Iov*

*Ps. 73; Ecl. 8:14; Ioan 9:3; Rom. 9:20; 1Cor. 4:3-5, 9;

Capitolul 1

Propășirea lui Iov

1. Era în țara* Uț un om care se numea Iov**. Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea†† de Dumnezeu și se abătea de la rău.
*Gen. 22:20, 21.; **Ezec. 14:14; Iac. 5:11.; Gen. 6:9; Gen. 17:1; Iov 2:3.; ††Prov. 8:13; Prov. 16:6;
2. I s-au născut șapte fii și trei fete.
3. Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază din toți locuitorii Răsăritului.
4. Fiii săi se duceau unii la alții și dădeau, rând pe rând, câte un ospăț. Și pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănânce și să bea împreună cu ei.
5. Și, după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineață și aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot*. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat** pe Dumnezeu în inima lor.” Așa avea Iov obicei să facă.
*Gen. 8:20; Iov 42:8.; **1Împ. 21:10, 13;

Satana cere să se atingă de Iov

6. Fiii lui Dumnezeu au venit* într-o zi** de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor.
[F611]
*1Împ. 22:19; Iov 38:7.; **Iov 2:1;
7. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Și Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea* pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
[F611]
*Iov 2:2; Mat. 12:43; 1Pet. 5:8;
8. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut* pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană** și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.”
[F611]
*Iov 2:3.; **Iov 1:1;
9. Și Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
[F611]
10. Nu l-ai* ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul** mâinilor lui, și turmele lui acoperă țara.
[F611]
*Ps. 34:7; Isa. 5:2.; **Ps. 128:1, 2; Prov. 10:22;
11. Dar ia întinde-Ți* mâna și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema** în față.”
[F611]
*Iov 2:5; Iov 19:21.; **Isa. 8:21; Mal. 3:13, 14;
12. Domnul a zis Satanei: „Iată, îți dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.”
Și Satana a plecat dinaintea Domnului.
[F611]

Răbdarea lui Iov

13. Într-o zi, pe când fiii și fiicele* lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor cel întâi născut,
*Ecl. 9:12;
14. a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau și măgărițele pășteau lângă ei.
15. Și s-au aruncat niște Sabeeni asupra lor, i-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.”
16. Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a aprins oile și pe slujitorii tăi și i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.”
17. Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Niște Haldei, înșirați în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.”
18. Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Fiii* tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut.
*Iov 1:4, 13;
19. Și deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustiu și a izbit în cele patru colțuri ale casei: casa s-a prăbușit peste tineri, și au murit. Și am scăpat numai eu, ca să-ți dau de știre.”
20. Atunci Iov s-a sculat, și-a sfâșiat* mantaua și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se** la pământ, s-a închinat
*Gen. 37:29; Ezra 9:3.; **1Pet. 5:6;
21. și a zis: „Gol* am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat** și Domnul a luat – binecuvântat†† fie Numele Domnului!”
[R060103] [R150106]
*Ps. 49:17; Ecl. 5:15; 1Tim. 6:7.; **Ecl. 5:19; Iac. 1:17.; Mat. 20:15.; ††Efes. 5:20; 1Tes. 5:18;
22. În toate* acestea, Iov n-a păcătuit deloc și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.
*Iov 2:10;

Capitolul 2

Satana învinuiește pe Iov

1. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi* de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor și s-a înfățișat înaintea Domnului.
[E105] [F611]
*Iov 1:6;
2. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Și Satana a răspuns* Domnului: „De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
[F611]
*Iov 1:7;
3. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană* și curat la suflet. El se teme de Dumnezeu și se abate de la rău. El se ține tare** în neprihănirea lui, și tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.”
[F611]
*Iov 1:1, 8.; **Iov 27:5, 6.; Iov 9:17;
4. Și Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viața lui.
[F611]
5. Dar ia întinde-Ți* mâna și atinge-Te de oasele** și de carnea lui, și sunt încredințat că Te va blestema în față.”
[F611]
*Iov 1:11.; **Iov 19:20;
6. Domnul* a zis Satanei: „Iată, ți-l dau pe mână: numai cruță-i viața.”
[F611]
*Iov 1:12;
7. Și Satana a plecat dinaintea Domnului.
Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa* piciorului până în creștetul capului.
[F611]
*Isa. 1:6;
8. Și Iov a luat un ciob să se scarpine și a șezut pe cenușă*.
*2Sam. 13:19; Iov 42:6; Ezec. 27:30; Mat. 11:21;
9. Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi* neclintit** în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, și mori!”
*Iov 21:15.; **Iov 2:3;
10. Dar Iov i-a răspuns: „Vorbești ca o femeie nebună. Ce! primim* de la Dumnezeu binele, și să nu primim și răul?”
În toate** acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.
*Iov 1:21; Rom. 12:12; Iac. 5:10, 11.; **Iov 1:22.; Ps. 39:1;

Cei trei prieteni vin la Iov

11. Trei prieteni* ai lui Iov, Elifaz din Teman**, Bildad din Șuah, și Țofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit și au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milㆆ și să-l mângâie.
*Prov. 17:17.; **Gen. 36:11; Ier. 49:7.; Gen. 25:2.; ††Iov 42:11; Rom. 12:15;
12. Ridicându-și ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Și au ridicat glasul și au plâns. Și-au sfâșiat mantalele și au aruncat* cu țărână în văzduh deasupra capetelor lor.
*Neem. 9:1; Plâng. 2:10; Ezec. 27:30;
13. Și au șezut pe pământ lângă el șapte zile și șapte* nopți, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.
*Gen. 50:10;

Capitolul 3

Plângerea lui Iov

1. După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.
2. A luat cuvântul și a zis:
3. „Blestemată* să fie ziua în care m-am născut
și noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.”
*Iov 10:18, 19; Ier. 15:10; Ier. 20:14;
4. Prefacă-se în întuneric ziua aceea,
să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer
și să nu mai strălucească lumina peste ea!
5. S-o cuprindă întunericul* și umbra morții,
nori groși să vină peste ea,
și neguri de peste zi s-o înspăimânte!
*Iov 10:21, 22; Iov 16:16; Iov 28:3; Ps. 23:4; Ps. 44:19; Ps. 107:10, 14; Ier. 13:16; Amos 5:8;
6. Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,
să piară din an,
să nu mai fie numărată între luni!
7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8. Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ce* știu să întărâte Leviatanula;
aSau: crocodilul
*Ier. 9:17, 18;
9. să se întunece stelele din amurgul ei,
în zadar să aștepte lumina
și să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10. Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,
nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei.
11. De ce* n-am murit în pântecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pântecele ei?
*Iov 10:18;
12. De ce am găsit genunchi* care să mă primească?
Și țâțe care să-mi dea lapte?
*Gen. 30:3; Isa. 66:12;
13. Acum aș fi culcat, aș fi liniștit, aș dormi și m-aș odihni
14. cu împărații și cei mari de pe pământ,
care și-au zidit falnice* morminte,
*Iov 15:28;
15. cu domnitorii care aveau aur
și și-au umplut casele cu argint.
16. Sau n-aș mai fi în viață,
aș fi ca o stârpitură* îngropată,
ca niște copii care n-au văzut lumina!
*Ps. 58:8;
17. Acolo nu te mai necăjesc cei răi,
acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.
18. Acolo cei puși în lanțuri sunt lăsați toți în pace,
nu mai aud* glasul asupritorului;
*Iov 39:7;
19. cel mic și cel mare sunt totuna acolo,
și robul scapă de stăpânul său.
20. Pentru ce dă* Dumnezeu lumină celui ce suferă
și viață celor amărâți** la suflet,
*Ier. 20:18.; **1Sam. 1:10; 2Împ. 4:27; Prov. 31:6;
21. care așteaptă* moartea și nu vine;
măcar că o doresc mai mult decât o comoară**,
*Apoc. 9:6.; **Prov. 2:4;
22. care n-ar mai putea de bucurie
și de veselie, dacă ar găsi mormântul? –
23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă,
pe care îl îngrădește* Dumnezeu din toate părțile?
*Iov 19:8; Plâng. 3:7;
24. Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele,
și jalea mi se varsă ca apa.
25. De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26. N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă,
și necazul dă peste mine.”

Capitolul 4

Cuvântarea lui Elifaz către Iov

1. Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
2. „Dacă vom îndrăzni să-ți vorbim, te vei supăra?
Dar cine ar putea să tacă?
3. De multe ori tu ai învățat pe alții
și ai întărit mâinile* slăbite.
*Isa. 35:3;
4. Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau
și ai întărit genunchii* care se îndoiau.
*Isa. 35:3;
5. Și acum, când este vorba de tine, ești slab!
Acum, când ești atins tu, te tulburi!
Nu este frica* ta de Dumnezeu sprijinul tău?
*Iov 1:1;
6. Nădejdea* ta, nu-i neprihănirea ta?
*Prov. 3:26;
7. Adu-ți aminte, te rog: care nevinovat* a pierit?
Care oameni neprihăniți au fost nimiciți?
*Ps. 37:25;
8. După câte am văzut eu, numai cei ce ară* fărădelegea și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!
*Ps. 7:17; Prov. 22:8; Osea 10:13; Gal. 6:7, 8;
9. Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu,
nimiciți de vântul mâniei Lui.
10. Mugetul leilor încetează,
dinții* puilor de lei sunt zdrobiți!
*Ps. 58:6;
11. Leul* bătrân piere din lipsă de pradă,
și puii leoaicei se risipesc.
*Ps. 34:10;

Toți oamenii sunt vinovați

12. Un cuvânt s-a furișat până la mine,
și urechea mea i-a prins sunetele ușoare.
13. În clipa când* vedeniile de noapte frământă gândul,
când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc,
*Iov 33:15;
14. m-a apucat groaza* și spaima,
și toate oasele mi-au tremurat.
*Hab. 3:16;
15. Un duh a trecut pe lângă mine…
tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
16. Un chip cu o înfățișare necunoscută era înaintea ochilor mei.
Și am auzit un glas care șoptea încetișor:
17. „Fi-va omul* fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
*Iov 9:2;
18. Dacă n-are încredere Dumnezeu* nici în slujitorii Săi,
dacă găsește El greșeli chiar la îngerii Săi,
*Iov 15:15; Iov 25:5; 2Pet. 2:4;
19. cu cât* mai mult la cei ce locuiesc în case** de lut, care își trag obârșia din țărână
și pot fi zdrobiți ca un vierme!
*Iov 15:16.; **2Cor. 4:7; 2Cor. 5:1;
20. De dimineață până seara sunt* zdrobiți,
pier pentru totdeauna și nimeni nu ține seama de ei.
*Ps. 90:5, 6;
21. Li se* taie firul vieții:
mor și tot n-au căpătat înțelepciunea!**
*Ps. 39:11; Ps. 49:14.; **Iov 36:12;

Capitolul 5

Nelegiuitul piere

1. Strigă acum! Cine îți va răspunde?
Căruia dintre sfinți îi vei vorbi?
2. Nebunul piere ucis de mânia lui,
prostul moare ucis de aprinderea lui.
3. Am* văzut pe un nebun prinzând rădăcină;
apoi deodată i-am blestemat locuința.
*Ps. 37:35, 36; Ier. 12:2, 3;
4. Fiii* lui n-au noroc,
sunt călcați în picioare la poartă,
și nimeni** nu-i scapă!
*Ps. 119:155; Ps. 127:5.; **Ps. 109:12;
5. Secerișul lui este mâncat de cei flămânzi,
care vin să-l ia chiar și din spini,
și averile lui sunt înghițite de oameni* însetați.
*Iov 18:9;
6. Nenorocirea nu răsare din țărână,
și suferința nu încolțește din pământ.
7. Omul se naște* ca să sufere,
după cum scânteia se naște ca să zboare.
*Gen. 3:17-19; 1Cor. 10:13;

Ajutorul este la Dumnezeu

8. Eu aș alerga la Dumnezeu,
lui Dumnezeu I-aș spune necazul meu.
9. El face lucruri* mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
*Iov 9:10; Iov 37:5; Ps. 40:5; Ps. 72:18; Ps. 145:3; Rom. 11:33;
10. El varsă ploaia* pe pământ
și trimite apă pe câmpii.
*Iov 28:26; Ps. 65:9, 10; Ps. 147:8; Ier. 5:24; Ier. 10:13; Ier. 51:16; Fap. 14:17;
11. El înalță* pe cei smeriți
și izbăvește pe cei necăjiți.
*1Sam. 2:7; Ps. 113:7;
12. El nimicește* planurile oamenilor vicleni,
și mâinile lor nu pot să le împlinească.
*Neem. 4:15; Ps. 33:10; Isa. 8:10;
13. El prinde* pe cei înțelepți în viclenia lor,
și planurile oamenilor înșelători sunt răsturnate:
*Ps. 9:15; 1Cor. 3:19;
14. dau peste întuneric în mijlocul* zilei,
bâjbâie ziua în amiaza mare ca noaptea.
*Deut. 28:29; Isa. 59:10; Amos 8:9;
15. Astfel, Dumnezeu ocrotește pe cel slab împotriva amenințărilor lor
și-l scapă* din mâna celor puternici.
*Ps. 35:10; 1Sam. 2:9;
16. Așa* încât nădejdea sprijină pe cel nenorocit,
iar fărădelegea își închide gura.
*Ps. 107:42;

La adăpostul lui Dumnezeu

17. Ferice* de omul pe care-l ceartă Dumnezeu!
Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.
[FD43]
*Ps. 94:12; Prov. 3:11, 12; Evr. 12:5; Iac. 1:12; Apoc. 3:19;
18. El face* rana și tot El o leagă;
El rănește, și mâna Lui tămăduiește.
*Deut. 32:39; 1Sam. 2:6; Isa. 30:26; Osea 6:1;
19. De șase* ori te va izbăvi din necaz
și de șapte** ori nu te va atinge răul.
*Ps. 34:19; Ps. 91:3; Prov. 24:16; 1Cor. 10:13.; **Ps. 91:10;
20. El te va scăpa de moarte în vreme de foamete*
și de loviturile sabiei în vreme de război.
*Ps. 33:19; Ps. 37:19;
21. Vei fi la adăpost de biciul* limbii,
vei fi fără teamă când va veni pustiirea.
*Ps. 31:20;
22. Vei râde de pustiire ca și de foamete
și nu vei avea să te temi de fiarele* pământului.
*Isa. 11:9; Isa. 35:9; Isa. 65:25; Ezec. 34:25;
23. Căci vei face legământ până și cu pietrele* câmpului,
și fiarele pământului vor fi în pace cu tine.
*Ps. 91:12; Osea 2:18;
24. Vei avea fericire în cortul tău,
îți vei găsi turmele întregi,
25. îți vei vedea sămânța* crescându-ți
și odraslele înmulțindu-se ca iarba** de pe câmp.
*Ps. 112:2.; **Ps. 72:16;
26. Vei intra în mormânt la bătrânețe*, ca snopul strâns la vremea lui.
*Prov. 9:11; Prov. 10:27;
27. Iată ce am cercetat* și așa este! Ascultă, că sunt spre folosul tău!”
*Ps. 111:2;

Capitolul 6

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvântul și a zis:
2. „Oh! de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea
și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3. ar fi mai grele decât nisipul* mării: de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
*Prov. 27:3;
4. Căci* săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,
sufletul meu le suge otrava,
și groaza** Domnului bagă fiori în mine!
*Ps. 38:2.; **Ps. 88:15, 16;
5. Zbiară măgarul sălbatic când are verdeață?
Mugește boul când are de mâncare?
6. Poți mânca ce-i fără gust și fără sare?
Are vreun gust albușul unui ou?
7. Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating,
acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!
8. O, de mi s-ar asculta dorința
și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9. De* ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
întindă-Și mâna și să mă prăpădească!
*1Împ. 19:4;
10. Îmi va rămâne măcar această mângâiere,
această bucurie în durerile cu care mă copleșește:
* niciodată n-am călcat poruncile** Celui Sfânt.
*Fap. 20:20.; **Lev. 19:2; Isa. 57:15; Osea 11:9;
11. La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot?
La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?
12. Tăria mea oare este o tărie de piatră?
Trupul meu e de aramă?
13. Nu sunt eu lipsit de ajutor
și n-a fugit mântuirea de mine?

Iov se tânguiește

14. Cel ce suferă* are drept la mila prietenului,
chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.
*Prov. 17:17;
15. Frații* mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,
ca albia pâraielor** care trec.
*Ps. 38:11; Ps. 41:9.; **Ier. 15:18;
16. Un sloi le tulbură cursul,
zăpada se îngrămădește pe ele;
17. vine arșița vremii și seacă,
vine căldura soarelui și li se usucă albia.
18. Cete de călători se abat din drumul lor,
se cufundă în pustiu și pier.
19. Cetele celor din Tema* se uită țintă la ele,
călătorii din Seba** sunt plini de nădejde când le văd.
*Gen. 25:15.; **1Împ. 10:1; Ps. 72:10; Ezec. 27:22, 23;
20. Dar rămân înșelați* în nădejdea lor,
rămân uimiți când ajung la ele.
*Ier. 14:3;
21. Așa sunteți* și voi acum pentru mine.
Voi îmi vedeți necazul și vă îngroziți**!
*Iov 13:4.; **Ps. 38:11;
22. V-am zis eu oare: „Dați-mi ceva,
cheltuiți din averile voastre pentru mine,
23. scăpați-mă din mâna vrăjmașului, răscumpărați-mă din mâna celor răi”?
24. Învățați-mă, și voi tăcea;
faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.
25. O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!
Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26. Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis
și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
27. Voi năpăstuiți pe orfan,
prigoniți* pe prietenul vostru.
*Ps. 57:6;
28. Uitați-vă la mine, vă rog!
Doar nu voi minți în față!
29. Întoarceți-vă*, nu fiți nedrepți;
întoarceți-vă și mărturisiți că sunt nevinovat!
*Iov 17:10;
30. Este vreo nelegiuire pe limba mea,
și nu deosebește gura mea ce este rău?

Capitolul 7

Iov deznădăjduit

1. Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaș*,
și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
*Iov 14:5, 13, 14; Ps. 39:4;
2. Cum suspină robul după umbră,
cum își așteaptă muncitorul plata,
3. așa am eu parte de luni de durere*,
și partea mea sunt nopți de suferință.
*Iov 29:2;
4. Mă culc și zic:
„Când mă voi scula*?
Când se va sfârși noaptea?”
Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
*Deut. 28:67; Iov 17:12;
5. Trupul mi se acoperă* cu viermi și cu o coajă pământoasă,
pielea-mi crapă și se desface.
*Isa. 14:11;
6. Zilele mele* zboară mai iuți decât suveica țesătorului,
se duc și nu mai am nicio nădejde!
*Iov 9:25; Iov 16:22; Iov 17:11; Ps. 90:6; Ps. 102:11; Ps. 103:15; Ps. 144:4; Isa. 38:12; Isa. 40:6; Iac. 4:14;
7. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea* este doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
*Ps. 78:39; Ps. 89:47;
8. Ochiul*, care mă privește, nu mă va mai privi;
ochiul Tău mă va căuta, și nu voi mai fi.
*Iov 20:9;
9. Cum se risipește norul și trece,
așa nu se va mai ridica cel ce se* coboară în Locuința morților!
[E358]
*2Sam. 12:23;
10. Nu se va mai întoarce în casa lui
și nu-și va mai cunoaște locul* în care locuia.
*Iov 8:18; Iov 20:9; Ps. 103:16;
11. De aceea nu-mi* voi ține gura,
ci voi vorbi în neliniștea inimii mele,
mă voi tângui** în amărăciunea sufletului meu.
*Ps. 39:1, 9; Ps. 40:9.; **1Sam. 1:10; Iov 10:1;
12. Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare,
de-ai pus strajă în jurul meu?
13. Când* zic: „Patul mă va ușura,
culcușul îmi va alina durerile,”
*Iov 9:27;
14. atunci mă înspăimânți prin vise,
mă îngrozești prin vedenii.
15. Ah! aș vrea mai bine gâtuirea,
mai bine moartea decât aceste oase!
16. Le disprețuiesc*!… nu voi trăi în veci…
Lasă-mă**, căci doar o suflare mi-e viața!
*Iov 10:1.; **Iov 10:20; Iov 14:6; Ps. 39:13.; Ps. 62:9;
17. Ce este* omul, ca să-Ți pese atât de mult de el,
ca să iei seama la el,
*Ps. 8:4; Ps. 144:3; Evr. 2:6;
18. să-l cercetezi în toate diminețile
și să-l încerci în toate clipele?
19. Când vei înceta odată să mă privești?
Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
20. Dacă am păcătuit, ce pot să-Ți fac, Păzitorul* oamenilor?
Pentru ce m-ai pus** țintă săgeților Tale,
de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
*Ps. 36:6.; **Iov 16:12; Ps. 21:12; Plâng. 3:12;
21. Pentru ce nu-mi ierți păcatul
și pentru ce nu-mi uiți fărădelegea?
Căci voi adormi în țărână,
și când mă vei căuta, nu voi mai fi!”
[E358]

Capitolul 8

Cuvântarea lui Bildad

1. Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:
2. „Până când vrei să vorbești astfel
și până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?
3. Oare va răsturna* Dumnezeu dreptul?
Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?
*Gen. 18:25; Deut. 32:4; 2Cron. 19:7; Iov 34:12, 17; Dan. 9:14; Rom. 3:5;
4. Dacă fiii tăi au păcătuit* împotriva Lui,
i-a dat pe mâna păcatului.
*Iov 1:5, 18;
5. Dar tu, dacă* alergi la Dumnezeu,
dacă rogi pe Cel Atotputernic,
*Iov 5:8; Iov 11:13; Iov 22:23, etc.;
6. dacă ești curat și fără prihană,
atunci negreșit, El va veghea asupra ta
și va da înapoi fericirea locuinței tale nevinovate.
7. Vechea ta propășire va fi mică
față de cea de mai târziu.
8. Întreabă* pe cei din neamurile trecute
și ia aminte la pățania părinților lor. –
*Deut. 4:32; Deut. 32:7; Iov 15:18;
9. Căci noi* suntem de ieri și nu știm nimic,
zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră. –
*Gen. 47:9; 1Cron. 29:18; Iov 7:6; Ps. 39:5; Ps. 102:11; Ps. 144:4;
10. Ei te vor învăța, îți vor vorbi
și vor scoate din inima lor aceste cuvinte:
11. „Crește papura fără baltă?
Crește trestia fără umezeală?
12. Fiind încă* verde și fără să se taie,
ea se usucă mai repede decât toate ierburile.
*Ps. 129:6; Ier. 17:6;
13. Așa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu,
și nădejdea* celui nelegiuit va pieri.
*Iov 11:20; Iov 18:14; Iov 27:8; Ps. 112:10; Prov. 10:28;
14. Încrederea lui este zdrobită,
și sprijinul lui este o pânză de păianjen.
15. Se bizuie* pe casa lui, dar nu este tare;
se prinde de ea, dar nu ține.
*Iov 27:18;
16. Cum dă soarele, înverzește,
își întinde ramurile peste grădina sa,
17. își împletește rădăcinile printre pietre,
pătrunde până în ziduri.
18. Dar dacă-l smulgi* din locul în care stă,
locul acesta se leapădă de el și zice:
„Nu știu să te fi cunoscut vreodată!”
*Iov 7:10; Iov 20:9; Ps. 37:36;
19. Iată, așa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieții lui;
apoi din* același pământ răsar alții după el.
*Ps. 113:7;
20. Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană
și nu ocrotește pe cei răi.
21. Ba încă, El îți umple gura cu strigăte de bucurie,
și buzele cu cântări de veselie.
22. Vrăjmașii tăi vor fi acoperiți* de rușine,
iar cortul celor răi va pieri.”
*Ps. 35:26; Ps. 109:29;

Capitolul 9

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvântul și a zis:
[DC7]
2. „Știu bine că este așa.
Și cum ar putea omul să-și scoată* dreptate înaintea lui Dumnezeu?
[DC7]
*Ps. 143:2; Rom. 3:20;
3. Dacă ar voi să se certe cu El,
din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
[DC7]
4. A Lui* este înțelepciunea și atotputernicia:
cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
[DC7]
*Iov 36:5;
5. El mută deodată munții
și-i răstoarnă în mânia Sa.
[DC7]
6. Zguduie* pământul din temelia** lui,
de i se clatină stâlpii.
[DC7]
*Isa. 2:19, 21; Hag. 2:6, 21; Evr. 12:26.; **Iov 26:11;
7. Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;
și ține stelele sub pecetea Lui.
[DC7]
8. Numai El* întinde cerurile
și umblă pe înălțimile mării.
[DC7]
*Gen. 1:6; Ps. 104:2, 3;
9. El a făcut* Ursul mare, luceafărul de seară și Ralițele
și stelele din ținuturile de miazăzi.
[R060101] [DC7]
*Gen. 1:16; Iov 38:31, etc.; Amos 5:8;
10. El face* lucruri mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
[DC7]
*Iov 5:9; Ps. 71, 15;
11. Iată*, El trece pe lângă mine, și nu-L văd,
Se duce și nu-L zăresc.
[DC7]
*Iov 23:8, 9; Iov 35:14;
12. Dacă* apucă El, cine-L va opri?
Cine-I va zice: „Ce faci?”
[DC7]
*Isa. 45:9; Ier. 18:6; Rom. 9:20;
13. Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;
sub El se pleacă toți sprijinitorii mândriei*.
[DC7]
*Iov 26:12; Isa. 30:7;
14. Și eu, cum să-I răspund?
Ce cuvinte să aleg?
[DC7]
15. Chiar dacă aș* avea dreptate, nu I-aș răspunde.
Nu pot decât să mă rog Judecătorului.
[DC7]
*Iov 10:15;
16. Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,
tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul;
[DC7]
17. El, care mă izbește ca într-o furtună,
care îmi înmulțește fără pricină* rănile,
[DC7]
*Iov 2:3; Iov 34:6;
18. care nu mă lasă să răsuflu,
mă satură de amărăciune.
[DC7]
19. Să alerg la putere? El este Atotputernic.
La dreptate? Cine mă va apăra?
[DC7]
20. Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi;
și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.
[DC7]
21. Nevinovat! Sunt; dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.
[DC7]
22. Ce-mi pasă la urma urmei?
Căci, îndrăznesc s-o spun:
El nimicește pe cel nevinovat* ca și pe cel vinovat.
[DC7]
*Ecl. 9:2, 3; Ezec. 21:3;
23. Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!…
Dar El râde de încercările celui nevinovat.
[DC7]
24. Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;
El acoperă* ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
[DC7]
*2Sam. 15:30; 2Sam. 19:4; Ier. 14:4;
25. Zilele* mele aleargă mai iuți decât un alergător;
fug fără să fi văzut fericirea;
[DC7]
*Iov 7:6, 7;
26. trec ca și corăbiile cele iuți,
ca vulturul* care se repede asupra prăzii.
[DC7]
*Hab. 1:8;
27. Dacă* zic: „Vreau să-mi uit suferințele,
să-mi las întristarea și să fiu voios”,
[DC7]
*Iov 7:13;
28. sunt îngrozit* de toate durerile mele.
Știu că nu mă vei scoate nevinovat**.
[DC7]
*Ps. 119:120.; **Exod. 20:7;
29. Și dacă voi fi judecat vinovat,
pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
[DC7]
30. Chiar dacă* m-aș spăla cu zăpadă,
chiar dacă mi-aș curăța mâinile cu leșie,
[DC7]
*Ier. 2:22;
31. Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi până și hainele de mine!
[DC7]
32. Căci El nu* este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
și să mergem împreună la judecată.
[DC7] [DC7]
*Ecl. 6:10; Isa. 45:9; Ier. 49:19; Rom. 9:20;
33. Nici nu* este vreun mijlocitor între noi,
care să-și pună mâna peste noi amândoi.
[R150306] [DC7] [DC7]
*Iov 9:19; 1Sam. 2:25;
34. Să-Și tragă* însă varga deasupra mea
și să nu mă mai tulbure spaima Lui.
[DC7]
*Iov 13:20-22; Iov 33:7; Ps. 39:10;
35. Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.
Altfel, nu sunt stăpân pe mine.
[DC7]

Capitolul 10

1. M-am dezgustat* de viață!
Voi da drum slobod plângerii mele,
voi vorbi** în amărăciunea sufletului meu.
*1Împ. 19:4; Iov 7:16; Iona 4:3, 8.; **Iov 7:11;
2. Eu zic lui Dumnezeu: „Nu mă osândi!
Arată-mi pentru ce Te cerți cu mine!
3. Îți place să chinuiești,
să disprețuiești făptura mâinilor Tale,
în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi?
4. Oare ai ochi de carne,
sau vezi* cum vede un om?
*1Sam. 16:7;
5. Zilele Tale sunt ca zilele omului, și anii Tăi ca anii lui,
6. ca să cercetezi fărădelegea mea
și să cauți păcatul meu,
7. când* știi bine că nu sunt vinovat
și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
*Ps. 139:1, 2;
8. Mâinile* Tale m-au făcut și m-au zidit,
ele m-au întocmit în întregime…
Și Tu să mă nimicești!
*Ps. 119:73;
9. Adu-Ți aminte* că Tu m-ai lucrat ca lutul; și vrei din nou să mă prefaci în țărână?
*Gen. 2:7; Gen. 3:19; Isa. 64:8;
10. Nu m-ai* muls ca laptele?
Nu m-ai închegat ca brânza?
*Ps. 139:14-16;
11. M-ai îmbrăcat cu piele și carne,
m-ai țesut cu oase și vine;
12. mi-ai dat bunăvoința Ta și viața,
m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.
13. Iată totuși ce ascundeai în inima Ta,
iată, știu acum, ce aveai de gând:
14. că, dacă păcătuiesc, să mă* pândești și să nu-mi ierți fărădelegea.
*Ps. 139:1;
15. Dacă sunt vinovat, vai* de mine!
Dacă sunt nevinovat**, nu îndrăznesc să-mi ridic capul,
sătul de rușine și cufundat în ticăloșia mea.
*Isa. 3:11.; **Iov 9:12, 15, 20, 21.; Ps. 25:18;
16. Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești* ca un leu,
mă lovești cu lucruri de mirat,
*Isa. 38:13; Plâng. 3:10;
17. îmi pui înainte noi martori împotrivă,
Îți crește mânia împotriva mea
și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.
18. Pentru ce* m-ai scos din pântecele mamei mele?
O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!
*Iov 3:11;
19. Aș fi ca și cum n-aș fi fost,
și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!”
[E348] [E388]
20. Nu sunt* zilele mele destul de puține?
Să mă lase** dar, să plece de la mine, și să răsuflu puțin,
*Iov 7:6, 16; Iov 8:9; Ps. 39:5.; **Ps. 39:13.; Iov 7:16, 19;
21. înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
22. în țara* întunericului și a umbrei** morții,
în țara negurii adânci,
unde domnește umbra morții și neorânduiala
și unde lumina este ca întunericul!”
*Ps. 88:12.; **Ps. 23:4;

Capitolul 11

Cuvântarea lui Țofar

1. Țofar din Naama a luat cuvântul și a zis:
2. „Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns
și să creadă limbutul că are dreptate?
3. Vor face vorbele tale deșarte pe oameni să tacă?
Și-ți vei bate joc de alții, fără să te facă cineva de rușine?
4. Tu zici*: „Felul meu de a vedea este drept,
și sunt curat în ochii Tăi.” –
*Iov 6:10; Iov 10:7;
5. Ah! de ar vrea Dumnezeu să vorbească,
de Și-ar deschide buzele să-ți răspundă
6. și de ți-ar descoperi tainele înțelepciunii Lui, ale înțelepciunii Lui nemărginite,
ai vedea atunci că nu-ți* răsplătește totuși după fărădelegea ta.
*Ezra 9:13;
7. Poți spune tu că poți pătrunde* adâncimile lui Dumnezeu,
că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a Celui Atotputernic?
*Ecl. 3:11; Rom. 11:33;
8. Cât cerurile-i de înaltă: ce poți face?
Mai adâncă decât Locuința morților: ce poți ști?
[E359]
9. Întinderea ei este mai lungă decât pământul
și mai lată decât marea.
10. Dacă* apucă, dacă închide și cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
*Iov 9:12; Iov 12:14; Apoc. 3:7;
11. Căci El* cunoaște pe făcătorii de rele,
vede ușor pe vinovați.
*Ps. 10:11, 14; Ps. 35:22; Ps. 94:11;
12. Omul* dimpotrivă, are minte de nebun
și s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!
*Ps. 73:22; Ps. 92:6; Ecl. 3:18; Rom. 1:22;
13. Tu, îndreaptă-ți* inima** spre Dumnezeu,
întinde-ți mâinile spre El.
*Iov 5:8; Iov 22:21.; **1Sam. 7:3; Ps. 78:8.; Ps. 88:9; Ps. 143:6;
14. Depărtează-te de fărădelege
și nu lăsa nedreptatea* să locuiască în cortul tău.
*Ps. 101:3;
15. Și atunci*, îți vei ridica fruntea fără teamă,
vei fi tare și fără frică;
*Gen. 4:5, 6; Iov 22:26; Ps. 119:6; 1Ioan 3:21;
16. îți vei uita* suferințele,
și-ți vei aduce aminte de ele ca de niște ape care s-au scurs.
*Isa. 65:16;
17. Zilele tale vor străluci mai tare* decât soarele la amiază,
întunericul tău va fi ca lumina dimineții.
*Ps. 37:6; Ps. 112:4; Isa. 58:8, 10;
18. Vei fi plin de încredere, și nădejdea nu-ți va fi zadarnică.
Te vei uita în jurul tău și vei vedea că te poți odihni* liniștit.
*Lev. 26:5, 6; Ps. 3:5; Ps. 4:8; Prov. 3:24;
19. Te vei culca și nimeni nu te va tulbura,
și mulți vor umbla după bunăvoința ta.
20. Dar ochii* celor răi se vor topi;
ei n-au loc de scăpare:
moartea, iată nădejdea** lor!”
*Lev. 26:16; Deut. 28:65.; **Iov 8:14; Iov 18:14; Prov. 11:7;

Capitolul 12

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvântul și a zis:
2. „S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteți voi
și că odată cu voi va muri și înțelepciunea!
3. Am* și eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decât voi.
Și cine nu știe lucrurile pe care le spuneți voi?
*Iov 13:2;
4. Eu sunt de batjocura* prietenilor mei,
când** cer ajutorul lui Dumnezeu:
dreptul, nevinovatul, de batjocură!
*Iov 16:10; Iov 17:2, 6; Iov 21:3; Iov 30:1.; **Ps. 91:15;
5. Dispreț în nenorocire! – iată zicerea celor fericiți:
dă brânci cui alunecă cu piciorul!
6. Jefuitorilor li se lasă corturile în pace*,
celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine,
măcar că dumnezeul lor este în pumn.
*Iov 21:7; Ps. 37:1, 35; Ps. 73:11, 12; Ps. 92:7; Ier. 12:1; Mal. 3:15;
7. Întreabă dobitoacele, și te vor învăța,
păsările cerului, și îți vor spune;
8. vorbește pământului, și te va învăța;
și peștii mării îți vor povesti.
9. Cine nu vede în toate acestea
dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?
10. El ține în mână* sufletul a tot ce trăiește,
suflarea oricărui trup omenesc.
[E174] [E314]
*Num. 16:22; Dan. 5:23; Fap. 17:28;
11. Nu deosebește* urechea cuvintele,
cum gustă cerul gurii mâncărurile?
*Iov 34:3;
12. La bătrâni* se găsește înțelepciunea,
și într-o viață lungă e priceperea.
*Iov 32:7;
13. La Dumnezeu* este înțelepciunea și puterea;
sfatul și priceperea ale Lui sunt.
*Iov 9:4; Iov 36:5;
14. Ce dărâmă* El, nu va fi zidit din nou;
pe cine-l închide** El, nimeni nu-l va scăpa.
*Iov 11:10.; **Isa. 22:22; Apoc. 3:7;
15. El oprește* apele și totul se usucă;
El le dă** drumul, și pustiesc pământul.
*1Împ. 8:35; 1Împ. 17:1.; **Gen. 7:11, etc.;
16. El* are puterea și înțelepciunea;
El stăpânește pe cel ce se rătăcește sau rătăcește pe alții.
*Iov 12:13;
17. El ia robi pe sfetnici
și tulbură* mintea judecătorilor.
*2Sam. 15:31; 2Sam. 17:14, 23; Isa. 19:12; Isa. 29:14; 1Cor. 1:19;
18. El dezleagă legătura împăraților
și le pune o frânghie în jurul coapselor.
19. El ia robi pe preoți;
El răstoarnă pe cei puternici.
20. El taie* vorba celor meșteri la vorbă;
El ia mintea celor bătrâni.
*Iov 32:9; Isa. 3:1-3;
21. El varsă* disprețul asupra celor mari;
El dezleagă brâul celor tari.
*Ps. 107:40; Dan. 2:21;
22. El descoperă* ce este ascuns în întuneric,
El aduce la lumină umbra morții.
*Dan. 2:22; Mat. 10:26; 1Cor. 4:5;
23. El face* pe neamuri să crească și El le nimicește; El le întinde până departe și El le aduce înapoi în hotarele lor.
*Ps. 107:38; Isa. 9:3; Isa. 26:15;
24. El ia mintea căpeteniilor poporului,
El îi face* să rătăcească în pustiuri fără drum,
*Ps. 107:4, 40;
25. unde* bâjbâie prin întuneric și nu văd deslușit;
El îi face să se clatine** ca niște oameni beți.
*Deut. 28:29; Iov 5:14.; **Ps. 107:27;

Capitolul 13

1. Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,
urechea mea a auzit și a luat seama.
[R150306]
2. Ce* știți voi, știu și eu,
nu sunt mai prejos decât voi.
*Iov 12:3;
3. Dar* vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic,
vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
*Iov 23:3; Iov 31:35;
4. Căci voi sunteți niște făuritori de minciuni,
sunteți cu toții niște doctori* de nimic.
*Iov 6:21; Iov 16:2;
5. O, de ați fi tăcut,
ce înțelepciune* ați fi arătat!
*Prov. 17:28;
6. Acum, ascultați, vă rog, apărarea mea
și luați aminte la răspunsul buzelor mele!
7. Vreți să vorbiți lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu?
Și să spuneți minciuni, ca să-L apărați?
8. Vreți să țineți cu El
și să faceți pe apărătorii lui Dumnezeu?
9. Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare?
Sau vreți să-L înșelați cum înșelați pe un om?
10. Nu, nu; ci El vă va osândi,
dacă în ascuns nu lucrați decât părtinindu-L pe El.
11. Nu vă înfricoșează măreția Lui?
Și nu cade groaza Lui peste voi?
12. Părerile voastre sunt păreri de cenușă,
întăriturile voastre sunt întărituri de lut.
13. Tăceți, lăsați-mă, vreau să vorbesc!
Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.
14. Îmi voi lua carnea* în dinți
și îmi voi pune viața** în joc.
*Iov 18:4.; **1Sam. 28:21; Ps. 119:109;
15. Da, mă va ucide*: n-am nimic de nădăjduit;
dar îmi** voi apăra purtarea în fața Lui.
[R060103] [R160603]
*Ps. 23:4; Prov. 14:32.; **Iov 27:5;
16. Chiar și lucrul acesta poate sluji la scăparea mea,
căci un nelegiuit nu îndrăznește să vină înaintea Lui.
17. Ascultați, ascultați cuvintele mele,
luați aminte la cele ce voi spune.
18. Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina,
căci știu că am dreptate.
19. Are cineva* ceva de spus împotriva mea? Atunci tac și vreau să mor.
*Iov 33:6; Isa. 50:8;
20. Numai* două lucruri fă-mi,
și nu mă voi ascunde de Fața Ta:
*Iov 9:34; Iov 33:7;
21. Trage-Ți* mâna de pe mine și nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
*Ps. 39:10;
22. Apoi cheamă-mă și-Ți voi răspunde;
sau lasă-mă să vorbesc eu și răspunde-mi Tu!
23. Câte fărădelegi și păcate am făcut?
Arată-mi călcările de Lege și păcatele mele.
24. Pentru ce Îți* ascunzi Fața
și mă iei drept** vrăjmaș?
*Deut. 32:20; Ps. 13:1; Ps. 44:24; Ps. 88:14; Isa. 8:17.; **Deut. 32:42; Rut 1:21; Iov 16:9; Iov 19:11; Iov 33:10; Plâng. 2:5;
25. Vrei să* lovești o frunză suflată de vânt?
Vrei să urmărești un pai uscat?
*Isa. 42:3;
26. Pentru ce să mă lovești cu suferințe amare
și să mă pedepsești* pentru greșeli din tinerețe?
*Iov 20:11; Ps. 25:7;
27. Pentru ce să-mi pui* picioarele în butuci,
să-mi pândești toate mișcările,
să pui hotar pașilor mei,
*Iov 33:11;
28. când trupul meu cade în putrezire
ca o haină mâncată de molii?

Capitolul 14

1. Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină* de necazuri.
*Iov 5:7; Ecl. 2:23;
2. Se naște* și e tăiat ca o floare;
fuge și piere ca o umbră.
*Iov 8:9; Ps. 90:5, 6, 9; Ps. 102:11; Ps. 103:15; Ps. 144:4; Isa. 40:6; Iac. 1:10, 11; Iac. 4:14; 1Pet. 1:24;
3. Și asupra lui* ai Tu ochiul deschis!
Și pe mine mă tragi** la judecată cu Tine!
*Ps. 144:3.; **Ps. 143:2;
4. Cum ar putea* să iasă dintr-o ființă necurată un om curat?
Nu poate să iasă niciunul.
[E097] [R180506]
*Gen. 5:3; Ps. 51:5; Ioan 3:6; Rom. 5:12; Efes. 2:3;
5. Dacă* zilele lui sunt hotărâte,
dacă i-ai numărat lunile,
dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
[R150306]
*Iov 7:1;
6. întoarce-Ți* măcar privirile de la el și dă-i răgaz,
să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul** la sfârșitul zilei.
[R150306]
*Iov 7:16, 19; Iov 10:20; Ps. 39:13.; **Iov 7:1;
7. Un copac, și tot are nădejde:
căci când este tăiat* odrăslește din nou
și iar dă lăstari.
[R150306]
*Iov 14:14;
8. Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,
când îi piere trunchiul în țărână,
[R150306]
9. înverzește iarăși de mirosul apei
și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
[R150306]
10. Dar omul când moare, rămâne întins;
omul, când își dă sufletul, unde mai este?
[A210] [R150306]
11. Cum pier apele din lacuri
și cum seacă și se usucă râurile,
12. așa se culcă și omul și nu se mai scoală;
cât* vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă
și nu se mai scoală din somnul lui.
[R040203] [R150306] [R150306]
*Ps. 102:26; Isa. 51:6; Isa. 65:17; Isa. 66:22; Fap. 3:21; Rom. 8:20; 2Pet. 3:7, 10, 11; Apoc. 20:11; Apoc. 21:1;
13. Ah! de m-ai ascunde în Locuința morților,
de m-ai acoperi până-Ți va trece mânia
și de mi-ai rândui o vreme când Îți
vei aduce iarăși aminte de mine!
[E359] [E410] [R040203] [R150306] [R150306] [FD26]
14. Dacă omul odată mort ar putea să mai învie,
* mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele,
până** mi se va schimba starea în care mă găsesc.
[E346] [E359] [E383] [R040203] [R150306]
*Iov 13:15.; **Iov 14:7;
15. Atunci m-ai* chema, și Ți-aș răspunde,
și Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
[E346] [E359] [E410] [R040203] [R150306]
*Iov 13:22;
16. Dar astăzi îmi numeri* pașii,
ai ochiul asupra păcatelor mele;
*Iov 10:6, 14; Iov 13:27; Iov 31:4; Iov 34:21; Ps. 56:8; Ps. 139:1-3; Prov. 5:21; Ier. 32:19;
17. călcările mele de Lege* sunt pecetluite într-un mănunchi,
și născocești fărădelegi în sarcina mea.
*Deut. 32:34; Osea 13:12;
18. Cum se prăbușește muntele și piere,
cum piere stânca din locul ei,
19. cum este mâncată piatra de ape
și cum este luat pământul de râu:
așa nimicești Tu nădejdea omului.
[E348]
20. Îl urmărești întruna, și se duce;
îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.
[E348]
21. De ajung fiii lui la cinste, el* nu știe nimic;
de sunt înjosiți, habar n-are.
[A210] [E348] [R040203]
*Ecl. 9:5; Isa. 63:16;
22. Numai pentru el simte durere în trupul lui,
numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

Capitolul 15

A doua cuvântare a lui Elifaz

1. Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
2. „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă?
Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?
3. Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic
și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
4. Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu,
nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu.
5. Nelegiuirea ta îți cârmuiește gura,
și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.
6. Nu eu, ci gura* ta te osândește,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
*Luc. 19:22;
7. Tu ești omul care s-a născut întâi?
Te-ai născut* tu înaintea dealurilor?
*Ps. 90:2; Prov. 8:25;
8. Ai fost tu* la sfaturile lui Dumnezeu;
și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine?
*Rom. 11:34; 1Cor. 2:11;
9. Ce* știi tu și să nu știm și noi?
Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi?
*Iov 13:2;
10. Între* noi sunt peri albi, bătrâni,
oameni mai înziliți decât tatăl tău.
*Iov 32:6, 7;
11. Puțin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine
și cuvintele care-ți vorbesc atât de blând?…
12. Încotro te trage inima
și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi?
13. Ce! împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mânia
și-ți ies din gură cuvinte ca acestea:
14. „Ce* este omul, ca să fie curat?
Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
*1Împ. 8:46; 1Cron. 6:36; Iov 14:4; Ps. 14:3; Prov. 20:9; Ecl. 7:20; 1Ioan 1:8, 10;
15. Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții* Săi,
dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
*Iov 4:18; Iov 25:5;
16. cu cât* mai puțin ființa urâcioasă și stricată – omul,
care** bea nelegiuirea ca apa!”?
*Iov 4:19; Ps. 14:3; Ps. 53:3.; **Iov 34:7; Prov. 19:28;
17. Vreau să te învăț, ascultă-mă!
Voi istorisi ce am văzut,
18. ce au arătat înțelepții,
ce au descoperit ei, auzind de la părinții* lor,
*Iov 8:8;
19. cărora singuri li se dăduse țara
și printre care niciun străin* nu venise încă.
*Ioel 3:17;
20. „Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieții,
toți* anii de care are parte cel nelegiuit.
*Ps. 90:12;
21. Țipete de spaimă răsună la urechile lui:
În mijlocul fericirii* lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
*1Tes. 5:3;
22. El nu trage nădejde să scape de întuneric,
vede sabia care-l amenință;
23. aleargă* încoace și încolo să caute pâine,
știe că-l așteaptă ziua întunericului**.
*Ps. 59:15; Ps. 109:10.; **Iov 18:12;
24. Necazul și neliniștea îl înspăimântă
și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
25. Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,
s-a împotrivit Celui Atotputernic
26. și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui
cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27. Avea fața acoperită cu grăsime,
coapsele încărcate cu osânză
28. și locuia în cetăți nimicite,
în case părăsite,
sortite să fie dărâmate.
29. Nu se va mai îmbogăți,
averea nu-i va crește,
și avuția nu se va mai întinde pe pământ.
30. Nu va putea ieși din întuneric,
flacăra îi va arde mlădițele,
și Dumnezeu îl va pierde* cu suflarea gurii Lui.
*Iov 4:9;
31. Dacă se încrede* în rău, se înșală,
căci răul îi va fi răsplata.
*Isa. 59:4;
32. Ea va veni înainte* de capătul zilelor lui,
și ramura lui nu va mai înverzi.
*Iov 22:16; Ps. 55:23;
33. Va fi ca o viță despuiată de roadele ei încă verzi,
ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34. Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă,
și cortul omului stricat îl va mânca focul.
35. El zămislește* răul și naște răul:
în sânul lui coace roade care-l înșală.”
*Ps. 7:14; Isa. 59:4; Osea 10:13;

Capitolul 16

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvântul și a zis:
2. „Astfel de lucruri am auzit eu des;
voi toți sunteți niște* mângâietori supărăcioși.
*Iov 13:4;
3. Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt?
Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
4. Ca voi aș vorbi eu,
de ați fi în locul meu?
V-aș copleși cu vorbe,
aș da* din cap la voi,
*Ps. 22:7; Ps. 109:25; Plâng. 2:12;
5. v-aș mângâia cu gura
și aș mișca din buze
ca să vă ușurez durerea?
6. Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină,
iar dacă tac, cu ce se micșorează?
7. Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…
Mi-ai pustiit toată casa!
8. M-ai apucat, ca pe un vinovat;
dovadă slăbiciunea mea,
care se ridică și mă învinuiește în față.
9. Mă sfâșie și mă urmărește în mânia* Lui,
scrâșnește din dinți împotriva mea,
mă lovește** și mă străpunge cu privirea Lui.
*Iov 10:16, 17.; **Iov 13:24;
10. Ei deschid* gura să mă mănânce,
mă ocărăsc și mă bat** peste obraji,
se înverșunează cu toții după mine.
*Ps. 22:13.; **Plâng. 3:30; Mica 5:1.; Ps. 35:15;
11. Dumnezeu mă lasă* la bunul plac al celor nelegiuiți,
și mă aruncă în mâinile celor răi.
*Iov 1:15, 17;
12. Eram liniștit, și m-a scuturat,
m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit,
a tras asupra mea ca* într-o țintă.
*Iov 7:20;
13. Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile;
îmi străpunge rărunchii fără milă,
îmi varsă fierea pe pământ,
14. mă frânge bucăți, bucăți,
se aruncă asupra mea ca un războinic.
15. Mi-am cusut un sac pe piele
și mi-am prăvălit capul* în țărână.
*Iov 30:19; Ps. 7:5;
16. Plânsul mi-a înroșit fața;
și umbra morții este pe pleoapele mele.
17. Totuși n-am făcut nicio nelegiuire,
și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18. Pământule, nu-mi acoperi sângele,
și vaietele* mele să n-aibă margine!
*Iov 27:9; Ps. 66:18, 19;
19. Chiar acum, martorul* meu este în cer,
apărătorul meu este în locurile înalte.
*Rom. 1:9;
20. Prietenii mei râd de mine,
dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi,
21. să facă dreptate* omului înaintea lui Dumnezeu,
și fiului omului împotriva prietenilor lui.
[R150306]
*Iov 31:35; Ecl. 6:10; Isa. 45:9; Rom. 9:20;
22. Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit,
și mă voi duce pe o cărare* de unde nu mă voi mai întoarce.
*Ecl. 12:5;

Capitolul 17

1. Mi se pierde suflarea,
mi se sting zilele,
mă așteaptă mormântul*.
*Ps. 88:3, 4;
2. Sunt înconjurat de batjocoritori,
și ochiul meu trebuie să privească spre ocările* lor.
*1Sam. 1:6, 7;
3. Pune-Te singur zălog* pentru mine înaintea Ta;
altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
*Prov. 6:1; Prov. 17:18; Prov. 22:26;
4. Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii.
De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
5. Cine dă pe prieteni să fie prădați,
copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6. M-a făcut de basmul* oamenilor
și ca unul pe care-l scuipi în față!
*Iov 30:9;
7. Ochiul* mi se întunecă de durere;
toate mădularele mele sunt ca o umbră.
*Ps. 6:7; Ps. 31:9;
8. Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta,
și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9. Cel fără prihană rămâne totuși tare pe calea lui,
cel cu mâinile* curate se întărește tot mai mult.
*Ps. 24:4;
10. Dar voi toți, întoarceți-vă*,
veniți iarăși cu cuvântările voastre,
și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înțelept.
*Iov 6:29;
11. Ce! Mi s-au dus* zilele,
mi s-au nimicit planurile,
planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
*Iov 7:6; Iov 9:25;
12. Și ei mai spun că noaptea este zi,
că se apropie lumina, când întunericul a și venit!
13. Când Locuința morților o aștept ca locuință,
când în întuneric îmi voi înălța culcușul;
[E360]
14. când strig gropii: „Tu ești tatăl meu!”
Și viermilor: „Voi sunteți mama și sora mea!”
[E360]
15. Unde mai este atunci nădejdea mea?
Și cine mai poate vedea nădejdea mea?
[E360]
16. Ea se va coborî cu mine* la porțile Locuinței morților,
când vom merge împreunăa să ne odihnim** în țărână.”
[E360]
aNădejdea mea și eu
*Iov 18:13.; **Iov 3:17-19;

Capitolul 18

A doua cuvântare a lui Bildad

1. Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:
2. „Când vei pune capăt acestor cuvântări?
Vino-ți în minte, și apoi vom vorbi.
3. Pentru ce ne socotești atât de* dobitoci?
Pentru ce ne privești ca pe niște vite?
*Ps. 73:22;
4. Oare pentru tine, care te sfâșii* în mânia ta,
s-ajungă pustiu pământul
și să se strămute stâncile din locul lor?
*Iov 13:14;
5. Da, lumina celui rău se va* stinge, și flacăra din focul lui nu va mai străluci.
*Prov. 13:9; Prov. 20:20; Prov. 24:20;
6. Se va întuneca lumina în cortul lui
și se va stinge candela* deasupra lui.
*Iov 21:17; Ps. 18:28;
7. Pașii lui cei puternici se vor strâmta,
și, cu toate opintirile* lui, va cădea.
*Iov 5:13;
8. Căci calcă cu picioarele* pe laț
și umblă prin ochiuri de rețea;
*Iov 22:10; Ps. 9:15; Ps. 35:8;
9. este prins în cursă de călcâi,
și lațul* pune stăpânire pe el;
*Iov 5:5;
10. capcana în care se prinde este ascunsă în pământ,
și prinzătoarea îi stă pe cărare.
11. De jur împrejur* îl apucă spaima
și-l urmărește pas cu pas.
*Iov 15:21; Iov 20:25; Ier. 6:25; Ier. 20:3; Ier. 46:5; Ier. 49:29;
12. Foamea îi mănâncă puterile,
nenorocirea* este alături de el.
*Iov 15:23;
13. Mădularele îi sunt mistuite unul după altul,
mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morții.
14. Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost*
și este târât spre împăratul spaimelor.
*Iov 8:14; Iov 11:20; Ps. 112:10; Prov. 10:28;
15. Nimeni din ai lui nu locuiește în cortul lui,
pucioasă este presărată pe locuința lui.
16. Jos*, i se usucă rădăcinile;
sus îi sunt ramurile tăiate.
*Iov 29:19; Isa. 5:24; Amos 2:9; Mal. 4:1;
17. Îi piere pomenirea* de pe pământ,
numele lui nu mai este pe uliță.
*Ps. 34:16; Ps. 109:13; Prov. 2:22; Prov. 10:7;
18. Este împins din lumină în întuneric
și este izgonit din lume.
19. Nu* lasă nici moștenitori, nici sămânță în poporul său,
nicio rămășiță vie în locurile în care locuia.
*Isa. 14:22; Ier. 22:30;
20. Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea* lui,
și neamul de acum va fi cuprins de groază.
*Ps. 37:13;
21. Aceasta este soarta celui rău,
aceasta este soarta celui ce nu* cunoaște pe Dumnezeu.”
*Ier. 9:3; Ier. 10:25; 1Tes. 4:5; 2Tes. 1:8; Tit 1:16;

Capitolul 19

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvântul și a zis:
2. „Până când îmi veți întrista sufletul
și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre?
3. Iată că de zece ori m-ați batjocorit*;
nu vă este rușine să vă purtați așa?
*Gen. 31:7; Lev. 26:26;
4. Dacă am păcătuit cu adevărat,
numai eu sunt răspunzător de aceasta.
5. Credeți că mă puteți lua* de sus?
Credeți că mi-ați dovedit că sunt vinovat?
*Ps. 38:16;
6. Atunci să știți că Dumnezeu mă urmărește și mă învelește cu lațul Lui.
7. Iată, țip de silnicie, și nimeni nu răspunde;
cer dreptate, și dreptate nu este!
8. Mi-a tăiat orice ieșire*, și nu pot trece;
a răspândit întuneric pe cărările mele.
*Iov 3:23; Ps. 88:8;
9. M-a despuiat de slava* mea,
mi-a luat cununa de pe cap,
*Ps. 89:44;
10. m-a zdrobit din toate părțile, și pier;
mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
11. S-a aprins de mânie împotriva mea,
S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș*.
*Iov 13:24; Plâng. 2:5;
12. Oștile Lui au pornit deodată înainte,
și-au croit drum* până la mine
și au tăbărât în jurul cortului meu.
*Iov 30:12;
13. A depărtat pe frații mei* de la mine,
și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.
*Ps. 31:11; Ps. 38:11; Ps. 69:8; Ps. 88:8, 18;
14. Rudele mele m-au părăsit,
și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
15. Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin,
în ochii lor sunt un necunoscut.
16. Chem pe robul meu, și nu răspunde;
îl rog cu gura mea, și degeaba.
17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele,
și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
18. Până și copiii* mă disprețuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
*2Împ. 2:23;
19. Aceia* în care mă încredeam mă urăsc,
aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
*Ps. 41:9; Ps. 55:13, 14, 20;
20. Oasele mi se țin de piele* și de carne;
nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinți.
*Iov 30:30; Ps. 102:5; Plâng. 4:8;
21. Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!
Căci mâna* lui Dumnezeu m-a lovit.
*Iov 1:11; Ps. 38:2;
22. De ce mă urmăriți* ca Dumnezeu?
Și nu vă mai săturați de carnea mea?
*Ps. 69:26;
23. Oh! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise,
să fie scrise într-o carte;
24. aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier
și cu plumb în stâncă pe vecie…
25. Dar știu că Răscumpărătorula meu este viu
și că Se va ridica la urmă pe pământ.
[E438]
aEbraică: Goel
26. Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne*,
voi vedea totuși pe Dumnezeu.
*Ps. 17:15; 1Cor. 13:12; 1Ioan 3:2;
27. Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor;
ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.
Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.
28. Atunci veți zice: „Pentru ce-l* urmăream noi?”
Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
*Iov 19:22;
29. Temeți-vă de sabie:
căci pedepsele date cu sabia sunt grozave!
Și să* știți că este o judecată.”
*Ps. 58:10, 11;

Capitolul 20

A doua cuvântare a lui Țofar

1. Țofar din Naama a luat cuvântul și a zis:
2. „Gândurile mele mă silesc să răspund,
și frământarea mea nu-mi dă pace.
3. Am auzit mustrări care mă umplu de rușine,
și din adâncul minții mele duhul mă face să răspund.
4. Nu știi tu că, demult de tot,
de când a fost așezat omul pe pământ,
5. biruința celor răi a fost scurtă*,
și bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
*Ps. 37:35, 36;
6. Chiar dacă s-ar înălța* până la ceruri,
și capul i-ar ajunge până la nori,
*Isa. 14:13, 14; Obad. 1:3, 4;
7. va pieri pentru totdeauna, ca* murdăria lui,
și cei ce-l vedeau vor zice: „Unde este?”
*Ps. 83:10;
8. Va zbura ca* un vis, și nu-l vor mai găsi;
va pieri ca o vedenie de noapte.
*Ps. 73:20; Ps. 90:5;
9. Ochiul* care-l privea nu-l va mai privi,
locul în care locuia nu-l va mai zări.
*Iov 7:8, 10; Iov 8:18; Ps. 37:36; Ps. 103:16;
10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci,
și mâinile lui* vor da înapoi ce a răpit cu sila.
*Iov 20:18;
11. Oasele lui, pline de* vlaga tinereții,
își vor avea culcușul** cu el în țărână.
*Iov 13:26; Ps. 25:7.; **Iov 21:26;
12. Dulce era răul în gura lui,
îl ascundea sub limbă,
13. îl mesteca întruna și nu-l lăsa,
îl ținea în cerul gurii:
14. dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui,
va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
15. Bogățiile înghițite le va vărsa,
Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
16. Otravă de aspidă a supt
și de aceea, limba năpârcii îl va ucide.
17. Nu-și va mai plimba privirile peste pâraiele*
și râurile de miere și de lapte,
*Ps. 36:9; Ier. 17:6;
18. va da înapoi* ce a câștigat
și nu va mai trage folos din câștig;
va da înapoi tot ce a luat
și nu se va mai bucura de el,
*Iov 20:10, 15;
19. căci a asuprit pe săraci și i-a lăsat să piară,
a dărâmat case și nu le-a zidit la loc.
20. Lăcomia lui n-a cunoscut* margini;
dar nu va scăpa ce are mai scump.
*Ecl. 5:13, 14;
21. Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bunăstarea lui nu va ține.
22. În mijlocul belșugului va fi în nevoie;
mâna tuturor ticăloșilor se va ridica asupra lui.
23. Și iată, ca să-i umple pântecele,
Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui
și-l va sătura* cu o ploaie de săgeți.
*Num. 11:33; Ps. 78:30, 31;
24. Dacă va scăpa* de armele de fier,
îl va străpunge arcul de aramă.
*Isa. 24:18; Ier. 48:43; Amos 5:19;
25. Își smulge din trup săgeata, care scânteie* la ieșirea din fierea lui,
și îl apucă spaimele** morții.
*Iov 16:13.; **Iov 18:11;
26. Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui;
va fi mistuit de un foc* pe care nu-l va aprinde omul,
și ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.
*Ps. 21:9;
27. Cerurile îi vor dezveli fărădelegea,
și pământul se va ridica împotriva lui.
28. Veniturile casei lui se vor pierde,
vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.
29. Aceasta* este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
aceasta este moștenirea pe care i-o hotărăște Dumnezeu.”
*Iov 27:13; Iov 31:2, 3;

Capitolul 21

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvântul și a zis:
2. „Ascultați, ascultați cuvintele mele, dați-mi măcar această mângâiere.
3. Lăsați-mă să vorbesc, vă rog;
și, după ce voi vorbi, veți putea să vă bateți* joc.
*Iov 16:10; Iov 17:2;
4. Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea?
Și pentru ce n-aș fi nerăbdător?
5. Priviți-mă, mirați-vă
și puneți mâna* la gură.
*Jud. 18:19; Iov 29:9; Iov 40:4; Ps. 39:9;
6. Când mă gândesc, mă înspăimânt, și un tremur îmi apucă tot trupul:
7. Pentru ce trăiesc* cei răi?
Pentru ce îi vezi îmbătrânind și sporind în putere?
*Iov 12:6; Ps. 17:10, 14; Ps. 73:3, 12; Ier. 12:1; Hab. 1:16;
8. Sămânța lor se întărește cu ei și în fața lor,
odraslele lor propășesc sub ochii lor.
9. În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică;
nuiaua* lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
*Ps. 73:5;
10. Taurii lor sunt plini de vlagă și prăsitori,
juncanele lor zămislesc și nu leapădă*.
*Exod. 23:26;
11. Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi,
și copiii se zbenguie în jurul lor.
12. Cântă cu sunet de tobă și de harpă,
se desfată cu sunete de caval.
13. Își petrec zilele* în fericire
și se coboară într-o clipă în Locuința morților.
[E360]
*Iov 36:11;
14. Și totuși* ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi.
Nu voim să cunoaștem căile Tale.
*Iov 22:17;
15. Ce* este Cel Atotputernic, ca să-I slujim?
Ce vom** câștiga dacă-I vom înălța rugăciuni?”
*Exod. 5:2; Iov 34:9.; **Iov 35:3; Mal. 3:14;
16. Ce! Nu sunt ei în stăpânirea fericirii? –
Departe de mine sfatul celor* răi! –
*Iov 22:18; Ps. 1:1; Prov. 1:10;
17. Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă* candela,
să vină sărăcia peste ei,
să le dea și lor Dumnezeu partea** lor de dureri în mânia Lui,
*Iov 18:6.; **Iov 12:46;
18. să fie ca paiul* luat de vânt,
ca pleava luată de vârtej?
*Ps. 1:4; Ps. 35:5; Isa. 17:13; Isa. 29:5; Osea 13:3;
19. Veți zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu* pedeapsa.
Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
*Exod. 20:5;
20. el ar trebui să-și vadă nimicirea,
el ar trebui să bea* mânia Celui Atotputernic.
*Ps. 75:8; Isa. 51:17; Ier. 25:15; Apoc. 14:10; Apoc. 19:15;
21. Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el,
când numărul lunilor i s-a împlinit?
22. Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța* minte,
pe El, care cârmuiește duhurile cerești?
*Isa. 40:13; Isa. 45:9; Rom. 11:34; 1Cor. 2:16;
23. Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,
24. cu coapsele încărcate de grăsime
și măduva oaselor plină de suc.
25. Altul moare, cu amărăciunea în suflet,
fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26. și amândoi adorm* în țărână,
amândoi sunt mâncați de viermi.
*Iov 20:11; Ecl. 9:2;
27. Știu eu bine care sunt gândurile voastre,
ce judecăți nedrepte rostiți asupra mea.
28. Voi ziceți: „Unde* este casa apăsătorului?
Unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?”
*Iov 20:7;
29. Dar ce! N-ați întrebat pe călători
și nu știți ce istorisesc ei?
30. Cum în ziua nenorocirii, cel rău* este cruțat,
și în ziua mâniei, el scapă.
*Prov. 16:4; 2Pet. 2:9;
31. Cine îl mustră în față pentru purtarea* lui?
Cine îi răsplătește tot ce a făcut?
*Gal. 2:11;
32. Este dus la groapă
și i se pune o strajă la mormânt.
33. Bulgării din vale îi sunt mai ușori,
căci toți oamenii* merg după el,
și o mulțime îi merge înainte.
*Evr. 9:27;
34. Pentru ce dar îmi dați mângâieri deșarte?
Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”

Capitolul 22

A treia cuvântare a lui Elifaz

1. Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
2. „Poate un om* să aducă vreun folos lui Dumnezeu?
Nu; ci înțeleptul nu-și folosește decât lui.
*Iov 35:7; Ps. 16:2; Luc. 17:10;
3. Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos?
Și dacă trăiești fără vină, ce va câștiga El?
4. Pentru evlavia ta te pedepsește El oare
și intră la judecată cu tine?
5. Nu-i mare răutatea ta?
Și fărădelegile tale fără număr?
6. Luai* fără pricină zăloguri de la frații tăi,
lăsai fără haine pe cei goi.
*Exod. 22:26, 27; Deut. 24:10, etc.; Iov 24:3, 9; Ezec. 18:12;
7. Nu dădeai apă omului însetat,
nu voiai* să dai pâine omului flămând.
*Iov 31:17; Deut. 15:7, etc.; Isa. 58:7; Ezec. 18:7, 16; Mat. 25:42;
8. Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază.
9. Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale,
și brațele* orfanilor le frângeai.
*Iov 31:21; Isa. 10:2; Ezec. 22:7;
10. Pentru aceea ești înconjurat* de curse
și te-a apucat groaza dintr-odată.
*Iov 18:8-10; Iov 19:6;
11. Nu vezi dar acest întuneric,
aceste ape multe care te* năpădesc?
*Ps. 69:1, 2; Ps. 124:4; Plâng. 3:54;
12. Nu este Dumnezeu sus în ceruri?
Privește vârful stelelor, ce înalt este!
13. Și tu zici: „Ce știe* Dumnezeu?
Poate să judece El prin întunericul de nori?
*Ps. 10:11; Ps. 59:7; Ps. 73:11; Ps. 94:7;
14. Îl înfășoară norii*, nu vede nimic,
bolta cerească abia dacă o străbate!”
*Ps. 139:11, 12;
15. Ce! Vrei s-apuci pe calea străveche,
pe care au urmat-o cei nelegiuiți,
16. care* au fost luați înainte de vreme
și au ținut cât ține un pârâu care se scurge?
*Iov 15:32; Ps. 55:23; Ps. 102:24; Ecl. 7:17;
17. Ei* ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi!
Ce ne** poate face Cel Atotputernic?”
*Iov 21:14.; **Ps. 4:6;
18. Și totuși Dumnezeu le umpluse casele de bunătăți. –
Departe* de mine sfatul celor răi! –
*Iov 21:16;
19. Cei fără prihană* vor fi martori ai căderii lor și se vor bucura,
cel nevinovat va râde de ei
*Ps. 58:10; Ps. 107:42;
20. și va zice: „Iată pe potrivnicii noștri nimiciți!
Iată-le bogățiile arse de foc!”
21. Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei* avea pace;
te vei bucura astfel iarăși de fericire.
*Isa. 27:5;
22. Primește învățătură din gura Lui
și pune-ți* la inimă cuvintele Lui.
*Ps. 119:11;
23. Vei fi așezat iarăși la locul tău, dacă te* vei întoarce la Cel Atotputernic,
dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
*Iov 8:5, 6; Iov 11:13, 14;
24. Aruncă* dar aurul în țărână,
aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!
*2Cron. 1:15;
25. Și atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău,
argintul tău, bogăția ta.
26. Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta*
și îți vei ridica** fața spre Dumnezeu.
*Iov 27:10; Isa. 58:14.; **Iov 11:15;
27. Îl vei* ruga, și te va asculta, și îți vei putea împlini juruințele.
*Ps. 50:14, 15; Isa. 58:9;
28. Pe ce vei pune mâna îți va izbuti,
pe cărările tale va străluci lumina.
29. Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:
Dumnezeu ajută pe cel* cu ochii plecați.
*Prov. 29:23; Iac. 4:6; 1Pet. 5:5;
30. El va izbăvi chiar și pe cel vinovat,
care își va datora scăparea curăției mâinilor tale.”

Capitolul 23

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvântul și a zis:
2. „Și acum plângerea mea este tot o răzvrătire.
Dar suferința îmi înăbușe suspinele.
3. Oh! Dacă aș* ști unde să-L găsesc,
dacă aș putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,
*Iov 13:3; Iov 16:21;
4. mi-aș apăra pricina înaintea Lui,
mi-aș umple gura cu dovezi.
5. Aș ști ce poate să răspundă,
aș vedea ce are să-mi spună.
6. Și-ar întrebuința El toată puterea ca să lupte* împotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negreșit.
*Isa. 27:4, 8; Isa. 57:16;
7. Doar un om fără prihană ar vorbi cu El,
și aș fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8. Dar*, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo;
dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
*Iov 9:11;
9. dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea;
dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.
10. Dar El știe* ce cale am urmat;
și, dacă m-ar încerca**, aș ieși curat ca aurul.
[N0104]
*Ps. 139:1, 2, 3.; **Ps. 17:3; Ps. 66:10; Iac. 1:12;
11. Piciorul meu s-a ținut de pașii* Lui;
am ținut calea Lui și nu m-am abătut de la ea.
*Ps. 44:18;
12. N-am părăsit poruncile buzelor Lui;
mi-am plecat voia* la cuvintele gurii Lui.
*Ioan 4:32, 34;
13. Dar hotărârea Lui este luată, cine* I se va împotrivi?
Ce-I dorește sufletul, aceea** face.
*Iov 9:12, 13; Iov 12:14; Rom. 9:19.; **Ps. 115:3;
14. El Își va împlini dar planurile* față de mine
și va mai face și multe altele.
*1Tes. 3:3;
15. De aceea tremur înaintea Lui,
și când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.
16. Dumnezeu* mi-a tăiat inima,
Cel Atotputernic m-a umplut de groază.
*Ps. 22:14;
17. Căci nu întunericul durerii mele mă nimicește,
nici negura în care sunt înfășurat.

Capitolul 24

1. Pentru ce* nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată
și de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
*Fap. 1:7;
2. Sunt unii care mută hotarele*, fură turmele și le pasc;
*Deut. 19:14; Deut. 27:17; Prov. 22:28; Prov. 23:10; Osea 5:10;
3. iau măgarul orfanului,
iau zălog* vaca văduvei;
*Deut. 24, 6, 10, 12, 17; Iov 22:6;
4. îmbrâncesc din drum pe cei lipsiți,
silesc pe toți nenorociții* din țară să se ascundă.
*Prov. 28:28;
5. Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustiu,
ies dimineața la lucru să caute hrană,
și în pustiu trebuie să caute pâine pentru copiii lor.
6. Taie nutrețul care a mai rămas pe câmp,
culeg ciorchinii rămași pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
7. Îi apucă* noaptea în umezeală,
fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
*Exod. 22:26, 27; Deut. 24:12, 13; Iov 22:6;
8. Îi pătrunde ploaia munților,
și, neavând alt adăpost, se ghemuiesc* lângă stânci.
*Plâng. 4:5;
9. Aceia smulg pe orfan de la țâță,
iau zălog tot ce are săracul.
10. Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte,
strâng snopii și-s flămânzi;
11. în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn,
calcă teascul și le este sete;
12. în cetăți se aud vaietele celor ce mor,
sufletul celor răniți strigă…
Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii!
13. Alții sunt vrăjmași ai luminii,
nu cunosc căile ei,
nu umblă pe cărările ei.
14. Ucigașul se scoală în revărsatul* zorilor,
ucide pe cel sărac și lipsit,
și noaptea fură.
*Ps. 10:8;
15. Ochiul* preacurvarului pândește amurgul:
„Nimeni nu mă va vedea”, zice** el,
și își pune o maramă pe față.
*Prov. 7:9.; **Ps. 10:11;
16. Noaptea sparg casele,
ziua stau închiși;
se tem de lumină*.
*Ioan 3:20;
17. Pentru ei, dimineața este umbra morții,
și când o văd, simt toate spaimele morții.
18. Dar nelegiuitul alunecă ușor pe fața apelor,
pe pământ n-are decât o parte blestemată
și niciodată n-apucă pe drumul celor vii!
19. Cum sorb seceta și căldura apele zăpezii,
așa înghite Locuința morților pe cei ce păcătuiesc.
[E360]
20. Pântecele mamei îl uită,
viermii se ospătează cu el,
nimeni nu-și mai aduce aminte* de el!
Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,
*Prov. 10:7;
21. el, care pradă pe femeia stearpă și fără copii,
el care nu face niciun bine văduvei!…
22. Și totuși Dumnezeu, prin puterea Lui, lungește zilele celor silnici,
și iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viață;
23. El le dă liniște și încredere,
are privirile* îndreptate spre căile lor.
*Ps. 11:4; Prov. 15:3;
24. S-au ridicat; și într-o clipă nu mai sunt,
cad, mor ca toți oamenii,
sunt tăiați ca spicele coapte.
25. Nu este așa?
Cine mă va dovedi de minciună,
cine-mi va nimici cuvintele mele?”

Capitolul 25

A treia cuvântare a lui Bildad

1. Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:
2. „Puterea și groaza sunt ale lui Dumnezeu;
El face să împărățească pacea în ținuturile Lui înalte.
3. Cine ar putea să-I numere oștile?
Și peste cine nu răsare lumina* Lui?
*Iac. 1:17;
4. Cum ar putea omul* să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?
*Iov 4:17, etc.; Iov 15:14, etc.; Ps. 130; Ps. 143:2;
5. Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare,
și stelele nu sunt curate înaintea Lui;
6. cu cât mai puțin omul, care nu este decât un vierme*,
fiul omului, care nu este decât un viermișor!”
*Ps. 22:6;

Capitolul 26

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvântul și a zis:
2. „Cât de bine știi tu să vii în ajutorul slăbiciunii!
Cum dai tu ajutor brațului fără putere!
3. Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere!
Ce belșug de înțelepciune dai tu la iveală!
4. Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Și al cui duh vorbește prin tine?
5. Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape
și sub locuitorii lor;
6. înaintea Lui Locuința morților este goală*,
adâncul n-are acoperiș.
[E361]
*Ps. 139:8, 11; Prov. 15:11; Evr. 4:13;
7. El întinde* miazănoaptea asupra golului,
și spânzură pământul pe nimic.
[R080301]
*Iov 9:8; Ps. 24:2; Ps. 104:2, etc.;
8. Leagă* apele în norii Săi,
și norii nu se sparg sub greutatea lor.
*Prov. 30:4;
9. Acoperă fața scaunului Său de domnie
și Își întinde norul peste el.
10. A tras* o boltă pe fața apelor,
ca hotar între lumină și întuneric.
*Iov 38:8; Ps. 33, 7; Ps. 104:9; Prov. 8:29; Ier. 5:22;
11. Stâlpii cerului se clatină
și se înspăimântă la amenințarea Lui.
12. Prin puterea Lui tulbură* marea,
prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.
*Exod. 14:21; Ps. 74:13; Isa. 51:15; Ier. 31:35;
13. Suflarea Lui* înseninează cerul,
mâna Lui străpunge șarpele** fugar.
*Ps. 33:6.; **Isa. 27:1;
14. Și acestea sunt doar marginile căilor Sale,
și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi!
Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”

Capitolul 27

Cel din urmă răspuns al lui Iov

1. Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde și a zis:
2. „Viu este Dumnezeu, care* nu-mi dă dreptate!
Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăște viața,
*Iov 34:5;
3. că atâta vreme cât voi avea suflet
și suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4. buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,
limba mea nu va spune nimic neadevărat.
5. Departe de mine gândul să vă dau dreptate!
Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra* nevinovăția.
*Iov 2:9; Iov 13:15;
6. Țin* să-mi scot dreptatea
și nu voi slăbi; inima** nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
*Iov 2:3.; **Fap. 24:16;
7. Vrăjmașul meu să fie ca cel rău,
și potrivnicul meu ca cel nelegiuit!
8. Ce* nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit;
când îi taie Dumnezeu firul vieții, când îi ia sufletul?
*Mat. 16:26; Luc. 12:20;
9. Îi ascultă* Dumnezeu strigătele, când vine strâmtorarea peste el?
[DC7]
*Iov 35:12; Ps. 18:41; Ps. 109:7; Prov. 1:28; Prov. 28:9; Isa. 1:15; Ier. 14:12; Ezec. 8:18; Mica 3:4; Ioan 9:31; Iac. 4:3;
10. Este* Cel Atotputernic desfătarea lui?
Înalță el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
*Iov 22:26, 27;
11. Vă voi învăța căile lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12. Dar voi le cunoașteți și sunteți de același gând;
pentru ce dar vorbiți așa de prostește?
13. Iată* soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
moștenirea pe care o hotărăște Cel Atotputernic celui nelegiuit.
*Iov 20:29;
14. Dacă* are mulți fii, îi are pentru sabie,
și odraslele lui duc lipsă de pâine.
*Deut. 28:41; Est. 9:10; Osea 9:13;
15. Cei ce scapă din ai lui, sunt îngropați de ciumă,
și văduvele* lor nu-i plâng.
*Ps. 78:64;
16. Dacă strânge argint ca țărâna,
dacă îngrămădește haine ca noroiul –
17. el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele,
și de argintul lui omul fără prihană* are parte.
*Prov. 28:8; Ecl. 2:26;
18. Casa lui este ca aceea* pe care o zidește molia,
ca o colibă pe care și-o face un străjer.
*Isa. 1:8; Plâng. 2:6;
19. Se culcă bogat și moare despuiat;
deschide ochii și totul a pierit.
20. Îl apucă groaza ca niște* ape;
și noaptea, îl ia vârtejul.
*Iov 18:11;
21. Vântul de răsărit îl ia și se duce;
îl smulge cu putere din locuința lui.
22. Dumnezeu aruncă fără milă săgeți împotriva lui,
și cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.
23. Oamenii bat din palme la căderea lui
și-l fluieră la plecarea din locul lui.

Capitolul 28

1. Argintul are o mină de unde se scoate
și aurul are un loc de unde este scos ca să fie curățat.
2. Fierul se scoate din pământ
și piatra se topește ca să dea arama.
3. Omul pune capăt întunericuluia,
cercetează, până în ținuturile cele mai adânci,
pietrele ascunse în negura și în umbra morții.
aCu ajutorul felinarului, de care se slujesc minerii
4. Sapă o fântână departe de locurile locuite;
picioarele nu-i mai sunt de ajutor,
stă atârnat și se clatină, departe de locuințele omenești.
5. Pământul, de unde iese pâinea, este răscolit înăuntrul lui ca de foc,
6. pietrele lui cuprind safir,
și în el se găsește pulbere de aur.
7. Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea.
Ochiul vulturului n-a zărit-o,
8. cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea,
și leul n-a trecut niciodată pe ea.
9. Omul își pune mâna pe stânca de cremene
și răstoarnă munții din rădăcină.
10. Sapă șanțuri în stânci,
și ochiul lui privește tot ce este de preț în ele.
11. Oprește curgerea apelor
și scoate la lumină ce este ascuns.
12. Dar* înțelepciunea unde se găsește?
Unde este locuința priceperii?
*Iov 28:20; Ecl. 7:24;
13. Omul nu-i cunoaște prețul*,
ea nu se găsește în pământul celor vii.
*Prov. 3:15;
14. Adâncul* zice: „Nu este în mine”;
și marea zice: „Nu este la mine.”
*Iov 28:22; Rom. 11:33, 34;
15. Ea* nu se dă în schimbul aurului curat,
nu se cumpără cântărindu-se cu argint;
*Prov. 3:13-15; Prov. 8:10, 11, 19; Prov. 16:16;
16. nu se cântărește pe aurul din Ofir,
nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
17. Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,
nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
18. Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lângă ea:
înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele.
19. Topazul din Etiopia nu este ca ea,
și aurul curat nu se cumpănește cu ea.
20. De unde* vine atunci înțelepciunea?
Unde este locuința priceperii?
*Iov 28:12;
21. Este ascunsă de ochii tuturor celor vii,
este ascunsă de păsările cerului.
22. Adâncul* și moartea zic:
„Noi am auzit vorbindu-se de ea.”
*Iov 28:14;
23. Dumnezeu îi știe drumul,
El îi cunoaște locuința.
24. Căci El vede până la marginile pământului,
zărește* totul sub ceruri.
*Prov. 15:3;
25. Când a rânduit* greutatea vântului
și când a hotărât măsura apelor,
*Ps. 135:7;
26. când a dat legi* ploii
și când a însemnat drumul fulgerului și tunetului,
*Iov 38:25;
27. atunci a văzut înțelepciunea și a arătat-o,
i-a pus temeliile și a pus-o la încercare.
28. Apoi a zis omului: „Iată, frica de* Domnul, aceasta este înțelepciunea;
depărtarea de rău, este pricepere.”
[R020201]
*Deut. 4:6; Ps. 111:10; Prov. 1:7; Prov. 9:10; Ecl. 12:13;

Capitolul 29

Iov mai înainte

1. Iov a luat din nou cuvântul în pilde și a zis:
2. „Oh! cum nu pot să fiu ca* în lunile trecute,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
*Iov 7:3;
3. când* candela Lui strălucea deasupra capului meu
și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
*Iov 18:6;
4. Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,
când Dumnezeu veghea ca un prieten* peste cortul meu,
*Ps. 25:14;
5. când Cel Atotputernic încă era cu mine
și când copiii mei stăteau în jurul meu;
6. când mi se scăldau pașii* în smântână,
și stânca** vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
*Gen. 49:11; Deut. 32:13; Deut. 33:24; Iov 20:17.; **Ps. 81:16;
7. Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății
și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
8. tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,
bătrânii se sculau și stăteau în picioare.
9. Mai marii își opreau cuvântările
și își puneau mâna* la gură.
*Iov 21:5;
10. Glasul căpeteniilor tăcea
și li se lipea limba* de cerul gurii.
*Ps. 137:6;
11. Urechea care mă auzea mă numea fericit,
ochiul care mă vedea mă lăuda.
12. Căci scăpam* pe săracul care cerea ajutor
și pe orfanul lipsit de sprijin.
*Ps. 72, 12; Prov. 21:13; Prov. 24:11;
13. Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,
umpleam de bucurie inima văduvei.
14. Mă îmbrăcam cu dreptatea* și-i slujeam de îmbrăcăminte,
neprihănirea îmi era manta și turban.
*Deut. 24:13; Ps. 132:9; Isa. 59:17; Isa. 61:10; Efes. 6:14, etc.; 1Tes. 5:8;
15. Orbului* îi eram ochi,
și șchiopului picior.
*Num. 10:31;
16. Celor nenorociți le eram tată
și cercetam pricina* celui necunoscut.
*Prov. 29:7;
17. Rupeam falca* celui nedrept
și-i smulgeam prada din dinți.
*Ps. 58:6; Prov. 30:14;
18. Atunci ziceam: „În cuibul* meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
*Ps. 30:6;
19. Apa* va pătrunde în rădăcinile** mele,
roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
*Ps. 1:3; Ier. 17:8.; **Iov 18:16;
20. Slava mea va înverzi neîncetat,
și arcul* îmi va întineri în mână.”
*Gen. 49:24;
21. Oamenii mă ascultau și așteptau,
tăceau înaintea sfaturilor mele.
22. După cuvântările mele, niciunul nu răspundea,
și cuvântul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare.
23. Mă așteptau ca pe ploaie,
căscau gura ca după ploaia* de primăvară.
*Zah. 10:1;
24. Când li se muia inima, le zâmbeam
și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25. Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor;
eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri,
ca un mângâietor lângă niște întristați.

Capitolul 30

1. Și acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinți nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
2. Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor,
când ei nu erau în stare să ajungă la bătrânețe?
3. Sfrijiți de sărăcie și foame,
fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii.
4. Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei
și n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.
5. Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor,
strigă lumea după ei ca după niște hoți.
6. Locuiesc în văi îngrozitoare,
în peșterile pământului și în stânci.
7. Urlă printre tufișuri
și se adună sub mărăcini.
8. Ființe mârșave și disprețuite –
sunt izgoniți din țară.
9. Și acum*, astfel de oameni mă pun în cântecele lor,
am ajuns de batjocura lor.
*Iov 17:6; Ps. 35:15; Ps. 69:12; Plâng. 3:14, 63;
10. Mă urăsc, mă ocolesc,
mă scuipă* în față.
*Num. 12:14; Deut. 25:9; Isa. 50:6; Mat. 26:67; Mat. 27:30;
11. Nu se mai sfiesc și mă înjosesc,
nu mai au niciun frâu înaintea mea.
12. Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea
și îmi împing picioarele
și își croiesc* cărări împotriva mea ca să mă piardă.
*Iov 19:12;
13. Îmi nimicesc cărarea
și lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14. Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine,
se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
15. Mă apucă groaza.
Slava îmi este spulberată ca de vânt,
ca un nor a trecut fericirea mea.
16. Și acum, mi se topește* sufletul în mine,
și m-au apucat zilele suferinței.
*Ps. 42:4;
17. Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele,
durerea care mă roade nu încetează.
18. De tăria suferinței, haina își pierde fața,
mi se lipește de trup ca o cămașă.
19. Dumnezeu m-a aruncat în noroi
și am ajuns ca țărâna și cenușa.
20. Strig către Tine, și nu-mi răspunzi;
stau în picioare, și nu mă vezi.
21. Ești fără milă împotriva mea,
lupți împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
22. Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt
și mă nimicești cu suflarea furtunii.
23. Căci știu că mă duci la moarte,
în locul unde* se întâlnesc toți cei vii.
*Ps. 42:4; Evr. 9:27;
24. Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mâinile?
Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25. Nu plângeam* eu pe cel amărât?
N-avea inima mea milă de cel lipsit?
*Ps. 35:13, 14; Rom. 12:15;
26. Mă așteptam la fericire,
și când colo, nenorocirea* a venit peste mine;
trăgeam nădejde de lumină, și când colo, a venit întunericul.
*Ier. 8:15;
27. Îmi fierb măruntaiele fără încetare,
m-au apucat zilele de durere.
28. Umblu înnegrit*, dar nu de soare.
Mă scol în plină adunare și strig ajutor.
*Ps. 38:6; Ps. 42:9; Ps. 43:2;
29. Am ajuns frate* cu șacalii,
tovarăș cu struții.
*Ps. 102:6; Mica 1:8;
30. Pielea* mi se înnegrește și cade,
iar oasele** îmi ard și se usucă.
*Ps. 119:83; Plâng. 4:8; Plâng. 5:10.; **Ps. 102:3;
31. Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale,
și cavalul meu scoate sunete plângătoare.

Capitolul 31

1. Făcusem un legământ cu ochii* mei
și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.
*Mat. 5:28;
2. Dar ce soartă mi-a păstrat* Dumnezeu de sus?
Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
*Iov 20:29; Iov 27:13;
3. Pieirea nu-i oare pentru cel rău,
și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
4. N-a cunoscut* Dumnezeu căile mele?
Nu mi-a numărat El toți pașii mei?
*2Cron. 16:9; Iov 34:21; Prov. 5:21; Prov. 15:3; Ier. 32:19;
5. Dacă am umblat cu minciuna,
de mi-a alergat piciorul după înșelăciune:
6. să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană
și-mi va vedea neprihănirea!
7. De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă,
de mi-a urmat inima* ochii,
de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
*Num. 15:39; Ecl. 11:9; Ezec. 6:9; Mat. 5:29;
8. atunci eu* să semăn și altul să secere,
și odraslele mele să fie dezrădăcinate!
*Lev. 26:16; Deut. 28:30, 38, etc.;
9. Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie,
dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
10. atunci nevasta mea să macine pentru altul*
și s-o necinstească alții!
*2Sam. 12:11; Ier. 8:10;
11. Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire,
o fărădelege* vrednică să fie pedepsită de judecători,
*Gen. 38:24; Lev. 20:10; Deut. 22:22; Iov 31:28;
12. un foc care mistuie până la nimicire
și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția.
13. De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele,
când se certau cu mine,
14. ce aș putea să fac, când Se ridică* Dumnezeu?
Ce aș putea răspunde când pedepsește El?
*Ps. 44:21;
15. Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele, nu l-a făcut* și pe el?
Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei?
*Iov 34:19; Prov. 14:31; Prov. 22:2; Mal. 2:10;
16. Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau,
dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
17. dacă mi-am mâncat singur pâinea,
fără ca orfanul să-și fi avut și el partea lui din ea,
18. eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată,
eu, care de la naștere am sprijinit pe văduvă;
19. dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine,
pe cel lipsit neavând învelitoare,
20. fără ca inima lui să mă fi binecuvântat*,
fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
*Deut. 24:13;
21. dacă am ridicat mâna împotriva orfanului*,
pentru că mă simțeam sprijinit de judecători;
*Iov 22:9;
22. atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură,
să-mi cadă brațul și să se sfărâme!
23. Căci mă temeam* de pedeapsa lui Dumnezeu
și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.
*Isa. 13:6; Ioel 1:15;
24. Dacă mi-am pus* încrederea în aur,
dacă am zis aurului: „Tu ești nădejdea mea;”
*Mar. 10:24; 1Tim. 6:17;
25. dacă m-am îngâmfat* de mărimea averilor mele,
de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem;
*Ps. 62:10; Prov. 11:28;
26. dacă am privit* soarele când strălucea,
luna când înainta măreață,
*Deut. 4:19; Deut. 11:16; Deut. 17:3; Ezec. 8:16;
27. și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină,
dacă le-am aruncat sărutăria, ducându-mi mâna la gură:
aSărutări, în semn de închinare
28. și aceasta este tot o fărădelege* care trebuie pedepsită de judecători,
căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
*Iov 31:11;
29. Dacă m-am bucurat de nenorocirea* vrăjmașului meu,
dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
*Prov. 17:5;
30. eu, care n-am dat voie* limbii mele să păcătuiască,
să-i ceară moartea cu blestem;
*Mat. 5:44; Rom. 12:14;
31. dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:
„Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?”
32. Dacă petrecea străinul* noaptea afară,
dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul;
*Gen. 19:2, 3; Jud. 19:20, 21; Rom. 12:13; Evr. 13:2; 1Pet. 4:9;
33. dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca* oameniia
și mi-am închis nelegiuirile în sân,
aCa oamenii sau ca Adam
*Gen. 3:8, 12; Prov. 28:13; Osea 6:7;
34. pentru că mă temeam de mulțime*,
pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul…
*Exod. 23:2;
35. Oh! de aș găsi pe cineva să* m-asculte!
Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel** Atotputernic!
Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
*Iov 33:6.; **Iov 13:22;
36. Ca să-i port scrisoarea pe umăr,
s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
37. să-i dau socoteală de toți pașii mei,
să mă apropii de el ca un domn.
38. Dacă pământul meu strigă împotriva mea
și dacă brazdele lui varsă lacrimi;
39. dacă i-am mâncat* roada fără s-o fi plătit
și dacă am** întristat sufletul vechilor lui stăpâni:
*Iac. 5:4.; **1Împ. 21:19;
40. atunci să crească spini* din el în loc de grâu,
și neghină în loc de orz!”
Sfârșitul cuvintelor lui Iov.
*Gen. 3:18;

Capitolul 32

Cuvântarea lui Elihu

1. Acești trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea* fără vină.
*Iov 33:9;
2. Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz*, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
*Gen. 22:21;
3. Și s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns și totuși osândeau pe Iov.
4. Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu așteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
5. Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.
6. Și Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul și a zis: „Eu sunt tânăr, și* voi sunteți bătrâni:
de aceea m-am temut
și m-am ferit să vă arăt gândul meu.
*Iov 15:10;
7. Eu îmi ziceam: „Să vorbească bătrânețea,
marele număr de ani să învețe pe alții înțelepciunea.”
8. Dar, de fapt, în om, duhul,
suflarea* Celui Atotputernic, dă priceperea.
*1Împ. 3:12; 1Împ. 4:29; Iov 35:11; Iov 38:36; Prov. 2:6; Ecl. 2:26; Dan. 1:17; Dan. 2:21; Mat. 11:25; Iac. 1:5;
9. Nu vârsta* aduce înțelepciunea,
nu bătrânețea te face în stare să judeci.
*1Cor. 1:26;
10. Iată de ce zic: Ascultați-mă! Îmi voi spune și eu părerea.
11. Am așteptat sfârșitul cuvântărilor voastre,
v-am urmărit dovezile,
cercetarea pe care ați făcut-o cuvintelor lui Iov.
12. V-am dat toată luarea aminte;
și iată că niciunul din voi nu l-a încredințat,
niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.
13. * nu ziceți însă: „În el, noi am găsit înțelepciunea;
numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!”
*Ier. 9:23; 1Cor. 1:29;
14. Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul:
de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.
15. Ei se tem, nu mai răspund!
Li s-a tăiat cuvântul!
16. Am așteptat până și-au sfârșit cuvântările,
până s-au oprit și n-au știut ce să mai răspundă.
17. Vreau să răspund și eu la rândul meu,
vreau să spun și eu ce gândesc.
18. Căci sunt plin de cuvinte,
îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;
19. lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă,
ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.
20. Voi vorbi deci ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele și voi răspunde.
21. Nu voi căuta la înfățișare*,
nu voi linguși pe nimeni;
*Lev. 19:15; Deut. 1:17; Deut. 16:19; Prov. 24:23; Mat. 22:16;
22. căci nu știu să lingușesc:
altfel, într-o clipită m-ar lua Ziditorul meu.

Capitolul 33

1. Acum dar, Iov, ascultă cuvântările mele,
ia aminte la toate cuvintele mele!
2. Iată, deschid gura
și mi se mișcă limba în cerul gurii.
3. Cu curăție de inimă voi vorbi,
buzele mele vor spune adevărul curat:
4. Duhul* lui Dumnezeu m-a făcut,
și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață.
*Gen. 2:7;
5. Dacă poți, răspunde-mi,
apără-ți pricina, fii gata!
6. Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul* tău,
și eu, ca și tine, am fost făcut din noroi.
*Iov 9:34, 35; Iov 13:20; Iov 21; Iov 31:35;
7. Astfel frica de mine* nu te va tulbura,
și greutatea mea nu te va copleși.
*Iov 9:34; Iov 13:21;
8. Dar tu ai spus în auzul meu,
și am auzit sunetul cuvintelor tale:
9. „Sunt curat*, sunt fără păcat,
sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
*Iov 9:17; Iov 10:7; Iov 11:4; Iov 16:17; Iov 23:10, 11; Iov 27:5; Iov 29:14; Iov 31:1;
10. Și Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea,
mă socotește* vrăjmaș al Lui;
*Iov 13:24; Iov 16:9; Iov 19:11;
11. îmi pune* picioarele în butuci,
îmi pândește toate mișcările.”
*Iov 13:27; Iov 14:16; Iov 31:4;
12. Îți voi răspunde că aici n-ai dreptate,
căci Dumnezeu este mai mare decât omul.
13. Vrei dar să te cerți* cu El,
pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
*Isa. 45:9;
14. Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel*, când într-altul,
dar omul nu ia seama.
*Iov 40:5; Ps. 62:11;
15. El vorbește prin vise*, prin vedenii de noapte,
când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
*Num. 12:6; Iov 4:13;
16. Atunci El le dă înștiințări*
și le întipărește învățăturile Lui,
*Iov 36:10, 15;
17. ca să abată pe om de la rău
și să-l ferească de mândrie,
18. ca să-i păzească sufletul de groapă
și viața de loviturile sabiei.
19. Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui,
când o luptă necurmată îi frământă oasele.
20. Atunci îi este greață* de pâine,
chiar și de bucatele cele mai alese.
*Ps. 107:18;
21. Carnea i se prăpădește și piere,
oasele care nu i se vedeau rămân goale;
22. sufletul i se apropie de groapă,
și viața de vestitorii morții.
23. Dar dacă se găsește un înger mijlocitor pentru el,
unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,
[R150306]
24. Dumnezeu Se îndură de el și zice îngerului:
„Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă;
am găsit un preț de răscumpărare pentru el!”
[E462]
25. Și atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie,
se întoarce la zilele tinereții lui.
26. Se roagă lui Dumnezeu, și Dumnezeu îi este binevoitor,
îl lasă să-I vadă fața cu bucurie
și-i dă înapoi nevinovăția.
27. Atunci el cântă înaintea oamenilor și* zice:
„Am păcătuit, am călcat dreptatea,
și n-am fost** pedepsit după faptele mele;
*2Sam. 12:13; Prov. 28:13; Luc. 15:21; 1Ioan 1:9.; **Rom. 6:21;
28. Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul* ca să nu intre în groapă,
și viața mea vede lumina!”
*Isa. 38:17;
29. Iată, acestea
le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
30. ca să-l ridice* din groapă,
ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
*Iov 33:28; Ps. 56:13;
31. Ia aminte, Iov, și ascultă-mă!
Taci, și voi vorbi!
32. Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi!
Vorbește, căci aș vrea să-ți dau dreptate.
33. Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă*!
Taci, și te voi învăța înțelepciunea.”
*Ps. 34:11;

Capitolul 34

1. Elihu a luat din nou cuvântul și a zis:
2. „Ascultați, înțelepților, cuvintele mele!
Luați aminte la mine, pricepuților!
3. Căci urechea* deosebește cuvintele,
cum gustă cerul gurii bucatele.
*Iov 6:30; Iov 12:11;
4. Să alegem ce este drept,
să vedem între noi ce este bun.
5. Iov a zis: „Sunt nevinovat*
și Dumnezeu nu vrea** să-mi dea dreptate;
*Iov 33:9.; **Iov 27:2;
6. am* dreptate și trec drept mincinos;
rana mea este jalnică, și sunt fără păcat.”
*Iov 9:17;
7. Este vreun om ca Iov,
care* să bea batjocura ca apa,
*Iov 15:16;
8. care să umble în tovărășia celor ce fac rău,
care să meargă mână în mână cu cei nelegiuiți?
9. Căci* el a zis: „Nu-i folosește nimic omului
să-și pună plăcerea în Dumnezeu.”
*Iov 9:22, 23, 30; Iov 35:3; Mal. 3:14;
10. Ascultați-mă dar, oameni pricepuți!
Departe* de Dumnezeu nedreptatea,
departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
*Gen. 18:25; Deut. 32:4; 2Cron. 19:7; Iov 8:3; Iov 36:23; Ps. 92:15; Rom. 9:14;
11. El dă omului după* faptele lui,
răsplătește fiecăruia după căile lui.
*Ps. 62:12; Prov. 24:12; Ier. 32:19; Ezec. 33:20; Mat. 16:27; Rom. 2:6; 2Cor. 5:10; 1Pet. 1:17; Apoc. 22:12;
12. Nu, negreșit, Dumnezeu nu săvârșește fărădelegea;
Cel Atotputernic nu calcă dreptatea*.
*Iov 8:3;
13. Cine L-a însărcinat să cârmuiască pământul?
Cine I-a dat lumea în grija Lui?
14. Dacă nu S-ar gândi decât la El,
dacă Și-ar lua înapoi* duhul și suflarea,
*Ps. 104:29;
15. tot ce este carne* ar pieri deodată,
și omul s-ar întoarce în țărână.
*Gen. 3:19; Ecl. 12:7;
16. Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta,
ia aminte la glasul cuvintelor mele!
17. Oare ar putea să domnească* un vrăjmaș al dreptății?
Și vei osândi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,
*Gen. 18:25; 2Sam. 23:3;
18. care* strigă către împărați: „Netrebnicilor!”
Și către domnitori: „Nelegiuiților!”
*Exod. 22:28;
19. Care nu* caută la fața celor mari
și nu face deosebire între bogat și sărac,
pentru că toți sunt lucrarea** mâinilor Lui?
*Deut. 10:17; 2Cron. 19:7; Fap. 10:34; Rom. 2:11; Gal. 2:6; Efes. 6:9; Col. 3:25; 1Pet. 1:17.; **Iov 31:15;
20. Într-o clipă, ei își pierd viața.
La miezul nopții*, un popor se clatină și piere. Cel puternic piere,
fără amestecul mâinii vreunui om.
*Exod. 12:29, 30;
21. Căci Dumnezeu vede* purtarea tuturor,
privește pașii fiecăruia.
*2Cron. 16:9; Iov 31:4; Ps. 34:15; Prov. 5:21; Prov. 15:3; Ier. 16:17; Ier. 32:19;
22. Nu* este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.
*Ps. 139:12; Amos 9:2, 3; Evr. 4:13;
23. Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme,
ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.
24. El* zdrobește pe cei mari fără cercetare
și pune pe alții în locul lor.
*Dan. 2:21;
25. Căci El cunoaște faptele lor:
noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiți.
26. Îi lovește ca pe niște nelegiuiți,
în fața tuturor.
27. Abătându-se* de la El
și părăsind** toate căile Lui,
*1Sam. 15:11.; **Ps. 28:5; Isa. 5:12;
28. ei au făcut* să se înalțe la Dumnezeu strigătul săracului.
I-au îndreptat luarea aminte** la strigătul celui nenorocit.
*Exod. 22:23.; **Iov 35:9; Iac. 5:4;
29. Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure?
Dacă Își ascunde El Fața, cine poate să-L vadă?
La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om,
[M1128] [R040302] [R060103] [R150306]
30. pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpânească
și să nu mai fie o* cursă pentru popor.
*1Împ. 12:28, 30; 2Împ. 21:9;
31. Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu:
„Am fost pedepsit, nu* voi mai păcătui;
*Dan. 9:7-14;
32. arată-mi ce nu văd;
dacă am făcut nedreptăți, nu voi mai face”?
33. Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate?
Tu lepezi, tu alegi, și nu eu.
Spune dar ce știi!
34. Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea,
înțeleptul care m-ascultă va gândi ca mine:
35. „Iov* vorbește fără pricepere,
și cuvântările lui sunt lipsite de judecată.
*Iov 35:16;
36. Să fie încercat dar mai departe,
fiindcă răspunde ca cei răi!
37. Căci adaugă la greșelile lui păcate noi;
bate din palme în mijlocul nostru,
își înmulțește cuvintele împotriva lui Dumnezeu.”

Capitolul 35

1. Elihu a luat din nou cuvântul și a zis:
2. „Îți închipui că ai dreptate și crezi că te îndreptățești înaintea lui Dumnezeu,
3. când* zici: „La ce-mi folosește,
ce câștig am că nu păcătuiesc?”
*Iov 21:15; Iov 34:9;
4. Îți voi răspunde și la aceasta, ție și prietenilor* tăi totodată.
*Iov 34:8;
5. Uită-te* spre ceruri și privește! Vezi norii cât de sus sunt față de tine?
*Iov 22:12;
6. Dacă păcătuiești, ce rău Îi faci Lui?
Și când păcatele ți se înmulțesc, ce-I faci* Lui?
*Prov. 8:36; Ier. 7:19;
7. Dacă ești drept*, ce-I dai Lui?
Ce primește El din mâna ta?
*Iov 22:2, 3; Ps. 16:2; Prov. 9:12; Rom. 11:35;
8. Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău,
dreptatea ta nu folosește decât fiului omului.
9. Oamenii strigă împotriva mulțimii apăsătorilor*,
se plâng de silnicia multora;
*Exod. 2:23; Iov 34:28;
10. dar niciunul nu zice: „Unde* este Dumnezeu, Făcătorul meu,
care** ne insuflă cântări de veselie noaptea,
*Isa. 51:13.; **Ps. 42:8; Ps. 77:6; Ps. 149:5; Fap. 16:25;
11. care ne învață mai mult decât pe dobitoacele pământului
și ne dă mai multă pricepere* decât păsărilor cerului?”
*Ps. 94:12;
12. Să tot strige* ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde,
din pricina mândriei celor răi.
*Prov. 1:28;
13. Degeaba strigă, căci Dumnezeu* n-ascultă,
Cel Atotputernic nu ia aminte.
*Iov 27:9; Prov. 15:29; Isa. 1:15; Ier. 11:11;
14. Măcar că* zici că nu-L vezi,
totuși pricina ta este înaintea Lui:
așteaptă-L**!
*Iov 9:11.; **Ps. 37:5, 6;
15. Dar pentru că mânia Lui nu pedepsește* încă,
nu înseamnă că puțin Îi pasă de nelegiuire.
*Ps. 89:32;
16. Așa că Iov își deschide* gura degeaba
și spune o mulțime de vorbe fără rost.”
*Iov 34:35, 37; Iov 38:2;

Capitolul 36

1. Elihu a urmat și a zis:
2. „Așteaptă puțin și voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
3. Îmi voi lua temeiurile de dreptate
și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4. Fii încredințat, cuvântările mele nu sunt minciuni,
ci ai a face cu un om cu simțăminte curate.
5. Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni;
și este puternic* prin tăria priceperii Lui.
*Iov 9:4; Iov 12:13, 16; Iov 37:23; Ps. 99:4;
6. El nu lasă pe cel rău să trăiască
și face dreptate celui nenorocit.
7. Nu-Și* întoarce ochii de asupra celor fără prihană
și-i pune pe scaunul de domnie cu** împărații,
îi așază pentru totdeauna ca să domnească.
*Ps. 33:18; Ps. 34:15.; **Ps. 113:8;
8. Se întâmplă să cadă în lanțuri*
și să fie prinși în legăturile nenorocirii?
*Ps. 107:10;
9. Le pune înainte faptele lor,
fărădelegile lor, mândria lor.
10. Îi înștiințează* ca să se îndrepte,
îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
*Iov 33:16, 23;
11. Dacă ascultă și se supun,
își sfârșesc* zilele în fericire
și anii în bucurie.
*Iov 21:13; Isa. 1:19, 20;
12. Dacă n-ascultă, pier uciși de sabie,
mor în orbirea lor.
13. Nelegiuiții se mânie*,
nu strigă către Dumnezeu când îi înlănțuie;
*Rom. 2:5;
14. își pierd viața în* tinerețe,
mor ca cei desfrânați.
*Iov 15:32; Iov 22:16; Ps. 55:23;
15. Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui,
și prin suferință îl înștiințează.
16. Și pe tine te va scoate din strâmtorare,
ca să te pună la loc* larg, în slobozenie deplină,
și masa** ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
*Ps. 18:19; Ps. 31:8; Ps. 118:5.; **Ps. 23:5.; Ps. 36:8;
17. Dar dacă-ți aperi pricina ca un nelegiuit,
pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.
[TC8]
18. Supărarea să nu te împingă la batjocură,
și mărimea* prețului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
*Ps. 49:7;
19. Oare ar ajunge strigătele* tale să te scoată din necaz
și chiar toate puterile pe care le-ai putea desfășura?
*Prov. 11:4;
20. Nu suspina după noapte,
care ia popoarele din locul lor.
21. Ferește-te să faci* rău,
căci suferința te îndeamnă** la rău.
*Ps. 66:18.; **Evr. 11:25;
22. Dumnezeu este mare în puterea Lui;
cine ar putea să învețe* pe alții ca El?
*Isa. 40:13, 14; Rom. 11:34; 1Cor. 2:16;
23. Cine Îi cere socoteală* de căile Lui
și cine îndrăznește să-I** spună:
„Faci rău”?
*Iov 34:13.; **Iov 34:10;
24. Nu uita să lauzi* faptele Lui,
pe care toți oamenii trebuie să le mărească!
*Ps. 92:5; Apoc. 15:3;
25. Orice om le privește,
fiecare muritor le vede de departe.
26. Iată ce mare e Dumnezeu!
Dar noi nu-L putem pricepe*,
numărul anilor** Lui nimeni nu l-a pătruns.
*1Cor. 13:12.; **Ps. 90:2; Ps. 102:24, 27; Evr. 1:12;
27. Căci El trage* la El picăturile de apă,
le preface în abur și dă ploaia,
*Ps. 147:8;
28. pe care norii* o strecoară,
și o picură peste mulțimea oamenilor.
*Prov. 3:20;
29. Și cine poate pricepe ruperea norului
și bubuitul cortului Său?
30. Iată, El Își întinde* lumina în jurul Lui
și acoperă adâncimile mării.
*Iov 37:3;
31. Prin aceste mijloace*,
El judecă popoarele
și dă** belșug de hrană.
*Iov 37:13; Iov 38:23.; **Ps. 136:25; Fap. 14:17;
32. Ia fulgerul în mână
și-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
33. Dă de veste că e de față printr-un* bubuit,
și până și turmele Îi simt apropierea.
*1Împ. 18:41, 45;

Capitolul 37

1. La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot
și sare din locul ei.
2. Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său,
bubuitul care iese din gura Lui!
3. Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor,
și fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.
4. Apoi se aude un bubuit*, tună cu glasul Lui măreț;
și nu mai oprește fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
*Ps. 29:3; Ps. 68:33;
5. Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;
face lucruri* mari pe care noi nu le înțelegem.
*Iov 5:9; Iov 9:10, 36, 26; Apoc. 15:3;
6. El zice zăpezii*: „Cazi pe pământ!”
Zice același lucru ploii, chiar și celor mai puternice ploi.
*Ps. 147:16, 17;
7. Pecetluiește mâna tuturor oamenilor,
pentru ca toți să se recunoască* de făpturi ale Lui.
*Ps. 109:27;
8. Fiara sălbatică se* trage într-o peșteră
și se culcă în vizuina ei.
*Ps. 104:22;
9. Vijelia vine de la miazăzi,
și frigul din vânturile de la miazănoapte.
10. Dumnezeu, prin suflarea* Lui, face gheața
și micșorează locul apelor mari.
*Iov 38:29, 30; Ps. 147:17, 18;
11. Încarcă norii cu aburi
și-i risipește scânteietori;
12. mișcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,
pentru împlinirea* a tot ce le poruncește El pe fața pământului locuit.
*Ps. 148:8;
13. Îi face să pară ca o nuia*
cu care lovește pământul**,
sau ca un semn al dragostei Lui.
*Exod. 9:18, 23; 1Sam. 12:18, 19; Ezra 10:9; Iov 36:31.; **Iov 38:26, 27.; 2Sam. 21:10; 1Împ. 18:45;
14. Iov, ia aminte la aceste lucruri!
Privește* liniștit minunile lui Dumnezeu!
*Ps. 111:2;
15. Știi cum cârmuiește Dumnezeu norii
și cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
16. Înțelegi* tu plutirea norilor,
minunile Aceluia a cărui știință este** desăvârșită?
*Iov 36:29.; **Iov 36:4;
17. Știi pentru ce ți se încălzesc veșmintele,
când se odihnește pământul de vântul de miazăzi?
18. Poți tu să întinzi* cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
*Gen. 1:6; Isa. 44:24;
19. Arată-ne ce trebuie să-I spunem.
Căci suntem prea neștiutori ca să-I putem vorbi.
20. Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi?
Dar care este omul care-și dorește pierderea?
21. Acum, firește, nu putem vedea lumina soarelui care strălucește în dosul norilor,
dar va trece un vânt și-l va curăța;
22. de la miazănoapte ne vine aurora
și ce înfricoșată este măreția care înconjoară pe Dumnezeu!
23. Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge*,
căci este mare în** tărie,
dar dreptul și dreptatea deplină El nu le frânge.
[TC8]
*1Tim. 6:16.; **Iov 36:5;
24. De aceea oamenii trebuie să se teamă* de El;
El nu-Și îndreaptă privirile spre cei ce se cred** înțelepți.”
*Mat. 10:28.; **Mat. 11:25; 1Cor. 1:26;

Capitolul 38

Răspunsul Domnului

1. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul* furtunii și a zis:
*Exod. 19:16, 18; 1Împ. 19:11; Ezec. 1:4; Naum 1:3;
2. „Cine* este cel ce Îmi întunecă planurile
prin cuvântări** fără pricepere?
*Iov 34:35; Iov 42:3.; **1Tim. 1:7;
3. Încinge-ți mijlocul* ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți.
[C318]
*Iov 40:7;
4. Unde* erai tu când am întemeiat pământul?
Spune, dacă ai pricepere.
[C318] [F018]
*Ps. 104:5; Prov. 8:29; Prov. 30:4;
5. Cine i-a hotărât măsurile, știi?
Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
[C318] [F018]
6. Pe ce sunt sprijinite temeliile lui?
Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
[C318] [C329] [F018]
7. atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie
și când toți* fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
[A220] [C318] [C329] [E105] [F018] [F051]
*Iov 1:6;
8. Cine* a închis marea cu porți,
când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
[F018]
*Gen. 1:9; Ps. 33:7; Ps. 104:9; Prov. 8:29; Ier. 5:22;
9. Când i-am făcut haina din nori
și scutece din întuneric;
[F018]
10. când i-am pus hotar*
și când i-am pus zăvoare și porți;
[F018]
*Iov 26:10;
11. când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe;
aici să ți se oprească* mândria valurilor tale”?
[F018] [R050402]
*Ps. 89:9; Ps. 93:4;
12. De când ești, ai poruncit* tu dimineții?
Ai arătat zorilor locul lor,
*Ps. 74:16; Ps. 148:5;
13. ca să apuce capetele pământului
și să scuture pe cei răi* de pe el?
*Ps. 104:35;
14. Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete,
și toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15. Pentru ca cei răi să fie lipsiți de lumina* lor,
și brațul** care se ridică să fie zdrobit?
*Iov 18:5.; **Ps. 10:15;
16. Ai pătruns tu până la izvoarele* mării?
Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
*Ps. 77:19;
17. Ți s-au deschis porțile* morții?
Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?
*Ps. 9:13;
18. Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului?
Vorbește, dacă știi toate aceste lucruri.
19. Unde este drumul care duce la locașul luminii?
Și întunericul unde își are locuința?
20. Poți să le urmărești până la hotarul lor
și să cunoști cărările locuinței lor?
21. Știi, căci atunci erai născut,
și numărul zilelor tale este mare!
22. Ai ajuns tu până la cămările* zăpezii?
Ai văzut tu cămările grindinei,
*Ps. 135:7;
23. pe care* le păstrez pentru vremurile de strâmtorare,
pentru zilele de război și de bătălie?
*Exod. 9:18; Ios. 10:11; Isa. 30:30; Ezec. 13:11, 13; Apoc. 16:21;
24. Pe ce cale se împarte lumina?
Și pe ce cale se împrăștie vântul de răsărit pe pământ?
25. Cine a deschis* un loc de scurgere ploii
și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului,
*Iov 28:26;
26. pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori,
pe un pustiu unde nu sunt oameni;
27. pentru ca să adape* locurile pustii și uscate,
și ca să facă să încolțească și să răsară iarba?
*Ps. 107:35;
28. Are ploaia* tată?
Cine dă naștere picăturilor de rouă?
*Ps. 147:8; Ier. 14:28;
29. Din al cui sân iese gheața
și cine naște promoroaca* cerului,
*Ps. 147:16;
30. ca apele să se îngroașe ca o piatră,
și fața adâncului să* se întărească?
*Iov 37:10;
31. Poți să înnozi tu legăturile Găinușei*
sau să dezlegi frânghiile Orionului?
[R080301]
*Iov 9:9; Amos 5:8;
32. Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului
și tu cârmuiești Ursul mare cu puii lui?
[R080301]
33. Cunoști tu legile* cerului?
Sau tu îi orânduiești stăpânirea pe pământ?
*Ier. 31:35;
34. Îți înalți tu glasul până la nori,
ca să chemi să te acopere râuri de ape?
35. Poți tu să arunci fulgerele ca să plece?
Îți zic ele: „Iată-ne”?
36. Cine* a pus înțelepciunea în negura norilor
sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
*Iov 32:8; Ps. 51:6; Ecl. 2:26;
37. Cine poate să numere norii cu înțelepciune
și să verse burdufurile cerurilor,
38. pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi,
și bulgării de pământ să se lipească împreună?
39. Tu* izgonești prada pentru leoaică
și tu potolești foamea puilor de lei,
*Ps. 104:21; Ps. 145:15;
40. când stau ghemuiți în vizuina lor,
când stau la pândă în culcușul lor?
41. Cine pregătește corbului* hrana,
când puii lui strigă spre Dumnezeu,
când umblă rătăciți și flămânzi?
*Ps. 147:9; Mat. 6:26;

Capitolul 39

1. Știi tu când își fac caprele sălbatice puii?
Vezi tu pe cerboaice* când fată?
*Ps. 29:9;
2. Numeri tu lunile în care sunt însărcinate
și cunoști tu vremea când nasc?
3. Ele se pleacă, fată puii
și scapă iute de durerile lor.
4. Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod,
pleacă și nu se mai întorc la ele.
5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,
izbăvindu-l de orice legătură?
6. I-am dat* ca locuință pustiul
și pământul sărac ca locaș.
*Iov 24:5; Ier. 2:14; Osea 8:9;
7. El râde de zarva cetăților
și n-aude strigătele stăpânului, care-l mână.
8. Străbate munții ca să-și găsească hrana
și umblă după tot ce este verde.
9. Vrea bivolul sălbatic* să fie în slujba ta?
Și stă el noaptea la ieslea ta?
*Num. 23:22; Deut. 33:11;
10. Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă?
Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11. Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare?
Și-i lași tu grija lucrărilor tale?
12. Te lași tu pe el, pentru căratul roadelor tale,
ca să le strângă în aria ta?
13. Aripa struțului bate cu veselie,
de-ai zice că este aripa și penișul berzei.
14. Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle
și le lasă să se încălzească în nisip.
15. Ea uită că piciorul le poate strivi,
că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16. Este aspră* cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei.
Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
*Plâng. 4:3;
17. Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune*
și nu i-a făcut parte de pricepere.
*Iov 35:11;
18. Când se scoală și pornește,
râde de cal și de călărețul lui.
19. Tu dai putere calului,
și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
20. Tu-l faci să sară ca lăcusta?
Nechezatul lui puternic răspândește groaza.
21. Scurmă pământul și, mândru de puterea lui,
se aruncă* asupra celor înarmați;
*Ier. 8:6;
22. își bate joc de frică, nu se teme
și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23. Zăngănește tolba cu săgeți pe el,
sulița și lancea strălucesc,
24. fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când răsună trâmbița.
25. La sunetul trâmbiței parcă zice:
„Înainte!”
De departe miroase bătălia,
glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.
26. Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul
și își întinde aripile spre miazăzi?
27. Oare din porunca ta se înalță vulturul
și își așază cuibul* pe înălțimi?
*Ier. 49:16; Obad. 1:4;
28. El locuiește în stânci,
acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților.
29. De acolo descoperă el prada
și își cufundă privirile în depărtare după ea.
30. Puii lui îi beau sângele;
și acolo unde sunt hoituri*, acolo-i și vulturul.”
*Mat. 24:38; Luc. 17:37;

Capitolul 40

1. Domnul a vorbit lui Iov și a zis:
2. „Ești încredințat acum tu, care vorbești* împotriva Celui Atotputernic?
Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”
*Iov 33:13;
3. Iov a răspuns Domnului, și a zis:
4. „Iată, eu sunt prea* mic; ce să-Ți răspund?
Îmi pun mâna la gură.
*Ezra 9:6; Iov 42:6; Ps. 51:4;
5. Am vorbit o dată, și nu voi mai răspunde;
de două ori, și nu voi mai adăuga nimic.”
6. Domnul* a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis:
*Iov 38:1;
7. „Încinge-ți mijlocul* ca un viteaz; ca Eu** să te întreb, și tu să Mă înveți.
*Iov 38:3.; **Iov 42:4;
8. Vrei* să nimicești până și dreptatea Mea?
Și să Mă osândești, ca să-ți scoți dreptatea?
*Ps. 51:4; Rom. 3:4;
9. Ai tu un braț ca al lui Dumnezeu
și un glas de tunet* ca al Lui?
*Iov 37:4; Ps. 29:3, 4;
10. Împodobește-te cu* măreție și mărime,
îmbracă-te cu strălucire și cu slavă!
*Ps. 93:1; Ps. 104:1;
11. Varsă-ți valurile mâniei tale
și doboară cu o privire pe cei trufași!
12. Smerește cu o privire pe cei* trufași,
zdrobește pe loc pe cei răi,
*Isa. 2:12; Dan. 4:37;
13. ascunde-i pe toți împreună în țărână,
învelește-le fața în întuneric!
14. Și atunci voi aduce și Eu lauda puterii dreptei tale.
15. Uită-te la hipopotamul, căruia i-am dat viață ca și ție!
El mănâncă iarbă ca boul.
16. Uită-te ce tărie are în coapse
și ce putere are în mușchii pântecelui său!
17. Își îndoaie coada tare ca un cedru,
și vinele coapselor lui sunt întrețesute.
18. Oasele lui sunt ca niște țevi de aramă,
mădularele lui sunt ca niște drugi de fier.
19. El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu.
Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o sulițăa.
aAdică: dinți mari ca să se apere
20. El își găsește hrana* în munți, unde se joacă toate fiarele câmpului.
*Ps. 104:14;
21. Se culcă sub lotus,
în mijlocul trestiilor și mlaștinilor.
22. Desișul lotusului îl acoperă cu umbra lui,
sălciile pârâului îl înconjoară.
23. Dacă se întâmplă ca râul să iasă din matcă, el nu fuge:
chiar de s-ar năpusti Iordanul în gâtlejul lui, el ar rămâne liniștit.
24. Crezi că-l poți prinde lovindu-l în față?
Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul lațurilor?

Capitolul 41

1. Poți tu să prinzi Leviatanul* cu undița?
Sau să-i legi limba cu o funie?
*Ps. 104:26; Isa. 27:1;
2. Îi vei putea petrece papura prin nări?
Sau să-i străpungi cu un cârlig falca?
3. Îți va face el multe rugăminți?
Îți va vorbi el cu un glas dulce?
4. Va face el un legământ cu tine
ca să-ți fie rob pe vecie?
5. Te vei juca tu cu el ca și cu o pasăre?
Îl vei lega tu, ca să-ți înveselești fetele?
6. Fac pescarii negoț cu el?
Îl împart ei între negustori?
7. Îi vei acoperi pielea cu țepușe
și capul cu căngi?
8. Ridică-ți numai mâna împotriva lui
și nu-ți va mai veni gust să-l lovești.
9. Iată că ești înșelat în așteptarea ta de a-l prinde:
numai să-l vezi și cazi la pământ!
10. Nimeni nu este atât de îndrăzneț ca să-l întărâte.
Cine Mi s-ar împotrivi în față?
11. Cui sunt dator*, ca să-i plătesc?
Sub cer totul** este al Meu.
*Isa. 37:29.; **Rom. 11:35;
12. Vreau să mai vorbesc iarăși de mădularele lui și de tăria lui,
și de frumusețea întocmirii lui.
13. Cine-i va putea ridica veșmântul?
Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
14. Cine va putea deschide porțile gurii lui?
Șirurile dinților lui cât sunt de înspăimântătoare!
15. Scuturilea lui mărețe și puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete;
aSau: Solzii
16. se țin unul de altul,
și nici aerul n-ar putea trece printre ele.
17. Sunt ca niște frați care se îmbrățișează,
se apucă și rămân nedespărțiți.
18. Strănuturile lui fac să strălucească lumina;
ochii lui sunt ca geana zorilor.
19. Din gura lui țâșnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.
20. Din nările lui iese fum,
ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.
21. Suflarea lui aprinde cărbunii,
și gura lui aruncă flăcări.
22. Tăria lui stă în grumaz,
și înaintea lui sare groaza.
23. Părțile lui cele cărnoase se țin împreună,
ca turnate pe el, neclintite.
24. Inima lui este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară care stă dedesubt.
25. Când se scoală el, tremură vitejii,
și spaima îi pune pe fugă.
26. Degeaba este lovit cu sabia;
căci sulița, săgeata și pavăza nu folosesc la nimic.
27. Pentru el fierul este ca paiul,
arama, ca lemnul putred.
28. Săgeata nu-l pune pe fugă,
pietrele din praștie sunt ca pleava pentru el.
29. Nu vede în ghioagă decât un fir de pai
și râde la șuieratul săgeților.
30. Sub pântecele lui sunt țepi ascuțiți:
ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
31. Face să clocotească fundul mării ca un cazan
și-l clatină ca pe un vas plin cu mir.
32. În urmă el lasă o cărare luminoasă;
și adâncul pare ca pletele unui bătrân.
33. Pe pământ nimic nu-i este stăpân;
este făcut ca să nu se teamă de nimic.
34. Privește cu dispreț tot ce este înălțat,
este împăratul* celor mai mândre dobitoace.”
*Exod. 19:6; Deut. 10:14; Ps. 24:1; Ps. 50:12; 1Cor. 10:26, 28;

Capitolul 42

Smerirea și căința lui Iov

1. Iov a răspuns Domnului și a zis:
2. „Știu că Tu poți* totul
și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” –
*Gen. 18:14; Mat. 19:26; Mar. 10:27; Mar. 14:36; Luc. 18:27;
3. „Cine* este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” –
„Da, am vorbit, fără să le înțeleg,
de minuni, care sunt mai presus de mine** și pe care nu le pricep.” –
*Iov 38:2.; **Ps. 40:5; Ps. 131:1; Ps. 139:6;
4. „Ascultă-Mă și voi vorbi;
te* voi întreba, și Mă vei învăța.” –
*Iov 38:3; Iov 40:7;
5. „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine;
dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. De aceea mi-e scârbă de mine*
și mă pocăiesc în țărână și cenușă.”
*Ezra 9:6; Iov 40:4;
7. După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-ați vorbit așa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
8. Luați acum șapte* viței și șapte berbeci, duceți-vă** la robul Meu Iov și aduceți o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, și numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-ați vorbit așa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”
*Num. 23:1.; **Mat. 5:24.; Gen. 20:17; Iac. 5:15, 16; 1Ioan 5:16;
9. Elifaz din Teman, Bildad din Șuah, și Țofar din Naama s-au dus și au făcut cum le spusese Domnul. Și Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
10. Domnul* a adus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Și Domnul i-a dat înapoi îndoit** decât tot ce avusese.
*Ps. 14:7; Ps. 126:1.; **Isa. 40:2;
11. Frații*, surorile și vechii prieteni ai lui Iov au venit toți să-l vadă și au mâncat cu el în casă. L-au plâns și l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, și fiecare i-a dat un chesita și un inel de aur.
*Iov 19:13;
12. În cei din urmă ani* ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii** de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de măgărițe.
*Iov 8:7; Iac. 5:11.; **Iov 1:3;
13. A avut șapte* fii și trei fete;
*Iov 1:2;
14. celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de-a doua Cheția și celei de-a treia Cheren-Hapuc.
15. În toată țara nu erau femei așa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moștenire printre frații lor.
16. Iov a mai trăit* după aceea o sută patruzeci de ani și a văzut pe fiii săi și pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam.
*Iov 5:26; Prov. 3:16;
17. Și Iov a murit bătrân și sătul* de zile.
*Gen. 25:8;