Leviticul

Capitolul 1

Arderile de tot

1. Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din Cortul întâlnirii și a zis:
2. „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
„Când cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă din vite, fie din cireadă, fie din turmă.
3. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusur; și anume să-l aducă la ușa Cortului întâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului.
4. Să-și pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, și va fi primit de Domnul, ca să facă ispășire pentru el.
5. Să înjunghie vițelul înaintea Domnului; și preoții, fiii lui Aaron, să aducă sângele și să-l stropească de jur împrejur pe altarul de la ușa Cortului întâlnirii.
6. Să jupoaie vițelul adus ca ardere de tot și să-l taie în bucăți.
7. Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar și să pună lemne pe foc.
8. Preoții, fiii lui Aaron, să așeze bucățile, capul și grăsimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar.
9. Să spele cu apă măruntaiele și picioarele; și preotul să le ardă toate pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
10. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din turmă, de miei sau capre, să aducă o parte bărbătească fără cusur.
11. Să-l înjunghie în partea de miazănoapte a altarului, înaintea Domnului; și preoții, fiii lui Aaron, să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
12. El să-l taie în bucăți; și preotul să le pună, împreună cu capul și grăsimea, pe lemnele din focul de pe altar.
13. Să spele cu apă măruntaiele și picioarele, și preotul să le aducă pe toate și să le ardă pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

Arderea de tot din păsări

14. Dacă darul adus de el Domnului va fi o ardere de tot din păsări, să-l aducă din turturele sau din pui de porumbel.
15. Preotul să aducă pasărea pe altar; să-i despice capul cu unghia și s-o ardă pe altar, iar sângele să i se scurgă pe un perete al altarului.
16. Să scoată gușa cu penele ei și s-o arunce lângă altar, spre răsărit, în locul unde se strânge cenușa.
17. Să-i frângă aripile, fără să le dezlipească; și preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

Capitolul 2

Jertfele de mâncare

1. Când va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mâncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea și să adauge și tămâie.
2. S-o aducă preoților, fiilor lui Aaron; preotul să ia un pumn din această floare a făinii, stropită cu untdelemn, împreună cu toată tămâia, și s-o ardă pe altar ca jertfă de aducere aminte. Acesta este un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
3. Ce va rămâne din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron și al fiilor lui; acesta este un lucru preasfânt între jertfele de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului.
4. Dacă vei aduce ca jertfă de mâncare un dar din ceea ce se coace în cuptor, să aduci niște turte nedospite, făcute din floare de făină, frământate cu untdelemn, și niște plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn.
5. Dacă darul tău, adus ca jertfă de mâncare, va fi o turtă coaptă în tigaie, să fie făcută din floarea făinii, nedospită și frământată cu untdelemn.
6. S-o frângi în bucăți și să torni untdelemn pe ea; acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare.
7. Dacă darul tău adus ca jertfă de mâncare va fi o turtă coaptă pe grătar, să fie făcută din floarea făinii, frământată cu untdelemn.
8. Darul de mâncare făcut din aceste lucruri să-l aduci Domnului; și anume, să fie dat preotului, care-l va aduce pe altar.
9. Preotul va lua din darul de mâncare partea care trebuie adusă ca aducere aminte și o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare, de un miros plăcut Domnului.
10. Ce va rămâne din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron și al fiilor lui; acesta este un lucru preasfânt între darurile mistuite de foc înaintea Domnului.

Totul fără aluat și cu sare

11. Niciunul din darurile pe care le veți aduce ca jertfă de mâncare înaintea Domnului, să nu fie făcut cu aluat; căci nu trebuie să ardeți nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului.
12. Ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, veți putea să le aduceți Domnului; dar ca dar de mâncare de un miros plăcut, să nu fie aduse pe altar.
13. Toate darurile tale de mâncare să le sărezi cu sare; să nu lași să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea, care este semnul legământului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare.

Pârga

14. Dacă vei aduce Domnului un dar ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, să aduci ca dar de mâncare din cele dintâi roade ale tale, spice coapte de curând, prăjite la foc și boabe noi, pisate.
15. Să torni untdelemn pe ele și să adaugi și tămâie; acesta este un dar de mâncare.
16. Preotul să ardă ca aducere aminte o parte din boabele pisate și din untdelemn, cu toată tămâia. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului.

Capitolul 3

Jertfele de mulțumire

1. Când cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă de mulțumire,
dacă îl va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără cusur, înaintea Domnului.
2. Să pună mâna pe capul dobitocului, să-l înjunghie la ușa Cortului întâlnirii; și preoții, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar de jur împrejur.
3. Din această jertfă de mulțumire să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de măruntaie;
4. cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei și de pe coapse, și prapurul de pe ficat, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi.
5. Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
6. Dacă darul pe care-l aduce ca jertfă de mulțumire Domnului va fi din turmă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără cusur.
7. Dacă va aduce jertfă un miel, să-l aducă înaintea Domnului.
8. Să-și pună mâna pe capul dobitocului și să-l înjunghie înaintea Cortului întâlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
9. Din această jertfă de mulțumire, să aducă o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, și anume: grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface de la osul spinării, grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de măruntaie,
10. cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi.
11. Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc înaintea Domnului.
12. Dacă darul lui va fi o capră, s-o aducă înaintea Domnului.
13. Să-și pună mâna pe capul vitei și s-o înjunghie înaintea Cortului întâlnirii; și fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
14. Apoi din ea să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele,
15. cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi.
16. Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată grăsimea este a Domnului.
17. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile unde veți locui: cu niciun chip să nu mâncați nici grăsime, nici sânge.”

Capitolul 4

Jertfele pentru ispășire

1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
2. „Vorbește copiilor lui Israel și spune:
„Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute, și anume:
3. Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea, și prin aceasta a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un vițel fără cusur, ca jertfă de ispășire pentru păcatul pe care l-a făcut.
4. Să aducă vițelul la ușa Cortului întâlnirii înaintea Domnului, să-și pună mâna pe capul vițelului și să-l înjunghie înaintea Domnului.
5. Preotul care a primit ungerea să ia din sângele vițelului și să-l aducă în Cortul întâlnirii:
6. să-și înmoaie degetul în sânge și să stropească de șapte ori înaintea Domnului, în fața perdelei dinăuntru a Sfântului Locaș.
7. Apoi preotul să ungă cu sânge coarnele altarului pentru tămâia mirositoare care este înaintea Domnului în Cortul întâlnirii; iar tot celălalt sânge al vițelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot care este la ușa Cortului întâlnirii.
8. Să ia toată grăsimea vițelului adus ca jertfă de ispășire, și anume: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele,
9. cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. Preotul să ia aceste părți,
10. cum se iau de la vițelul adus ca jertfă de mulțumire, și să le ardă pe altarul pentru arderile de tot.
11. Dar pielea vițelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele și balega lui,
12. adică tot vițelul care a mai rămas, să-l scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde se aruncă cenușa, și să-l ardă cu lemne pe foc; să fie ars pe grămada de cenușă.

Când toată adunarea a păcătuit

13. Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie și fără să știe, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, și făcându-se astfel vinovată,
14. și dacă păcatul săvârșit s-a descoperit, adunarea să aducă un vițel ca jertfă de ispășire, și anume să-l aducă înaintea Cortului întâlnirii.
15. Bătrânii adunării să-și pună mâinile pe capul vițelului înaintea Domnului și să înjunghie vițelul înaintea Domnului.
16. Preotul care a primit ungerea să aducă din sângele vițelului în Cortul întâlnirii;
17. să-și înmoaie degetul în sânge și să stropească cu el de șapte ori înaintea Domnului, în fața perdelei dinăuntru.
18. Să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în Cortul întâlnirii; și să verse tot sângele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la ușa Cortului întâlnirii.
19. Toată grăsimea vițelului s-o ia și s-o ardă pe altar.
20. Cu vițelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu vițelul adus ca jertfă de ispășire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispășire pentru ei, și li se va ierta.
21. Vițelul rămas să-l scoată apoi afară din tabără și să-l ardă ca și pe vițelul dintâi. Aceasta este o jertfă de ispășire pentru adunare.

Când păcătuiește o căpetenie

22. Dacă o căpetenie a păcătuit, făcând fără voie împotriva uneia din poruncile Domnului Dumnezeului său lucruri care nu trebuie făcute, și s-a făcut astfel vinovat,
23. și ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă un țap fără cusur!
24. Să-și pună mâna pe capul țapului și să-l înjunghie în locul unde se înjunghie arderile de tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă de ispășire.
25. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei de ispășire, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot.
26. Toată grăsimea s-o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulțumire. Astfel va face preotul, pentru căpetenia aceea, ispășirea păcatului lui, și i se va ierta.
27. Dacă cineva din poporul de rând a păcătuit fără voie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, și s-a făcut astfel vinovat,
28. și ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur, pentru păcatul pe care l-a făcut.
29. Să-și pună mâna pe capul jertfei de ispășire și s-o înjunghie în locul unde se înjunghie arderile de tot.
30. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.
31. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulțumire, și s-o ardă pe altar, și ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispășirea pentru omul acesta, și i se va ierta.
32. Dacă va aduce ca jertfă de ispășire un miel, să aducă o parte femeiască fără cusur.
33. Să-și pună mâna pe capul jertfei și s-o înjunghie ca jertfă de ispășire în locul unde se înjunghie arderile de tot.
34. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.
35. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulțumire, și s-o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispășirea păcatului pe care l-a săvârșit, și i se va ierta.

Capitolul 5

Tot jertfele pentru ispășirea păcatelor

1. Când cineva, fiind pus sub jurământ ca martor, va păcătui nespunând ce a văzut sau ce știe, și va cădea astfel sub vină,
2. sau când cineva, fără să știe, se va atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare sălbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casă necurate, fie de hoitul unei târâtoare necurate, și va băga apoi de seamă și se va face astfel vinovat;
3. sau când cineva, fără să ia seama, se va atinge de vreo spurcăciune omenească, de orice spurcăciune care face pe cineva necurat, și va băga de seamă mai târziu și se va face astfel vinovat;
4. sau când cineva, vorbind cu ușurință, jură că are să facă ceva rău sau bine, și nebăgând de seamă la început, bagă de seamă mai târziu, și se va face astfel vinovat:
5. Când cineva deci se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-și mărturisească păcatul.
6. Apoi să aducă lui Dumnezeu ca jertfă de vină, pentru păcatul pe care l-a făcut, o parte femeiască din turmă, și anume, o oaie sau o capră, ca jertfă ispășitoare. Și preotul să facă pentru el ispășirea păcatului lui.
7. Dacă nu va putea să aducă o oaie sau o capră, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui două turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispășire, iar celălalt ca ardere de tot.
8. Să le aducă preotului, care va jertfi întâi pe cea care are să slujească drept jertfă de ispășire. Preotul să-i frângă cu unghia capul de la grumaz, fără să-l despartă;
9. să stropească un perete al altarului cu sângele jertfei de ispășire, iar celălalt sânge să-l stoarcă la picioarele altarului; aceasta este o jertfă de ispășire.
10. Cealaltă pasăre s-o pregătească drept ardere de tot, după rânduielile așezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispășirea păcatului pe care l-a făcut, și i se va ierta.
11. Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, și anume ca dar de ispășire; să nu pună untdelemn pe ea și să n-adauge nici tămâie, căci este un dar de ispășire.
12. S-o aducă la preot, și preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere aminte, și s-o ardă pe altar, ca și pe darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: acesta este un dar de ispășire.
13. Astfel va face preotul pentru omul acela ispășirea păcatului pe care l-a făcut față de unul din aceste lucruri, și i se va ierta. Cealaltă parte care va mai rămâne din darul acesta să fie a preotului, ca și la darul de mâncare.”

Jertfele pentru vină

14. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
15. „Când cineva va face o nelegiuire și va păcătui fără voie față de lucrurile închinate Domnului, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui un berbec fără cusur din turmă, după prețuirea ta în sicli de argint, după siclul Sfântului Locaș.
16. Să mai adauge a cincea parte la prețul lucrului cu care a înșelat Sfântul Locaș și să-l încredințeze preotului. Și preotul să facă ispășire pentru el cu berbecul adus ca jertfă pentru vină, și i se va ierta.
17. Când va păcătui cineva făcând, fără să știe, împotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuie făcute, și se va face vinovat purtându-și astfel vina,
18. să aducă preotului ca jertfă pentru vină un berbec fără cusur, luat din turmă, după prețuirea ta. Și preotul să facă pentru el ispășirea greșelii pe care a făcut-o fără să știe; și i se va ierta.
19. Aceasta este o jertfă pentru vină. Omul acesta se făcuse vinovat față de Domnul.”

Capitolul 6

1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
2. „Când va păcătui cineva și va săvârși o nelegiuire față de Domnul, tăgăduind aproapelui său un lucru încredințat lui, sau dat în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înșela pe aproapele lui,
3. tăgăduind că a găsit un lucru pierdut, sau făcând un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul și păcătuiește;
4. când va păcătui astfel și se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila, sau luat prin înșelăciune, sau încredințat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit,
5. sau lucrul pentru care a făcut un jurământ strâmb – oricare ar fi – să-l dea înapoi întreg, să mai adauge a cincea parte din prețul lui și să-l dea în mâna stăpânului lui, chiar în ziua când își va aduce jertfa lui pentru vină.
6. Iar ca jertfă pentru vină să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec fără cusur, luat din turmă, după prețuirea ta, și să-l dea preotului.
7. Și preotul va face pentru el ispășirea înaintea Domnului, și i se va ierta, oricare ar fi greșeala de care se va fi făcut vinovat.”

Legea arderii de tot

8. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
9. „Dă următoarea poruncă lui Aaron și fiilor săi și zi:
„Iată legea arderii de tot: Arderea de tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea până dimineața, și în felul acesta focul să ardă pe altar.
10. Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-și acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenușa făcută de focul care va mistui arderea de tot de pe altar și s-o verse lângă altar.
11. Apoi să se dezbrace de veșmintele lui și să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenușa afară din tabără, într-un loc curat.
12. Focul să ardă pe altar și să nu se stingă deloc: în fiecare dimineață, preotul să aprindă lemne pe altar, să așeze arderea de tot pe ele și să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulțumire.
13. Focul să ardă necurmat pe altar și să nu se stingă deloc.

Legea darului de mâncare

14. Iată legea darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului.
15. Preotul să ia un pumn din floarea făinii și din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, și s-o ardă pe altar ca aducere aminte, de un miros plăcut Domnului.
16. Aaron și fiii lui să mănânce ce va mai rămâne din darul de mâncare, s-o mănânce fără aluat, într-un loc sfânt, în curtea Cortului întâlnirii.
17. Să n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt, ca și jertfa de ispășire și ca și jertfa pentru vină.
18. Toată partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfințit.”

Darul de mâncare al preotului

19. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
20. „Iată darul pe care îl vor face Domnului Aaron și fiii lui, în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, ca dar de mâncare veșnic, jumătate dimineața și jumătate seara.
21. Să fie pregătită în tigaie cu untdelemn și s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
22. Preotul dintre fiii lui Aaron, care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veșnică înaintea Domnului: să fie arsă întreagă.
23. Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce.”

Legea jertfei de ispășire

24. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
25. „Vorbește lui Aaron și fiilor lui și zi:
„Iată legea jertfei de ispășire: Vita pentru jertfa de ispășire să fie înjunghiată înaintea Domnului în locul unde se înjunghie arderea de tot: ea este un lucru preasfânt.
26. Preotul care va aduce jertfa de ispășire, acela s-o mănânce; și anume, să fie mâncată într-un loc sfânt, în curtea Cortului întâlnirii.
27. Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfințit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veșmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt.
28. Vasul de pământ în care se va fierbe, să se spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat și spălat cu apă.
29. Toată partea bărbătească dintre preoți să mănânce din ea: ea este un lucru preasfânt.
30. Dar să nu se mănânce nicio jertfă de ispășire din al cărei sânge se va aduce în Cortul întâlnirii pentru facerea ispășirii în Sfântul Locaș: ci aceea să fie arsă în foc.

Capitolul 7

Legea jertfei pentru vină

1. Iată legea jertfei pentru vină: ea este un lucru preasfânt.
2. În locul unde se înjunghie arderea de tot, să se înjunghie și vita care slujește ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur.
3. Să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele,
4. cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rărunchi.
5. Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină.
6. Toată partea bărbătească dintre preoți să mănânce din ea; și anume s-o mănânce într-un loc sfânt, căci este un lucru preasfânt.
7. Cu jertfa pentru vină este ca și cu jertfa de ispășire; aceeași lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispășirea.
8. Preotul care va aduce arderea de tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o.
9. Orice jertfă de mâncare, coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie, să fie a preotului care a adus-o.
10. Iar orice jertfă de mâncare, frământată cu untdelemn și uscată, să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca și a celuilalt.

Legea jertfei de mulțumire

11. Iată legea jertfei de mulțumire care se va aduce Domnului.
12. Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă împreună cu jertfa de mulțumire, niște turte nedospite, frământate cu untdelemn, niște plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, și niște turte din floarea de făină, prăjite și frământate cu untdelemn.
13. Pe lângă aceste turte, să aducă și pâine dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă și de mulțumire.
14. Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată, ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropește sângele jertfei de mulțumire.
15. Carnea jertfei de laudă și de mulțumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineața.
16. Dacă aduce cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruințe sau ca dar de bunăvoie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce; iar ce va rămâne din ea să se mănânce a doua zi.
17. Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi să fie ars în foc.
18. Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulțumire, jertfa lui nu va fi primită, și nu se va ține în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urâcios, și oricine va mânca din ea își va purta vina.
19. Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată: ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne;
20. dar acela care, găsindu-se în stare de necurăție, va mânca din carnea jertfei de mulțumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.
21. Și cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune, și va mânca din carnea jertfei de mulțumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.”

Să nu mănânce grăsimea și sângele

22. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
23. „Vorbește copiilor lui Israel și spune:
„Să nu mâncați grăsime de bou, de miel sau de capră.
24. Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâșiat de fiară va putea să fie întrebuințată la orice altceva, numai să n-o mâncați.
25. Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc, va fi nimicit din poporul său.
26. Să nu mâncați sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veți locui.
27. Cine va mânca vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său!”

Darul de mulțumire

28. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
29. „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
„Cine va aduce Domnului jertfa lui de mulțumire, să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulțumire.
30. Să aducă cu mâinile lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului; și anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul ca să-l legene într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
31. Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor lui.
32. Din jertfele voastre de mulțumire, să dați preotului și spata dreaptă aducând-o ca dar luat prin ridicare.
33. Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron, care va aduce sângele și grăsimea jertfei de mulțumire.
34. Căci Eu iau din jertfele de mulțumire, aduse de copiii lui Israel, pieptul care va fi legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat, și spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, și le dau preotului Aaron și fiilor lui, printr-o lege veșnică, pe care o vor păzi întotdeauna copiii lui Israel.
35. Acesta este dreptul pe care li-l va da ungerea lui Aaron și a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfățișați ca să fie în slujba Mea ca preoți.
36. Iată ce poruncește Domnul să le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii lor.”
37. Aceasta este legea arderii de tot, a darului de mâncare, a jertfei de ispășire, a jertfei pentru vină, a închinării în slujba Domnului și a jertfei de mulțumire.
38. Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai, în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-și aducă darurile înaintea Domnului în pustiul Sinai.

Capitolul 8

Sfințirea lui Aaron și a fiilor lui

1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
2. „Ia pe Aaron și pe fiii lui împreună cu el, veșmintele, untdelemnul pentru ungere, vițelul pentru jertfa de ispășire, cei doi berbeci și coșul cu azimele,
3. și cheamă toată adunarea la ușa Cortului întâlnirii.”
4. Moise a făcut cum îi poruncise Domnul; și adunarea s-a strâns la ușa Cortului întâlnirii.
5. Moise a zis adunării: „Iată ce a poruncit Domnul să se facă.”
6. Moise a adus pe Aaron și pe fiii lui și i-a spălat cu apă.
7. A pus tunica pe Aaron, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia și a pus pe el efodul, pe care l-a strâns cu brâul efodului cu care l-a îmbrăcat.
8. I-a pus pieptarul și a pus în pieptar Urim și Tumim.
9. I-a pus mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a așezat placa de aur, cununa împărătească sfântă, cum poruncise lui Moise, Domnul.
10. Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns Sfântul Locaș și toate lucrurile, care erau în el, și le-a sfințit.
11. A stropit cu el altarul de șapte ori și a uns altarul și toate uneltele lui, și ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfințească.
12. Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron și l-a uns, ca să-l sfințească.
13. Moise a adus și pe fiii lui Aaron; i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brâiele și le-a legat scufiile, cum poruncise lui Moise, Domnul.

Vițelul ispășitor și arderea de tot

14. A apropiat apoi vițelul adus ca jertfă de ispășire; și Aaron și fiii lui și-au pus mâinile pe capul vițelului adus ca jertfă de ispășire.
15. Moise l-a înjunghiat, a luat sânge și a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur, și a curățat altarul; celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului și l-a sfințit astfel, făcând ispășire pentru el.
16. A luat apoi toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor, și le-a ars pe altar.
17. Iar cealaltă parte care a mai rămas din vițel, și anume: pielea, carnea și balega le-a ars în foc, afară din tabără, cum poruncise lui Moise, Domnul.
18. A apropiat apoi berbecul pentru arderea de tot; și Aaron și fiii lui și-au pus mâinile pe capul berbecului.
19. Moise l-a înjunghiat și a stropit sângele pe altar de jur împrejur.
20. A tăiat berbecul în bucăți și a ars capul, bucățile și grăsimea.
21. A spălat cu apă măruntaiele și picioarele și a ars tot berbecul pe altar: aceasta a fost arderea de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, cum poruncise lui Moise, Domnul.

Sfințirea în slujba preoției

22. A adus apoi celălalt berbec, adică berbecul pentru închinarea în slujba Domnului; și Aaron și fiii lui și-au pus mâinile pe capul berbecului.
23. Moise a înjunghiat berbecul, a luat din sângele lui și a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept.
24. A adus pe fiii lui Aaron, a pus sânge pe marginea urechii lor drepte, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare de la piciorul lor cel drept, iar sângele rămas l-a stropit pe altar de jur împrejur.
25. A luat grăsimea, coada, toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor și spata dreaptă;
26. a luat de asemenea din coșul cu azime, pus înaintea Domnului, o turtă fără aluat, o turtă de pâine făcută cu untdelemn și o plăcintă, și le-a pus pe grăsime și pe spata dreaptă.
27. Toate aceste lucruri le-a pus în mâinile lui Aaron și în mâinile fiilor săi, și le-a legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
28. Apoi Moise le-a luat din mâinile lor și le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot; aceasta a fost jertfa de închinare în slujba Domnului, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
29. Moise a luat pieptul berbecului de închinare în slujba Domnului și l-a legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise, cum poruncise lui Moise, Domnul.
30. Moise a luat din untdelemnul pentru ungere și din sângele de pe altar; a stropit cu el pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui Aaron și veșmintele lor; și a sfințit astfel pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui Aaron și veșmintele lor împreună cu el.
31. Moise a zis lui Aaron și fiilor lui: „Fierbeți carnea la ușa Cortului întâlnirii; acolo s-o mâncați, împreună cu pâinea care este în coș pentru jertfa de închinare în slujba Domnului, cum am poruncit, zicând: „Aaron și fiii lui s-o mănânce.”
32. Iar partea care va mai rămâne din carne și din pâine s-o ardeți în foc.
33. Timp de șapte zile, să nu ieșiți deloc din ușa Cortului întâlnirii, până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului; căci șapte zile se vor întrebuința pentru închinarea voastră în slujba Domnului.
34. Ce s-a făcut azi, Domnul a poruncit să se facă și de acum încolo ca ispășire pentru voi.
35. Să rămâneți dar șapte zile la ușa Cortului întâlnirii, zi și noapte, și să păziți poruncile Domnului, ca să nu muriți; căci așa mi s-a poruncit!
36. Aaron și fiii lui au făcut toate cele poruncite de Domnul prin Moise.

Capitolul 9

Jertfele lui Aaron și fiilor lui

1. În ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron și pe fiii lui și pe bătrânii lui Israel.
2. Și a zis lui Aaron: „Ia un vițel pentru jertfa de ispășire și un berbec pentru arderea de tot, amândoi fără cusur, și adu-i înaintea Domnului.
3. Să vorbești copiilor lui Israel și să le spui: „Luați un țap pentru jertfa de ispășire, un vițel și un miel de un an și fără cusur pentru arderea de tot;
4. un taur și un berbec pentru jertfa de mulțumire, ca să-i jertfiți înaintea Domnului, și un dar de mâncare frământat cu untdelemn. Căci azi vi Se va arăta Domnul.”
5. Ei au adus înaintea Cortului întâlnirii tot ce poruncise Moise; și toată adunarea s-a apropiat și a stat înaintea Domnului.
6. Moise a zis: „Să faceți ce a poruncit Domnul; și vi se va arăta slava Domnului.”
7. Moise a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar; adu-ți jertfa ta de ispășire și arderea ta de tot și fă ispășire pentru tine și pentru popor; adu și jertfa poporului și fă ispășire pentru el, cum a poruncit Domnul.”
8. Aaron s-a apropiat de altar și a înjunghiat vițelul pentru jertfa lui de ispășire.
9. Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el; el și-a înmuiat degetul în sânge, a uns coarnele altarului, iar celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului.
10. A ars pe altar grăsimea, rărunchii și prapurul ficatului de la vițelul pentru jertfa de ispășire, cum poruncise lui Moise, Domnul.
11. Iar carnea și pielea le-a ars în foc, afară din tabără.
12. A înjunghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el, și el l-a stropit pe altar de jur împrejur.
13. I-au adus și arderea de tot tăiată în bucăți, cu cap cu tot, și le-a ars pe altar.
14. A spălat măruntaiele și picioarele și le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot.
15. În urmă, a adus jertfa pentru popor. A luat țapul pentru jertfa de ispășire a poporului, l-a înjunghiat și l-a adus jertfă de ispășire, ca și pe cea dintâi jertfă.
16. A adus apoi arderea de tot și a jertfit-o, după rânduielile așezate.
17. A adus și jertfa de mâncare, a umplut un pumn din ea și a ars-o pe altar, afară de arderea de tot de dimineață.
18. A înjunghiat apoi taurul și berbecul, ca jertfă de mulțumire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sângele la el, și el l-a stropit pe altar de jur împrejur.
19. I-au adus apoi grăsimea taurului și a berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, rărunchii și prapurul ficatului;
20. au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor, și el a ars grăsimile pe altar.
21. Aaron a legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului, piepturile și spata dreaptă, cum poruncise lui Moise, Domnul.

Foc din cer

22. Aaron și-a ridicat mâinile spre popor și l-a binecuvântat. Apoi, după ce a adus jertfa de ispășire, arderea de tot și jertfa de mulțumire, s-a coborât.
23. Moise și Aaron au intrat în Cortul întâlnirii. Când au ieșit din el, au binecuvântat poporul. Și slava Domnului s-a arătat întregului popor.
24. Un foc a ieșit dinaintea Domnului și a mistuit pe altar arderea de tot și grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie și s-au aruncat cu fața la pământ.

Capitolul 10

Doi fii ai lui Aaron arși

1. Fiii lui Aaron, Nadab și Abihu, și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea și au pus tămâie pe foc; și au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.
2. Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului.
3. Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: „Voi fi sfințit de cei ce se apropie de Mine și voi fi proslăvit în fața întregului popor.” Aaron a tăcut.
4. Și Moise a chemat pe Mișael și Elțafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, și le-a zis: „Apropiați-vă, scoateți pe frații voștri din Sfântul Locaș și duceți-i afară din tabără.”
5. Ei s-au apropiat și i-au scos afară din tabără, îmbrăcați în tunicile lor, cum zisese Moise.
6. Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, fiii lui Aaron: „Să nu vă descoperiți capetele și să nu vă rupeți hainele, ca nu cumva să muriți și să Se mânie Domnul împotriva întregii adunări. Lăsați pe frații voștri, pe toată casa lui Israel, să plângă arderea care a venit de la Domnul.
7. Voi să nu ieșiți din ușa Cortului întâlnirii, ca să nu muriți; căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi.” Ei au făcut cum zisese Moise.

Părțile cuvenite lui Aaron și fiilor lui

8. Domnul a vorbit lui Aaron și a zis:
9. „Tu și fiii tăi împreună cu tine să nu beți vin, nici băutură amețitoare, când veți intra în Cortul întâlnirii, ca să nu muriți: aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii voștri,
10. ca să puteți deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat,
11. și să puteți învăța pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul prin Moise.”
12. Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, cei doi fii care mai rămăseseră lui Aaron: „Luați partea din darul de mâncare rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului și mâncați-o fără aluat lângă altar: căci este un lucru preasfânt.
13. S-o mâncați într-un loc sfânt; acesta este dreptul tău și dreptul fiilor tăi, ca parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului; căci așa mi-a fost poruncit.
14. Să mâncați de asemenea într-un loc curat, tu, fiii tăi și fiicele tale împreună cu tine, pieptul care a fost legănat într-o parte și alta și spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare; căci ele vă sunt date, ca un drept cuvenit ție și ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulțumire ale copiilor lui Israel.
15. Împreună cu grăsimile rânduite să fie mistuite de foc, ei vor aduce spata, adusă ca jertfă prin ridicare, și pieptul care se leagănă într-o parte și alta înaintea Domnului; ele vor fi ale tale și ale fiilor tăi împreună cu tine, printr-o lege veșnică, așa cum a poruncit Domnul.”
16. Moise a căutat țapul adus ca jertfă de ispășire; și iată că fusese ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar și Itamar, fiii care mai rămăseseră lui Aaron, și a zis:
17. „Pentru ce n-ați mâncat jertfa de ispășire într-un loc sfânt? Ea este un lucru preasfânt; și Domnul v-a dat-o ca să purtați nelegiuirea adunării și să faceți ispășire pentru ea înaintea Domnului.
18. Iată că sângele jertfei n-a fost dus înăuntrul Sfântului Locaș; trebuia s-o mâncați în Sfântul Locaș, cum am poruncit.”
19. Aaron a răspuns lui Moise: „Iată, ei și-au adus azi jertfa de ispășire și arderea lor de tot înaintea Domnului; și, după cele ce mi s-au întâmplat, dacă aș fi mâncat azi jertfa de ispășire, ar fi fost bine oare înaintea Domnului?”
20. Moise a auzit și a fost mulțumit cu aceste cuvinte.

Capitolul 11

Dobitoacele curate și necurate

1. Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și le-a zis:
2. „Vorbiți copiilor lui Israel și spuneți-le:
„Iată dobitoacele pe care le veți mânca dintre toate dobitoacele de pe pământ:
3. Să mâncați orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărțită și rumegă.
4. Dar să nu mâncați din cele ce rumegă numai sau care au numai unghia despicată. Astfel, să nu mâncați cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată: s-o priviți ca necurată.
5. Să nu mâncați iepurele de casă, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviți ca necurat.
6. Să nu mâncați iepurele, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviți ca necurat.
7. Să nu mâncați porcul, care are unghia despicată și copita despărțită, dar nu rumegă: să-l priviți ca necurat.
8. Să nu mâncați din carnea lor și să nu vă atingeți de trupurile lor moarte: să le priviți ca necurate.
9. Iată viețuitoarele pe care să le mâncați dintre toate cele ce sunt în ape. Să mâncați din toate cele ce au aripi (înotătoare) și solzi și care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri.
10. Dar să priviți ca o urâciune pe toate cele ce n-au aripi și solzi, din tot ce mișună în ape și tot ce trăiește în ape, fie în mări, fie în râuri.
11. Să le priviți ca o urâciune, să nu mâncați din carnea lor, și trupurile lor moarte să le priviți ca o urâciune.
12. Să priviți ca o urâciune pe toate cele care n-au aripi și solzi în ape.
13. Iată dintre păsări, cele pe care le veți privi ca o urâciune și din care să nu mâncați: vulturul, gripsorul și vulturul de mare;
14. șorecarul, șoimul și tot ce este din neamul lui;
15. corbul și toate soiurile lui;
16. struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și tot ce ține de neamul lui;
17. huhurezul, eretele și cocostârcul;
18. lebăda, pelicanul și corbul de mare;
19. barza, bâtlanul și ce este din neamul lui, pupăza și liliacul.
20. Să priviți ca o urâciune orice târâtoare care zboară și umblă pe patru picioare.
21. Dar dintre toate târâtoarele care zboară și umblă pe patru picioare, să mâncați pe cele ce au fluierul picioarelor dinapoi mai lung ca să poată sări pe pământ.
22. Iată pe care să le mâncați: lăcusta, lăcusta Solam, lăcusta Hargol și lăcusta Hagab, după soiurile lor.
23. Pe toate celelalte târâtoare care zboară și care au patru picioare să le priviți ca o urâciune.
24. Ele vă vor face necurați: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara,
25. și oricine va purta trupurile lor moarte să-și spele hainele și va fi necurat până seara.
26. Să priviți ca necurat orice dobitoc cu unghia despicată, dar care n-are copita despărțită și nu rumegă: oricine se va atinge de el va fi necurat.
27. Să priviți ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare care umblă pe labele lor: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara;
28. și oricine le va purta trupurile moarte își va spăla hainele și va fi necurat până seara. Să le priviți ca necurate.
29. Iată, din vietățile care se târăsc pe pământ, cele pe care le veți privi ca necurate: cârtița, șoarecele și șopârla, după soiurile lor;
30. ariciul, broasca, broasca țestoasă, melcul și cameleonul.
31. Să le priviți ca necurate dintre toate târâtoarele: oricine se va atinge de ele moarte va fi necurat până seara.
32. Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat, fie vas de lemn, fie haină, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se întrebuințează la ceva; să fie pus în apă și va rămâne necurat până seara; după aceea va fi curat.
33. Tot ce se va găsi într-un vas de pământ în care va cădea ceva din aceste trupuri moarte va fi necurat, și veți sparge vasul.
34. Orice lucru de mâncare pe care va cădea ceva din apa aceasta va fi necurat; și orice băutură care se întrebuințează la băut, oricare ar fi vasul în care se va găsi, va fi necurată.
35. Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat; cuptorul și vatra să se dărâme: vor fi necurate, și le veți privi ca necurate.
36. Numai izvoarele și fântânile, care alcătuiesc grămezi de ape, vor rămâne curate; dar cine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat.
37. Dacă se întâmplă să cadă ceva din trupurile lor moarte pe o sămânță care trebuie semănată, ea va rămâne curată.
38. Dar dacă se pusese apă pe sămânță și cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurată.
39. Dacă moare una din vitele care vă slujesc ca hrană, cine se va atinge de trupul ei mort va fi necurat până seara;
40. cine va mânca din trupul ei mort își va spăla hainele și va fi necurat până seara; și cine va purta trupul ei mort își va spăla hainele și va fi necurat până seara.
41. Pe orice târâtoare care se târăște pe pământ s-o priviți ca necurată; să nu se mănânce.
42. Din toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, din toate cele ce se târăsc pe pântece să nu mâncați; nici din toate cele ce umblă pe patru picioare sau pe un mare număr de picioare; ci să le priviți ca o urâciune.
43. Să nu vă faceți urâcioși prin toate aceste târâtoare care se târăsc; să nu vă faceți necurați prin ele, să nu vă spurcați prin ele.
44. Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; voi să vă sfințiți și fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceți necurați prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ.
45. Căci Eu sunt Domnul, care v-am scos din țara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru, și să fiți sfinți; căci Eu sunt sfânt.
46. Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, păsările, toate viețuitoarele care se mișcă în ape și toate vietățile care se târăsc pe pământ,
47. ca să faceți deosebire între ce este necurat și ce este curat, între dobitocul care se mănâncă și dobitocul care nu se mănâncă.”

Capitolul 12

Curățirea femeilor după naștere

1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
2. „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
„Când o femeie va rămâne însărcinată și va naște un copil de parte bărbătească, să fie necurată șapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei.
3. În ziua a opta, copilul să fie tăiat împrejur.
4. Femeia să mai rămână încă treizeci și trei de zile ca să se curețe de sângele ei; să nu se atingă de niciun lucru sfânt și să nu se ducă la Sfântul Locaș, până nu se vor împlini zilele curățării ei.
5. Dacă naște o fată, să fie necurată două săptămâni, ca pe vremea când i-a venit sorocul; și să rămână șaizeci și șase de zile ca să se curețe de sângele ei.
6. Când se vor împlini zilele curățării ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la ușa Cortului întâlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot și un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispășire.
7. Preotul să le jertfească înaintea Domnului și să facă ispășire pentru ea; și astfel ea va fi curățată de scurgerea sângelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naște un băiat sau o fată.
8. Dacă nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea de tot, altul pentru jertfa de ispășire. Preotul să facă ispășire pentru ea, și va fi curată.”

Capitolul 13

Lepra de oameni

1. Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis:
2. „Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine, sau o pată albă care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii lui, care sunt preoți.
3. Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s-a făcut alb și dacă rana se arată mai adâncă decât pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea să declare pe omul acela necurat.
4. Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă, care nu se arată mai adâncă decât pielea, și dacă părul nu s-a făcut alb, preotul să închidă șapte zile pe cel cu rana.
5. A șaptea zi preotul să-l cerceteze iarăși. Dacă i se pare că rana a stat pe loc și nu s-a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă șapte zile.
6. Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a șaptea. Dacă rana a mai scăzut și nu s-a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-și spele hainele, și va fi curat.
7. Dar dacă pecinginea s-a întins pe piele, după ce s-a arătat el preotului și după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă o dată cercetării preotului.
8. Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră.
9. Când se va arăta o rană de lepră pe un om, să-l aducă la preot.
10. Preotul să-l cerceteze. Și dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească, și în umflătură este și o urmă de carne vie,
11. atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, căci este necurat.
12. Dacă lepra va face o spuzeală pe piele și va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap până în picioare, pretutindeni pe unde-și va arunca preotul privirile,
13. preotul să-l cerceteze; și dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana: fiindcă s-a făcut toată albă, el este curat.
14. Dar în ziua când se va vedea în el carne vie, va fi necurat;
15. când preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră.
16. Dacă se schimbă carnea vie și se face albă, să se ducă la preot;
17. preotul să-l cerceteze, și dacă rana s-a făcut albă, preotul să declare curat pe cel cu rana: el este curat.
18. Când un om va avea pe pielea trupului său o bubă care a fost tămăduită,
19. și pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roșiatic, omul acela să se arate preotului.
20. Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adâncă decât pielea și dacă părul s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă.
21. Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea și că a mai scăzut, să închidă pe omul acela șapte zile.
22. Dacă s-a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
23. Dar dacă pata a rămas pe loc și nu s-a întins, este semnul rănii uscate unde a fost buba; preotul să-l declare curat.
24. Când un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc, și se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roșiatic,
25. preotul să-l cerceteze. Dacă părul din pată s-a făcut alb, și ea pare mai adâncă decât pielea, este lepră, care a dat în arsură; preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră.
26. Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea și că a mai scăzut, să închidă pe omul acela șapte zile.
27. Preotul să-l cerceteze a șaptea zi. Și dacă pata s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
28. Dar dacă pata a rămas pe loc, nu s-a întins pe piele și a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii.
29. Când un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau la barbă,
30. preotul să cerceteze rana. Dacă pare mai adâncă decât pielea și are păr gălbui și subțire, preotul să declare pe omul acela necurat: este râie de cap, este lepră de cap sau de barbă.
31. Dacă preotul vede că rana râiei nu pare mai adâncă decât pielea și n-are păr negru, să închidă șapte zile pe cel cu rana de râie la cap.
32. Preotul să cerceteze rana a șaptea zi. Dacă râia nu s-a întins, dacă n-are păr gălbui și dacă nu pare mai adâncă decât pielea,
33. cel cu râia la cap să se radă, dar să nu radă locul unde este râia; și preotul să-l închidă a doua oară șapte zile.
34. Preotul să cerceteze râia a șaptea zi. Dacă râia nu s-a întins pe piele și nu pare mai adâncă decât pielea, preotul să-l declare curat; el să-și spele hainele și va fi curat.
35. Dar dacă râia s-a întins pe piele, după ce a fost declarat curat,
36. preotul să-l cerceteze. Și dacă râia s-a întins pe piele, preotul n-are să mai caute să vadă dacă are păr gălbui: este necurat.
37. Dacă i se pare că râia a stat pe loc și că din ea a crescut păr negru, râia este vindecată: este curat, și preotul să-l declare curat.
38. Când un bărbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, și anume pete albe,
39. preotul să-l cerceteze. Dacă pe pielea trupului lui sunt pete de un alb gălbui, acestea nu sunt decât niște pete care au făcut spuzeală pe piele: este curat.
40. Când unui om îi va cădea părul de pe cap, este pleșuv: este curat.
41. Dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este pleșuv în partea dinainte: este curat.
42. Dar dacă în partea pleșuvă dinainte sau dinapoi este o rană de un alb roșiatic, este lepră, care a făcut spuzeală în partea pleșuvă dinainte sau dinapoi.
43. Preotul să-l cerceteze. Dacă în partea pleșuvă dinapoi sau dinainte este o umflătură de rană de un alb roșiatic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului,
44. este lepros, este necurat: preotul să-l declare necurat; rana lui este pe cap.
45. Leprosul atins de această rană să-și poarte hainele sfâșiate și să umble cu capul gol; să-și acopere barba și să strige: „Necurat! Necurat!”
46. Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat! Să locuiască singur; locuința lui să fie afară din tabără.

Semnele leprei de pe haine

47. Când se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lână, fie haină de in,
48. în urzeală sau în bătătură de in sau de lână, pe o piele sau pe vreun lucru de piele,
49. și rana va fi verzuie sau roșiatică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră și trebuie arătată preotului.
50. Preotul să cerceteze rana și să închidă șapte zile lucrul cu rana.
51. Să cerceteze a șaptea zi rana. Dacă rana s-a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rană de lepră învechită: lucrul acela este necurat.
52. Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lână sau de in, sau lucrul de piele pe care se găsește rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc.
53. Dar dacă preotul vede că rana nu s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe lucrul acela de piele,
54. să poruncească să se spele partea atinsă de rană și să-l închidă a doua oară șapte zile.
55. Preotul să cerceteze rana, după ce se va spăla. Și dacă rana nu și-a schimbat înfățișarea și nu s-a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din față sau din dos a fost roasă.
56. Dacă preotul vede că rana a mai scăzut, după ce a fost spălată, s-o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură.
57. Și dacă se mai ivește pe haină, în urzeală sau în bătătură, sau pe lucrul de piele, înseamnă că este o spuzeală de lepră: lucrul atins de rană să fie ars în foc.
58. Haina, urzeala sau bătătura, sau vreun lucru de piele, care a fost spălat, și de unde a pierit rana, să se mai spele a doua oară și va fi curat.
59. Aceasta este legea privitoare la rana leprei, când lovește hainele de lână sau de in, urzeala sau bătătura, sau un lucru oarecare de piele, și după care vor fi declarate curate sau necurate.”

Capitolul 14

Curățirea leprei de pe om

1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
2. „Iată care va fi legea cu privire la cel lepros, în ziua curățării lui. Să-l aducă înaintea preotului.
3. Preotul să iasă afară din tabără și să cerceteze pe cel lepros. Dacă leprosul este tămăduit de rana leprei,
4. preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curățat, două păsări vii și curate, lemn de cedru, cârmâz și isop.
5. Preotul să poruncească să se înjunghie una din aceste păsări într-un vas de pământ, în apă curgătoare.
6. Să ia pasărea cea vie, lemnul de cedru, cârmâzul și isopul, și să le înmoaie împreună cu pasărea cea vie în sângele păsării înjunghiate în apa curgătoare.
7. Să stropească de șapte ori pe cel ce trebuie curățat de lepră. Apoi să-l declare curat și să dea drumul păsării celei vii pe câmp.
8. Cel ce se curăță trebuie să-și spele hainele, să-și radă tot părul și să se scalde în apă; și va fi curat. În urmă va putea să intre în tabără, dar să rămână șapte zile afară din Cort.
9. În ziua a șaptea, să-și radă tot părul, capul, barba și sprâncenele: tot părul să și-l radă; să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă, și va fi curat.
10. A opta zi, să ia doi miei fără cusur și o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă de floarea făinii, ca dar de mâncare frământat cu untdelemn, și un loga de untdelemn.
aSau: pahar
11. Preotul care face curățarea să aducă înaintea Domnului pe omul care se curăță și toate lucrurile acestea, la ușa Cortului întâlnirii.
12. Preotul să ia unul din miei și să-l aducă jertfă pentru vină, împreună cu logul de untdelemn; să le legene într-o parte și într-alta înaintea Domnului, ca dar legănat.
13. Să înjunghie mielul în locul unde se înjunghie jertfele de ispășire și arderile de tot, adică în Locul Sfânt; căci, la jertfa pentru vină, ca și la jertfa de ispășire, dobitocul pentru jertfă va fi al preotului: el este un lucru preasfânt.
14. Preotul să ia din sângele jertfei de ispășire; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăță, pe degetul cel mare de la mâna dreaptă a lui și pe degetul cel mare de la piciorul drept.
15. Preotul să ia untdelemn din log și să toarne în palma mâinii stângi.
16. Preotul să-și înmoaie degetul mâinii drepte în untdelemnul din palma mâinii stângi și să stropească din untdelemn de șapte ori cu degetul înaintea Domnului.
17. Din untdelemnul care-i mai rămâne în mână, preotul să pună pe (moalele) marginea urechii drepte a celui ce se curăță, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare al piciorului drept, deasupra sângelui de la jertfa pentru vină.
18. Iar untdelemnul care-i mai rămâne în mână, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăță; și preotul să facă ispășire pentru el înaintea Domnului.
19. Apoi preotul să aducă jertfa de ispășire; și să facă ispășire pentru cel ce se curăță de întinăciunea lui. În urmă să înjunghie arderea de tot.
20. Preotul să aducă pe altar arderea de tot și darul de mâncare; și să facă ispășire pentru omul acesta, și va fi curat.
21. Dacă este sărac și nu poate să aducă toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel, care să fie adus ca jertfă pentru vină, după ce a fost legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat, și să facă ispășire pentru el. Să ia o zecime din floarea făinii frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare, și un log de untdelemn.
22. Să ia și două turturele sau doi pui de porumbel, după mijloacele lui, unul ca jertfă de ispășire, celălalt ca ardere de tot.
23. În ziua a opta, să aducă pentru curățarea lui toate aceste lucruri la preot, la ușa Cortului întâlnirii, înaintea Domnului.
24. Preotul să ia mielul pentru jertfa de vină și logul cu untdelemn; și să le legene într-o parte și într-alta, ca dar legănat, înaintea Domnului.
25. Să înjunghie mielul jertfei pentru vină. Preotul să ia din sângele jertfei pentru vină; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăță, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare al piciorului drept.
26. Preotul să toarne untdelemn în palma mâinii stângi.
27. Preotul să stropească de șapte ori cu degetul de la mâna dreaptă, înaintea Domnului, din untdelemnul care este în mâna stângă a lui.
28. Iar din untdelemnul din mâna lui, preotul să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăță, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare al piciorului drept, în locul unde a pus din sângele jertfei pentru vină.
29. Ce mai rămâne din untdelemn în mână, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăță, ca să facă ispășire pentru el înaintea Domnului.
30. Apoi să aducă una din turturele sau un pui de porumbel, cum va putea,
31. unul ca jertfă de ispășire, și altul ca ardere de tot, împreună cu darul de mâncare; și preotul să facă ispășire înaintea Domnului pentru cel ce se curăță.
32. Aceasta este legea pentru curățarea celui ce are o rană de lepră și nu poate să aducă tot ce este rânduit pentru curățarea lui.”

Curățirea leprei de pe case

33. Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis:
34. „După ce veți intra în țara Canaanului, pe care v-o dau în stăpânire, dacă voi trimite o rană de lepră pe vreo casă din țara pe care o veți stăpâni,
35. cel cu casa să se ducă să spună preotului și să zică: „Mi se pare că este ceva ca o rană în casa mea.”
36. Preotul, înainte de a intra ca să cerceteze rana, să poruncească să se deșerte casa, ca nu cumva tot ce este în ea să se facă necurat. După aceea să intre preotul și să cerceteze casa.
37. Preotul să cerceteze rana. Dacă vede că pe zidurile casei sunt niște gropișoare verzui sau roșiatice, părând mai adânci decât zidul,
38. să iasă din casă și, când va ajunge la ușă, să pună să încuie casa șapte zile.
39. În ziua a șaptea, preotul să se întoarcă în ea. Și dacă va vedea că rana s-a întins pe zidurile casei,
40. să poruncească să se scoată pietrele atinse de rană și să le arunce afară din cetate, într-un loc necurat.
41. Să pună să răzuiască toată partea dinăuntru a casei, și tencuiala răzuită să se arunce afară din cetate, într-un loc necurat.
42. Să ia alte pietre și să le pună în locul celor dintâi; și să se ia altă tencuială ca să se tencuiască din nou casa.
43. Dacă rana se va întoarce și va izbucni din nou în casă, după ce au scos pietrele, după ce au răzuit și tencuit din nou casa,
44. preotul să se întoarcă în ea. Și dacă vede că rana s-a întins în casă, este o lepră învechită în casă: casa este necurată.
45. Să dărâme casa, lemnele și toată tencuiala casei; și să scoată aceste lucruri afară din cetate, într-un loc necurat.
46. Cine va intra în casă în tot timpul când era închisă va fi necurat până seara.
47. Cine se va culca în casă să-și spele hainele. Cine va mânca în casă de asemenea să-și spele hainele.
48. Dacă preotul, care s-a întors în casă, vede că rana nu s-a întins, după ce a fost tencuită din nou casa, să declare casa curată, căci rana este vindecată.
49. Pentru curățarea casei să ia două păsări, lemn de cedru, cârmâz și isop.
50. Să înjunghie una din păsări într-un vas de pământ, într-o apă curgătoare.
51. Să ia lemnul de cedru, isopul, cârmâzul și pasărea cea vie; să le înmoaie în sângele păsării înjunghiate și în apa curgătoare și să stropească de șapte ori casa.
52. Să curețe casa cu sângele păsării, cu apa curgătoare, cu pasărea cea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul și cârmâzul.
53. Să dea drumul păsării celei vii afară din cetate, pe câmp. Să facă astfel ispășire pentru casă, și ea va fi curată.
54. Aceasta este legea pentru orice rană de lepră și pentru râia de cap,
55. pentru lepra de pe haine și de pe case,
56. pentru umflături, pentru pecingini și pentru pete:
57. ea arată când un lucru este necurat și când este curat. Aceasta este legea pentru lepră.”

Capitolul 15

Necurățiile bărbatului

1. Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis:
2. „Vorbiți copiilor lui Israel și spuneți-le:
„Orice om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat.
3. Din pricina scurgerii lui este necurat: fie că trupul lui lasă să se facă scurgerea, fie că o oprește, este necurat.
4. Orice pat în care se va culca va fi necurat; și orice lucru pe care va ședea va fi necurat.
5. Cine se va atinge de patul lui să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
6. Cine va ședea pe lucrul pe care a șezut el să-și spele hainele, să se scalde în apă, și să fie necurat până seara.
7. Cine se va atinge de trupul lui să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
8. Dacă omul acela scuipă pe un om curat, acesta să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
9. Orice șa pe care va călări el va fi necurată.
10. Cine se va atinge de vreun lucru care a fost sub el va fi necurat până seara; și cine va ridica lucrul acela să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
11. Cine va fi atins de cel cu scurgerea și nu-și va spăla mâinile în apă să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
12. Orice vas de pământ care va fi atins de el să fie spart, și orice vas de lemn să fie spălat în apă.
13. După ce va fi curățat de scurgerea lui, omul acela să numere șapte zile pentru curățarea lui; să-și spele hainele, să-și scalde trupul în apă curgătoare, și va fi curat.
14. În ziua a opta, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, să se ducă înaintea Domnului, la ușa Cortului întâlnirii, și să-i dea preotului.
15. Preotul să-i aducă unul ca jertfă de ispășire, și celălalt ca ardere de tot; și preotul să facă ispășire pentru el înaintea Domnului, pentru scurgerea lui.
16. Omul care va avea o scurgere a seminței în somn să-și scalde tot trupul în apă, și va fi necurat până seara.
17. Orice haină și orice piele care vor fi atinse de scurgerea lui vor fi spălate cu apă, și vor fi necurate până seara.
18. Dacă o femeie s-a culcat cu un astfel de om, să se scalde amândoi în apă, și vor fi necurați până seara.

Necurăția femeii

19. Femeia care va avea o scurgere, și anume o scurgere de sânge din trupul ei, să rămână șapte zile în necurăția ei. Oricine se va atinge de ea va fi necurat până seara.
20. Orice pat în care se va culca ea în timpul necurăției ei va fi necurat; și orice lucru pe care va ședea ea va fi necurat.
21. Oricine se va atinge de patul ei să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
22. Oricine se va atinge de un lucru pe care a șezut ea să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
23. Dacă este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a șezut ea, cine se va atinge de lucrul acela va fi necurat până seara.
24. Dacă se culcă cineva cu ea și vine peste el necurăția femeii aceleia, el va fi necurat timp de șapte zile, și orice pat în care se va culca va fi necurat.
25. Femeia care va avea o scurgere de sânge timp de mai multe zile, afară de soroacele ei obișnuite, sau a cărei scurgere va ține mai mult ca de obicei, va fi necurată tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea când îi vine sorocul.
26. Orice pat în care se va culca în timpul cât va ține scurgerea aceasta va fi ca și patul din timpul când ea este la scurgerea de la soroc; și orice lucru pe care va ședea va fi necurat ca atunci când este ea la scurgerea de la soroc.
27. Oricine se va atinge de ele va fi necurat; să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
28. După ce va fi curățată de scurgerea ei, să numere șapte zile, și apoi va fi curată.
29. A opta zi, să ia două turturele sau doi pui de porumbel și să-i ducă preotului, la ușa Cortului întâlnirii.
30. Preotul să aducă unul ca jertfă de ispășire, și altul ca ardere de tot; și preotul să facă ispășire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea care o făcea necurată.
31. Așa să îndepărtați pe copiii lui Israel de necurățiile lor, ca să nu moară din pricina necurățiilor lor, dacă pângăresc Cortul Meu, care este în mijlocul lor.
32. Aceasta este legea pentru cel ce are o scurgere sau este întinat printr-o lepădare de sămânță în somn,
33. pentru cea care este la scurgerea de la soroc, pentru bărbatul sau femeia care are o scurgere și pentru bărbatul care se culcă cu o femeie necurată.”

Capitolul 16

Legea pentru sărbătoarea de peste an a ispășirii

1. Domnul a vorbit lui Moise, după moartea celor doi fii ai lui Aaron, morți când s-au înfățișat înaintea Domnului.
2. Domnul a zis lui Moise: „Vorbește fratelui tău, Aaron, și spune-i să nu intre în tot timpul în Sfântul Locaș, dincolo de perdeaua dinăuntru, înaintea capacului ispășirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispășirii Mă voi arăta în nor.
3. Iată cum să intre Aaron în Sfântul Locaș: Să ia un vițel pentru jertfa de ispășire și un berbec pentru arderea de tot.
4. Să se îmbrace cu tunica sfințită de in și să-și pună pe trup izmenele de in; să se încingă cu brâul de in și să-și acopere capul cu mitra de in; acestea sunt veșmintele sfințite, cu care se va îmbrăca el după ce își va spăla trupul în apă.
5. Să ia de la adunarea copiilor lui Israel doi țapi pentru jertfa de ispășire și un berbec pentru arderea de tot.
6. Aaron să-și aducă vițelul lui pentru jertfa de ispășire și să facă ispășire pentru el și pentru casa lui.
7. Să ia cei doi țapi și să-i pună înaintea Domnului, la ușa Cortului întâlnirii.
8. Aaron să arunce sorți pentru cei doi țapi: un sorț pentru Domnul și un sorț pentru Azazel.
9. Aaron să ia țapul care a ieșit la sorți pentru Domnul și să-l aducă jertfă de ispășire.
10. Iar țapul care a ieșit la sorți pentru Azazel să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispășirii, și să i se dea drumul în pustiu pentru Azazel.
11. Aaron să-și aducă vițelul lui pentru jertfa de ispășire și să facă ispășire pentru el și pentru casa lui. Să-și înjunghie vițelul pentru jertfa lui de ispășire.
12. Să ia o cădelniță plină cu cărbuni aprinși de pe altarul dinaintea Domnului și doi pumni de tămâie mirositoare pisată mărunt; să ducă aceste lucruri dincolo de perdeaua dinăuntru;
13. să pună tămâia pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tămâie să acopere capacul ispășirii de pe chivotul mărturiei, și astfel nu va muri.
14. Să ia din sângele vițelului și să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispășirii spre răsărit; să stropească din sânge de șapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispășirii.
15. Să înjunghie țapul adus ca jertfă de ispășire pentru popor și să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele vițelului, să stropească cu el spre capacul ispășirii și înaintea capacului ispășirii.
16. Astfel să facă ispășire pentru Sfântul Locaș, pentru necurățiile copiilor lui Israel și pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurățiilor lor.
17. Să nu fie nimeni în Cortul întâlnirii când va intra Aaron să facă ispășirea în Sfântul Locaș, până va ieși din el. Să facă ispășire pentru el și pentru casa lui și pentru toată adunarea lui Israel.
18. După ce va ieși, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului și să facă ispășire pentru altar; să ia din sângele vițelului și țapului și să pună pe coarnele altarului de jur împrejur.
19. Să stropească pe altar cu degetul lui de șapte ori din sânge, și astfel să-l curețe și să-l sfințească de necurățiile copiilor lui Israel.

Țapul pentru Azazel

20. Când va isprăvi de făcut ispășirea pentru Sfântul Locaș, pentru Cortul întâlnirii și pentru altar, să aducă țapul cel viu.
21. Aaron să-și pună amândouă mâinile pe capul țapului celui viu și să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel și toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul țapului, apoi să-l izgonească în pustiu, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta.
22. Țapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustiu să-i dea drumul.
23. Aaron să intre în Cortul întâlnirii; să-și lepede veșmintele de in, pe care le îmbrăcase la intrarea în Sfântul Locaș, și să le pună acolo.
24. Să-și spele trupul cu apă într-un loc sfânt și să-și ia din nou veșmintele. Apoi să iasă afară, să-și aducă arderea lui de tot și arderea de tot a poporului și să facă ispășire pentru el și pentru popor.
25. Iar grăsimea jertfei de ispășire s-o ardă pe altar.
26. Cel ce va izgoni țapul pentru Azazel să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă; după aceea să intre iarăși în tabără.
27. Să scoată afară din tabără vițelul ispășitor și țapul ispășitor, al căror sânge a fost dus în Sfântul Locaș pentru facerea ispășirii, și să le ardă în foc pieile, carnea și balega.
28. Cel ce le va arde să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă; după aceea să intre iarăși în tabără.

Sărbătoarea ispășirii

29. Aceasta să vă fie o lege veșnică: în luna a șaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriți sufletele, să nu faceți nicio lucrare, nici băștinașul, nici străinul care locuiește în mijlocul vostru.
30. Căci în ziua aceasta se va face ispășire pentru voi ca să vă curățați: veți fi curățați de toate păcatele voastre înaintea Domnului.
31. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, în care să vă smeriți sufletele. Aceasta să fie o lege veșnică.
32. Ispășirea să fie făcută de preotul care a primit ungerea și care a fost închinat în slujba Domnului, ca să urmeze tatălui său în slujba preoției; să se îmbrace cu veșmintele de in, cu veșmintele sfințite.
33. Să facă ispășire pentru Locul Preasfânt, să facă ispășire pentru Cortul întâlnirii și pentru altar și să facă ispășire pentru preoți și pentru tot poporul adunării.
34. Aceasta să fie pentru voi o lege veșnică: o dată pe an să se facă ispășire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor.” Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise, Domnul.

Capitolul 17

Locul pentru jertfe

1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
2. „Vorbește lui Aaron și fiilor lui și tuturor copiilor lui Israel și spune-le:
„Iată ce a poruncit Domnul:
3. Dacă cineva din casa lui Israel înjunghie în tabără sau afară din tabără un bou, un miel sau o capră,
4. și nu-l aduce la ușa Cortului întâlnirii, ca să-l aducă dar Domnului înaintea Cortului Domnului, sângele acesta va fi pus în socoteala omului aceluia: a vărsat sânge; omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său.
5. De aceea copiii lui Israel, în loc să-și înjunghie jertfele pe câmp, trebuie să le aducă la preot, înaintea Domnului, la ușa Cortului întâlnirii, și să le aducă Domnului ca jertfe de mulțumire.
6. Preotul să le stropească sângele pe altarul Domnului, la ușa Cortului întâlnirii; și să ardă grăsimea, care va fi de un miros plăcut Domnului.
7. Să nu-și mai aducă jertfele lor la idolii cu care curvesc. Aceasta va fi o lege veșnică pentru ei și pentru urmașii lor.”
8. Să le spui, dar: „Dacă un om din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lor aduce o ardere de tot sau vreo altă jertfă,
9. și n-o aduce la ușa Cortului întâlnirii, ca s-o aducă jertfă Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul lui.

Să nu mănânce sânge

10. Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi întoarce fața împotriva celui ce mănâncă sângele și-l voi nimici din mijlocul poporului său.
11. Căci viațaa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneți pe altar, ca să slujească de ispășire pentru sufletele voastre, căci prin viața din el face sângele ispășire.
aSau: sufletul
12. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge și nici străinul care locuiește în mijlocul vostru să nu mănânce sânge.
13. Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse sângele și să-l acopere cu țărână.
14. Căci viața oricărui trup stă în sângele lui care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Să nu mâncați sângele niciunui trup; căci viața oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el va fi nimicit.”
15. Oricine, fie băștinaș, fie străin, care va mânca dintr-o fiară moartă sau sfâșiată, să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara; apoi va fi curat.
16. Dacă nu-și spală hainele și nu-și scaldă trupul, își va purta fărădelegea lui.”

Capitolul 18

Oprirea însoțirilor nelegiuite

1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
2. „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
3. Să nu faceți ce se face în țara Egiptului unde ați locuit și să nu faceți ce se face în țara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luați după obiceiurile lor.
4. Să împliniți poruncile Mele și să țineți legile Mele: să le urmați. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
5. Să păziți legile și poruncile Mele: omul care le va împlini va trăi prin ele. Eu sunt Domnul!
6. Niciunul din voi să nu se apropie de ruda lui de sânge, ca să-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul.
7. Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Îți este mamă: să nu-i descoperi goliciunea.
8. Să nu descoperi goliciunea nevestei tatălui tău. Este goliciunea tatălui tău.
9. Să nu descoperi goliciunea surorii tale, fata tatălui tău sau fata mamei tale, născută în casă sau afară din casă.
10. Să nu descoperi goliciunea fetei fiului tău sau a fetei fetei tale. Căci este goliciunea ta.
11. Să nu descoperi goliciunea fetei nevestei tatălui tău, născută din tatăl tău. Îți este soră.
12. Să nu descoperi goliciunea surorii tatălui tău. Este rudă de aproape cu tatăl tău.
13. Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale. Este rudă de aproape cu mama ta.
14. Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău. Să nu te apropii de nevasta lui. Îți este mătușă.
15. Să nu descoperi goliciunea nurorii tale. Este nevasta fiului tău: să nu-i descoperi goliciunea.
16. Să nu descoperi goliciunea nevestei fratelui tău. Este goliciunea fratelui tău.
17. Să nu descoperi goliciunea unei femei și a fetei ei. Să nu iei pe fata fiului ei, nici pe fata fetei ei, ca să le descoperi goliciunea. Îți sunt rude de aproape: este o nelegiuire.
18. Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să-i faci în necaz, descoperindu-i goliciunea alături de nevasta ta, cât timp ea este încă în viață.
19. Să nu te apropii de o femeie în timpul necurăției ei, când este la soroc, ca să-i descoperi goliciunea.
20. Să nu te împreunezi cu nevasta semenului tău, ca să te pângărești cu ea.
21. Să nu dai pe niciunul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh și să nu pângărești Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
22. Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.
23. Să nu te culci cu o vită, ca să te pângărești cu ea. Femeia să nu se apropie de o vită, ca să curvească cu ea. Este o mare mișelie.
24. Să nu vă spurcați cu niciunul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră.
25. Țara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea, și pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui.
26. Păziți, dar, legile și poruncile Mele și nu faceți niciuna din aceste spurcăciuni, nici băștinașul, nici străinul care locuiește în mijlocul vostru.
27. Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din țara aceasta care au fost înaintea voastră în ea; și astfel țara a fost pângărită.
28. Luați seama ca nu cumva să vă verse și pe voi țara din gura ei, dacă o spurcați, cum a vărsat pe neamurile care erau în ea înaintea voastră.
29. Căci toți cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni vor fi nimiciți din mijlocul poporului lor.
30. Păziți poruncile Mele și nu faceți niciunul din obiceiurile urâte care se făceau înaintea voastră, ca să nu vă spurcați cu ele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”

Capitolul 19

Felurite legi ca tâlcuire a poruncilor

1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
2. „Vorbește întregii adunări a copiilor lui Israel și spune-le:
„Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul Dumnezeul vostru.
3. Fiecare din voi să cinstească pe mama sa și pe tatăl său și să păzească Sabatele Mele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
4. Să nu vă întoarceți spre idoli și să nu vă faceți dumnezei turnați. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Porunci privitoare la jertfa de mulțumire

5. Când veți aduce Domnului o jertfă de mulțumire, s-o aduceți așa ca să fie primită.
6. Jertfa să fie mâncată în ziua când o veți jertfi sau a doua zi; ce va mai rămâne până a treia zi să se ardă în foc.
7. Dacă va mânca cineva din ea a treia zi, faptul acesta va fi un lucru urât: jertfa nu va fi primită.
8. Cine va mânca din ea își va purta vina păcatului său, căci necinstește ce a fost închinat Domnului: omul acela va fi nimicit din poporul lui.
9. Când veți secera holdele țării, să lași nesecerat un colț din câmpul tău și să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor.
10. Nici să nu culegi strugurii rămași după cules în via ta și să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le lași săracului și străinului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
11. Să nu furați și să nu mințiți, nici să nu vă înșelați unii pe alții.
12. Să nu jurați strâmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
13. Să nu asuprești pe aproapele tău și să nu storci nimic de la el prin silă.
Să nu oprești până a doua zi plata celui tocmit cu ziua.
14. Să nu vorbești de rău pe un surd și să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă; ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.
15. Să nu faceți nedreptate la judecată: să nu cauți la fața săracului și să nu părtinești pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.
16. Să nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieții aproapelui tău. Eu sunt Domnul.
17. Să nu urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.
18. Să nu te răzbuni și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul.
19. Să păziți legile mele.
Să nu împreunezi vite de două soiuri deosebite; să nu semeni în ogorul tău două feluri de semințe; și să nu porți o haină țesută din două feluri de fire.
20. Când un om se va culca cu o femeie, roabă logodită cu un alt bărbat, și ea n-a fost răscumpărată de tot sau slobozită, să fie pedepsiți amândoi, dar nu pedepsiți cu moartea, pentru că ea nu era slobodă.
21. El să aducă Domnului pentru vina lui, la ușa Cortului întâlnirii, un berbec ca jertfă pentru vină.
22. Preotul să facă ispășire pentru el înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-a făcut, cu berbecul adus ca jertfă pentru vină; și păcatul pe care l-a făcut îi va fi iertat.
23. Când veți intra în țară și veți sădi tot felul de pomi roditori, roadele lor să le priviți ca netăiate împrejur; timp de trei ani să fie netăiate împrejur pentru voi; să nu mâncați din ele.
24. În al patrulea an, toate roadele să fie închinate Domnului, spre lauda Lui.
25. În al cincilea an, să mâncați roadele, ca ele să vi se înmulțească din ce în ce mai mult: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
26. Să nu mâncați nimic cu sânge. Să nu ghiciți după vârcolaci, nici după nori.
27. Să nu vă tăiați rotund colțurile părului și să nu-ți razi colțurile bărbii.
28. Să nu vă faceți tăieturi în carne pentru un mort și să nu vă faceți slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul.
29. Să nu-ți necinstești fata dând-o să fie curvă, pentru ca nu cumva țara să ajungă un loc de curvie și să se umple de fărădelegi.
30. Să păziți Sabatele Mele și să cinstiți Locașul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul.
31. Să nu vă duceți la cei ce cheamă duhurile morților, nici la vrăjitori: să nu-i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
32. Să te scoli înaintea perilor albi și să cinstești pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.
33. Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în țara voastră, să nu-l asupriți.
34. Să vă purtați cu străinul care locuiește între voi ca și cu un băștinaș din mijlocul vostru; să-l iubiți ca pe voi înșivă, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
35. Să nu faceți nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăți, nici în măsurile de încăpere.
36. Să aveți cumpene drepte, greutăți drepte, efea drepte și hine drepte. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din țara Egiptului.
aMăsură pentru cereale = cam 20 litri
37. Să păziți toate legile Mele și toate poruncile Mele și să le împliniți. Eu sunt Domnul.

Capitolul 20

Pedepse

1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
2. „Spune copiilor lui Israel:
„Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din țară să-l ucidă cu pietre.
3. Și Eu Îmi voi întoarce fața împotriva omului aceluia și-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat Locașul Meu cel Sfânt și a necinstit Numele Meu cel sfânt.
4. Dacă poporul țării închide ochii față de omul acela, care dă lui Moloh copii de ai săi, și nu-l omoară,
5. Îmi voi întoarce Eu fața împotriva omului aceluia și împotriva familiei lui și-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toți cei ce curvesc ca el cu Moloh.
6. Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morți și la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce fața împotriva omului aceluia și-l voi nimici din mijlocul poporului lui.
7. Voi să vă sfințiți și să fiți sfinți, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
8. Să păziți legile Mele și să le împliniți. Eu sunt Domnul care vă sfințesc.
9. Dacă un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui.
10. Dacă un om preacurvește cu o femeie măritată, dacă preacurvește cu nevasta aproapelui său, omul acela și femeia aceea preacurvari să fie pedepsiți cu moartea.
11. Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său și descoperă astfel goliciunea tatălui său, omul acela și femeia aceea să fie pedepsiți cu moartea: sângele lor să cadă asupra lor.
12. Dacă un om se culcă cu nora sa, amândoi să fie pedepsiți cu moartea; au făcut o amestecătură de sânge: sângele lor să cadă asupra lor.
13. Dacă un om se culcă cu un om, cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiți cu moartea: sângele lor să cadă asupra lor.
14. Dacă un om ia de nevastă pe fată și pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el și pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru.
15. Dacă un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea; și vita s-o omorâți.
16. Dacă o femeie se apropie de o vită, ca să curvească cu ea, să ucizi și pe femeie și pe vită; să fie omorâte: sângele lor să cadă asupra lor.
17. Dacă un om ia pe sora sa, fata tatălui său sau fata mamei lui, dacă îi vede goliciunea ei, și ea o vede pe a lui, este o mișelie; să fie nimiciți sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui, își va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
18. Dacă un om se culcă cu o femeie care este la sorocul femeilor și-i descoperă goliciunea, dacă-i descoperă scurgerea, și ea își descoperă scurgerea sângelui ei, amândoi să fie nimiciți din mijlocul poporului lor.
19. Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, nici a surorii tatălui tău, căci înseamnă să descoperi pe ruda ta de aproape: amândoi aceștia își vor lua pedeapsa păcatului.
20. Dacă un om se culcă cu mătușa sa, a descoperit goliciunea unchiului său; își vor lua pedeapsa păcatului lor: vor muri fără copii.
21. Dacă un om ia pe nevasta fratelui său, este o necurăție; a descoperit goliciunea fratelui său: nu vor avea copii.
22. Să păziți toate legile Mele și toate poruncile Mele și să le împliniți, pentru ca țara în care vă duc să vă așez, să nu vă verse din gura ei.
23. Să nu trăiți după obiceiurile neamurilor pe care le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri și-Mi este scârbă de ele.
24. V-am spus: „Voi le veți stăpâni țara; Eu vă voi da-o în stăpânire: este o țară în care curge lapte și miere.” Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am pus deoparte dintre popoare.
25. Să faceți deosebire între dobitoacele curate și necurate, între păsările curate și necurate, ca să nu vă spurcați prin dobitoacele, prin păsările, prin toate târâtoarele de pe pământ, pe care v-am învățat să le deosebiți ca necurate.
26. Voi să-Mi fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus deoparte dintre popoare ca să fiți ai Mei.
27. Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletnicește cu ghicirea să fie pedepsiți cu moartea; să-i ucideți cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.”

Capitolul 21

Porunci privitoare la preoți

1. Domnul a zis lui Moise: „Vorbește preoților, fiilor lui Aaron, și spune-le:
„Un preot să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat;
2. afară de rudele lui cele mai de aproape, de mama lui, de tatăl lui, de fiul lui, de fratele lui
3. și de sora sa care-i încă fecioară, stă lângă el și nu este măritată, afară de aceștia, să nu se atingă de niciun alt mort.
4. Ca unul care este fruntaș în poporul lui, să nu se facă necurat atingându-se de un mort.
5. Preoții să nu-și facă un loc pleșuv în cap pentru un mort, să nu-și radă colțurile bărbii și să nu-și facă tăieturi în carne.
6. Să fie sfinți pentru Dumnezeul lor și să nu necinstească Numele Dumnezeului lor; căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mâncarea Dumnezeului lor: de aceea să fie sfinți.
7. Să nu-și ia de nevastă o curvă sau o spurcată, nicio femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei sunt sfinți pentru Dumnezeul lor.
8. Să-l socotești ca sfânt, căci el aduce mâncarea Dumnezeului tău; el să fie sfânt pentru tine, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, care vă sfințesc.
9. Dacă fata unui preot se necinstește curvind, necinstește pe tatăl ei: să fie arsă în foc.

Marele preot

10. Preotul care este mare preot între frații lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, și care a fost închinat în slujba Domnului și îmbrăcat în veșminte sfințite, să nu-și descopere capul și să nu-și sfâșie veșmintele.
11. Să nu se ducă la niciun mort; să nu se facă necurat și să nu se atingă nici chiar de tatăl său sau de mama sa.
12. Să nu iasă din Sfântul Locaș și să nu necinstească Sfântul Locaș al Dumnezeului său; căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o cunună pe el. Eu sunt Domnul.
13. Femeia pe care o va lua el de nevastă să fie fecioară.
14. Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărțită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă; ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său să fie fecioară.
15. Să nu-și necinstească sămânța în poporul lui; căci Eu sunt Domnul, care-l sfințesc.”

Însușirile preotului

16. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
17. „Vorbește lui Aaron și spune-i:
„Niciun om din neamul tău și din urmașii tăi, care va avea o meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui.
18. Niciun om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: și anume niciun om orb, șchiop, cu nasul cârn sau cu un mădular mai lung;
19. niciun om cu piciorul frânt sau cu mâna frântă;
20. niciun om ghebos sau pipernicit, cu albeață în ochi, care are râie, pecingine sau boșit.
21. Niciun om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui.
22. Din mâncarea Dumnezeului lui, fie lucruri preasfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănânce.
23. Dar să nu se ducă la perdeaua dinăuntru și să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească locașurile Mele cele sfinte, căci Eu sunt Domnul care îi sfințesc.”
24. Astfel a vorbit Moise lui Aaron și fiilor săi și tuturor copiilor lui Israel.

Capitolul 22

Când să mănânce din jertfe

1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
2. „Vorbește lui Aaron și fiilor lui, ca să se ferească de lucrurile sfinte, care Îmi sunt închinate de copiii lui Israel, și să nu necinstească Numele Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul.
3. Spune-le: „Orice om dintre urmașii voștri și din neamul vostru, care se va apropia de lucrurile sfinte pe care le închină Domnului copiii lui Israel și care va avea pe el o necurăție, omul acela să fie nimicit dinaintea Mea. Eu sunt Domnul.
4. Orice om din neamul lui Aaron, care va avea lepră sau scurgere de sămânță, să nu mănânce din lucrurile sfinte până nu va fi curat. Tot așa și cel ce se va atinge de cineva spurcat prin atingerea de vreun mort, de cel ce va avea o lepădare de sămânță în somn,
5. cel ce se va atinge de o târâtoare și se va spurca sau un om atins de vreo necurăție oarecare și care se va fi făcut necurat prin ea.
6. Cine se va atinge de aceste lucruri va fi necurat până seara; să nu mănânce din lucrurile sfinte, decât după ce își va scălda trupul în apă;
7. după asfințitul soarelui, va fi curat; și în urmă va mânca din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana lui.
8. Să nu mănânce dintr-o vită moartă sau sfâșiată, ca să nu se spurce cu ea. Eu sunt Domnul.
9. Să păzească poruncile Mele, ca să nu-și ia pedeapsa pentru păcatul lor și să nu moară, pentru că au necinstit lucrurile sfinte. Eu sunt Domnul care îi sfințesc.

Cine să nu mănânce din lucrurile sfinte

10. Niciun străin să nu mănânce din lucrurile sfinte; cel ce locuiește la un preot ca oaspete și cel tocmit cu ziua să nu mănânce din lucrurile sfinte.
11. Dar robul cumpărat de preot cu preț de argint va putea să mănânce, tot așa și cel născut în casa lui; ei să mănânce din hrana lui.
12. Fata unui preot, măritată după un străin, să nu mănânce din lucrurile sfinte aduse jertfă prin ridicare.
13. Dar fata unui preot, care va fi rămas văduvă sau despărțită de bărbat, fără să aibă copii, și care se va întoarce în casa tatălui său, ca atunci când era fată, va putea să mănânce din hrana tatălui ei. Dar niciun străin să nu mănânce din ea.
14. Dacă un om mănâncă dintr-un lucru sfânt, fără să bage de seamă, să dea preotului prețul lucrului sfânt, adăugând încă o cincime la el.
15. Preoții să nu necinstească lucrurile sfinte aduse de copiii lui Israel, pe care le-au adus ei Domnului ca jertfă prin ridicare;
16. ei vor face să apese astfel asupra lor păcatul de care s-ar face vinovați mâncând din lucrurile sfinte: căci Eu sunt Domnul care îi sfințesc.”

Jertfele să fie fără cusur

17. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
18. „Vorbește lui Aaron și fiilor lui și tuturor copiilor lui Israel și spune-le:
„Orice om din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel, care va aduce o ardere de tot Domnului, fie pentru împlinirea unei juruințe, fie ca dar de bunăvoie,
19. să ia o parte bărbătească fără cusur din boi, miei sau capre, pentru ca jertfa să fie primită.
20. Să nu aduceți niciuna care să aibă vreun cusur, căci n-ar fi primită.
21. Dacă un om aduce Domnului din boi sau din oi o jertfă de mulțumire, fie pentru împlinirea unei juruințe, fie ca dar de bunăvoie, vita pentru jertfă să fie fără cusur, ca să fie primită; să n-aibă niciun cusur în ea.
22. Să n-aduceți niciuna care să fie oarbă, slută sau ciuntită, care să aibă bube, râie sau pecingine; din acestea să n-aduceți pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului.
23. Ca dar de bunăvoie vei putea să jertfești un bou sau un miel cu un mădular prea lung sau prea scurt; dar, ca dar pentru împlinirea unei juruințe, nu va fi primit.
24. Să n-aduceți Domnului un dobitoc cu boașele frânte, stricate, smulse sau tăiate; să nu-l aduceți ca jertfă în țara voastră.
25. Nici să nu luați de la străin vreunul din aceste dobitoace, ca să-l aduceți ca mâncare Dumnezeului vostru; căci sunt sluțite, au metehne: și n-ar fi primite.”
26. Domnul a zis lui Moise:
27. „Vițelul, mielul sau iedul, după naștere, să mai rămână șapte zile cu mama sa, și apoi, de la a opta zi înainte, va fi primit să fie adus Domnului ca jertfă mistuită de foc.
28. Vaca, oaia sau capra, să n-o înjunghiați ca jertfă în aceeași zi cu fătul lor.
29. Când veți aduce Domnului o jertfă de mulțumire, s-o aduceți așa ca să fie primită.
30. Vita să se mănânce în aceeași zi; să nu lăsați nimic din ea până a doua zi dimineața. Eu sunt Domnul.
31. Să păziți poruncile Mele și să le împliniți. Eu sunt Domnul.
32. Să nu necinstiți Numele Meu cel sfânt, ca să fiu sfințit în mijlocul copiilor lui Israel. Eu sunt Domnul care vă sfințesc
33. și care v-am scos din țara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul.”

Capitolul 23

Sărbătorile – Sabatul

1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
2. „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
„Iată sărbătorile Domnului, pe care le veți vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele:
3. Șase zile să lucrați; dar ziua a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuințele voastre.

Paștele

4. Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veți vesti la vremurile lor hotărâte.
5. În luna întâi, în a paisprezecea zi a lunii, între cele două seri, va fi Paștile Domnului.
6. Și în a cincisprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea Azimelor în cinstea Domnului; șapte zile să mâncați azime.
7. În ziua întâi, să aveți o adunare sfântă: atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă.
8. Șapte zile să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a șaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă.”
9. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
10. „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
„Când veți intra în țara pe care v-o dau și când veți secera semănăturile, să aduceți preotului un snop, ca pârgă a secerișului vostru.
11. El să legene snopul într-o parte și într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte și într-alta, a doua zi după Sabat.
12. În ziua când veți legăna snopul, să aduceți, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur;
13. să adăugați la el două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului; și să aduceți o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.
14. Să nu mâncați nici pâine, nici spice prăjite sau pisate, până în ziua aceasta, când veți aduce un dar de mâncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile în care veți locui.

Rusaliile

15. De a doua zi după Sabat, din ziua când veți aduce snopul ca să fie legănat într-o parte și într-alta, să numărați șapte săptămâni întregi.
16. Să numărați cincizeci de zile până în ziua care vine după al șaptelea Sabat; și atunci să aduceți Domnului un nou dar de mâncare.
17. Să aduceți din locuințele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte și într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii și coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul.
18. Afară de aceste pâini, să aduceți ca ardere de tot Domnului șapte miei de un an fără cusur, un vițel și doi berbeci; să adăugați la ei darul de mâncare și jertfa de băutură obișnuite, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului.
19. Să aduceți și un țap ca jertfă de ispășire, și doi miei de un an ca jertfă de mulțumire.
20. Preotul să legene aceste dobitoace într-o parte și într-alta ca dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pâinea adusă ca pârgă și cu cei doi miei: ele să fie închinate Domnului și să fie ale preotului.
21. În aceeași zi, să vestiți sărbătoarea și să aveți o adunare sfântă: atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile în care veți locui.
22. Când veți secera semănăturile din țara voastră, să lași nesecerat un colț din câmpul tău și să nu strângi ce rămâne de pe urma secerătorilor. Să lași săracului și străinului aceste spice. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”

Anul nou

23. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
24. „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
„În luna a șaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveți o zi de odihnă, vestită cu sunet de trâmbițe, și o adunare sfântă.
25. Atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc.”

Ziua ispășirii

26. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
27. „În ziua a zecea a acestei a șaptea luni, va fi ziua Ispășirii: atunci să aveți o adunare sfântă, să vă smeriți sufletele și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc.
28. Să nu faceți nicio lucrare în ziua aceea, căci este ziua Ispășirii, când trebuie făcută ispășire pentru voi înaintea Domnului Dumnezeului vostru.
29. Oricine nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit din poporul lui.
30. Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare îl voi nimici din mijlocul poporului lui.
31. Să nu faceți nicio lucrare atunci. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile în care veți locui.
32. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, și să vă smeriți sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiți Sabatul vostru.”

Corturile

33. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
34. „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
„În a cincisprezecea zi a acestei a șaptea luni, va fi sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de șapte zile.
35. În ziua întâi să fie o adunare sfântă: să nu faceți nicio lucrare de slugă în timpul ei.
36. Timp de șapte zile, să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. A opta zi, să aveți o adunare sfântă și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc; aceasta să fie o adunare de sărbătoare: să nu faceți nicio lucrare de slugă în timpul ei.
37. Acestea sunt sărbătorile Domnului, în care veți vesti adunări sfinte, ca să se aducă Domnului jertfe mistuite de foc, arderi de tot, daruri de mâncare, jertfe de vite și jertfe de băutură, fiecare lucru la ziua hotărâtă.
38. Afară de acestea să păziți Sabatele Domnului și să vă aduceți darurile voastre Domnului, să aduceți toate jertfele făcute pentru împlinirea unei juruințe și toate darurile voastre făcute de bunăvoie.
39. În a cincisprezecea zi a lunii acesteia a șaptea, când veți strânge roadele țării, să prăznuiți o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de șapte zile: cea dintâi zi să fie o zi de odihnă, și a opta să fie tot o zi de odihnă.
40. În ziua întâi, să luați poame din pomii cei frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de râu, și să vă bucurați înaintea Domnului Dumnezeului vostru șapte zile.
41. În fiecare an să prăznuiți sărbătoarea aceasta în cinstea Domnului, timp de șapte zile. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri. În luna a șaptea s-o prăznuiți.
42. Șapte zile să locuiți în corturi; toți băștinașii din Israel să locuiască în corturi,
43. pentru ca urmașii voștri să știe că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
44. Așa a spus Moise copiilor lui Israel care sunt sărbătorile Domnului.

Capitolul 24

Rânduieli privitoare la sfeșnic

1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
2. „Poruncește copiilor lui Israel să-ți aducă pentru sfeșnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să țină candelele aprinse neîncetat.
3. Aaron să-l pregătească dincoace de perdeaua dinăuntru care este înaintea mărturiei, în Cortul întâlnirii, pentru ca să ardă neîncetat de seara până dimineața în fața Domnului. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri.
4. Să așeze candelele în sfeșnicul de aur curat, ca să ardă neîncetat înaintea Domnului.

Pâinile pentru punerea înainte

5. Să iei floare de făină și să faci din ea douăsprezece turte; fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de efă.
6. Să le pui în două șiruri, câte șase în fiecare șir, pe masa de aur curat, înaintea Domnului.
7. Peste fiecare șir să pui tămâie curată, care să fie pe pâine ca aducere aminte, ca un dar de mâncare mistuit de foc înaintea Domnului.
8. În fiecare zi de Sabat să se pună aceste pâini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legământ veșnic pe care-l vor ține copiii lui Israel.
9. Pâinile acestea să fie ale lui Aaron și ale fiilor lui, și să le mănânce într-un loc sfânt; căci ele sunt pentru ei un lucru preasfânt, o parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului. Aceasta este o lege veșnică.

Pedeapsa împotriva hulitorilor și ucigașilor

10. Fiul unei femei israelite și al unui bărbat egiptean, venind în mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat în tabără cu un bărbat israelit.
11. Fiul femeii israelite a hulit și a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mama sa se numea Șelomit, fata lui Dibri din seminția lui Dan.
12. L-au aruncat în temniță, până va spune Moise ce va porunci Domnul.
13. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
14. „Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toți cei ce l-au auzit să-și pună mâinile pe capul lui și toată adunarea să-l ucidă cu pietre.
15. Să vorbești copiilor lui Israel și să le spui: „Oricine va blestema pe Dumnezeul lui își va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
16. Cine va blestema Numele Domnului va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băștinaș, să moară, pentru că a hulit Numele lui Dumnezeu.
17. Cine va da unui om o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea.
18. Cine va da unui dobitoc o lovitură de moarte să-l înlocuiască: viață pentru viață.
19. Dacă cineva rănește pe aproapele lui să i se facă așa cum a făcut și el:
20. frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dintre pentru dinte; să i se facă aceeași rană pe care a făcut-o el aproapelui său.
21. Cine va ucide un dobitoc să-l înlocuiască; dar cine va ucide un om să fie pedepsit cu moartea.
22. Să aveți aceeași lege pentru străin ca și pentru băștinaș; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
23. Moise a vorbit copiilor lui Israel; au scos afară din tabără pe cel ce hulise și l-au ucis cu pietre. Copiii lui Israel au făcut după porunca pe care o dăduse lui Moise, Domnul.

Capitolul 25

Anul sabatic

1. Domnul a vorbit lui Moise pe muntele Sinai și a zis:
2. „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
„Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să țină un Sabat în cinstea Domnului.
3. Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via și să strângi roadele.
4. Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via.
5. Să nu seceri ce va ieși din grăunțele căzute de la seceriș și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ.
6. Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului lui să vă slujească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine,
7. vitelor tale și fiarelor din țara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană.

Anul de veselie – Răscumpărarea averilor și robilor

8. Să numeri șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani.
9. În a zecea zi a lunii a șaptea, să pui să sune cu trâmbița răsunătoare; în ziua Ispășirii, să sunați cu trâmbița în toată țara voastră.
10. Și să sfințiți astfel anul al cincizecilea, să vestiți slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui și fiecare din voi să se întoarcă în familia lui.
11. Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănați, să nu secerați ce vor aduce ogoarele de la ele și să nu culegeți via netăiată.
12. Căci este anul de veselie: să-l priviți ca ceva sfânt. Să mâncați ce vă vor da ogoarele voastre.
13. În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui.
14. Dacă vindeți ceva aproapelui vostru sau dacă cumpărați ceva de la aproapele vostru, niciunul din voi să nu înșele pe fratele lui.
15. Să cumperi de la aproapele tău, socotind anii de la anul de veselie, și el să-ți vândă socotind anii de rod.
16. Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul; și cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să-l scazi; căci el îți vinde numai numărul secerișurilor.
17. Niciunul din voi să nu înșele deci pe aproapele lui, și să te temi de Dumnezeul tău; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
18. Împliniți legile Mele, păziți poruncile Mele și împliniți-le; și veți locui fără frică în țară.
19. Țara își va da roadele, veți mânca din ele și vă veți sătura, și veți locui fără frică în ea.
20. Dacă veți zice: „Ce vom mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu vom semăna și nu vom strânge roadele?”
21. Eu vă voi da binecuvântarea Mea în anul al șaselea, și pământul va da roade pentru trei ani.
22. Când veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechile roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi.
23. Pământurile să nu se vândă de veci; căci țara este a Mea, iar voi sunteți la Mine ca niște străini și venetici.
24. De aceea în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri.
25. Dacă fratele tău sărăcește și vinde o bucată din moșia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său.
26. Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare și-i stă în putință lui singur să facă răscumpărarea,
27. să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisosește și să se întoarcă la moșia lui.
28. Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moșia lui, și cumpărătorul să iasă din ea.
29. Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să țină un an.
30. Dar dacă această casă, așezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne de veci cumpărătorului și urmașilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea.
31. Casele din sate, care nu sunt înconjurate cu ziduri, să fie privite ca țarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, și cumpărătorul va ieși din ele în anul de veselie.
32. Cât privește cetățile leviților și casele pe care le vor avea ei în aceste cetăți, leviții să aibă un drept necurmat de răscumpărare.
33. Cine va cumpăra de la leviți o casă să iasă în anul de veselie din casa vândută lui și din cetatea în care o avea; căci casele din cetățile leviților sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel.
34. Ogoarele așezate în jurul cetăților leviților nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni de veci.
35. Dacă fratele tău sărăcește și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
36. Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, și fratele tău să trăiască împreună cu tine.
37. Să nu-i împrumuți banii tăi cu dobândă și să nu-i împrumuți merindea ta pe camătă.
38. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care v-am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru.
39. Dacă fratele tău sărăcește lângă tine și se vinde ție, să nu-l pui să-ți facă muncă de rob.
40. Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie.
41. Atunci să iasă de la tine, el și copiii lui care vor fi cu el, și să se întoarcă în familia lui, la moșia părinților lui.
42. Căci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând robii.
43. Să nu-l stăpânești cu asprime și să te temi de Dumnezeul tău.
44. Dacă vrei să ai robi și roabe, să-i iei de la neamurile care vă înconjoară; de la ele să cumpărați robi și roabe.
45. Veți putea să-i cumpărați și dintre copiii străinilor care vor locui la tine și din familiile lor, pe care le vor naște în țara voastră; ei vor fi averea voastră.
46. Îi puteți lăsa moștenire copiilor voștri după voi, ca pe o moșie; și puteți să-i țineți astfel robi pe veci. Dar cât despre frații voștri, copiii lui Israel, niciunul din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime.
47. Dacă un străin sau un venetic se îmbogățește, și fratele tău sărăcește lângă el și se vinde străinului care locuiește la tine sau vreunuia din familia străinului,
48. el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din frații lui să poată să-l răscumpere.
49. Unchiul lui, sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape, va putea să-l răscumpere; sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur.
50. Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie; și prețul de plătit va atârna de numărul anilor, care vor fi prețuiți ca ai unui om tocmit cu plată.
51. Dacă mai sunt încă mulți ani până la anul de veselie, își va plăti răscumpărarea după prețul anilor acelora și să-l scadă din prețul cu care a fost cumpărat;
52. dacă mai rămân puțini ani până la anul de veselie, să le facă socoteala și să-și plătească răscumpărarea după acești ani.
53. Să fie la el ca unul tocmit cu anul; și acela la care va fi să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.
54. Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să iasă de la el în anul de veselie, el și copiii lui care vor fi împreună cu el.
55. Căci copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Capitolul 26

Binecuvântarea

1. Să nu vă faceți idoli, să nu vă ridicați nici chip cioplit, nici stâlp de aducere aminte; să nu puneți în țara voastră nicio piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinați înaintea ei; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
2. Să păziți Sabatele Mele și să cinstiți Locașul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul.
3. Dacă veți urma legile Mele, dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini,
4. vă voi trimite ploi la vreme, pământul își va da roadele, și pomii de pe câmp își vor da roadele.
5. Abia veți treiera grâul și veți începe culesul viei, și culesul viei va ține până la semănătură; veți avea pâine din belșug, veți mânca și vă veți sătura și veți locui fără frică în țara voastră.
6. Voi da pace în țară, și nimeni nu vă va tulbura somnul; voi face să piară din țară fiarele sălbatice, și sabia nu va trece prin țara voastră.
7. Veți urmări pe vrăjmașii voștri, și ei vor cădea uciși de sabie înaintea voastră.
8. Cinci din voi vor urmări o sută, și o sută din voi vor urmări zece mii, și vrăjmașii voștri vor cădea uciși de sabie înaintea voastră.
9. Eu Mă voi întoarce spre voi, vă voi face să creșteți, vă voi înmulți și Îmi voi ține legământul Meu cu voi.
10. Veți mânca din roadele cele vechi și veți scoate afară pe cele vechi, ca să faceți loc celor noi.
11. Îmi voi așeza Locașul Meu în mijlocul vostru, și sufletul Meu nu vă va urî.
12. Voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru, și voi veți fi poporul Meu.
13. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din țara Egiptului, care v-am scos din robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru și v-am făcut să mergeți cu capul ridicat.

Blestemul

14. Dar dacă nu Mă ascultați și nu împliniți toate aceste porunci,
15. dacă nesocotiți legile Mele și dacă sufletul vostru urăște rânduielile Mele, așa încât să nu împliniți toate poruncile Mele și să rupeți legământul Meu,
16. iată ce vă voi face atunci: voi trimite peste voi groaza, lingoarea și frigurile, care vor face să vi se stingă ochii și să piară viața din voi. Sămânța o veți semăna în zadar, căci o vor mânca vrăjmașii voștri.
17. Îmi voi întoarce fața împotriva voastră și veți fi bătuți și veți fugi dinaintea vrăjmașilor voștri; cei ce vă urăsc vă vor subjuga și veți fugi fără să fiți urmăriți chiar.
18. Dacă, cu toate acestea, nu Mă veți asculta, vă voi pedepsi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
19. Voi frânge mândria puterii voastre, voi face ca deasupra voastră cerul să fie de fier, și pământul de aramă.
20. Vi se va istovi puterea fără folos: pământul vostru nu-și va da roadele, și pomii de pe pământ nu-și vor da roadele.
21. Dacă și după aceasta vă veți împotrivi și nu veți voi să Mă ascultați, vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
22. Voi trimite împotriva voastră fiarele de pe câmp care vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele și vă vor împuțina; așa că vă vor rămâne drumurile pustii.
23. Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta și dacă vă veți împotrivi Mie,
24. Mă voi împotrivi și Eu vouă și vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
25. Voi face să vină împotriva voastră sabie, care va răzbuna călcarea legământului Meu; și când vă veți strânge în cetățile voastre, voi trimite ciuma în mijlocul vostru și veți fi dați în mâinile vrăjmașului.
26. Când vă voi trimite lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor și vi se va da pâinea cu cântarul; veți mânca, dar nu vă veți sătura.
27. Dacă, cu toate acestea, nu Mă veți asculta și dacă vă veți împotrivi Mie,
28. Mă voi împotrivi și Eu vouă cu mânie și vă voi pedepsi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
29. Veți mânca până și carnea fiilor voștri, veți mânca până și carnea fiicelor voastre.
30. Vă voi nimici înălțimile pentru jertfă, vă voi dărâma stâlpii închinați soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voștri, și sufletul Meu vă va urî.
31. Vă voi lăsa cetățile pustii, vă voi pustii locașurile sfinte și nu voi mai mirosi mirosul plăcut al tămâiei voastre.
32. Voi pustii țara, așa că vrăjmașii voștri care o vor locui vor rămâne încremeniți văzând-o.
33. Vă voi împrăștia printre neamuri și voi scoate sabia după voi. Țara voastră va fi pustiită, și cetățile voastre vor rămâne pustii.
34. Atunci țara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va fi pustiită și cât veți fi în țara vrăjmașilor voștri; atunci țara se va odihni și se va bucura de Sabatele ei.
35. Tot timpul cât va fi pustiită, va avea odihna pe care n-o avusese în anii voștri de Sabat, când o locuiați.
36. În inima acelora dintre voi care vor mai rămâne în viață, în țara vrăjmașilor lor, voi băga frica; și îi va urmări până și foșnetul unei frunze suflate de vânt; vor fugi ca de sabie și vor cădea fără să fie urmăriți.
37. Se vor prăvăli unii peste alții ca înaintea sabiei, fără să fie urmăriți. Nu veți putea să stați în picioare în fața vrăjmașilor voștri;
38. veți pieri printre neamuri și vă va mânca țara vrăjmașilor voștri.
39. Iar pe aceia dintre voi care vor mai rămâne în viață îi va apuca durerea pentru fărădelegile lor, în țara vrăjmașilor lor; îi va apuca durerea și pentru fărădelegile părinților lor.

Primirea din nou

40. Își vor mărturisi fărădelegile lor și fărădelegile părinților lor, călcările de lege pe care le-au săvârșit față de Mine și împotrivirea cu care Mi s-au împotrivit, păcate din pricina cărora
41. și Eu M-am împotrivit lor și i-am adus în țara vrăjmașilor lor. Și atunci inima lor netăiată împrejur se va smeri și vor plăti datoria fărădelegilor lor.
42. Atunci Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Isaac și de legământul Meu cu Avraam și Îmi voi aduce aminte de țară.
43. Țara însă va trebui să fie părăsită de ei și se va bucura de Sabatele ei în timpul când va rămâne pustiită departe de ei; și ei vor plăti datoria fărădelegilor lor, pentru că au nesocotit poruncile Mele și pentru că sufletul lor a urât legile Mele.
44. Dar, și când vor fi în țara vrăjmașilor lor, nu-i voi lepăda de tot și nu-i voi urî până acolo încât să-i nimicesc de tot și să rup legământul Meu cu ei; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
45. Ci Îmi voi aduce aminte, spre binele lor, de vechiul legământ prin care i-am scos din țara Egiptului, în fața neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul.”
46. Acestea sunt rânduielile, poruncile și legile pe care le-a statornicit Domnul între El și copiii lui Israel, pe muntele Sinai, prin Moise.

Capitolul 27

Juruințele

1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
2. „Când se vor face juruințe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după prețuirea ta.
3. Iar prețuirea pe care o vei face unui bărbat de la douăzeci până la șaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul Sfântului Locaș;
4. dacă este femeie, prețuirea să fie de treizeci de sicli.
5. De la cinci până la douăzeci de ani, prețuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, și de zece sicli pentru o fată.
6. De la o lună până la cinci ani, prețuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat, și de trei sicli de argint pentru o fată.
7. De la șaizeci de ani în sus, prețuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, și de zece sicli pentru o femeie.
8. Dacă cel ce a făcut juruința este prea sărac ca să plătească prețuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot să-l prețuiască; și preotul să facă o prețuire potrivit cu mijloacele omului aceluia.
9. Dacă este vorba de dobitoacele care pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului va fi ceva sfânt.
10. Să nu-l schimbe și să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s-ar întâmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, și unul și celălalt va fi sfânt.
11. Dacă este vorba de dobitoacele necurate care nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot,
12. care-i va face prețuirea, după cum va fi bun sau rău, și va rămâne la prețuirea preotului.
13. Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la prețuirea lui.

Predarea lucrurilor

14. Dacă cineva își închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar sfânt, preotul să-i facă prețuirea, după cum va fi bună sau rea, și să rămână la prețuirea făcută de preot.
15. Dacă cel ce și-a închinat Domnului casa vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la prețul prețuirii ei, și va fi a lui.
16. Dacă cineva închină Domnului un ogor din moșia lui, prețuirea ta să fie după câtimea de sămânță pe care o dă, și anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămânță de orz.
17. Dacă își închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămână la prețuirea ta;
18. dar dacă își închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească prețul după numărul anilor care mai rămân până la anul de veselie și să-l scadă din prețuirea ta.
19. Dacă cel ce și-a închinat Domnului ogorul vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul prețuit de tine, și ogorul să rămână al lui.
20. Dacă nu-și răscumpără ogorul și-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.
21. Și când va ieși cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moșia preotului.
22. Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moșia lui,
23. preotul să-i socotească prețul după cât face prețuirea până la anul de veselie, și omul acela să plătească în aceeași zi prețul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului.
24. În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat și din moșia căruia făcea parte.
25. Toate prețuirile să se facă în siclii Sfântului Locaș: siclul are douăzeci de ghere.

Ce nu se poate închina

26. Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întâiul născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întâi născut: fie bou, fie miel, este al Domnului.
27. Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu prețul prețuit de tine, mai adăugând încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vândut după prețuirea ta.
28. Tot ce va dărui un om Domnului prin făgăduință, din ce are, nu va putea nici să se vândă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moșia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduință va fi un lucru preasfânt pentru Domnul.
29. Niciun om închinat Domnului prin făgăduință nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.

Zeciuielile

30. Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.
31. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime.
32. Orice zeciuială din cirezi și din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului.
33. Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău și să nu se schimbe; dacă se înlocuiește un dobitoc cu un altul, și unul și celălalt va fi sfânt, și nu vor putea fi răscumpărați.”
34. Acestea sunt poruncile pe care le-a dat lui Moise, Domnul, pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.