A doua carte a lui Samuel

Capitolul 1

DOMNIA LUI DAVID

Știrea morții lui Saul

1. După moartea lui Saul, David, după ce bătuse pe amaleciți, se întorsese de două zile la Țiclag.
2. A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu capul presărat cu țărână. Când a ajuns în fața lui David, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat.
3. David i-a zis: „De unde vii?” Și el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.”
4. David i-a zis: „Spune-mi, ce s-a întâmplat?” Și el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de bătaie, și un mare număr de oameni au căzut și au pierit; chiar și Saul și fiul său Ionatan au murit.”
5. David a zis tânărului care-i aducea aceste vești: „De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?”
6. Și tânărul care-i aducea aceste vești a răspuns: „Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa; și Saul stătea rezemat în sulița lui, și carele și călăreții erau aproape să-l ajungă.
7. Întorcându-se, m-a văzut și m-a chemat. Eu am zis: „Iată-mă!”
8. Și el mi-a zis: „Cine ești?” I-am răspuns: „Eu sunt amalecit.”
9. Și a zis: „Apropie-te, dar, și omoară-mă; căci m-a apucat amețeala, măcar că sunt încă plin de viață.”
10. M-am apropiat de el și l-am omorât, știind bine că n-avea să mai rămână cu viață în urma înfrângerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui și brățara pe care o avea la braț și le-am adus aici domnului meu.”
11. David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat, și toți oamenii care erau lângă el au făcut același lucru.
12. Au jelit, au plâns și au postit până seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiați cu sabia.
13. David a zis tânărului care-i adusese aceste vești: „De unde ești?” Și el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, unui amalecit.”
14. David i-a zis: „Cum nu ți-a fost frică să pui mâna pe unsul Domnului și să-l omori?”
15. Și David a chemat pe unul din oamenii lui și a zis: „Apropie-te și omoară-l!” Omul acela a lovit pe amalecit, care a murit.
16. Și David i-a zis: „Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: „Am omorât pe unsul Domnului!”

Cântarea de jale a lui David pentru Saul și Ionatan

17. Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan
18. și pe care a poruncit s-o învețe copiii lui Iuda. Este numită cântarea arcului și se află scrisă în Cartea Dreptului.
19. „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale!
Cum au căzut vitejii!
20. Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu răspândiți vestea aceasta în ulițele Ascalonului,
ca să nu se bucure fetele filistenilor, ca să nu se laude fetele celor netăiați împrejur.
21. Munți din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi!
Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare!
Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor,
scutul lui Saul, ca și când n-ar fi fost uns cu untdelemn.
22. De la sângele celor răniți,
de la grăsimea celor mai voinici,
arcul lui Ionatan nu dădea înapoi niciodată,
și sabia lui Saul nu se învârtea niciodată în vânt.
23. Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor,
n-au fost despărțiți nici la moarte;
erau mai ușori decât vulturii,
mai tari decât leii.
24. Fiicele lui Israel! Plângeți pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe,
care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!
25. Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!
26. Mă doare după tine, frate Ionatane!
Tu erai plăcerea mea;
dragostea ta pentru mine era minunată:
mai presus de dragostea femeiască.
27. Cum au căzut vitejii!
Cum li s-au pierdut armele!”

Capitolul 2

David, împărat al lui Iuda la Hebron

1. După aceea, David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui în vreuna din cetățile lui Iuda?” Domnul i-a răspuns: „Suie-te.” David a zis: „Unde să mă sui?” Și Domnul a răspuns: „La Hebron.”
2. David s-a suit acolo, cu cele două neveste ale sale: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.
3. David a luat cu el și pe oamenii care erau la el, pe fiecare cu casa lui; și au locuit în cetățile Hebronului.
4. Bărbații lui Iuda au venit și au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda.
Au dat de știre lui David că oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul.
5. David a trimis niște soli oamenilor din Iabesul Galaadului să le spună: „Binecuvântați să fiți de Domnul, fiindcă ați arătat astfel bunăvoință față de Saul, stăpânul vostru, și l-ați îngropat!
6. Și acum, Domnul să vă arate bunătate și credincioșie! Vă voi face și eu bine, pentru că v-ați purtat astfel.
7. Să vi se întărească mâinile și fiți viteji; căci stăpânul vostru Saul a murit, și pe mine m-a uns casa lui Iuda împărat peste ea.”

Iș-Boșet, împărat al lui Israel la Mahanaim

8. Însă Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui Saul, a luat pe Iș-Boșet, fiul lui Saul, și l-a trecut la Mahanaim.
9. L-a pus împărat peste Galaad, peste gheșuriți, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul.
10. Iș-Boșet, fiul lui Saul, era în vârstă de patruzeci de ani, când s-a făcut împărat al lui Israel, și a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a rămas lipită de David.
11. Timpul cât a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de șapte ani și șase luni.

Abner ucide pe Asael

12. Abner, fiul lui Ner, și oamenii lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, au ieșit din Mahanaim ca să meargă asupra Gabaonului.
13. Ioab, fiul Țeruiei, și oamenii lui David, au pornit și ei. S-au întâlnit la iazul din Gabaon și s-au oprit unii dincoace de iaz, și ceilalți dincolo.
14. Abner a zis lui Ioab: „Să se scoale tinerii aceștia și să se bată înaintea noastră!” Ioab a răspuns: „Să se scoale!”
15. S-au sculat și au înaintat în același număr, doisprezece din Beniamin, pentru Iș-Boșet, fiul lui Saul; și doisprezece inși ai lui David.
16. Fiecare, apucând pe potrivnicul lui de cap, i-a împlântat sabia în coastă, și au căzut toți deodată. Și locul acela de lângă Gabaon s-a numit Helcat-Hațurima.
aSau: Locul Săbiilor
17. În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner și bărbații lui Israel au fost bătuți de oamenii lui David.
18. Acolo se aflau cei trei fii ai Țeruiei: Ioab, Abișai și Asael. Asael era iute de picioare, ca o căprioară de câmp:
19. el a urmărit pe Abner, fără să se abată la dreapta sau la stânga.
20. Abner s-a uitat înapoi și a zis: „Tu ești Asael?” Și el a răspuns: „Eu.”
21. Abner i-a zis: „Abate-te la dreapta sau la stânga, pune mâna pe unul din tinerii aceștia și ia-i armele.” Dar Asael n-a vrut să se abată dinapoia lui.
22. Abner a zis iarăși lui Asael: „Abate-te dinapoia mea; pentru ce să te lovesc și să te trântesc la pământ? Cum voi ridica apoi fața înaintea fratelui tău Ioab?”
23. Și Asael n-a vrut să se abată. Atunci Abner l-a lovit în pântece cu capătul de jos al suliței, și sulița a ieșit pe dinapoi. A căzut și a murit pe loc. Toți cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort se opreau.
24. Ioab și Abișai au urmărit pe Abner. Și, la asfințitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este în dreptul Ghiahului, pe drumul care duce în pustiul Gabaonului.
25. Fiii lui Beniamin s-au adunat în urma lui Abner, au făcut o ceată și s-au oprit pe vârful unui deal.
26. Abner a chemat pe Ioab și a zis: „Oare mereu are să sfâșie sabia? Nu știi că la sfârșit va fi amar? Până când vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe frații lui?”
27. Ioab a răspuns: „Viu este Dumnezeu, că, dacă n-ai fi vorbit, poporul n-ar fi încetat până mâine dimineață să urmărească pe frații lui.”
28. Și Ioab a sunat din trâmbiță, și tot poporul s-a oprit; n-au mai urmărit pe Israel și nici nu s-au mai bătut.
29. Abner și oamenii lui au mers toată noaptea în câmpie; au trecut Iordanul, au străbătut în întregime Bitronul și au ajuns la Mahanaim.
30. Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner și a adunat tot poporul: lipseau nouăsprezece inși din oamenii lui David și Asael.
31. Dar oamenii lui David omorâseră trei sute șaizeci de inși din bărbații lui Beniamin și ai lui Abner.
32. Au luat pe Asael și l-au îngropat în mormântul tatălui său, la Betleem. Ioab și oamenii lui au mers toată noaptea și li s-au revărsat zorile în Hebron.

Capitolul 3

Puterea lui David crește – Familia lui

1. Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui David. David era tot mai tare, și casa lui Saul mergea slăbind.
2. Lui David i s-au născut fii la Hebron. Întâiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam din Izreel;
3. al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheșurului;
4. al patrulea, Adonia, fiul Hagitei; al cincilea, Șefatia, fiul Abitalei;
5. și al șaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceștia i s-au născut lui David la Hebron.

Abner pentru David

6. În timpul războiului dintre casa lui Saul și casa lui David, Abner a ținut cu tărie la casa lui Saul.
7. Dar Saul avusese o țiitoare, numită Rițpa, fata lui Aiia. Și Iș-Boșet a zis lui Abner: „Pentru ce ai intrat la țiitoarea tatălui meu?”
8. Abner s-a mâniat foarte rău de cuvintele lui Iș-Boșet și a răspuns: „Oare cap de câine sunt eu și țin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoință față de casa tatălui tău, Saul, față de frații și prietenii lui, nu te-am dat în mâinile lui David, și astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta?
9. Dumnezeu să pedepsească cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat Domnul lui David,
10. când i-a spus că împărăția va fi luată de la casa lui Saul și că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer-Șeba.”
11. Iș-Boșet n-a îndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentru că se temea de el.
12. Abner a trimis soli la David, să-i spună din partea lui: „A cui este țara? Fă legământ cu mine, și mâna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul.”
13. El a răspuns: „Bine! voi face legământ cu tine, dar îți cer un lucru: să nu-mi vezi fața decât dacă-mi vei aduce mai întâi pe Mical, fata lui Saul, când vei veni la mine.”
14. Și David a trimis soli lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi pe nevasta mea Mical, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuțuri de la filisteni.”
15. Iș-Boșet a trimis s-o ia de la bărbatul ei, Paltiel, fiul lui Laiș.
16. Și bărbatul ei a mers după ea plângând până la Bahurim. Atunci Abner i-a zis: „Pleacă și întoarce-te!” Și el s-a întors.
17. Abner a stat de vorbă cu bătrânii lui Israel și le-a zis: „Odinioară voi doreați să aveți împărat pe David;
18. puneți-l acum, căci Domnul a zis despre el: „Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu, Israel, din mâna filistenilor și din mâna tuturor vrăjmașilor lui.”
19. Abner a vorbit și lui Beniamin și s-a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărâse Israel și toată casa lui Beniamin.
20. A ajuns la David, în Hebron, însoțit de douăzeci de oameni; și David a dat un ospăț în cinstea lui Abner și a celor care erau cu el.
21. Abner a zis lui David: „Mă voi scula și voi pleca să strâng tot Israelul la domnul meu, împăratul, ca să facă legământ cu tine și să domnești în totul după dorința ta.” David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace.

Abner este omorât de Ioab

22. Ioab și oamenii lui David s-au întors de la urmărirea unei cete și au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David, în Hebron, căci David îi dăduse drumul și plecase în pace.
23. Când a venit Ioab cu toată ceata lui i s-a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i-a dat drumul și s-a dus în pace.”
24. Ioab s-a dus la împărat și a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine; pentru ce i-ai dat drumul și l-ai lăsat să plece?
25. Tu cunoști pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înșele, ca să-ți pândească pașii și să știe tot ce faci.”
26. Și Ioab, după ce a plecat de la David, a trimis pe urmele lui Abner niște soli care l-au adus înapoi de la fântâna fără apă, Sira: David nu știa nimic.
27. Când s-a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte în mijlocul porții, ca să-i vorbească în taină, și l-a lovit acolo în pântece și l-a omorât, ca să răzbune moartea fratelui său Asael.

Plângerea lui David pentru Abner

28. David a aflat apoi și a zis: „Nevinovat sunt eu și împărăția mea pe vecie, înaintea Domnului, de sângele lui Abner, fiul lui Ner.
29. Sângele acesta să cadă asupra lui Ioab și asupra întregii case a tatălui său! Întotdeauna să fie în casa lui Ioab cineva atins de o scurgere de sămânță sau de lepră, sau care să se reazeme în cârjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pâine!”
30. Astfel Ioab și fratele său Abișai au omorât pe Abner, pentru că omorâse pe fratele lor Asael în lupta de la Gabaon.
31. David a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Rupeți-vă hainele, încingeți-vă cu saci și bociți-vă înaintea lui Abner!” Și împăratul David mergea în urma sicriului.
32. Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abner, și tot poporul plângea.
33. Împăratul a făcut următoarea cântare de jale pentru Abner și a zis:
„Să moară Abner cum moare un mișel?
34. N-aveai nici mâinile legate,
nici picioarele puse în lanțuri.
Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi!”
Și tot poporul a plâns și mai mult după Abner.
35. Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l facă să mănânce ceva, cât era încă ziuă; dar David a jurat, zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!”
36. Lucrul acesta a fost cunoscut și plăcut la tot poporul; toți au găsit că era bine ce făcuse împăratul.
37. Tot poporul și tot Israelul au înțeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului.
38. Împăratul a zis slujitorilor săi: „Nu știți că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel?
39. Eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească; și oamenii aceștia, fiii Țeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!”

Capitolul 4

Iș-Boșet este ucis

1. Când a auzit fiul lui Saul că Abner a murit la Hebron, mâinile i-au rămas fără putere, și tot Israelul s-a înspăimântat.
2. Fiul lui Saul avea doi capi peste cetele de război, dintre care unul se numea Baana, iar altul Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. – Căci Beerot era privit ca făcând parte din Beniamin,
3. și beerotiții fugiseră la Ghitaim, unde au locuit până în ziua de azi. –
4. Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare și în vârstă de cinci ani, când a venit din Izreel vestea morții lui Saul și a lui Ionatan; doica lui l-a luat și a fugit, și fiindcă se grăbea să fugă, a căzut și a rămas olog; numele lui era Mefiboșet.
5. Și fiii lui Rimon din Beerot, Recab și Baana, s-au dus în timpul zădufului zilei în casa lui Iș-Boșet, care își făcea somnul de amiază.
6. Au pătruns până în mijlocul casei, dându-se drept negustori de grâu, și l-au lovit în pântece; apoi Recab și Baana, fratele său, au scăpat.
7. Au intrat în casă, pe când el era culcat pe pat în odaia lui de dormit, l-au lovit, l-au omorât și i-au tăiat capul. I-au luat capul și au mers toată noaptea prin câmpie.
8. Au adus capul lui Iș-Boșet la David, în Hebron, și au zis împăratului: „Iată capul lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, vrăjmașul tău, care voia să-ți ia viața; Domnul răzbună azi pe împărat, domnul meu, împotriva lui Saul și împotriva neamului lui.”
9. David a răspuns lui Recab și lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: „Viu este Domnul care m-a izbăvit din orice primejdie,
10. că pe cel ce a venit să-mi spună: „Iată, Saul a murit”, și care credea că-mi aduce o veste bună, l-am prins și l-am omorât la Țiclag, ca să-l răsplătesc pentru știrea lui;
11. și când niște răi au ucis pe un om nevinovat în casa lui și în patul lui, cu cât mai mult îi voi cere sângele din mâinile voastre și vă voi nimici de pe pământ.”
12. Și David a poruncit oamenilor lui să-i omoare; le-au tăiat mâinile și picioarele,și i-au spânzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iș-Boșet și l-au îngropat în mormântul lui Abner, la Hebron.

Capitolul 5

David împărat peste tot Israelul

1. Toate semințiile lui Israel au venit la David, în Hebron, și au zis: „Iată că noi suntem os din oasele tale și carne din carnea ta.
2. Chiar odinioară când Saul era împăratul nostru, tu povățuiai și strângeai pe Israel. Domnul ți-a zis: „Tu vei paște pe poporul Meu, Israel, și vei fi căpetenia lui Israel.”
3. Astfel toți bătrânii lui Israel au venit la împărat, în Hebron, și împăratul David a făcut legământ cu ei la Hebron, înaintea Domnului. Și au uns pe David împărat peste Israel.
4. David era în vârstă de treizeci de ani când s-a făcut împărat și a domnit patruzeci de ani.
5. La Hebron a domnit peste Iuda șapte ani și șase luni, și la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani peste tot Israelul și Iuda.

Cucerirea Ierusalimului

6. Împăratul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului, împotriva iebusiților, locuitorii țării. Ei au zis lui David: „Să nu intri aici, căci și orbii și ologii ți se vor împotrivi!” Prin aceasta voiau să spună că David nu va intra cu niciun chip aici.
7. Dar David a pus mâna pe cetățuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.
8. David zisese în ziua aceea: „Oricine va bate pe iebusiți să arunce în canal pe șchiopii și pe orbii aceia care sunt vrăjmașii lui David.” –
De aceea se zice: „Orbul și șchiopul să nu intre în Casa Domnului.” –
9. David s-a așezat în cetățuie, pe care a numit-o cetatea lui David. A făcut întărituri de jur împrejur, în afară și înăuntrul lui Miloa.
aSau: Cetățuie
10. David ajungea tot mai mare, și Domnul Dumnezeul oștirilor era cu el.

Casa lui David

11. Hiram, împăratul Tirului, a trimis soli lui David, și lemn de cedru, și tâmplari și cioplitori de piatră, care au zidit o casă lui David.
12. David a cunoscut că Domnul îl întărea ca împărat al lui Israel și că-i ridica împărăția din pricina poporului Său, Israel.
13. David și-a mai luat țiitoare și neveste din Ierusalim, după ce a venit din Hebron, și i s-au născut iarăși fii și fiice.
14. Iată numele celor ce i s-au născut la Ierusalim: Șamua, Șobab, Natan, Solomon,
15. Ibhar, Elișua, Nefeg, Iafia,
16. Elișama, Eliada și Elifelet.

Biruințele asupra Filistenilor

17. Filistenii au aflat că David fusese uns împărat peste Israel și s-au suit toți să-l caute. David, căruia i s-a dat de știre, s-a coborât în cetățuie.
18. Filistenii au venit și s-au răspândit în Valea Refaim.
19. David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva filistenilor? Îi vei da în mâinile mele?” Și Domnul a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe filisteni în mâinile tale.”
20. David a venit la Baal-Perațim, unde i-a bătut. Apoi a zis: „Domnul a risipit pe vrăjmașii mei dinaintea mea, ca niște ape care se rup.” De aceea s-a dat locului aceluia numele Baal-Perațima.
aSau: Șesul rupturii
21. Ei și-au lăsat idolii acolo, și David și oamenii lui i-au luat.
22. Filistenii s-au suit din nou și s-au răspândit în Valea Refaim.
23. David a întrebat pe Domnul. Și Domnul a zis: „Să nu te sui; ci ia-i pe la spate și mergi asupra lor în dreptul duzilor.
24. Când vei auzi un vuiet de pași în vârfurile duzilor, atunci să te grăbești, căci Domnul merge înaintea ta ca să bată oștirea filistenilor.”
25. David a făcut cum îi poruncise Domnul și a bătut pe filisteni de la Gheba până la Ghezer.

Capitolul 6

Chivotul la Obed-Edom

1. David a strâns iarăși pe toți aleșii lui Israel, în număr de treizeci de mii de oameni.
2. Și David, cu tot poporul care era cu el, a pornit de la Baale-Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului oștirilor care stă între heruvimi deasupra chivotului.
3. Au pus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou și l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza și Ahio, fiul lui Abinadab, cârmuiau carul cel nou.
4. L-au luat, dar, din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu, și Ahio mergea înaintea chivotului.
5. David și toată casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu harpe, cu lăute, cu timpane, cu fluiere și cu țambale.
6. Când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu și l-a apucat, pentru că era să-l răstoarne boii.
7. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza, și Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, și a murit acolo lângă chivotul lui Dumnezeu.
8. David s-a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupându-l pe loc. Și locul acesta a fost numit până în ziua de azi Pereț-Uzaa.
aSau: Ruperea lui Uza
9. David s-a temut de Domnul în ziua aceea, și a zis: „Cum să intre chivotul Domnului la mine?”
10. N-a vrut să aducă chivotul Domnului la el în cetatea lui David, și l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat.
11. Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, și Domnul a binecuvântat pe Obed-Edom și toată casa lui.

Aducerea chivotului la Ierusalim

12. Au venit și au spus împăratului David: „Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom și tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu.” Atunci David a pornit și a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei.
13. Când cei ce duceau chivotul Domnului au făcut șase pași, au jertfit un bou și un vițel gras.
14. David juca din răsputeri înaintea Domnului și era încins cu efodul de in subțire.
15. Astfel au suit David și toată casa lui Israel chivotul Domnului, în strigăte de bucurie și în sunet de trâmbițe.
16. Pe când chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; și, văzând pe împăratul David sărind și jucând înaintea Domnului, l-a disprețuit în inima ei.
17. După ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui în mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; și David a adus înaintea Domnului arderi de tot și jertfe de mulțumire.
18. Când a isprăvit David de adus arderile de tot și jertfele de mulțumire, a binecuvântat poporul în Numele Domnului oștirilor.
19. Apoi a împărțit la tot poporul, la toată mulțimea lui Israel, bărbați și femei, fiecăruia câte o pâine, o bucată de carne și o turtă de stafide. Și tot poporul a plecat, fiecare la casa lui.
20. David s-a întors să-și binecuvânteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieșit înainte și a zis: „Cu câtă cinste s-a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supușilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic!”
21. David a răspuns Micalei: „Înaintea Domnului, care m-a ales mai presus de tatăl tău și de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat.
22. Vreau să mă arăt și mai de nimic decât de data asta și să mă înjosesc în ochii mei; totuși voi fi în cinste la slujnicele de care vorbești.”
23. Și Mical, fata lui Saul, n-a avut copii până în ziua morții ei.

Capitolul 7

David dorește să zidească o casă lui Dumnezeu

1. Când a locuit împăratul în casa lui și când i-a dat odihnă Domnul, după ce l-a izbăvit de toți vrăjmașii care-l înconjurau,
2. a zis prorocului Natan: „Iată! eu locuiesc într-o casă de cedru, și chivotul lui Dumnezeu locuiește într-un cort.”
3. Natan a răspuns împăratului: „Du-te și fă tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine.”
4. În noaptea următoare, cuvântul Domnului a vorbit lui Natan:
5. „Du-te și spune robului Meu David: „Așa vorbește Domnul: „Oare tu Îmi vei zidi o Casă ca să locuiesc în ea?
6. Dar Eu n-am locuit într-o casă, din ziua când am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta; ci am călătorit într-un Cort drept locuință.
7. Pretutindeni pe unde am mers cu toți copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din semințiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu, Israel, zicând: „Pentru ce nu-Mi zidiți o Casă de cedru?”?
8. Acum să spui robului Meu David: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Te-am luat de la pășune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel;
9. am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta și ți-am făcut numele mare ca numele celor mari de pe pământ;
10. am dat un loc poporului Meu, lui Israel, și l-am sădit ca să locuiască în el și să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte
11. și ca pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu, Israel. Ți-am dat odihnă izbăvindu-te de toți vrăjmașii tăi. Și Domnul îți vestește că-ți va zidi o casă.
12. Când ți se vor împlini zilele și vei fi culcat cu părinții tăi, Eu îți voi ridica un urmaș după tine, care va ieși din trupul tău, și-i voi întări împărăția.
13. El va zidi Numelui Meu o Casă, și voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăției lui.
14. Eu îi voi fi Tată, și el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească și cu lovituri omenești;
15. dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.
16. Ci casa ta și împărăția ta vor dăinui veșnic înaintea Mea, și scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.”

Rugăciunea lui David

17. Natan a spus lui David toate aceste cuvinte și toată vedenia aceasta.
18. Și împăratul David s-a dus și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt?
19. Și încă atât este puțin înaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbești despre casa robului Tău și în viitor. Și binevoiești să înveți pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule!
20. Ce Ți-ar putea spune David mai mult? Tu cunoști pe robul Tău, Doamne Dumnezeule!
21. După cuvântul Tău și după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău!
22. Ce mare ești Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine și nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
23. Este oare pe pământ un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Și facă un Nume și ca să facă pentru el, pentru țara Ta, minuni și semne, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri și pe dumnezeii lor?
24. Tu ai întărit pe poporul Tău, Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
25. Acum, Doamne Dumnezeule, fă să rămână în veci cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui, și lucrează după cuvântul Tău.
26. Slăvit să fie Numele Tău pe vecie și să se zică: „Domnul oștirilor este Dumnezeul lui Israel.” Și casa robului Tău David să rămână înaintea Ta!
27. Căci Tu însuți, Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău, zicând: „Eu îți voi întemeia o casă!” De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ți facă această rugăciune.
28. Acum, Doamne Dumnezeule, Tu ești Dumnezeu, și cuvintele Tale sunt adevăr, și Tu ai vestit harul acesta robului Tău.
29. Binecuvântează, dar, casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, și, prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.”

Capitolul 8

Biruințele lui David

1. După aceea, David a bătut pe filisteni și i-a smerit și a luat din mâna filistenilor cârmuirea capitalei lor.
2. A bătut pe moabiți și i-a măsurat cu o frânghie, punându-i să se culce la pământ; a măsurat două frânghii ca să-i omoare, și o frânghie plină ca să-i lase vii. Și moabiții au fost supuși lui David și i-au plătit un bir.
3. David a bătut pe Hadadezera, fiul lui Rehob, împăratul din Țoba, când s-a dus să-și așeze iarăși stăpânirea peste râul Eufrat.
aSau: Hadarezer
4. David i-a luat o mie șapte sute de călăreți și douăzeci de mii de pedeștri; a tăiat vinele cailor de trăsură și n-a păstrat cai decât pentru o sută de care.
5. Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, împăratul din Țoba, și David a ucis douăzeci și două de mii de sirieni.
6. David a pus strajă în Siria Damascului. Și sirienii au fost supuși lui David și i-au plătit un bir. Domnul ocrotea pe David oriunde se ducea.
7. Și David a luat scuturile de aur, pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer, și le-a adus la Ierusalim.
8. Împăratul David a mai luat multă aramă din Betah și din Berotai, cetățile lui Hadadezer.
9. Toi, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oștirea lui Hadadezer
10. și a trimis pe fiul său Ioram la împăratul David, ca să-i ureze de bine și să-l laude că a pornit lupta împotriva lui Hadadezer și că l-a bătut. Căci Toi era în război cu Hadadezer. Ioram a adus vase de argint, vase de aur și vase de aramă.
11. Împăratul David le-a închinat Domnului, cum închinase și argintul și aurul luat de la toate neamurile pe care le biruise,
12. din Siria, din Moab, de la fiii lui Amon, de la filisteni, de la Amalec și din prada de la Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Țoba.
13. La întoarcerea de la biruința lui asupra sirienilor, David și-a făcut iarăși un nume, bătând în Valea Sării optsprezece mii de edomiți.
14. A pus străji în Edom, a pus străji în tot Edomul. Și tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David pretutindeni pe unde mergea.

Înalți slujbași ai lui David

15. David a împărățit peste Israel și făcea judecată și dreptate la tot poporul lui.
16. Ioab, fiul Țeruiei, era mai mare peste oștire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era mai mare peste scriitori;
17. Țadoc, fiul lui Ahitub, și Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoți; Seraia era logofăt;
18. Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia cheretiților și a peletiților; și fiii lui David erau mari dregători.

Capitolul 9

David și Mefiboșet

1. David a zis: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?”
2. Era un slujitor din casa lui Saul, numit Țiba, pe care l-au adus la David. Împăratul i-a zis: „Tu ești Țiba?” Și el a răspuns: „Robul tău, da!”
3. Împăratul a zis: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?” Și Țiba a răspuns împăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.”
4. Împăratul a zis: „Unde este?” Și Țiba a răspuns împăratului: „Este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, la Lodebar.”
5. Împăratul David l-a trimis să-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.
6. Și Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu fața la pământ și s-a închinat. David a zis: „Mefiboșet!” Și el a răspuns: „Iată robul tău!”
7. David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ți fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îți voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul, și vei mânca întotdeauna la masa mea.”
8. El s-a închinat, și a zis: „Cine este robul tău, ca să te uiți la un câine mort ca mine?”
9. Împăratul a chemat pe Țiba, slujbașul lui Saul și i-a zis: „Dau fiului stăpânului tău tot ce era al lui Saul și tot ce avea toată casa lui.
10. Tu să lucrezi pământurile pentru el, tu, fiii tăi și robii tăi, și să strângi roadele, ca fiul stăpânului tău să aibă pâine de mâncare; și Mefiboșet, fiul stăpânului tău, va mânca întotdeauna la masa mea.” Și Țiba avea cincisprezece fii și douăzeci de robi.
11. El a zis împăratului: „Robul tău va face tot ce poruncește împăratul, domnul meu, robului său.” Și Mefiboșet a mâncat la masa lui David, ca unul din fiii împăratului.
12. Mefiboșet avea un fiu mic, numit Mica, și toți cei ce locuiau în casa lui Țiba erau robii lui Mefiboșet.
13. Mefiboșet locuia la Ierusalim, căci mânca întotdeauna la masa împăratului. El era olog de amândouă picioarele.

Capitolul 10

Războiul cu amoniții

1. După aceea, împăratul fiilor lui Amon a murit, și în locul lui a domnit fiul său Hanun.
2. David a zis: „Voi arăta bunăvoință lui Hanun, fiul lui Nahaș, cum a arătat și tatăl lui față de mine.” Și David a trimis pe slujitorii săi să-l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în țara fiilor lui Amon,
3. căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpânului lor, Hanun: „Crezi că David îți trimite oameni să te mângâie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască și să cerceteze cetatea, ca s-o nimicească își trimite el slujitorii la tine?”
4. Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumătate și le-a tăiat hainele pe jumătate până la coapse. Apoi le-a dat drumul.
5. David, înștiințat de lucrul acesta, a trimis niște oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriți; și împăratul a spus să le spună: „Rămâneți la Ierihon până vă va crește barba, și pe urmă să vă întoarceți.”
6. Fiii lui Amon, văzând că se făcuseră urâți lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeștri de la sirienii din Bet-Rehob și de la sirienii din Țoba, o mie de oameni de la împăratul din Maaca și douăsprezece mii de oameni de la oamenii din Tob.
7. La auzul acestei vești, David a trimis împotriva lor pe Ioab și toată oștirea, numai oameni viteji.
8. Fiii lui Amon au ieșit și s-au așezat în șiruri de bătaie la intrarea porții; sirienii din Țoba și din Rehob și oamenii din Tob și din Maaca erau deoparte în câmpie.
9. Ioab a văzut că avea să lupte și înainte și înapoi. A ales atunci din toți aleșii lui Israel o ceată, pe care a așezat-o împotriva sirienilor;
10. și a pus sub porunca fratelui său Abișai ce mai rămăsese din popor, ca să țină piept fiilor lui Amon.
11. El a zis: „Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să vii în ajutorul meu; și dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, voi veni eu să te ajut.
12. Fii tare, și să ne arătăm plini de bărbăție pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru; și Domnul să facă ce va crede!”
13. Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva sirienilor, și ei au luat-o la fugă dinaintea lui.
14. Și când au văzut fiii lui Amon că sirienii o luaseră la fugă, au fugit și ei dinaintea lui Abișai și au intrat în cetate. Ioab a plecat de la fiii lui Amon și s-a întors la Ierusalim.
15. Sirienii, văzând că fuseseră bătuți de Israel, și-au strâns puterile.
16. Hadarezer a trimis după sirienii care erau de cealaltă parte a Râului; și au venit la Helam, în frunte cu Șobac, căpetenia oștirii lui Hadarezer.
17. Au dat de veste lui David, care a strâns tot Israelul, a trecut Iordanul și a venit la Helam; sirienii s-au pregătit de au ieșit înaintea lui David și au început lupta cu el.
18. Dar sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Și David le-a tăiat șapte sute de cai de trăsură și patruzeci de mii de călăreți; a lovit și pe căpetenia oștirii lor, Șobac, care a murit pe loc.
19. Toți împărații supuși lui Hadarezer, văzându-se bătuți de Israel, au făcut pace cu Israel și i s-au supus. Și sirienii n-au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.

Capitolul 11

Păcătuirea lui David cu Bat-Șeba și Urie

1. În anul următor, pe vremea când porneau împărații la război, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui și tot Israelul, să pustiască țara lui Amon și să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.
2. Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat; și pe când se plimba pe acoperișul casei împărătești, a zărit de acolo o femeie care se scălda și care era foarte frumoasă la chip.
3. David a întrebat cine este femeia aceasta, și i-au spus: „Este Bat-Șeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, hetitul.”
4. Și David a trimis niște oameni s-o aducă. Ea a venit la el, și el s-a culcat cu ea. După ce s-a curățat de necurăția ei, ea s-a întors acasă.
5. Femeia a rămas însărcinată și a trimis vorbă lui David, zicând: „Sunt însărcinată.”
6. Atunci David a trimis următoarea poruncă lui Ioab: „Trimite-mi pe Urie, hetitul.” Și Ioab a trimis pe Urie la David.
7. Urie a venit la David, care l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului și despre mersul războiului.
8. Apoi David a zis lui Urie: „Coboară-te acasă și spală-ți picioarele.” Urie a ieșit din casa împărătească și a fost urmat de un dar din partea împăratului.
9. Dar Urie s-a culcat la poarta casei împărătești, cu toți slujitorii stăpânului său, și nu s-a coborât acasă la el.
10. Au dat de știre lui David despre aceasta și i-au spus: „Urie nu s-a coborât la el acasă.” Și David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai coborât acasă?”
11. Urie a răspuns lui David: „Chivotul și Israel și Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab și slujitorii domnului meu sunt tăbărâți în câmp, și eu să intru în casă să mănânc și să beau și să mă culc cu nevasta mea!? Viu ești tu și viu este sufletul tău, că nu voi face lucrul acesta.”
12. David a zis lui Urie: „Mai rămâi și astăzi aici, și mâine îți voi da drumul.” Și Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea și a doua zi.
13. David l-a poftit să mănânce și să bea cu el și l-a îmbătat; și seara Urie a ieșit și s-a culcat cu slujitorii stăpânului său, dar nu s-a coborât acasă.
14. A doua zi dimineața, David a scris o scrisoare lui Ioab și a trimis-o prin Urie.
15. În scrisoarea aceasta scria: „Puneți pe Urie în locul cel mai greu al luptei și trageți-vă înapoi de la el, ca să fie lovit și să moară.”
16. Ioab, împresurând cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l știa apărat de ostași viteji.
17. Oamenii din cetate au făcut o ieșire și s-au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulți din popor, din slujitorii lui David, și a fost ucis și Urie, hetitul.
18. Ioab a trimis un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă.
19. Și a dat solului următoarea poruncă: „Când vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei,
20. poate că se va mânia și va zice: „Pentru ce v-ați apropiat de cetate să luptați împotriva ei? Nu știați că se aruncă săgeți din vârful zidului?
21. Cine a omorât pe Abimelec, fiul lui Ierubeșet? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vârful zidului o piatră de moară, și n-a murit el la Tebeț? Pentru ce v-ați apropiat de zid?” Atunci să-i spui: „A murit și robul tău Urie, hetitul.”
22. Solul a plecat; și, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab.
23. Solul a zis lui David: „Oamenii aceia au fost mai tari decât noi; făcuseră o ieșire împotriva noastră în câmp și i-am dat înapoi până la intrarea porții,
24. dar arcașii au tras de pe vârful zidului asupra slujitorilor tăi, și mulți din slujitorii împăratului au fost uciși, și a murit și robul tău Urie, hetitul.”
25. David a zis solului: „Iată ce să spui lui Ioab: „Nu te munci pentru întâmplarea aceasta, căci sabia doboară când pe unul când pe altul; bate cetatea cu putere, dărâm-o. Și tu îmbărbătează-l!”
26. Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise și a plâns pe bărbatul ei.
27. După ce au trecut zilele de jale, David a trimis s-o ia și a primit-o în casa lui. Ea i-a fost nevastă și i-a născut un fiu.
Fapta lui David n-a plăcut Domnului.

Capitolul 12

Dumnezeu mustră pe David prin Natan

1. Domnul a trimis pe Natan la David. Și Natan a venit la el și i-a zis:
„Într-o cetate erau doi oameni, unul bogat și altul sărac.
2. Bogatul avea foarte multe oi și foarte mulți boi.
3. Săracul n-avea nimic decât o mielușea, pe care o cumpărase; o hrănea și o creștea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din același pahar cu el, dormea la sânul lui și o privea ca pe fata lui.
4. A venit un călător la omul acela bogat. Și bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului și a gătit-o pentru omul care venise la el.”
5. David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia și a zis lui Natan:
„Viu este Domnul, că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.
6. Și să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârșit fapta aceasta și n-a avut milă.”
7. Și Natan a zis lui David: „Tu ești omul acesta! Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu te-am uns împărat peste Israel și te-am scăpat din mâna lui Saul;
8. te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău și ți-am dat casa lui Israel și Iuda. Și dacă ar fi fost puțin atâta, aș mai fi adăugat.
9. Pentru ce, dar, ai disprețuit tu cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, hetitul; ai luat de nevastă pe nevasta sa, și pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
10. Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai disprețuit și pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, hetitul.”
11. Așa vorbește Domnul: „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta și voi lua sub ochii tăi pe nevestele tale și le voi da altuia care se va culca cu ele în fața soarelui acestuia.
12. Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în fața întregului Israel și în fața soarelui.”
13. David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Și Natan a zis lui David: „Domnul îți iartă păcatul, nu vei muri.
14. Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmașii Domnului să-L hulească, săvârșind fapta aceasta, fiul care ți s-a născut va muri.”

Moartea copilului – Solomon

15. Și Natan a plecat acasă.
Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie, și a fost greu bolnav.
16. David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil și a postit; și când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pământ.
17. Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ; dar n-a voit și n-a mâncat nimic cu ei.
18. A șaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul trăia încă, i-am vorbit și nu ne-a ascultat: cum să îndrăznim să-i spunem: „A murit copilul”? Are să se întristeze și mai mult.”
19. David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în șoaptă între ei și a înțeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?” Și ei au răspuns: „A murit.”
20. Atunci David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele; apoi s-a dus în Casa Domnului și s-a închinat. Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce și a mâncat.
21. Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai și plângeai; și acum, când a murit copilul, te scoli și mănânci!”
22. El a răspuns: „Când trăia copilul, posteam și plângeam, căci ziceam: „Cine știe dacă nu Se va îndura Domnul de mine și dacă nu va trăi copilul?”
23. Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viață? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.”
24. David a mângâiat pe nevasta sa Bat-Șeba și a intrat la ea și s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon și care a fost iubit de Domnul.
25. El l-a încredințat în mâinile prorocului Natan, și Natan i-a pus numele Iedidiaa pentru Domnul.
aSau: Iubitul Domnului

Luarea Rabei și supunerea amoniților

26. Ioab, care împresura Raba fiilor lui Amon, a pus mâna pe cetatea împărătească
27. și a trimis soli lui David să-i spună: „Am început lupta împotriva Rabei și am și pus stăpânire pe cetatea apelor;
28. strânge acum cealaltă parte a poporului, tăbărăște împotriva cetății și ia-o, ca să n-o iau eu și să vină asupra mea cinstea.”
29. David a strâns tot poporul și a mers asupra cetății Raba; a bătut-o și a luat-o.
30. A luat cununa de pe capul împăratului ei, care cântărea un talant de aur și era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate.
31. A scos pe locuitori și i-a trecut prin ferăstraie, prin grape de fier și securi de fier și i-a pus în cuptoarele de cărămizi: așa a făcut tuturor cetăților fiilor lui Amon. David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul.

Capitolul 13

Amnon curvește cu sora sa

1. După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; și Amnon, fiul lui David, a iubit-o.
2. Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după sora sa Tamar; căci era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
3. Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret.
4. El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.”
5. Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat și fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: „Dă voie surorii mele Tamar, să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd și s-o iau din mâna ei.”
6. Amnon s-a culcat și s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, și Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină sora mea Tamar să facă două turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei.”
7. David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon și pregătește-i o mâncare.”
8. Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui și le-a copt;
9. luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateți pe toată lumea afară.” Și toată lumea a ieșit afară de la el.
10. Atunci Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mâncarea în odaie și s-o mănânc din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a dus fratelui său Amnon, în odaie.
11. Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino, soro, și culcă-te cu mine.”
12. Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa în Israel; nu face mișelia aceasta.
13. Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Și tu vei trece drept un mișel în Israel. Acum, vorbește, te rog, împăratului, și nu se va împotrivi să fiu a ta.”
14. Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o și s-a culcat cu ea.
15. Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise.
Și i-a zis: „Scoală-te și du-te!”
16. Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.”
17. El n-a vrut s-o asculte și, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „Izgonește de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară și încuie ușa după ea!”
18. Ea avea o rochie pestriță; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară și a încuiat ușa după ea.
19. Tamar și-a presărat cenușă pe cap și și-a sfâșiat haina pestriță; a pus mâna în cap și a plecat țipând.
20. Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.” Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.
21. Împăratul David a aflat toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare.
22. Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentru că necinstise pe sora sa Tamar.

Amnon omorât

23. După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hațor, lângă Efraim, a poftit pe toți fiii împăratului.
24. Absalom s-a dus la împărat și a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul și slujitorii lui la robul tău.”
25. Și împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu-ți fie greu.” Absalom a stăruit de el; dar împăratul n-a vrut să se ducă și l-a binecuvântat.
26. Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.” Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?”
27. În urma stăruințelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon și toți fiii săi.
28. Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama când se va înveseli inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: „Loviți pe Amnon!” atunci să-l omorâți; să nu vă temeți de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari și arătați-vă oameni de inimă!”
29. Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit.
30. Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și că n-a mai rămas niciunul din ei.
31. Împăratul s-a sculat, și-a rupt hainele și s-a culcat pe pământ, și toți slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâșiate.
32. Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, a luat cuvântul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că toți tinerii, fiii împăratului, au fost uciși, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom, din ziua când Amnon a necinstit pe sora sa Tamar.
33. Să nu se mai muncească, dar, împăratul, domnul meu, cu gândul că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.”
34. Absalom a fugit.
Și tânărul pus de strajă a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.
35. Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adeverește ce spunea robul tău.”
36. Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul și au plâns; și împăratul și toți slujitorii lui au plâns mult.
37. Absalom fugise și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea în fiecare zi pe fiul său.
38. Absalom a stat trei ani la Gheșur, unde se dusese după ce fugise.
39. Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon.

Capitolul 14

Ioab trimite pe o femeie din Tecoa la David

1. Ioab, fiul Țeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după Absalom.
2. A trimis să aducă din Tecoa o femeie iscusită și i-a zis: „Fă-te că plângi și îmbracă-te în haine de jale; nu te unge cu untdelemn și fii ca o femeie care de multă vreme plânge după un mort.
3. Să te duci astfel la împărat și să-i vorbești așa și așa.” Și Ioab i-a spus ce trebuia să zică.
4. Femeia aceea din Tecoa s-a dus să vorbească împăratului. A căzut cu fața la pământ, s-a închinat și a zis: „Împărate, scapă-mă!”
5. Împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Da, sunt văduvă, bărbatul mi-a murit!
6. Roaba ta avea doi fii; amândoi s-au certat pe câmp și n-a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celălalt și l-a omorât.
7. Și iată că toată familia s-a ridicat împotriva roabei tale, zicând: „Scoate încoace pe ucigașul fratelui său! Vrem să-l omorâm, pentru viața fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar și pe moștenitor!” Ei ar stinge astfel și tăciunele care-mi mai rămâne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume, nici urmaș viu pe fața pământului.”
8. Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.”
9. Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea, împărate, domnul meu, și asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul și scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit.”
10. Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine, și nu se va mai atinge de tine.”
11. Ea a zis: „Să-și aducă aminte împăratul de Domnul Dumnezeul tău, pentru ca răzbunătorul sângelui să nu mărească prăpădul și să nu mi se nimicească fiul!” Și el a zis: „Viu este Domnul, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!”
12. Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul.” Și el a zis: „Vorbește!”
13. Femeia a zis: „Pentru ce gândești tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca și vinovat când nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a gonit?
14. Trebuie negreșit să murim și vom fi ca niște ape vărsate pe pământ, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viața, ci dorește ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui.
15. Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnului meu, am venit pentru că poporul m-a înspăimântat. Și roaba ta a zis: „Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.
16. Da, împăratul va asculta pe roaba sa, ca să scape din mâna celor ce caută să ne nimicească, pe mine și pe fiul meu, din moștenirea lui Dumnezeu.”
17. Roaba ta a zis: „Cuvântul domnului meu, împăratul, să-mi dea odihnă. Căci domnul meu, împăratul, este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele și răul. Și Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine.”
18. Împăratul a răspuns și a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba.” Și femeia a zis: „Să vorbească domnul meu, împăratul!”
19. Împăratul a zis atunci: „Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?” Și femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putință nicio abatere nici la dreapta, nici la stânga de la tot ce a zis domnul meu, împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit și a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte.
20. Ca să dea o altă înfățișare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atât de înțelept ca și un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pământ.”

Absalom este iertat și adus înapoi

21. Împăratul a zis lui Ioab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te, dar, de adu înapoi pe tânărul Absalom.”
22. Ioab a căzut cu fața la pământ, s-a închinat și a binecuvântat pe împăratul. Apoi a zis: „Robul tău cunoaște azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvântul robului său.”
23. Ioab s-a sculat, a plecat în Gheșur și a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim.
24. Dar împăratul a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu-mi vadă fața.” Și Absalom s-a dus în casa lui și n-a văzut fața împăratului.
25. Nu era om în tot Israelul așa de vestit ca Absalom în privința frumuseții lui; din talpa piciorului până în creștetul capului, n-avea niciun cusur.
26. Când își tundea capul – și-l tundea în fiecare an, pentru că părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului.
27. Lui Absalom i s-au născut trei fii și o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip.
28. Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă fața împăratului.
29. Apoi a chemat pe Ioab, să-l trimită la împăratul: dar Ioab n-a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară; și Ioab tot n-a vrut să vină.
30. Absalom a zis atunci slujitorilor lui: „Vedeți, ogorul lui Ioab este lângă al meu; are orz pe el; duceți-vă și puneți-i foc.” Și slujitorii lui Absalom au pus foc câmpului.
31. Ioab s-a sculat și s-a dus la Absalom acasă. Și i-a zis: „Pentru ce au pus slujitorii tăi foc câmpului meu?”
32. Absalom a răspuns lui Ioab: „Iată, ți-am trimis vorbă și ți-am zis: „Vino aici, și te voi trimite la împărat să-i spui: „Pentru ce m-am întors din Gheșur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu și acum acolo.” Doresc acum să văd fața împăratului; și dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare.”
33. Ioab s-a dus la împărat și i-a spus lucrul acesta. Și împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea lui. Împăratul a sărutat pe Absalom.

Capitolul 15

Răscoala lui Absalom

1. După aceea, Absalom și-a pregătit care și cai și cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.
2. Se scula dis-de-dimineață și stătea la marginea drumului la poartă. Și ori de câte ori avea cineva vreo neînțelegere și se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema și zicea: „Din ce cetate ești?” După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminție a lui Israel”,
3. Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună și dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.”
4. Absalom zicea: „De m-ar pune pe mine judecător în țară! Orice om care ar avea o neînțelegere și o judecată ar veni la mine, și i-aș face dreptate.”
5. Și când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca și-l săruta.
6. Absalom se purta așa cu toți aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Și Absalom câștiga inima oamenilor lui Israel.
7. După trecere de patruzecia de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruință pe care am făcut-o Domnului.
aSau: patru
8. Căci robul tău a făcut o juruință, când locuiam la Gheșur, în Siria; și am zis: „Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.”
9. Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.” Absalom s-a sculat și a plecat la Hebron.
10. Absalom a trimis iscoade în toate semințiile lui Israel, să spună: „Când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: „Absalom s-a făcut împărat la Hebron!”
11. Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiți, au însoțit pe Absalom; și l-au însoțit în prostia lor, fără să știe nimic.
12. Pe când aducea Absalom jertfele, a trimis în cetatea Ghilo după Ahitofel, ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere, și poporul se îndrepta în număr tot mai mare de partea lui Absalom.

Fuga lui David

13. Cineva a venit și a dat de știre lui David și a zis: „Inima oamenilor lui Israel s-a întors spre Absalom.”
14. Și David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Sculați-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiți-vă de plecare; altfel, nu va întârzia să ne ajungă și va arunca nenorocirea peste noi și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei.”
15. Slujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru împăratul.”
16. Împăratul a ieșit, și toată casa lui mergea după el; și a lăsat zece țiitoare pentru paza casei.
17. Împăratul a ieșit astfel, și tot poporul îl urma. Și s-au oprit la cea din urmă casă.
18. Toți slujitorii lui, toți cheretiții și toți peletiții, au trecut alături de el; și toți gatiții, în număr de șase sute de oameni, veniți din Gat, după el, au trecut înaintea împăratului.
19. Împăratul a zis lui Itai din Gat: „Pentru ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te și rămâi cu împăratul, căci ești străin și ai fost luat chiar din țara ta.
20. De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești cu noi încoace și încolo, când nici eu însumi nu știu unde mă duc! Întoarce-te și ia și pe frații tăi cu tine. Domnul să Se poarte cu tine cu bunătate și credincioșie!”
21. Itai a răspuns împăratului și a zis: „Viu este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi și robul tău.”
22. David a zis atunci lui Itai: „Du-te și treci!” Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el.
23. Tot ținutul plângea și scoteau țipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pârâul Chedron, și tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustiu.
24. Țadoc era și el acolo, și cu el toți leviții, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu; și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate.
25. Împăratul a zis lui Țadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi și mă va face să văd chivotul și Locașul Lui.
26. Dar dacă va zice: „Nu-mi place de tine”, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.”
27. Împăratul a mai zis preotului Țadoc: „Înțelegi? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaț și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voștri.
28. Vedeți, voi aștepta în câmpiile pustiului, până ce-mi vor veni vești din partea voastră.”
29. Astfel Țadoc și Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim și au rămas acolo.
30. David a suit dealul măslinilor. Suia plângând și cu capul acoperit și mergea cu picioarele goale; și toți cei ce erau cu el și-au acoperit și ei capul și suiau plângând.
31. Au venit și au spus lui David: „Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.” Și David a zis: „Doamne, nimicește sfaturile lui Ahitofel!”
32. Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Hușai, architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâșiată și capul acoperit cu țărână.
33. David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară.
34. Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel, dacă te vei întoarce în cetate și vei zice lui Absalom: „Împărate, eu voi fi robul tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău.”
35. Preoții Țadoc și Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune preoților Țadoc și Abiatar.
36. Și fiindcă ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaț, fiul lui Țadoc, și pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veți trimite tot ce veți afla.”
37. Hușai, prietenul lui David, s-a întors, dar, în cetate. Și Absalom a intrat în Ierusalim.

Capitolul 16

Țiba înnegrește pe Mefiboșet

1. Când trecuse David puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit înaintea lui cu doi măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară și un burduf cu vin.
2. Împăratul a zis lui Țiba: „Ce vrei să faci cu acestea?” Și Țiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pâinile și roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor, și vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în pustiu.”
3. Împăratul a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?” Și Țiba a răspuns împăratului: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: „Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi împărăția tatălui meu.”
4. Împăratul a zis lui Țiba: „Tot ce este al lui Mefiboșet este la tău.” Și Țiba a zis: „Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!”

Șimei blestemă

5. David ajunsese până la Bahurim. Și de acolo a ieșit un om din familia și din casa lui Saul, numit Șimei, fiul lui Ghera. El înainta blestemând
6. și a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul și toți vitejii stăteau la dreapta și la stânga împăratului.
7. Șimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om al sângelui, om rău!
8. Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, și Domnul a dat împărăția în mâinile fiului tău Absalom; și iată-te nenorocit, căci ești un om al sângelui!”
9. Atunci Abișai, fiul Țeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă acest câine mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.”
10. Dar împăratul a zis: „Ce aveți voi cu mine, fiii Țeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis: „Blestemă pe David!” Cine-i va zice, dar: „Pentru ce faci așa?”?”
11. Și David a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu, care a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viața; cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.
12. Poate că Domnul Se va uita la necazul meu și-mi va face bine în locul blestemelor de azi.”
13. David și oamenii lui și-au văzut de drum. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, și mergând blestema, arunca cu pietre împotriva lui și vântura praf.
14. Împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim, și acolo s-au odihnit.

Hușai la Absalom

15. Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era și el cu Absalom.
16. Când a ajuns Hușai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!”
17. Și Absalom a zis lui Hușai: „Iată cât de mult ții tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?”
18. Hușai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul și tot poporul acesta și toți bărbații lui Israel, și cu el vreau să rămân.
19. De altfel, cui îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, așa îți voi sluji și ție.”

Absalom ascultă de Ahitofel

20. Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiți-vă împreună; ce avem de făcut?”
21. Și Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la țiitoarele pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel, tot Israelul va ști că te-ai făcut urât tatălui tău, și mâinile tuturor celor ce sunt cu tine se vor întări.”
22. Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiș, și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său, în fața întregului Israel. –
23. Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca și când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot așa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom. –

Capitolul 17

Sfatul lui Ahitofel zădărnicit de Hușai

1. Ahitofel a zis lui Absalom: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula și voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta.
2. Îl voi lua pe neașteptate, când va fi obosit și va avea mâinile slăbite, îl voi înspăimânta, și tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat
3. și voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmărești va face ca toți să se întoarcă, și tot poporul va fi în pace.”
4. Cuvintele acestea au plăcut lui Absalom și tuturor bătrânilor lui Israel.
5. Dar Absalom a zis: „Chemați și pe Hușai, architul, și să auzim și ce va zice el.”
6. Hușai a venit la Absalom, și Absalom i-a zis: „Iată cum a vorbit Ahitofel; trebuie să facem ce a zis el, sau nu? Spune tu!”
7. Hușai a răspuns lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care ți l-a dat Ahitofel nu este bun.”
8. Și Hușai a zis: „Tu cunoști vitejia tatălui tău și a oamenilor lui; sunt înfuriați ca o ursoaică de pe câmp, căreia i s-au răpit puii. Tatăl tău este un om de război și nu va petrece noaptea cu poporul;
9. iată, acum stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Și dacă, de la început, vor cădea unii sub loviturile lor, se va auzi îndată și se va zice: „Poporul care urma pe Absalom a fost înfrânt!”
10. Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimânta; căci tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz și că are niște viteji cu el.
11. Sfatul meu este, dar, ca tot Israelul să se strângă la tine, de la Dan până la Beer-Șeba, o mulțime ca nisipul de pe marginea mării. Și tu însuți să mergi la luptă.
12. Dacă vom ajunge la el în vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade roua pe pământ; și nu va scăpa niciunul, nici el, nici vreunul din oamenii care sunt cu el.
13. Dacă va fugi într-o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea, și o vom trage în pârâu, până când nu va mai rămâne nicio piatră în ea.”
14. Absalom și toți oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Hușai, architul, este mai bun decât sfatul lui Ahitofel.” Dar Domnul hotărâse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.

Moartea lui Ahitofel

15. Hușai a zis preoților Țadoc și Abiatar: „Ahitofel a dat cutare și cutare sfat lui Absalom și bătrânilor lui Israel, și eu i-am sfătuit cutare și cutare lucru.
16. Acum trimiteți îndată știre lui David și spuneți-i: „Nu sta noaptea în câmpiile pustiului, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul și tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.”
17. Ionatan și Ahimaaț stăteau lângă fântâna Roguel. Slujnica venea și le aducea știri, iar ei se duceau să dea de veste împăratului David; căci nu îndrăzneau să se arate și să intre în cetate.
18. Dar odată i-a zărit un tânăr și a spus lui Absalom. Ei au plecat amândoi în grabă și au ajuns la Bahurim, la casa unui om care avea o fântână în curte, și s-au coborât în ea.
19. Femeia a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fântânii și a împrăștiat urluială pe ea, ca să nu dea nimic de bănuit.
20. Slujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia aceasta și au zis: „Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?” Femeia le-a răspuns: „Au trecut pârâul.” Au căutat, și negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim.
21. După plecarea lor, Ahimaaț și Ionatan au ieșit din fântână și s-au dus să dea de știre împăratului David. Au zis lui David: „Sculați-vă și grăbiți-vă de treceți apa, căci Ahitofel a plănuit cutare și cutare lucru împotriva voastră.”
22. David și tot poporul care era cu el s-au sculat și au trecut Iordanul; când se lumina de ziuă, nu rămăsese niciunul care să nu fi trecut Iordanul.
23. Ahitofel, când a văzut că sfatul lui n-a fost urmat, a pus șaua pe măgar și a plecat acasă în cetatea lui. Și-a pus casa în rânduială și s-a spânzurat. Când a murit, l-au îngropat în mormântul tatălui său.

David la Mahanaim

24. David ajunsese la Mahanaim, când a trecut Absalom Iordanul, însoțit de toți bărbații lui Israel.
25. Absalom a pus pe Amasa în fruntea oștirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, israelitul, care intrase la Abigail, fata lui Nahaș și sora Țeruiei, mama lui Ioab.
26. Israel și Absalom au tăbărât în țara Galaadului.
27. Când a ajuns David la Mahanaim, Șobi, fiul lui Nahaș, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar, și Barzilai, galaaditul, din Roghelim,
28. au adus paturi, lighene, vase de pământ, grâu, orz, făină, grâu prăjit, bob, linte, uscături,
29. miere, unt, oi și brânză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David și poporului care era cu el ca să mănânce; căci ziceau: „Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală și de sete, în pustiu.”

Capitolul 18

Absalom ucis de Ioab

1. David a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.
2. A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, și o treime sub Itai, din Gat. Și împăratul a zis poporului: „Vreau să ies și eu împreună cu voi.”
3. Dar poporul a zis: „Să nu ieși! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră; și când vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu ești ca zece mii dintre noi, și acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.”
4. Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeți că este mai bine.” Și împăratul a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile.
5. Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abișai și lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveți față de mine, purtați-vă blând cu tânărul Absalom!” Și tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
6. Poporul a ieșit în câmp înaintea lui Israel, și bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.
7. Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David și a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.
8. Lupta s-a întins pe tot ținutul, și pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia.
9. Absalom s-a pomenit în fața oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a pătruns sub ramurile încâlcite ale unui mare stejar, și capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spânzurat între cer și pământ, și catârul care era sub el a trecut înainte.
10. Un om, văzând lucrul acesta, a venit și a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar.”
11. Și Ioab a zis omului care i-a adus știrea aceasta: „L-ai văzut! De ce, dar, nu l-ai tăiat pe loc? Ți-aș fi dat zece sicli de argint și un brâu.”
12. Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de sicli de argint, n-aș pune mâna pe fiul împăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ți-a dat-o împăratul ție, lui Abișai și lui Itai: „Luați seama fiecare la tânărul Absalom!”
13. Și dacă l-aș fi omorât mișelește, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului, și tu însuți ai fi fost împotriva mea.”
14. Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atâta cu tine!” Și a luat trei săgeți în mână și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viață în mijlocul stejarului.
15. Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit și l-au omorât.
16. Ioab a sunat din trâmbiță; și poporul s-a întors, încetând astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.
17. Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii și au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui. –
18. Pe când trăia, Absalom își ridicase un stâlp de aducere aminte în Valea Împăratului. Căci zicea: „N-am fii, prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.” Și a pus numele său stâlpului, care și astăzi se numește stâlpul lui Absalom. –

Solia lui Cuși

19. Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis: „Lasă-mă să dau fuga și să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmașilor săi.”
20. Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veștile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi, fiindcă fiul împăratului a murit.”
21. Și Ioab a zis lui Cuși: „Du-te și vestește împăratului ce ai văzut.”
Cuși s-a închinat înaintea lui Ioab și a dat fuga.
22. Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis iarăși lui Ioab: „Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după Cuși.” Și Ioab a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ți va fi de folos.”
23. „Orice s-ar întâmpla vreau să alerg”, a zis din nou Ahimaaț. Și Ioab i-a zis: „Dă fuga!” Ahimaaț a alergat pe drumul care duce în câmpie și a luat-o înaintea lui Cuși.
24. David ședea între cele două porți. Caraula s-a dus pe acoperișul porții spre zid; a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că un om alerga singur singurel.
25. Caraula a strigat și a dat de știre împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce vești.” Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult.
26. Caraula a văzut un alt om alergând; a strigat la portar: „Iată un om aleargă singur singurel.” Împăratul a zis: „Și el aduce vești.”
27. Caraula a zis: „Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc.” Și împăratul a zis: „Este un om de bine și aduce vești bune.”
28. Ahimaaț a strigat și a zis împăratului: „Este bine de tot!” S-a închinat înaintea împăratului cu fața până la pământ și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău care a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru, împăratul.”
29. Împăratul a zis: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Ahimaaț a răspuns: „Am văzut o mare învălmășeală, când a trimis Ioab pe slujitorul împăratului și pe mine, slujitorul tău: dar nu știu ce era.”
30. Și împăratul a zis: „Stai acolo la o parte.” Și Ahimaaț a stat deoparte.
31. Îndată a sosit Cuși. Și a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ți-a făcut dreptate, scăpându-te din mâna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.”
32. Împăratul a zis lui Cuși: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Cuși a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmașii domnului meu, împăratul, și toți cei ce se ridică împotriva ta ca să-ți facă rău!”
33. Atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porții și a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!”

Capitolul 19

Jalea împăratului

1. Au venit și au spus lui Ioab: „Iată că împăratul plânge și se jelește din pricina lui Absalom.”
2. Și în ziua aceea, biruința s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicându-se: „Împăratul este mâhnit din pricina fiului său.”
3. În aceeași zi, poporul a intrat în cetate pe furiș, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă.
4. Împăratul își acoperise fața și striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!”
5. Ioab a intrat în odaia unde era împăratul și a zis: „Tu acoperi azi de rușine fața tuturor slujitorilor tăi, care au scăpat azi viața ta, a fiilor tăi și a fetelor tale, a nevestelor tale și a țiitoarelor tale.
6. Tu iubești pe cei ce te urăsc și urăști pe cei ce te iubesc, căci arăți azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii, nici slujitori; și văd acum că, dacă ar trăi Absalom, și noi toți am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ți-ar fi plăcut.
7. Scoală-te, dar, ieși și vorbește după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul, că, dacă nu ieși să te arăți, nu va rămâne un om cu tine în noaptea aceasta; și aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decât toate nenorocirile care ți s-au întâmplat din tinerețe până acum.”

Întoarcerea împăratului la Ierusalim

8. Atunci împăratul s-a sculat și a șezut la poartă. Au spus tot poporului: „Iată că împăratul stă la poartă.” Și tot poporul a venit înaintea împăratului.
Însă Israel fugise, fiecare în cortul lui.
9. Și în toate semințiile lui Israel, tot poporul se certa, zicând: „Împăratul ne-a izbăvit din mâna vrăjmașilor noștri, el ne-a scăpat din mâna filistenilor; și acum a trebuit să fugă din țară dinaintea lui Absalom.
10. Și Absalom, pe care-l unsesem să domnească peste noi, a murit în bătălie: de ce nu puneți o vorbă pentru întoarcerea împăratului?”
11. La rândul său, împăratul David a trimis să spună preoților Țadoc și Abiatar: „Vorbiți bătrânilor lui Iuda și spuneți-le: „Pentru ce ați fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui?” – căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese până la împărat. –
12. Voi sunteți frații mei, sunteți os din oasele mele și carne din carnea mea; pentru ce ați fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?
13. Și lui Amasa spuneți-i așa: „Nu ești tu oare os din oasele mele și carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oștirii, în locul lui Ioab!”
14. David a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur om; și au trimis să spună împăratului: „Întoarce-te, tu și toți slujitorii tăi.”
15. Împăratul s-a întors și a ajuns până la Iordan. Și Iuda s-a dus la Ghilgal, ca să iasă înaintea împăratului și să-l facă să treacă Iordanul.

Bunătatea lui David față de Șimei

16. Șimei, fiul lui Ghera, beniamitul, care era din Bahurim, s-a grăbit să se coboare cu cei din Iuda înaintea împăratului David.
17. Avea cu el o mie de oameni din Beniamin și pe Țiba, mai marele casei lui Saul, și pe cei cincisprezece fii și pe cei douăzeci de robi ai lui Țiba. Au trecut Iordanul în fața împăratului.
18. Luntrea pusă la îndemâna împăratului tocmai pornise ca să-i treacă și casa dincolo; și în clipa când era să treacă împăratul Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui.
19. Și a zis împăratului: „Să nu țină seamă domnul meu de nelegiuirea mea, să uite că robul tău l-a ocărât în ziua când împăratul, domnul meu, ieșea din Ierusalim și să nu țină seama împăratul de lucrul acesta!
20. Căci robul tău mărturisește că a păcătuit. Și iată, vin astăzi, cel dintâi din toată casa lui Iosif, înaintea împăratului, domnul meu.”
21. Atunci Abișai, fiul Țuriei, a luat cuvântul și a zis: „Nu trebuie oare să moară Șimei pentru că a blestemat pe unsul Domnului?”
22. Dar David a zis: „Ce am eu cu voi, fiii Țuriei, și pentru ce vă arătați astăzi potrivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu știu eu că împărățesc azi peste Israel?”
23. Și împăratul a zis lui Șimei: „Nu vei muri!” Împăratul i-a jurat că nu-l va omorî.

Bunătatea lui David față de Mefiboșet

24. Mefiboșet, fiul lui Saul, s-a coborât și el înaintea împăratului. Nu-și îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-și spălase hainele, din ziua când plecase împăratul până în ziua când se întorcea în pace.
25. Când s-a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i-a zis: „Pentru ce n-ai venit cu mine, Mefiboșet?”
26. Și el a răspuns: „Împărate, domnul meu, slujitorul meu m-a înșelat, căci robul tău, care este olog, zisese: „Voi pune șaua pe măgar, voi încăleca pe el și voi merge cu împăratul.”
27. Și el a înnegrit pe robul tău la domnul meu, împăratul. Dar domnul meu, împăratul, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede.
28. Căci toți cei din casa tatălui meu au fost niște oameni vrednici de moarte înaintea împăratului, domnul meu; și totuși tu ai pus pe robul tău în rândul celor ce mănâncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu și ce am să cer eu împăratului?”
29. Împăratul i-a zis: „Ce mai vorbești atâta? Am spus: „Tu și Țiba veți împărți pământurile.”
30. Și Mefiboșet a zis împăratului: „Să ia chiar totul, căci împăratul, domnul meu, se întoarce în pace acasă.”

Mulțămirea lui David față de Barzilai

31. Barzilai, galaaditul, s-a coborât din Roghelim și a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să-l petreacă până dincolo de Iordan.
32. Barzilai era foarte bătrân, în vârstă de optzeci de ani. El îngrijise de împărat în timpul șederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.
33. Împăratul a zis lui Barzilai: „Vino cu mine și te voi hrăni la mine, în Ierusalim.”
34. Dar Barzilai a răspuns împăratului: „Câți ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim?
35. Eu sunt astăzi în vârstă de optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun și ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă și bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreților și cântărețelor? Și pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul?
36. Robul tău va merge puțin dincolo de Iordan cu împăratul. De altfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere?
37. Să se întoarcă robul tău, și să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu și mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el.”
38. Împăratul a zis: „Chimham să treacă împreună cu mine și voi face pentru el ce vei vrea: tot ce vei dori de la mine, îți voi da!”
39. După ce tot poporul a trecut Iordanul și după ce l-a trecut și împăratul, împăratul a sărutat pe Barzilai și l-a binecuvântat. Și Barzilai s-a întors acasă.
40. Împăratul s-a îndreptat spre Ghilgal, însoțit de Chimham.
Tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel petrecuse pe împărat dincolo de Iordan.
41. Dar toți bărbații lui Israel au venit la împărat și i-au zis: „Pentru ce te-au furat frații noștri, bărbații lui Iuda, și au trecut pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui și cu toți oamenii lui David?”
42. Toți bărbații lui Iuda au răspuns bărbaților lui Israel: „Fiindcă împăratul ne este rudă; și ce ați găsit aici, ca să vă mâniați? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne-a făcut el daruri?”
43. Și bărbații lui Israel au răspuns bărbaților lui Iuda: „Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, și chiar la David avem mai mult drept decât voi. Pentru ce ne-ați nesocotit? N-am fost noi cei dintâi care am spus să se întoarcă împăratul nostru?” Și bărbații lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decât bărbații lui Israel.

Capitolul 20

Ioab omoară pe Amasa

1. Acolo era un om de nimic, numit Șeba, fiul lui Bicri, beniamitul. El a sunat din trâmbiță și a zis: „Noi n-avem nicio parte cu David, nicio moștenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!”
2. Și toți bărbații lui Israel s-au depărtat de David și au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri. Dar bărbații lui Iuda au rămas credincioși împăratului lor și l-au însoțit de la Iordan până la Ierusalim.
3. David a intrat iarăși în casa lui, la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece țiitoare pe care le lăsase pentru paza casei și le-a pus într-o casă sub pază; a îngrijit de ele, dar n-a intrat la ele. Și au fost închise până în ziua morții lor, trăind în văduvie.
4. Împăratul a zis lui Amasa: „Cheamă-mi peste trei zile pe bărbații lui Iuda, și tu să fii de față aici.”
5. Amasa a plecat să cheme pe Iuda; dar a zăbovit peste vremea pe care i-o hotărâse împăratul.
6. David a zis atunci lui Abișai: „Șeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decât Absalom. Ia tu însuți pe slujitorii stăpânului tău și urmărește-l, ca nu cumva să găsească cetăți întărite și să se ascundă dinaintea noastră.”
7. Și Abișai a plecat, urmat de oamenii lui Ioab, de cheretiți și de peletiți și de toți vitejii; au ieșit din Ierusalim, ca să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.
8. Când au fost lângă piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era încins cu o sabie pe deasupra hainelor de război, cu care era îmbrăcat; ea era legată la coapsă și stătea în teacă, și când a înaintat Ioab, sabia a alunecat.
9. Ioab a zis lui Amasa: „Ești sănătos, frate?” Și cu mâna dreaptă a apucat pe Amasa de barbă să-l sărute.
10. Amasa n-a luat seamă la sabia care era în mâna lui Ioab; și Ioab l-a lovit cu ea în pântece și i-a vărsat măruntaiele pe pământ, fără să-i mai dea o a doua lovitură. Și Amasa a murit.
Ioab și fratele său Abișai au urmărit pe Șeba, fiul lui Bicri.
11. Un bărbat dintre oamenii lui Ioab a rămas lângă Amasa și zicea: „Cine vrea pe Ioab și cine este pentru David? Să urmeze pe Ioab!”
12. Amasa se rostogolea în sânge în mijlocul drumului; și omul acela, văzând că tot poporul se oprește, a tras pe Amasa din drum pe un câmp și a aruncat o haină pe el, când a văzut că toți cei ce ajungeau lângă el se opreau.
13. După ce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.

Omorârea lui Șeba

14. Ioab a străbătut toate semințiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca, și toți bărbații de seamă s-au strâns și l-au urmat.
15. Au venit și au împresurat pe Șeba în Abel-Bet-Maaca și au ridicat împotriva cetății un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă.
16. Atunci o femeie înțeleaptă a început să strige din cetate: „Ascultați, ascultați! Spuneți, vă rog, lui Ioab: „Apropie-te până aici, căci vreau să-ți vorbesc!”
17. El s-a apropiat de ea, și femeia a zis: „Tu ești Ioab?” El a răspuns: „Eu sunt.” Și ea i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale.” El a răspuns: „Ascult.”
18. Și ea a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: „Să întrebăm în Abel!” Și totul se isprăvea astfel.
19. Eu sunt una din cetățile liniștite și credincioase din Israel; și tu cauți să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentru ce ai nimici tu moștenirea Domnului?”
20. Ioab a răspuns: „Departe, departe de mine gândul să nimicesc sau să dărâm!
21. Nu este așa! Dar un om din muntele lui Efraim, numit Șeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva împăratului David; dați-l încoace numai pe el, și mă voi depărta de cetate.” Femeia a zis lui Ioab: „Iată, capul lui îți va fi aruncat peste zid.”
22. Și femeia s-a dus și a înduplecat pe tot poporul cu înțelepciunea ei; au tăiat capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trâmbiță; s-au împrăștiat de lângă cetate și fiecare s-a dus în cortul lui. Și Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat.

Dregătorii lui David

23. Ioab era mai mare peste toată oștirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea cheretiților și a peletiților;
24. Adoram era mai mare peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar);
25. Șeia era logofăt; Țadoc și Abiatar erau preoți;
26. și Ira din Iair era slujbaș de stat al lui David.

Capitolul 21

Foamete de trei ani

1. Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ținut trei ani. David a întrebat pe Domnul, și Domnul a zis: „Din pricina lui Saul și a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe gabaoniți, este foametea aceasta.”
2. Împăratul a chemat pe gabaoniți să le vorbească. – Gabaoniții nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților; copiii lui Israel se legaseră față de ei cu un jurământ, și totuși Saul voise să-i ucidă, în râvna lui pentru copiii lui Israel și Iuda. –
3. David a zis gabaoniților: „Ce pot face eu pentru voi și cu ce să fac ispășire, ca să binecuvântați moștenirea Domnului?”
4. Gabaoniții i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nici nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.” Și împăratul a zis: „Ce voiți, dar, să vă fac?”
5. Ei au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit și își pusese de gând să ne nimicească pentru ca să ne facă să pierim din tot ținutul lui Israel,
6. să ni se dea șapte bărbați din fiii lui și-i vom spânzura înaintea Domnului, la Ghibeea lui Saul, alesul Domnului.” Și împăratul a zis: „Vi-i voi da.”
7. Împăratul a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David și Ionatan, fiul lui Saul.
8. Dar împăratul a luat pe cei doi fii, pe care-i născuse lui Saul, Rițpa, fata lui Aiia, și anume: Armoni și Mefiboșet, și pe cei cinci fii, pe care-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai;
9. i-a dat în mâinile gabaoniților, care i-au spânzurat pe munte, înaintea Domnului. Toți cei șapte au pierit împreună; au fost omorâți în cele dintâi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului.
10. Rițpa, fata lui Aiia, a luat un sac și l-a întins sub ea peste stâncă, de la începutul seceratului până când a căzut peste ei ploaie din cer; și a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, și fiarele câmpului în timpul nopții.
11. Au înștiințat pe David despre ce făcuse Rițpa, fata lui Aiia, țiitoarea lui Saul.
12. Și David s-a dus și a luat oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan de la locuitorii din Iabesul Galaadului, care le luaseră din piața Bet-Șan, unde îi spânzuraseră filistenii când au bătut pe Saul la Ghilboa.
13. A luat de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan; și s-au strâns și oasele celor ce fuseseră spânzurați.
14. Au îngropat oasele lui Saul și fiului său Ionatan în țara lui Beniamin, la Țela, în mormântul lui Chis, tatăl lui Saul. Și au făcut tot ce poruncise împăratul.
După aceea, Dumnezeu a fost potolit față de țară.

Războiul împotriva Filistenilor

15. Filistenii au pornit iarăși cu război împotriva lui Israel. David s-a coborât cu slujitorii lui și a luptat împotriva filistenilor. David era obosit.
16. Și Ișbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliță în greutate de trei sute de sicli de aramă și era încins cu o sabie nouă.
17. Abișai, fiul Țeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci oamenii lui David i-au jurat, zicând: „Să nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel.”
18. După aceea, a mai fost o bătălie la Gob cu filistenii. Atunci Sibecai, hușatitul, a omorât pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa.
19. A mai fost o bătălie la Gob cu filistenii. Și Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorât pe Goliat din Gat, care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul de țesut.
20. A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă, care avea șase degete la fiecare mână și la fiecare picior, în totul douăzeci și patru, și care se trăgea tot din Rafa.
21. El a batjocorit pe Israel; și Ionatan, fiul lui Șimea, fratele lui David, l-a omorât.
22. Acești patru oameni erau copiii lui Rafa născuți la Gat. Au pierit uciși de mâna lui David și de mâna slujitorilor lui.

Capitolul 22

Cântarea lui David

1. David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul.
2. El a zis:
„Domnul este stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu.
3. Dumnezeu este stânca mea,
la care găsesc un adăpost,
scutul meu și puterea care mă mântuiește,
turnul meu cel înalt și scăparea mea.
Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
4. Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5. Căci valurile morții mă înconjuraseră,
șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră;
6. legăturile mormântului mă înconjuraseră,
lațurile morții mă prinseseră.
7. În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul,
am chemat pe Dumnezeul meu;
din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8. Atunci pământul s-a cutremurat și s-a clătinat,
temeliile cerului s-au mișcat
și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9. Fum se ridica din nările Lui, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:
cărbuni aprinși țâșneau din ea.
10. A plecat cerurile și S-a coborât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
11. Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile vântului;
12. era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort,
era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.
13. Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni de foc.
14. Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15. a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,
a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.
16. Fundul mării s-a văzut,
temeliile lumii au fost descoperite
de mustrarea Domnului,
de vuietul suflării nărilor Lui.
17. El Și-a întins mâna de sus din înălțime, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
18. m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei
care erau mai tari decât mine.
19. Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele,
dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20. El m-a scos la loc larg.
El m-a mântuit pentru că mă iubește.
21. Domnul mi-a răsplătit după nevinovăția mea,
mi-a făcut după curăția mâinilor mele;
22. căci am păzit căile Domnului,
nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea,
și nu m-am depărtat de la legile Lui.
24. Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25. De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăția mea,
după curăția mea înaintea Lui.
26. Cu cel bun Tu ești bun,
cu omul drept Te porți după dreptate,
27. cu cel curat ești curat,
cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui.
28. Tu mântuiești pe poporul care se smerește,
și cu privirea Ta
cobori pe cei mândri.
29. Da, Tu ești lumina mea, Doamne!
Domnul luminează întunericul meu.
30. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite,
cuvântul Domnului este curățat;
El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El.
32. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul?
Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33. Dumnezeu este cetățuia mea cea tare
și El mă călăuzește pe calea cea dreaptă.
34. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și El mă așază pe locurile mele cele înalte.
35. Îmi deprinde mâinile la luptă,
și brațele mele întind arcul de aramă.
36. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
și ajung mare prin bunătatea Ta.
37. Lărgești drumul sub pașii mei,
și picioarele mele nu se clatină.
38. Urmăresc pe vrăjmașii mei și-i nimicesc,
nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39. Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;
cad sub picioarele mele.
40. Tu mă încingi cu putere pentru luptă,
răpui sub mine pe potrivnicii mei.
41. Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,
și nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42. Se uită în jurul lor, și nu-i cine să-i scape.
Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
43. Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe ulițe.
44. Mă scapi din neînțelegerile poporului meu;
mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.
45. Fiii străinului mă lingușesc;
mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46. Fiii străinului leșină de la inimă, tremură când ies afară din cetățuie.
47. Trăiască Domnul
și binecuvântată să fie Stânca mea!
Înălțat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,
48. Dumnezeu, care este Răzbunătorul meu,
care-mi supune popoarele
49. și care mă face să scap de vrăjmașii mei!
Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăvești de omul asupritor.
50. De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne!
Și voi cânta spre slava Numelui Tău.
51. El dă mari izbăviri împăratului Său
și arată milă unsului Său:
lui David și seminței lui, pentru totdeauna.”

Capitolul 23

Cele din urmă cuvinte ale lui David

1. Iată cele din urmă cuvinte ale lui David.
Cuvântul lui David, fiul lui Isai,
cuvântul omului care a fost înălțat sus de tot,
cuvântul unsului Dumnezeului lui Iacov,
cuvântul cântărețului plăcut al lui Israel.
2. „Duhul Domnului vorbește prin mine,
și cuvântul Lui este pe limba mea.
3. Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca lui Israel mi-a zis:
„Cel ce împărățește între oameni cu dreptate, cel ce împărățește în frică de Dumnezeu
4. este ca lumina dimineții când răsare soarele
în dimineața fără nori;
ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolțească din pământ verdeața.”
5. Măcar că nu este așa casa mea înaintea lui Dumnezeu,
totuși El a făcut cu mine un legământ veșnic,
bine întărit în toate privințele și tare.
Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea și bucuria mea?
6. Dar cei răi sunt toți ca niște spini pe care-i arunci
și nu-i iei cu mâna;
7. cine se atinge de ei
se înarmează cu un fier sau cu mânerul unei sulițe
și-i arde în foc pe loc.”

Vitejii lui David

8. Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David:
Ioșeb-Bașebet, tahchemonitul, unul din fruntașii căpeteniilor. El și-a învârtit sulița peste opt sute de oameni, pe care i-a omorât dintr-odată.
9. După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ținut piept împreună cu David împotriva filistenilor strânși pentru luptă, când bărbații lui Israel se dădeau înapoi pe înălțimi.
10. El s-a sculat și a lovit pe filisteni până ce i-a obosit mâna și a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s-a întors după Eleazar, numai ca să ia prada.
11. După el, Șama, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii se strânseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pământ semănată cu linte; și poporul fugea dinaintea filistenilor.
12. Șama s-a așezat în mijlocul ogorului, l-a apărat și a bătut pe filisteni. Și Domnul a dat o mare izbăvire.
13. Trei dintre cei treizeci de căpetenii s-au coborât pe vremea seceratului și au venit la David, în peștera Adulam, când o ceată de filisteni tăbărâse în Valea Refaim.
14. David era atunci în cetățuie, și o strajă a filistenilor era la Betleem.
15. David a avut o dorință și a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?”
16. Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor și au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o și au dat-o lui David; dar el n-a vrut s-o bea și a vărsat-o înaintea Domnului.
17. El a zis: „Departe de mine, Doamne, gândul să fac lucrul acesta! Să beau sângele oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieții lor?” Și n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut acești trei viteji.
18. Abișai, fratele lui Ioab, fiul Țeruiei, era căpetenia celor trei. El și-a învârtit sulița peste trei sute de oameni și i-a omorât și a fost vestit între cei trei.
19. Era cel mai cu vază din cei trei și a fost căpetenia lor; dar n-a fost la înălțimea celor trei dintâi.
20. Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabțeel, om viteaz și vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a coborât în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într-o zi când căzuse zăpadă.
21. A omorât pe un egiptean groaznic la înfățișare, care avea o suliță în mână; s-a coborât împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mâna egipteanului și l-a omorât cu ea.
22. Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; și a fost vestit printre cei trei viteji.
23. Era cel mai cu vază din cei treizeci; dar n-a ajuns la înălțimea celor trei dintâi. David l-a primit între sfetnicii lui de aproape.
24. Asael, fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem.
25. Șama din Harod. Elica din Harod.
26. Heleț din Pelet. Ira, fiul lui Icheș, din Tecoa.
27. Abiezer din Anatot. Mebunai din Hușa.
28. Țalmon din Ahoah. Maharai din Netofa.
29. Heleb, fiul lui Baana, din Netofa.
Itai, fiul lui Ribai, din Ghibeea fiilor lui Beniamin.
30. Benaia din Piraton. Hidai din Nahale-Gaaș.
31. Abi-Albon din Araba. Azmavet din Barhum.
32. Eliahba din Șaalbon. Bene-Iașen. Ionatan.
33. Șama din Harar. Ahiam, fiul lui Șarar din Arar.
34. Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo.
35. Hețrai din Carmel. Paarai din Arab.
36. Igheal, fiul lui Natan, din Țoba. Bani din Gad.
37. Țelec, amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Țeruiei.
38. Ira din Ieter. Gareb din Ieter.
39. Urie, hetitul. De toți: treizeci și șapte.

Capitolul 24

Numărătoarea poporului

1. Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel; și a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du-te și fă numărătoarea lui Israel și a lui Iuda.”
2. Și împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oștirii, care se afla lângă el: „Străbate toate semințiile lui Israel, de la Dan până al Beer-Șeba; să se facă numărătoarea poporului și să știu la cât se ridică numărul lor.”
3. Ioab a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să facă poporul de o sută de ori mai mare, și împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?”
4. Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab și căpeteniilor oștirii; și Ioab și căpeteniile oștirii au plecat de la împărat, ca să facă numărătoarea poporului Israel.
5. Au trecut Iordanul și au tăbărât la Aroer, la dreapta cetății care este în mijlocul văii Gad, și lângă Iaezer.
6. Au venit până în Galaad și în țara lui Tahtim-Hodși. S-au dus până la Dan Iaan și în împrejurimile Sidonului.
7. Au venit până la cetățuia Tir și în toate cetățile heviților și ale canaaniților. Au ieșit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Șeba.
8. Au străbătut astfel toată țara și au ajuns la Ierusalim, după nouă luni și douăzeci de zile.
9. Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau în Israel opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia, și în Iuda cinci sute de mii de oameni.

Ciuma

10. David a simțit cum îi bătea inima, după ce făcuse numărătoarea poporului. Și a zis Domnului: „Am săvârșit un mare păcat, făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoiește și iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!”
11. A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel prorocului Gad, văzătorul lui David:
12. „Du-te și spune lui David: „Așa vorbește Domnul: „Îți pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, și te voi lovi cu ea.”
13. Gad s-a dus la David și i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicând: „Vrei șapte ani de foamete în țara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în țară? Acum alege și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.”
14. David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Of! mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!”
15. Domnul a trimis ciuma în Israel, de dimineață până la vremea hotărâtă. Și, din Dan până la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor.
16. Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela și a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ți mâna acum!” Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna, iebusitul.
17. David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sunt vinovat: dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte, dar, împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!”
18. În ziua aceea, Gad a venit la David și i-a zis: „Suie-te și înalță un altar Domnului în aria lui Aravna, iebusitul.”
19. David s-a suit, după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul.
20. Aravna s-a uitat și a văzut pe împărat și pe slujitorii lui îndreptându-se spre el; și Aravna a ieșit și s-a închinat înaintea împăratului, cu fața la pământ.
21. Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu, împăratul, la slujitorul lui?” Și David a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria și să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia aceasta de peste popor.”
22. Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu, împăratul, aria și să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi, boii vor fi pentru arderea de tot, și carele cu uneltele lor vor ține loc de lemne.”
23. Aravna a dat împăratului totul. Și Aravna a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să te primească!”
24. Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preț de argint și nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot, care să nu mă coste nimic.” Și David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de sicli de argint.
25. David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi de tot și jertfe de mulțumire.
Atunci Domnul a fost potolit față de țară și a încetat urgia deasupra lui Israel.