouă, Sămânța glorioasă a lui Avraam, prin care toate familiile pământului vor fi binecuvântate, prin inaugurarea Noului Legământ, pecetluit, făcut activ, prin meritul sângelui lui Cristos.