Proverbele lui Solomon

Capitolul 1

Strigarea înțelepciunii

1. Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
2. pentru cunoașterea înțelepciunii și învățăturii,
pentru înțelegerea cuvintelor minții;
3. pentru căpătarea învățăturilor de bun simț,
de dreptate, de judecată și de nepărtinire;
4. ca să dea celor neîncercați agerime de minte,
tânărului cunoștință și chibzuință –
5. să asculte însă și înțeleptul, și își va mări știința,
și cel priceput, și va căpăta iscusință –
6. pentru prinderea înțelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc,
înțelesul cuvintelor înțelepților și al cuvintelor lor cu tâlc.
7. Frica Domnului este începutul științei;
dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura.
8. Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău
și nu lepăda îndrumările mamei tale!
9. Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău
și un lanț de aur la gâtul tău.

Ferirea de ispite

10. Fiule, dacă niște păcătoși vor să te amăgească,
nu te lăsa câștigat de ei!
11. Dacă-ți vor zice: „Vino cu noi!
Haidem să întindem curse ca să vărsăm sânge,
să întindem fără temei lațuri celui nevinovat;
12. haidem să-i înghițim de vii, ca Locuința morților,
și întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă;
13. vom găsi tot felul de lucruri scumpe
și ne vom umple casele cu pradă;
14. vei avea și tu partea ta la fel cu noi,
o pungă vom avea cu toții!” –
15. Fiule, să nu pornești la drum cu ei,
abate-ți piciorul de pe cărarea lor!
16. Căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge.
17. Dar degeaba se aruncă lațul
înaintea ochilor tuturor păsărilor;
18. căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor,
și sufletului lor își întind ei lațuri.
19. Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câștig,
lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

Cei neascultători

20. Înțelepciunea strigă pe ulițe,
își înalță glasul în piețe:
21. strigă unde e zarva mai mare;
la porți, în cetate, își spune cuvintele ei:
22. „Până când veți iubi prostia, proștilor?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
și vor urî nebunii știința?
23. Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele!
Iată, voi turna duhul meu peste voi,
vă voi face cunoscut cuvintele mele…
24. Fiindcă eu chem și voi vă împotriviți,
fiindcă îmi întind mâna și nimeni nu ia seama,
25. fiindcă lepădați toate sfaturile mele
și nu vă plac mustrările mele,
26. de aceea și eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire,
îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,
27. când vă va apuca groaza ca o furtună
și când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej,
când va da peste voi necazul și strâmtorarea.
28. Atunci mă vor chema, și nu voi răspunde;
mă vor căuta, și nu mă vor găsi.
29. Pentru că au urât știința
și n-au ales frica Domnului,
30. pentru că n-au iubit sfaturile mele
și au nesocotit toate mustrările mele.
31. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor
și se vor sătura cu sfaturile lor.
32. Căci împotrivirea proștilor îi ucide,
și liniștea nebunilor îi pierde;
33. dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă,
va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău.

Capitolul 2

Îndemn la căutarea înțelepciunii

1. Fiule, dacă vei primi cuvintele mele,
dacă vei păstra cu tine învățăturile mele,
2. dacă vei lua aminte la înțelepciune
și dacă-ți vei pleca inima la pricepere;
3. dacă vei cere înțelepciune
și dacă te vei ruga pentru pricepere,
4. dacă o vei căuta ca argintul
și vei umbla după ea ca după o comoară,
5. atunci vei înțelege frica de Domnul
și vei găsi cunoștința lui Dumnezeu.
6. Căci Domnul dă înțelepciune;
din gura Lui iese cunoștință și pricepere.
7. El dă izbândă celor fără prihană,
dă un scut celor ce umblă în nevinovăție.
8. Ocrotește cărările neprihănirii,
și păzește calea credincioșilor Lui.
9. Atunci vei înțelege dreptatea, judecata,
nepărtinirea, toate căile care duc la bine.

Înțelepciunea ne ferește de cei amăgitori

10. Căci înțelepciunea va veni în inima ta,
și cunoștința va fi desfătarea sufletului tău;
11. chibzuința va veghea asupra ta,
priceperea te va păzi,
12. ca să te scape de calea cea rea,
de omul care ține cuvântări stricate;
13. de cei ce părăsesc cărările adevărate
ca să umble pe drumuri întunecoase;
14. care se bucură să facă răul
și își pun plăcerea în răutate,
15. care umblă pe cărări strâmbe
și apucă pe drumuri sucite;
16. ca să te scape și de nevasta altuia,
de străina care întrebuințează vorbe ademenitoare,
17. care părăsește pe bărbatul tinereții ei
și uită legământul Dumnezeului ei.
18. Căci casa ei coboară la moarte,
și drumul ei duce la cei morți:
19. niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce
și nu mai găsește cărările vieții.
20. De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine
și să ții cărările celor neprihăniți!
21. Căci oamenii fără prihană vor locui țara,
și oamenii neîntinați vor rămâne în ea;
22. dar cei răi vor fi nimiciți din țară,
și cei necredincioși vor fi smulși din ea.

Capitolul 3

Folosul temerii de Dumnezeu și al înțelepciunii

1. Fiule, nu uita învățăturile mele
și păstrează în inima ta sfaturile mele!
2. Căci ele îți vor lungi zilele și anii vieții tale
și-ți vor aduce multă pace.
3. Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia:
leagă-ți-le la gât,
scrie-le pe tăblița inimii tale.
4. Și astfel vei căpăta trecere și minte sănătoasă,
înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
5. Încrede-te în Domnul din toată inima ta
și nu te bizui pe înțelepciunea ta!
6. Recunoaște-L în toate căile tale,
și El îți va netezi cărările.
7. Nu te socoti singur înțelept;
teme-te de Domnul și abate-te de la rău!
8. Aceasta va aduce sănătate trupului tău
și răcorire oaselor tale.
9. Cinstește pe Domnul cu averile tale
și cu cele dintâi roade din tot venitul tău:
10. căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug,
și teascurile tale vor geme de must.

Fericirea și înțelepciunea adevărată

11. Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului
și nu te mâhni de pedepsele Lui.
12. Căci Domnul mustră pe cine iubește,
ca un părinte pe copilul pe care-l iubește!
13. Ferice de omul care găsește înțelepciunea
și de omul care capătă pricepere!
14. Căci câștigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului,
și venitul adus de ea este mai de preț decât aurul;
15. ea este mai de preț decât mărgăritarele,
și toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
16. În dreapta ei este o viață lungă;
în stânga ei, bogăție și slavă.
17. Căile ei sunt niște căi plăcute,
și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice.
18. Ea este un pom de viață pentru cei ce o apucă,
și cei ce o au sunt fericiți.
19. Prin înțelepciune a întemeiat Domnul pământul,
și prin pricepere a întărit El cerurile;
20. prin știința Lui s-au deschis adâncurile
și strecoară norii roua.
21. Fiule, să nu se depărteze învățăturile acestea de ochii tăi:
păstrează înțelepciunea și chibzuința!
22. Căci ele vor fi viața sufletului tău
și podoaba gâtului tău.
23. Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău,
și piciorul nu ți se va poticni.
24. Când te vei culca, vei fi fără teamă,
și când vei dormi, somnul îți va fi dulce.
25. Nu te teme nici de spaimă năprasnică,
nici de o năvălire din partea celor răi;
26. căci Domnul va fi nădejdea ta,
și El îți va păzi piciorul de cădere.

Îndemnuri la o bună viețuire

27. Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea,
când poți s-o faci.
28. Nu zice aproapelui tău: „Du-te și vino iarăși;
îți voi da mâine!”
când ai de unde să dai.
29. Nu gândi rău împotriva aproapelui tău,
când locuiește liniștit lângă tine.
30. Nu te certa fără pricină cu cineva,
când nu ți-a făcut niciun rău.
31. Nu pizmui pe omul asupritor
și nu alege niciuna din căile lui!
32. Căci Domnul urăște pe oamenii stricați,
dar este prieten cu cei fără prihană.
33. Blestemul Domnului este în casa celui rău,
dar locuința celor neprihăniți o binecuvântează.
34. Când are a face cu cei batjocoritori,
Își bate joc de ei,
dar celor smeriți le dă har.
35. Înțelepții vor moșteni slava,
dar partea celor nebuni este rușinea.

Capitolul 4

1. Ascultați, fiilor, învățătura unui tată
și luați aminte, ca să pricepeți;
2. căci eu vă dau sfaturi bune:
nu lepădați învățătura mea.
3. Căci când eram încă fiu la tatăl meu
și fiu gingaș și singur la mama mea,
4. el mă învăța atunci și-mi zicea:
„Păstrează bine în inima ta cuvintele mele,
păzește învățăturile mele și vei trăi!
5. Dobândește înțelepciune, dobândește pricepere;
nu uita cuvintele gurii mele și nu te abate de la ele.
6. N-o părăsi, și ea te va păzi;
iubește-o, și te va ocroti!
7. Iată începutul înțelepciunii:
dobândește înțelepciunea,
și cu tot ce ai, dobândește priceperea.
8. Înalță-o, și ea te va înălța;
ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrățișa.
9. Ea îți va pune pe cap o cunună plăcută,
te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.”
10. Ascultă, fiule, primește cuvintele mele,
și anii vieții tale se vor înmulți.
11. Eu îți arăt calea înțelepciunii,
te povățuiesc pe cărările neprihănirii.
12. Când vei umbla, pasul nu-ți va fi stânjenit;
și când vei alerga, nu te vei poticni.
13. Ține învățătura, n-o lăsa din mână;
păstrează-o, căci ea este viața ta.
14. Nu intra pe cărarea celor răi
și nu umbla pe calea celor nelegiuiți!
15. Ferește-te de ea, nu trece pe ea;
ocolește-o și treci înainte!
16. Căci ei nu dorm dacă n-au făcut răul,
le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;
17. căci ei mănâncă pâine nelegiuită
și beau vin stors cu sila.
18. Dar cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare,
a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.
19. Calea celor răi este ca întunericul gros:
ei nu văd de ce se vor poticni.
20. Fiule, ia aminte la cuvintele mele,
pleacă-ți urechea la vorbele mele!
21. Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi,
păstrează-le în fundul inimii tale!
22. Căci ele sunt viață pentru cei ce le găsesc
și sănătate pentru tot trupul lor.
23. Păzește-ți inima mai mult decât orice,
căci din ea ies izvoarele vieții.
24. Izgonește neadevărul din gura ta
și depărtează viclenia de pe buzele tale!
25. Ochii tăi să privească drept,
și pleoapele tale să caute drept înaintea ta.
26. Cărarea pe care mergi să fie netedă,
și toate căile tale să fie hotărâte:
27. nu te abate nici la dreapta, nici la stânga
și ferește-te de rău.

Capitolul 5

Ferește-te de desfrânare

1. Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea
și pleacă urechea la învățătura mea,
2. ca să fii cu chibzuință,
și buzele tale să aibă cunoștință.
3. Căci buzele femeii străine strecoară miere, și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul;
4. dar la urmă este amară ca pelinul,
ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.
5. Picioarele ei coboară la moarte,
pașii ei dau în Locuința morților.
6. Așa că ea nu poate găsi calea vieții,
rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.
7. Și acum, fiilor, ascultați-mă
și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele:
8. depărtează-te de drumul care duce la ea
și nu te apropia de ușa casei ei,
9. ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta,
și unui om fără milă anii tăi;
10. ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta,
și tu să te trudești pentru casa altuia;
11. ca nu cumva să gemi, la urmă,
când carnea și trupul ți se vor istovi,
12. și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea
și cum a disprețuit inima mea mustrarea?
13. Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei
și să nu iau aminte la cei ce mă învățau?
14. Cât pe ce să mă nenorocesc de tot
în mijlocul poporului și adunării!”
15. Bea apă din fântâna ta
și din izvoarele puțului tău.
16. Ce, vrei să ți se verse izvoarele afară?
Și să-ți curgă râurile pe piețele de obște?
17. Lasă-le să fie numai pentru tine,
și nu pentru străinii de lângă tine.
18. Izvorul tău să fie binecuvântat,
și bucură-te de nevasta tinereții tale.
19. Cerboaică iubită, căprioară plăcută:
fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei,
fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
20. Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină
și ai îmbrățișa sânul unei necunoscute?
21. Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului
și El vede toate cărările lui.
22. Cel rău este prins în înseși nelegiuirile lui
și este apucat de legăturile păcatului lui.
23. El va muri din lipsă de înfrânare,
se va poticni din prea multa lui nebunie.

Capitolul 6

Asupra chezășiei

1. Fiule, dacă te-ai pus chezaș pentru aproapele tău,
dacă te-ai prins pentru altul,
2. dacă ești legat prin făgăduința gurii tale,
dacă ești prins de cuvintele gurii tale,
3. fă totuși lucrul acesta, fiule: dezleagă-te,
căci ai căzut în mâna aproapelui tău!
De aceea du-te, aruncă-te cu fața la pământ și stăruie de el.
4. Nu da somn ochilor tăi,
nici ațipire pleoapelor tale!
5. Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului
și ca pasărea din mâna păsărarului…

Ferește-te de lenevie

6. Du-te la furnică, leneșule;
uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te!
7. Ea n-are nici căpetenie,
nici priveghetor, nici stăpân;
8. totuși își pregătește hrana vara
și strânge de ale mâncării în timpul secerișului.
9. Până când vei sta culcat, leneșule?
Când te vei scula din somnul tău?
10. Să mai dormi puțin, să mai ațipești puțin,
să mai încrucișezi puțin mâinile ca să dormi!…
11. Și sărăcia vine peste tine ca un hoț,
și lipsa, ca un om înarmat.

Ferește-te de răutate

12. Omul de nimic, omul nelegiuit,
umblă cu neadevărul în gură,
13. clipește din ochi, dă din picior
și face semne cu degetele.
14. Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna
și stârnește certuri.
15. De aceea nimicirea îi va veni pe neașteptate;
va fi zdrobit deodată și fără leac.
16. Șase lucruri urăște Domnul
și chiar șapte Îi sunt urâte:
17. ochii trufași, limba mincinoasă,
mâinile care varsă sânge nevinovat,
18. inima care urzește planuri nelegiuite,
picioarele care aleargă repede la rău,
19. martorul mincinos, care spune minciuni,
și cel ce stârnește certuri între frați.

Ferește-te de preacurvie

20. Fiule, păzește sfaturile tatălui tău
și nu lepăda învățătura mamei tale:
21. leagă-le necurmat la inimă,
atârnă-le de gât.
22. Ele te vor însoți în mersul tău, te vor păzi în pat
și îți vor vorbi la deșteptare!
23. Căci sfatul este o candelă, învățătura este o lumină,
iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții.
24. Ele te vor feri de femeia stricată,
de limba ademenitoare a celei străine.
25. N-o pofti în inima ta pentru frumusețea ei
și nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
26. Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine,
și femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump.
27. Poate cineva să ia foc în sân,
fără să i se aprindă hainele?
28. Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinși,
fără să-i ardă picioarele?
29. Tot așa este și cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său:
oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
30. Hoțul nu este urgisit când fură
ca să-și potolească foamea, căci îi este foame;
31. și dacă este prins, trebuie să dea înapoi înșeptit,
să dea chiar tot ce are în casă.
32. Dar cel ce preacurvește cu o femeie este un om fără minte,
singur își pierde viața cine face așa.
33. Nu va avea decât rană și rușine,
și ocara nu i se va șterge.
34. Căci gelozia înfurie pe un bărbat,
și n-are milă în ziua răzbunării;
35. nu se uită la niciun preț de răscumpărare
și nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

Capitolul 7

Ispita preacurviei și urmările ei

1. Fiule, păstrează cuvintele mele
și ține la tine sfaturile mele.
2. Ține sfaturile mele și vei trăi;
păzește învățăturile mele ca lumina ochilor.
3. Leagă-le la degete,
scrie-le pe tăblița inimii tale.
4. Zi înțelepciunii: „Tu ești sora mea!”
Și numește priceperea prietena ta –
5. ca să te ferească de nevasta altuia,
de străina care întrebuințează cuvinte ademenitoare.
6. Stăteam la fereastra casei mele
și mă uitam prin zăbrele.
7. Am zărit printre cei neîncercați,
am văzut printre tineri
pe un băiat fără minte.
8. Trecea pe uliță, la colțul unde stătea una din aceste străine,
și a apucat pe calea care ducea spre locuința ei.
9. Era în amurg, seara,
în noaptea neagră și întunecoasă.
10. Și iată că i-a alergat înainte o femeie
îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată.
11. Era bună de gură și fără astâmpăr;
picioarele nu-i puteau sta acasă:
12. când în uliță, când în piețe,
pe la toate colțurile stătea la pândă.
13. Ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat,
și cu o față fără rușine i-a zis:
14. „Eram datoare cu o jertfă de mulțumire,
azi mi-am împlinit juruințele.
15. De aceea ți-am ieșit înainte
să te caut, și te-am și găsit.
16. Mi-am împodobit patul cu învelitori,
cu așternut de pânzeturi din Egipt;
17. mi-am stropit așternutul
cu smirnă, aloe și scorțișoară.
18. Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineață,
să ne desfătăm cu dezmierdări.
19. Căci bărbatul meu nu este acasă,
a plecat într-o călătorie lungă,
20. a luat cu el sacul cu bani
și nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”
21. Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit
și l-a atras cu buzele ei ademenitoare.
22. Deodată a început să meargă după ea
ca boul care se duce la măcelărie,
ca un cerb care aleargă spre cursă,
23. ca pasărea care dă buzna în laț,
fără să știe că o va costa viața,
până ce săgeata îi străpunge ficatul.
24. Și acum, fiilor, ascultați-mă
și luați aminte la cuvintele gurii mele.
25. Să nu ți se abată inima spre calea unei asemenea femei,
nu te rătăci pe cărările ei.
26. Căci ea a făcut să cadă multe jertfe
și mulți sunt cei pe care i-a ucis ea.
27. Casa ei este drumul spre Locuința morților,
drumul care coboară spre locașurile morții.

Capitolul 8

Strigarea înțelepciunii

1. Nu strigă înțelepciunea
și nu-și înalță priceperea glasul?
2. Ea se așază sus pe înălțimi,
afară pe drum, la răspântii,
3. și strigă lângă porți, la intrarea cetății,
la intrarea porților:
4. „Oamenilor, către voi strig,
și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5. Învățați-vă minte, proștilor,
și înțelepțiți-vă, nebunilor!
6. Ascultați, căci am lucruri mari de spus,
și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept.
7. Căci gura mea vestește adevărul,
și buzele mele urăsc minciuna!
8. Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
9. Toate sunt lămurite pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit știința.
10. Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul,
și mai degrabă știința decât aurul scump.
11. Căci înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele,
și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea.
12. Eu, Înțelepciunea, am ca locuință mintea
și pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13. Frica de Domnul este urârea răului;
trufia și mândria, purtarea rea
și gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
14. De la mine vine sfatul și izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15. Prin mine împărățesc împărații
și dau voievozii porunci drepte.
16. Prin mine cârmuiesc dregătorii
și mai marii, toți judecătorii pământului.
17. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
și cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18. Cu mine este bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea.
19. Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat,
și venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20. Eu umblu pe calea nevinovăției,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21. ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.

Obârșia înțelepciunii

22. Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23. Eu am fost așezată din veșnicie, înainte de orice început,
înainte de a fi pământul.
24. Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
25. am fost născută înainte de întărirea munților,
înainte de a fi dealurile,
26. când nu era încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27. Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față;
când a tras o zare pe fața adâncului,
28. când a pironit norii sus
și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului,
29. când a pus un hotar mării,
ca apele să nu treacă peste porunca Lui,
când a pus temeliile pământului,
30. eu eram meșterul Lui, la lucru lângă El,
și în toate zilele eram desfătarea Lui,
jucând neîncetat înaintea Lui,
31. jucând pe rotocolul pământului Său
și găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
32. Și acum, fiilor, ascultați-mă,
căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
33. Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu lepădați sfatul meu.
34. Ferice de omul care m-ascultă,
care veghează zilnic la porțile mele
și păzește pragul ușii mele.
35. Căci cel ce mă găsește, găsește viața
și capătă bunăvoința Domnului.
36. Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul său;
toți cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.”

Capitolul 9

Strigarea prietenoasă a înțelepciunii

1. Înțelepciunea și-a zidit casa,
și-a tăiat cei șapte stâlpi.
2. Și-a înjunghiat vitele, și-a amestecat vinul,
și-a pus masa.
3. Și-a trimis slujnicele și strigă,
de pe vârful înălțimilor cetății:
4. „Cine este prost, să vină încoace!”
Celor lipsiți de pricepere le zice:
5. „Veniți de mâncați din pâinea mea
și beți din vinul pe care l-am amestecat!
6. Lăsați prostia și veți trăi,
și umblați pe calea priceperii!”
7. Cel ce mustră pe un batjocoritor își trage dispreț
și cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
8. Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;
mustră pe cel înțelept, și el te va iubi!
9. Dă înțeleptului, și se va face și mai înțelept;
învață pe cel neprihănit, și va învăța și mai mult!
10. Începutul înțelepciunii este frica de Domnul;
și știința sfinților este priceperea.
11. Prin mine ți se vor înmulți zilele
și ți se vor mări anii vieții tale.
12. Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept;
dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.

Îndemn împotriva ademenirii nebuniei

13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă și care nu știe nimic.
14. Ea șade totuși la ușa casei sale,
pe un scaun, pe înălțimile cetății,
15. ca să strige la trecătorii
care merg pe calea cea dreaptă:
16. „Cine este prost, să vină aici!”
Iar celui fără minte îi zice:
17. „Apele furate sunt dulci,
și pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
18. El nu știe că acolo sunt morții
și că oaspeții ei sunt în văile Locuinței morților.

Capitolul 10

Binecuvântarea dreptății, blestemul păcatului

1. Pildele lui Solomon.
Un fiu înțelept este bucuria tatălui,
dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale.
2. Comorile câștigate pe nedrept nu folosesc,
dar neprihănirea izbăvește de la moarte.
3. Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame,
dar îndepărtează pofta celor răi.
4. Cine lucrează cu o mână leneșă sărăcește,
dar mâna celor harnici îmbogățește.
5. Cine strânge vara este un om chibzuit,
cine doarme în timpul seceratului este un om care face rușine.
6. Pe capul celui neprihănit sunt binecuvântări,
dar gura celor răi ascunde silnicie.
7. Pomenirea celui neprihănit este binecuvântată,
dar numele celor răi putrezește. –
8. Cine are o inimă înțeleaptă primește învățăturile,
dar cine are o gură nesocotită se prăpădește singur. –
9. Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă,
dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol. –
10. Cine clipește din ochi este o pricină de întristare,
și cine are o gură nesocotită se prăpădește singur. –
11. Gura celui neprihănit este un izvor de viață,
dar gura celor răi ascunde silnicie. –
12. Ura stârnește certuri,
dar dragostea acoperă toate greșelile. –
13. Pe buzele omului priceput se află înțelepciunea,
dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte. –
14. Înțelepții păstrează știința,
dar gura nebunului este o pieire apropiată. –
15. Averea este o cetate întărită pentru cel bogat;
dar prăpădirea celor nenorociți este sărăcia lor. –
16. Cel neprihănit își întrebuințează câștigul pentru viață,
iar cel rău își întrebuințează venitul pentru păcat. –
17. Cine își aduce aminte de certare apucă pe calea vieții;
dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greșite. –
18. Cine ascunde ura, are buze mincinoase,
și cine răspândește bârfele este un nebun. –
19. Cine vorbește mult nu se poate să nu păcătuiască,
dar cel ce-și ține buzele, este un om chibzuit. –
20. Limba celui neprihănit este argint ales;
inima celor răi este puțin lucru. –
21. Buzele celui neprihănit înviorează pe mulți oameni,
dar nebunii mor fiindcă n-au judecată. –
22. Binecuvântarea Domnului îmbogățește
și El nu lasă să fie urmată de niciun necaz. –
23. Pentru cel nebun este o plăcere să facă răul,
dar pentru cel înțelept este o plăcere să lucreze cu pricepere. –
24. Celui rău de ce se teme aceea i se întâmplă,
dar celor neprihăniți li se împlinește dorința. –
25. Cum trece vârtejul, așa piere cel rău;
dar cel neprihănit are temelii veșnice. –
26. Cum este oțetul pentru dinți și fumul pentru ochi,
așa este leneșul pentru cel ce-l trimite. –
27. Frica de Domnul lungește zilele,
dar anii celui rău sunt scurtați. –
28. Așteptarea celor neprihăniți nu va fi decât bucurie,
dar nădejdea celor răi va pieri. –
29. Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat,
dar este o topenie pentru cei ce fac răul. –
30. Cel neprihănit nu se va clătina niciodată,
dar cei răi nu vor locui în țară. –
31. Gura celui neprihănit scoate înțelepciune,
dar limba stricată va fi nimicită. –
32. Buzele celui neprihănit știu să vorbească lucruri plăcute,
dar gura celor răi spune răutăți.

Capitolul 11

1. Cumpăna înșelătoare este urâtă Domnului,
dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.
2. Când vine mândria, vine și rușinea,
dar înțelepciunea este cu cei smeriți.
3. Neprihănirea oamenilor cinstiți îi cârmuiește fără teamă,
dar vicleniile celor stricați le aduc pieirea.
4. În ziua mâniei, bogăția nu slujește la nimic;
dar neprihănirea izbăvește de la moarte.
5. Nevinovăția omului fără prihană îi netezește calea,
dar cel rău cade prin însăși răutatea lui.
6. Nevinovăția oamenilor fără prihană îi scapă,
dar cei răi sunt prinși de răutatea lor.
7. La moartea celui rău, îi piere nădejdea,
și așteptarea oamenilor nelegiuiți este nimicită.
8. Cel neprihănit este scăpat din strâmtorare,
și cel rău îi ia locul.
9. Cu gura lui, omul nelegiuit pierde pe aproapele său,
dar cei neprihăniți sunt scăpați prin știință.
10. Când le merge bine celor neprihăniți, toată cetatea se bucură;
și când pier cei răi, toți strigă de veselie.
11. Cetatea se înalță prin binecuvântarea oamenilor fără prihană,
dar este surpată prin gura celor răi. –
12. Cine defaimă pe aproapele său este fără minte,
dar omul cu pricepere primește și tace. –
13. Cine umblă cu bârfe dă pe față lucruri ascunse,
dar sufletul credincios ține ce i s-a încredințat. –
14. Când nu este chibzuință, poporul cade;
dar biruința vine prin marele număr de sfetnici. –
15. Cui se pune chezaș pentru altul îi merge rău,
dar cine se teme să se pună chezaș este liniștit. –
16. O femeie plăcută capătă cinste,
și cei asupritori capătă bogăție. –
17. Omul milostiv își face bine sufletului său,
dar omul fără milă își tulbură însăși carnea lui. –
18. Cel rău dobândește un câștig înșelător,
dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată. –
19. Adevărata neprihănire duce la viață,
dar cel ce urmărește răul găsește moartea. –
20. Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului,
dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuți.
21. Hotărât: cel rău nu va rămâne nepedepsit,
dar sămânța celor neprihăniți va fi scăpată.
22. Femeia frumoasă și fără minte este
ca un inel de aur pus în râtul unui porc. –
23. Dorința celor neprihăniți este numai bine; dar așteptarea celor răi este numai mânie. –
24. Unul care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat;
și altul, care economisește prea mult, nu face decât să sărăcească. –
25. Sufletul binefăcător va fi săturat,
și cel ce udă pe alții va fi udat și el. –
26. Cine oprește grâul este blestemat de popor,
dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea. –
27. Cine urmărește binele își câștigă bunăvoință,
dar cine urmărește răul este atins de el. –
28. Cine se încrede în bogății va cădea,
dar cei neprihăniți vor înverzi ca frunzișul. –
29. Cine își tulbură casa va moșteni vânt,
și nebunul va fi robul omului înțelept! –
30. Rodul celui neprihănit este un pom de viață,
și cel înțelept câștigă suflete. –
31. Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pământ;
cu cât mai mult cel rău și păcătos!

Capitolul 12

1. Cine iubește certarea, iubește știința;
dar cine urăște mustrarea este prost. –
2. Omul de bine capătă bunăvoința Domnului,
dar Domnul osândește pe cel plin de răutate.
3. Omul nu se întărește prin răutate,
dar rădăcina celor neprihăniți nu se va clătina. –
4. O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face rușine este ca putregaiul în oasele lui. –
5. Gândurile celor neprihăniți nu sunt decât dreptate,
dar sfaturile celor răi nu sunt decât înșelăciune. –
6. Cuvintele celor răi sunt niște curse ca să verse sânge,
dar gura celor fără prihană îi izbăvește. –
7. Cei răi sunt răsturnați și nu mai sunt,
dar casa celor neprihăniți rămâne în picioare!
8. Un om este prețuit după măsura priceperii lui,
dar cel cu inima stricată este disprețuit. –
9. Mai bine să fii într-o stare smerită și să ai o slugă,
decât să faci pe fudulul și să n-ai ce mânca. –
10. Cel neprihănit se îndură de vite,
dar inima celui rău este fără milă.
11. Cine-și lucrează ogorul va avea belșug de pâine,
dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. –
12. Cel rău poftește prada celor nelegiuiți,
dar rădăcina celor neprihăniți rodește. –
13. În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă,
dar cel neprihănit scapă din bucluc. –
14. Prin rodul gurii te saturi de bunătăți,
și fiecare primește după lucrul mâinilor lui. –
15. Calea nebunului este fără prihană în ochii lui,
dar înțeleptul ascultă sfaturile. –
16. Nebunul îndată își dă pe față mânia,
dar înțeleptul ascunde ocara. –
17. Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă,
dar martorul mincinos vorbește înșelăciune. –
18. Cine vorbește în chip ușuratic, rănește ca străpungerea unei săbii,
dar limba înțelepților aduce vindecare. –
19. Buza care spune adevărul este întărită pe vecie,
dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă. –
20. Înșelătoria este în inima celor ce cugetă răul,
dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace. –
21. Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit,
dar cei răi sunt năpădiți de rele. –
22. Buzele mincinoase sunt urâte Domnului,
dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuți. –
23. Omul înțelept își ascunde știința,
dar inima nebunilor vestește nebunia. –
24. Mâna celor harnici va stăpâni,
dar mâna leneșă va plăti bir. –
25. Neliniștea din inima omului îl doboară,
dar o vorbă bună îl înveselește. –
26. Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună,
dar calea celor răi îi duce în rătăcire. –
27. Leneșul nu-și frige vânatul,
dar comoara de preț a unui om este munca. –
28. Pe cărarea neprihănirii este viața,
și pe drumul însemnat de ea nu este moarte. –

Capitolul 13

1. Un fiu înțelept ascultă învățătura tatălui său,
dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. –
2. Prin rodul gurii ai parte de bine,
dar cei stricați au parte de silnicie. –
3. Cine-și păzește gura, își păzește sufletul;
cine-și deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. –
4. Leneșul dorește mult, și totuși, n-are nimic,
dar cei harnici se satură. –
5. Cel neprihănit urăște cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât și se acoperă de rușine. –
6. Neprihănirea păzește pe cel nevinovat,
dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. –
7. Unul face pe bogatul, și n-are nimic,
altul face pe săracul, și are totuși mari avuții. –
8. Omul cu bogăția lui își răscumpără viața,
dar săracul n-ascultă mustrarea. –
9. Lumina celor neprihăniți arde voioasă,
dar candela celor răi se stinge. –
10. Prin mândrie se ațâță numai certuri,
dar înțelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. –
11. Bogăția câștigată fără trudă scade,
dar ce se strânge încetul cu încetul,
crește. –
12. O nădejde amânată îmbolnăvește inima,
dar o dorință împlinită este un pom de viață. –
13. Cine nesocotește Cuvântul Domnului se pierde,
dar cine se teme de poruncă este răsplătit. –
14. Învățătura înțeleptului este un izvor de viață,
ca să abată pe om din cursele morții. –
15. O minte sănătoasă câștigă bunăvoință,
dar calea celor stricați este pietroasă. –
16. Orice om chibzuit lucrează cu cunoștință,
dar nebunul își dă la iveală nebunia. –
17. Un sol rău cade în nenorocire,
dar un sol credincios aduce tămăduire. –
18. Sărăcia și rușinea sunt partea celui ce leapădă certarea,
dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. –
19. Împlinirea unei dorințe este dulce sufletului,
dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. –
20. Cine umblă cu înțelepții se face înțelept,
dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău. –
21. Nenorocirea urmărește pe cei ce păcătuiesc,
dar cei neprihăniți vor fi răsplătiți cu fericire. –
22. Omul de bine lasă moștenitori pe copiii copiilor săi,
dar bogățiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. –
23. Ogorul pe care-l desțelenește săracul dă o hrană îmbelșugată,
dar mulți pier din pricina nedreptății lor. –
24. Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său,
dar cine-l iubește, îl pedepsește îndată. –
25. Cel neprihănit mănâncă până se satură,
dar pântecele celor răi duce lipsă. –

Capitolul 14

1. Femeia înțeleaptă își zidește casa,
iar femeia nebună o dărâmă cu înseși mâinile ei. –
2. Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul,
dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocotește. –
3. În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui,
dar pe înțelepți îi păzesc buzele lor. –
4. Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală,
dar puterea boilor aduce belșug de roade. –
5. Un martor credincios nu minte,
dar un martor mincinos spune minciuni. –
6. Batjocoritorul caută înțelepciunea și n-o găsește,
dar pentru omul priceput știința este lucru ușor. –
7. Depărtează-te de nebun,
căci nu pe buzele lui vei găsi știința. –
8. Înțelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă,
dar nebunia celor nesocotiți îi înșală pe ei înșiși. –
9. Cei nesocotiți glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoință. –
10. Inima își cunoaște necazurile
și niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei. –
11. Casa celor răi va fi nimicită,
dar cortul celor fără prihană va înflori. –
12. Multe căi pot părea bune omului,
dar la urmă se văd că duc la moarte. –
13. De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită,
și bucuria poate sfârși prin necaz. –
14. Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui,
și omul de bine se satură și el de ce este în el. –
15. Omul lesne crezător crede orice vorbă,
dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. –
16. Înțeleptul se teme și se abate de la rău,
dar nesocotitul este îngâmfat și fără frică. –
17. Cine este iute la mânie face prostii,
și omul plin de răutate se face urât. –
18. Cei proști au parte de nebunie,
dar oamenii chibzuiți sunt încununați cu știință. –
19. Cei răi se pleacă înaintea celor buni,
și cei nelegiuiți înaintea porților celui neprihănit. –
20. Săracul este urât chiar și de prietenul său,
dar bogatul are foarte mulți prieteni. –
21. Cine disprețuiește pe aproapele său face un păcat,
dar ferice de cine are milă de cei nenorociți. –
22. În adevăr, cei ce gândesc rău se rătăcesc,
dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate și credincioșie.
23. Oriunde se muncește este și câștig,
dar oriunde numai se vorbește, este lipsă. –
24. Bogăția este o cunună pentru cei înțelepți,
dar cei nesocotiți n-au altceva decât nebunie. –
25. Martorul care spune adevărul scapă suflete,
dar cel înșelător spune minciuni. –
26. Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El,
și copiii lui au un loc de adăpost la El. –
27. Frica de Domnul este un izvor de viață,
ea ne ferește de cursele morții. –
28. Mulțimea poporului este slava împăratului,
lipsa poporului este pieirea voievodului. –
29. Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. –
30. O inimă liniștită este viața trupului,
dar pizma este putrezirea oaselor. –
31. Cine asuprește pe sărac, batjocorește pe Ziditorul său,
dar cine are milă de cel lipsit, cinstește pe Ziditorul său. –
32. Cel rău este doborât de răutatea lui,
dar cel neprihănit chiar și la moarte trage nădejde. –
33. Înțelepciunea se odihnește într-o inimă pricepută,
dar în mijlocul celor nesocotiți ea se dă de gol. –
34. Neprihănirea înalță pe un popor,
dar păcatul este rușinea popoarelor. –
35. Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit,
dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui.

Capitolul 15

1. Un răspuns blând potolește mânia,
dar o vorbă aspră ațâță mânia.
2. Limba înțelepților dă știință plăcută,
dar gura nesocotiților împroașcă nebunie. –
3. Ochii Domnului sunt în orice loc,
ei văd pe cei răi și pe cei buni. –
4. Limba dulce este un pom de viață,
dar limba stricată zdrobește sufletul. –
5. Nesocotitul disprețuiește învățătura tatălui său,
dar cine ia seama la mustrare ajunge înțelept. –
6. În casa celui neprihănit este mare belșug,
dar în câștigurile celui rău este tulburare. –
7. Buzele înțelepților seamănă știința,
dar inima celor nesocotiți este stricată. –
8. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
9. Calea celui rău este urâtă Domnului,
dar El iubește pe cel ce umblă după neprihănire. –
10. Cine părăsește cărarea este aspru pedepsit,
și cine urăște mustrarea va muri. –
11. Locuința morților și Adâncul sunt cunoscute Domnului,
cu cât mai mult inimile oamenilor! –
12. Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat,
de aceea nu se duce la cei înțelepți. –
13. O inimă veselă înseninează fața;
dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –
14. Inima celor pricepuți caută știința,
dar gura nesocotiților găsește plăcere în nebunie. –
15. Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. –
16. Mai bine puțin, cu frică de Domnul,
decât o mare bogăție, cu tulburare! –
17. Mai bine un prânz de verdețuri și dragoste,
decât un bou îngrășat și ură. –
18. Un om iute la mânie stârnește certuri,
dar cine este încet la mânie potolește neînțelegerile.
19. Drumul leneșului este ca un hățiș de spini,
dar cărarea celor fără prihană este netezită. –
20. Un fiu înțelept este bucuria tatălui său,
dar un om nesocotit disprețuiește pe mama sa. –
21. Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte,
dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
22. Planurile nu izbutesc, când lipsește o adunare care să chibzuiască,
dar izbutesc când sunt mulți sfetnici.”
23. Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui,
și ce bună este o vorbă spusă la vremea potrivită! –
24. Pentru cel înțelept, cărarea vieții duce în sus,
ca să-l abată de la Locuința morților, care este jos. –
25. Domnul surpă casa celor mândri,
dar întărește hotarele văduvei. –
26. Gândurile rele sunt urâte Domnului,
dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –
27. Cel lacom de câștig își tulbură casa,
dar cel ce urăște mita va trăi. –
28. Inima celui neprihănit se gândește ce să răspundă,
dar gura celor răi împroașcă răutăți. –
29. Domnul Se depărtează de cei răi,
dar ascultă rugăciunea celor neprihăniți. –
30. O privire prietenoasă înveselește inima,
o veste bună întărește oasele. –
31. Urechea care ia aminte la învățăturile care duc la viață
locuiește în mijlocul înțelepților. –
32. Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –
33. Frica de Domnul este școala înțelepciunii,
și smerenia merge înaintea slavei. –

Capitolul 16

1. Planurile pe care le face inima atârnă de om,
dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul. –
2. Toate căile omului sunt curate în ochii lui,
dar cel ce cercetează duhurile este Domnul. –
3. Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului
și îți vor izbuti planurile. –
4. Domnul a făcut toate pentru o țintă,
chiar și pe cel rău pentru ziua nenorocirii. –
5. Orice inimă trufașă este o scârbă înaintea Domnului;
hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită. –
6. Prin dragoste și credincioșie omul ispășește nelegiuirea,
și prin frica de Domnul se abate de la rău. –
7. Când sunt plăcute Domnului căile cuiva,
îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui. –
8. Mai bine puțin, cu dreptate,
decât mari venituri, cu strâmbătate. –
9. Inima omului se gândește pe ce cale să meargă,
dar Domnul îi îndreaptă pașii. –
10. Hotărâri dumnezeiești sunt pe buzele împăratului,
gura lui nu trebuie să facă greșeli când judecă. –
11. Cântarul și cumpăna dreaptă vin de la Domnul;
toate greutățile de cântărit sunt lucrarea Lui. –
12. Împăraților le este scârbă să facă rău,
căci prin neprihănire se întărește un scaun de domnie. –
13. Buzele neprihănite sunt plăcute împăraților,
și ei iubesc pe cel ce vorbește cu neprihănire. –
14. Mânia împăratului este un vestitor al morții,
dar un om înțelept trebuie s-o potolească. –
15. Seninătatea feței împăratului este viața, și bunăvoința lui este ca o ploaie de primăvară.
16. Cu cât mai mult face câștigarea înțelepciunii decât a aurului!
Cu cât este mai de dorit câștigarea priceperii decât a argintului! –
17. Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău;
acela își păzește sufletul, care veghează asupra căii sale. –
18. Mândria merge înaintea pieirii,
și trufia merge înaintea căderii. –
19. Mai bine să fii smerit cu cei smeriți,
decât să împarți prada cu cei mândri. –
20. Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea,
și cine se încrede în Domnul este fericit. –
21. Cine are o inimă înțeleaptă este numit priceput,
dar dulceața buzelor mărește știința. –
22. Înțelepciunea este un izvor de viață pentru cine o are;
dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. –
23. Cine are o inimă înțeleaptă își arată înțelepciunea când vorbește
și mereu se văd învățături noi pe buzele lui. –
24. Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere,
dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase. –
25. Multe căi i se par bune omului,
dar la urmă duc la moarte. –
26. Cine muncește, pentru el muncește,
căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. –
27. Omul stricat pregătește nenorocirea,
și pe buzele lui este ca un foc aprins.
28. Omul neastâmpărat stârnește certuri,
și pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni. –
29. Omul asupritor amăgește pe aproapele său
și-l duce pe o cale care nu este bună. –
30. Cine închide ochii ca să se dedea la gânduri stricate,
cine-și mușcă buzele, a și săvârșit răul. –
31. Perii albi sunt o cunună de cinste,
ea se găsește pe calea neprihănirii. –
32. Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz,
și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți. –
33. Se aruncă sorțul în poala hainei,
dar orice hotărâre vine de la Domnul.

Capitolul 17

1. Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace,
decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –
2. Un argat cu minte stăpânește peste fiul care face rușine
și va împărți moștenirea cu frații lui.
3. Tigaia lămurește argintul, și cuptorul lămurește aurul;
dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. –
4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită,
și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –
5. Cine își bate joc de sărac, își bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. –
6. Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor,
și părinții sunt slava copiilor lor. –
7. Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă! –
8. Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
oriîncotro se întorc, izbândesc. –
9. Cine acoperă o greșeală, caută dragostea,
dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. –
10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput,
decât o sută de lovituri pe cel nebun. –
11. Cel rău nu caută decât răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. –
12. Mai bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei,
decât un nebun în timpul nebuniei lui. –
13. Celui ce întoarce rău pentru bine,
nu-i va părăsi răul casa. –
14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;
de aceea, curmă cearta înainte de a se înteți. –
15. Cel ce iartă pe vinovat și osândește pe cel nevinovat,
sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. –
16. La ce slujește argintul în mâna nebunului?
Să cumpere înțelepciunea?… Dar n-are minte. –
17. Prietenul adevărat iubește oricând,
și în nenorocire ajunge ca un frate. –
18. Omul fără minte dă chezășie,
se pune chezaș pentru aproapele său. –
19. Cine iubește certurile iubește păcatul,
și cine-și zidește poarta prea înaltă, își caută pieirea. –
20. Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea,
și cel cu limba stricată cade în nenorocire. –
21. Cine dă naștere unui nebun va avea întristare,
și tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –
22. O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mâhnit usucă oasele. –
23. Cel rău primește daruri pe ascuns
ca să sucească și căile dreptății. –
24. Înțelepciunea este în fața omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. –
25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său
și amărăciune celei ce l-a născut. –
26. Nu este bine să osândești pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –
27. Cine își înfrânează vorbele, cunoaște știința,
și cine are duhul potolit este un om priceput. –
28. Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea,
și de priceput dacă și-ar ține gura. –

Capitolul 18

1. Cel ursuz caută ce-i place lui,
se supără de orice lucru bun. –
2. Nebunului nu-i este de învățătură,
ci vrea să arate ce știe el. –
3. Când vine cel rău, vine și disprețul;
și odată cu rușinea, vine și ocara. –
4. Cuvintele gurii unui om sunt ca niște ape adânci;
izvorul înțelepciunii este ca un șuvoi care curge întruna. –
5. Nu este bine să ai încredere în fața celui rău,
ca să nedreptățești pe cel neprihănit la judecată. –
6. Vorbele nebunului aduc ceartă,
și gura lui înjură până stârnește lovituri. –
7. Gura nebunului îi aduce pieirea,
și buzele îi sunt o cursă pentru suflet. –
8. Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile:
alunecă până în fundul măruntaielor. –
9. Cine se lenevește în lucrul lui
este frate cu cel ce nimicește. –
10. Numele Domnului este un turn tare;
cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost. –
11. Averea este o cetate întărită, pentru cel bogat;
în închipuirea lui, ea este un zid înalt. –
12. Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă,
dar smerenia merge înaintea slavei. –
13. Cine răspunde fără să fi ascultat,
face o prostie și își trage rușinea. –
14. Duhul omului îl sprijină la boală;
dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica? –
15. O inimă pricepută dobândește știința,
și urechea celor înțelepți caută știința. –
16. Darurile unui om îi fac loc
și-i deschid intrarea înaintea celor mari. –
17. Cel care vorbește întâi în pricina lui, pare că are dreptate,
dar vine celălalt și-l ia la cercetare. –
18. Sorțul pune capăt neînțelegerilor
și hotărăște între cei puternici.
19. Frații nedreptățiți sunt mai greu de câștigat decât o cetate întărită,
și certurile lor sunt tot așa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărătești. –
20. Din rodul gurii lui își satură omul trupul,
din venitul buzelor lui se satură.
21. Moartea și viața sunt în puterea limbii;
oricine o iubește, îi va mânca roadele. –
22. Cine găsește o nevastă bună găsește fericirea;
este un har pe care-l capătă de la Domnul. –
23. Săracul vorbește rugându-se,
dar bogatul răspunde cu asprime. –
24. Cine își face mulți prieteni, îi face spre nenorocirea lui,
dar este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate. –

Capitolul 19

1. Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui,
decât un bogat cu buze stricate și nebun. –
2. Lipsa de știință este o pagubă pentru cineva,
și cine aleargă neghiobește înainte o nimerește rău. –
3. Nebunia omului îi sucește calea, și apoi cârtește împotriva Domnului cu inima lui. –
4. Bogăția aduce un mare număr de prieteni,
dar săracul este părăsit de prietenul lui. –
5. Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit,
și cel ce spune minciuni nu va scăpa. –
6. Omul darnic are mulți lingușitori
și toți sunt prieteni cu cel ce dă daruri. –
7. Toți frații săracului îl urăsc;
cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el!
El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuți. –
8. Cine capătă înțelepciune, își iubește sufletul;
cine păstrează priceperea, găsește fericirea. –
9. Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit,
și cel ce spune minciuni va pieri. –
10. Unui nebun nu-i șade bine să trăiască în desfătări,
cu atât mai puțin unui rob să stăpânească peste voievozi. –
11. Înțelepciunea face pe om răbdător
și este o cinste pentru el să uite greșelile. –
12. Mânia împăratului este ca răcnetul unui leu,
și bunăvoința lui este ca roua pe iarbă. –
13. Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său,
și o nevastă gâlcevitoare este ca o streașină de pe care picură întruna. –
14. Casa și averea le moștenim de la părinți,
dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul. –
15. Lenea te cufundă într-un somn adânc,
și sufletul molatic suferă de foame.”
16. Cine păzește porunca, își păzește sufletul;
cine nu veghează asupra căii sale, va muri. –
17. Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul,
și El îi va răsplăti binefacerea. –
18. Pedepsește-ți fiul, căci tot mai este nădejde,
dar nu dori să-l omori. –
19. Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-și ia pedeapsa;
căci, dacă-l scoți din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta. –
20. Ascultă sfaturile și primește învățătura ca să fii înțelept pe viitor! –
21. Omul face multe planuri în inima lui,
dar hotărârea Domnului, aceea se împlinește. –
22. Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui;
și mai mult prețuiește un sărac decât un mincinos. –
23. Frica de Domnul duce la viață,
și cel ce o are petrece noaptea sătul,
fără să fie cercetat de nenorocire. –
24. Leneșul își vâră mâna în strachină
și n-o duce înapoi la gură. –
25. Lovește pe batjocoritor, și prostul se va face înțelept;
mustră pe omul priceput, și va înțelege știința. –
26. Cine jefuiește pe tatăl său și izgonește pe mama sa,
este un fiu care aduce rușine și ocară. –
27. Încetează, fiule, să mai asculți învățătura,
dacă ea te depărtează de învățăturile înțelepte. –
28. Un martor stricat își bate joc de dreptate,
și gura celor răi înghite nelegiuirea. –
29. Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori,
și loviturile pentru spinările nebunilor. –

Capitolul 20

1. Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase;
oricine se îmbată cu ele nu este înțelept. –
2. Frica pe care o insuflă împăratul este ca răcnetul unui leu,
cine îl supără, păcătuiește împotriva sa însuși. –
3. Este o cinste pentru om să se ferească de certuri;
dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere. –
4. Toamna, leneșul nu ară;
la secerat, ar vrea să strângă roade,
dar nu este nimic! –
5. Sfaturile în inima omului sunt ca niște ape adânci,
dar omul priceput știe să scoată din ele. –
6. Mulți oameni își trâmbițează bunătatea;
dar cine poate găsi un om credincios? –
7. Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui;
ferice de copiii lui după el! –
8. Împăratul, care șade pe scaunul de domnie al dreptății,
risipește orice rău cu privirea lui. –
9. Cine poate zice: „Mi-am curățat inima,
sunt curat de păcatul meu”? –
10. Două feluri de greutăți și două feluri de măsuri
sunt o scârbă înaintea Domnului. –
11. Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui
dacă purtarea lui va fi curată și fără prihană. –
12. Urechea care aude și ochiul care vede,
și pe una și pe celălalt, Domnul le-a făcut. –
13. Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac;
deschide ochii și te vei sătura de pâine. –
14. „Rău! Rău!” zice cumpărătorul,
și plecând, se fericește. –
15. Este aur și sunt multe mărgăritare;
dar buzele înțelepte sunt un lucru scump. –
16. Ia-i haina, căci s-a pus chezaș pentru altul;
și ține-l zălog pentru alții. –
17. Pâinea minciunii este dulce omului,
dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriș. –
18. Planurile se pun la cale prin sfat!
Fă războiul cu chibzuință. –
19. Cine umblă cu bârfe dă pe față lucrurile ascunse;
și cu cel ce nu-și poate ține gura să nu te amesteci. –
20. Dacă cineva blestemă pe tatăl său și pe mama sa,
i se va stinge lumina în mijlocul întunericului. –
21. O moștenire repede câștigată de la început,
nu va fi binecuvântată la sfârșit. –
22. Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!”
Nădăjduiește în Domnul, și El te va ajuta. –
23. Domnul urăște două feluri de greutăți,
și cântarul mincinos nu este un lucru bun. –
24. Domnul îndreaptă pașii omului,
dar ce înțelege omul din calea sa?
25. Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduință sfântă,
și abia după ce a făcut juruința să se gândească. –
26. Un împărat înțelept vântură pe cei răi
și trece cu roata peste ei. –
27. Suflarea omului este o lumină a Domnului,
care pătrunde până în fundul măruntaielor. –
28. Bunătatea și credincioșia păzesc pe împărat,
și el își întărește scaunul de domnie prin bunătate. –
29. Slava tinerilor este tăria,
dar podoaba bătrânilor sunt perii albi. –
30. Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile
și vânătăile până la rană. –

Capitolul 21

1. Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului,
pe care îl îndreaptă încotro vrea. –
2. Omul socotește că toate căile lui sunt fără prihană,
dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.
3. A face dreptate și judecată,
este mai plăcut Domnului decât jertfele.
4. Privirile trufașe și inima îngâmfată,
această candelă a celor răi, nu este decât păcat. –
5. Planurile omului harnic nu duc decât la belșug,
dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă. –
6. Comorile câștigate cu o limbă mincinoasă
sunt o deșertăciune care fuge, și ele duc la moarte. –
7. Silnicia celor răi îi mătură,
pentru că nu vor să facă ce este drept. –
8. Cel vinovat merge pe căi sucite,
dar cel nevinovat face ce este bine.
9. Mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș,
decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare. –
10. Sufletul celui rău dorește răul,
semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui. –
11. Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înțelept,
și când se dă învățătură celui înțelept, el capătă știința. –
12. Cel neprihănit se uită la casa celui rău
și vede ce repede sunt aruncați cei răi în nenorocire. –
13. Cine își astupă urechea la strigătul săracului,
nici el nu va căpăta răspuns când va striga. –
14. Un dar făcut în taină potolește mânia, și o mită dată pe ascuns potolește cea mai puternică mânie. –
15. Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine,
dar pentru cei ce fac răul este o groază. –
16. Omul care se abate de la calea înțelepciunii
se va odihni în adunarea celor morți. –
17. Cine iubește petrecerile va duce lipsă,
și cine iubește vinul și untdelemnul dresurilor nu se îmbogățește. –
18. Cel rău slujește ca preț de răscumpărare pentru cel neprihănit,
și cel stricat, pentru oamenii fără prihană. –
19. Mai bine să locuiești într-un pământ pustiu,
decât cu o nevastă gâlcevitoare și supărăcioasă. –
20. Comori de preț și untdelemn sunt în locuința celui înțelept,
dar omul fără minte le risipește. –
21. Cine urmărește neprihănirea și bunătatea,
găsește viață, neprihănire și slavă. –
22. Înțeleptul cucerește cetatea vitejilor
și doboară puterea în care se încredeau. –
23. Cine își păzește gura și limba,
își scutește sufletul de multe necazuri. –
24. Cel mândru și trufaș se cheamă batjocoritor:
el lucrează cu aprinderea îngâmfării.
25. Poftele leneșului îl omoară,
pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile. –
26. Toată ziua o duce numai în pofte:
dar cel neprihănit dă fără zgârcenie. –
27. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite. –
28. Martorul mincinos va pieri,
dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă. –
29. Cel rău ia o înfățișare nerușinată,
dar omul fără prihană își îmbunătățește calea. –
30. Nici înțelepciunea, nici priceperea,
nici sfatul n-ajută împotriva Domnului. –
31. Calul este pregătit pentru ziua bătăliei,
dar biruința este a Domnului. –

Capitolul 22

1. Un nume bun este mai de dorit decât o bogăție mare,
și a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul. –
2. Bogatul și săracul se întâlnesc:
Domnul i-a făcut și pe unul și pe altul.
3. Omul chibzuit vede nenorocirea și se ascunde,
dar cei proști merg înainte și sunt pedepsiți. –
4. Răsplata smereniei, a fricii de Domnul,
este bogăția, slava și viața. –
5. Spini și curse sunt pe calea omului stricat:
cel ce-și păzește sufletul se depărtează de ele. –
6. Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze,
și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. –
7. Bogatul stăpânește peste cei săraci,
și cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut. –
8. Cine seamănă nelegiuire, nelegiuire va secera,
și nuiaua nelegiuirii lui este gata. –
9. Omul milostiv va fi binecuvântat,
pentru că dă săracului din pâinea lui. –
10. Izgonește pe batjocoritor, și cearta se va sfârși,
neînțelegerile și ocările vor înceta. –
11. Cine iubește curăția inimii
și are bunăvoința pe buze, este prieten cu împăratul. –
12. Ochii Domnului păzesc pe cel ce are știință,
dar înfruntă cuvintele celui stricat. –
13. Leneșul zice: „Afară este un leu,
care m-ar putea ucide pe uliță!” –
14. Gura curvelor este o groapă adâncă;
pe cine vrea să-l pedepsească Domnul, acela cade în ea. –
15. Nebunia este lipită de inima copilului,
dar nuiaua certării o va dezlipi de el. –
16. Cine asuprește pe sărac ca să-și mărească avuția,
va trebui să dea și el altuia mai bogat și va duce lipsă. –
17. Pleacă-ți urechea și ascultă cuvintele înțelepților,
și ia învățătura mea în inimă. –
18. Căci este bine să le păstrezi înăuntrul tău
și să-ți fie toate deodată pe buze. –
19. Pentru ca să-ți pui încrederea în Domnul,
vreau să te învăț eu astăzi, da, pe tine. –
20. N-am așternut eu oare în scris pentru tine
sfaturi și cugetări,
21. ca să te învăț lucruri temeinice, cuvinte adevărate,
ca să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimite? –
22. Nu despuia pe sărac, pentru că este sărac,
și nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă!
23. Căci Domnul le va apăra pricina lor
și va despuia viața celor ce-i despoaie. –
24. Nu te împrieteni cu omul mânios
și nu te însoți cu omul iute la mânie,
25. ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui
și să-ți ajungă o cursă pentru suflet. –
26. Nu fi printre cei ce pun chezășii,
printre cei ce dau zălog pentru datorii.
27. Căci dacă n-ai cu ce să plătești,
pentru ce ai voi să ți se ia patul de sub tine? –
28. Nu muta hotarul cel vechi,
pe care l-au așezat părinții tăi. –
29. Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împărați,
nu lângă oamenii de rând.

Capitolul 23

1. Dacă stai la masă la unul din cei mari,
ia seama ce ai înainte:
2. pune-ți un cuțit în gât,
dacă ești prea lacom.
3. Nu pofti mâncărurile lui alese,
căci sunt o hrană înșelătoare.
4. Nu te chinui ca să te îmbogățești,
nu-ți pune priceperea în aceasta.
5. Abia ți-ai aruncat ochii spre ea și nu mai este;
căci bogăția își face aripi
și, ca vulturul, își ia zborul spre ceruri.
6. Nu mânca pâinea celui pizmaș
și nu pofti mâncărurile lui alese,
7. căci el este ca unul care își face socotelile în suflet.
„Mănâncă și bea,” îți va zice el;
dar inima lui nu este cu tine.
8. Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa,
și cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute.
9. Nu vorbi la urechea celui nebun,
căci el nesocotește cuvintele tale înțelepte.
10. Nu muta hotarul văduvei
și nu intra în ogorul orfanilor,
11. căci răzbunătorul lor este puternic:
El le va apăra pricina împotriva ta.
12. Deschide-ți inima la învățătură,
și urechile la cuvintele științei.
13. Nu cruța copilul de mustrare,
căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri.
14. Lovindu-l cu nuiaua,
îi scoți sufletul din Locuința morților.
15. Fiule, dacă-ți va fi inima înțeleaptă,
inima mea se va bucura,
16. și lăuntrul meu se va înveseli,
când buzele tale vor spune ce este bine.
17. Să nu-ți pizmuiască inima pe cei păcătoși,
ci să aibă totdeauna frică de Domnul;
18. căci este o răsplată,
și nu ți se va tăia nădejdea.
19. Ascultă, fiule, și fii înțelept;
îndreaptă-ți inima pe calea cea dreaptă.
20. Nu fi printre cei ce beau vin,
nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.
21. Căci bețivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc,
și ațipirea te face să porți zdrențe.
22. Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut,
și nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit.
23. Cumpără adevărul și nu-l vinde, înțelepciunea, învățătura și priceperea.
24. Tatăl celui neprihănit se înveselește,
și cel ce dă naștere unui înțelept se bucură.
25. Să se bucure tatăl tău și mama ta,
să se înveselească cea care te-a născut.
26. Fiule, dă-mi inima ta
și să găsească plăcere ochii tăi în căile mele.
27. Căci curva este o groapă adâncă,
și străina o fântână strâmtă.
28. Ea pândește ca un hoț
și mărește între oameni numărul celor stricați.
29. Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile?
Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină?
Ai cui sunt ochii roșii?
30. Ale celor ce întârzie la vin
și se duc să golească paharul cu vin amestecat.
31. Nu te uita la vin când curge roșu
și face mărgăritare în pahar;
el alunecă ușor,
32. dar pe urmă ca un șarpe mușcă
și înțeapă ca un basilic.
33. Ochii ți se vor uita după femeile altora,
și inima îți va vorbi prostii.
34. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării,
ca un om culcat pe vârful unui catarg.
35. „M-a lovit… dar nu mă doare!…
M-a bătut… dar nu simt nimic!
Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”

Capitolul 24

1. Nu pizmui pe oamenii cei răi
și nu dori să fii cu ei;
2. căci inima lor se gândește la prăpăd,
și buzele lor vorbesc nelegiuiri. –
3. Prin înțelepciune se înalță o casă,
și prin pricepere se întărește;
4. prin știință se umplu cămările ei
de toate bunătățile de preț și plăcute.
5. Un om înțelept este plin de putere,
și cel priceput își oțelește vlaga.
6. Căci prin măsuri chibzuite câștigi bătălia,
și prin marele număr al sfetnicilor ai biruința. –
7. Înțelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun:
el nu va deschide gura la judecată. –
8. Cine se gândește să facă rău
se cheamă un om plin de răutate. –
9. Gândul celui nebun nu este decât păcat,
și batjocoritorul este o scârbă pentru oameni. –
10. Dacă slăbești în ziua necazului,
mică îți este puterea. –
11. Izbăvește pe cei târâți la moarte
și scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiați. –
12. Dacă zici: „Ah! N-am știut!”… Crezi că nu vede Cel ce cântărește inimile
și Cel ce veghează asupra sufletului tău?
Și nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? –
13. Fiule, mănâncă miere, căci este bună,
și fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale.
14. Tot așa, și înțelepciunea este bună pentru sufletul tău:
dacă o vei găsi, ai un viitor
și nu ți se va tăia nădejdea. –
15. Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuința celui neprihănit
și nu-i tulbura odihna.
16. Căci cel neprihănit de șapte ori cade, și se ridică,
dar cei răi se prăbușesc în nenorocire.
17. Nu te bucura de căderea vrăjmașului tău
și să nu ți se înveselească inima când se poticnește el,
18. ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă
și să-Și întoarcă mânia de la el. –
19. Nu te mânia din pricina celor ce fac rău
și nu pizmui pe cei răi!
20. Căci cel ce face răul n-are niciun viitor,
și lumina celor răi se stinge. –
21. Fiule, teme-te de Domnul și de împăratul;
și să nu te amesteci cu cei neastâmpărați!
22. Căci deodată le va veni pieirea,
și cine poate ști sfârșitul amândurora! –
23. Iată ce mai spun înțelepții:
„Nu este bine să ai în vedere fața oamenilor în judecăți.” –
24. Pe cine zice celui rău: „Tu ești bun!”
îl blestemă popoarele și-l urăsc neamurile.
25. Dar celor ce judecă drept le merge bine,
și o mare binecuvântare vine peste ei. –
26. Un răspuns bun este
ca un sărut pe buze.
27. Vezi-ți întâi de treburi afară,
îngrijește de lucrul câmpului,
și apoi apucă-te să-ți zidești casa. –
28. Nu vorbi în chip ușuratic împotriva aproapelui tău;
ori ai vrea să înșeli cu buzele tale? –
29. Nu zice: „Cum mi-a făcut el așa am să-i fac și eu,
îi voi răsplăti după faptele lui!” –
30. Am trecut pe lângă ogorul unui leneș
și pe lângă via unui om fără minte.
31. Și era numai spini,
acoperit de mărăcini,
și zidul de piatră era prăbușit.
32. M-am uitat bine și cu luare aminte,
și am tras învățătură din ce am văzut.
33. „Să mai dorm puțin, să mai ațipesc puțin,
să mai încrucișez mâinile puțin ca să mă odihnesc!”…
34. Și sărăcia vine peste tine pe neașteptate,
ca un hoț, și lipsa, ca un om înarmat.

Capitolul 25

1. Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. –
2. Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,
dar slava împăraților stă în cercetarea lucrurilor. –
3. Înălțimea cerurilor, adâncimea pământului
și inima împăraților sunt nepătrunse. –
4. Scoate zgura din argint,
și argintarul va face din el un vas ales.
5. Scoate și pe cel rău dinaintea împăratului,
și scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. –
6. Nu te făli înaintea împăratului
și nu lua locul celor mari;
7. căci este mai bine să ți se zică: „Suie-te mai sus!”
decât să fii coborât înaintea voievodului
pe care ți-l văd ochii. –
8. Nu te grăbi să te iei la ceartă,
ca nu cumva la urmă să nu știi ce să faci,
când te va lua la ocări aproapele tău. –
9. Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău,
dar nu da pe față taina altuia,
10. ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de rușine
și să-ți iasă nume rău care să nu se mai șteargă.
11. Un cuvânt spus la vremea potrivită
este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint. –
12. Ca o verigă de aur și o podoabă de aur curat,
așa este înțeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. –
13. Ca răcoarea zăpezii pe vremea secerișului,
așa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite:
el înviorează sufletul stăpânului său.
14. Ca norii și vântul fără ploaie,
așa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. –
15. Prin răbdare se înduplecă un voievod,
și o limbă dulce poate zdrobi oase.
16. Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îți ajunge,
ca să nu ți se scârbească și s-o verși din gură. –
17. Calcă rar în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine și să te urască. –
18. Ca un buzdugan, ca o sabie și ca o săgeată ascuțită,
așa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. –
19. Ca un dinte stricat și ca un picior care șchioapătă,
așa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
20. Ca unul care își scoate haina pe o zi rece, sau varsă oțet pe silitră,
așa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire. –
21. Dacă este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete,
dă-i apă să bea.
22. Căci, făcând așa, aduni cărbuni aprinși pe capul lui,
și Domnul îți va răsplăti. –
23. Vântul de miazănoapte aduce ploaia,
și limba clevetitoare aduce o față mâhnită. –
24. Mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș,
decât să locuiești într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare. –
25. Ca apa proaspătă pentru un om obosit,
așa este o veste bună venită dintr-o țară depărtată. –
26. Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat,
așa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. –
27. Nu este bine să mănânci multă miere:
tot așa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuți. –
28. Omul care nu este stăpân pe sine
este ca o cetate surpată și fără ziduri.

Capitolul 26

1. Cum nu se potrivesc zăpada vara și ploaia în timpul secerișului,
așa nu se potrivește slava pentru un nebun.
2. Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica,
așa nu nimerește blestemul neîntemeiat. –
3. Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar,
și nuiaua pentru spinarea nebunilor.
4. Nu răspunde nebunului după nebunia lui,
ca să nu semeni și tu cu el. –
5. Răspunde însă nebunului după nebunia lui,
ca să nu se creadă înțelept. –
6. Cel ce trimite o solie printr-un nebun
își taie singur picioarele și bea nedreptatea. –
7. Cum sunt picioarele ologului,
așa este și o vorbă înțeleaptă în gura unor nebuni. –
8. Cum ai pune o piatră în praștie,
așa este când dai mărire unui nebun. –
9. Ca un spin care vine în mâna unui om beat,
așa este o vorbă înțeleaptă în gura nebunilor. –
10. Ca un arcaș care rănește pe toată lumea,
așa este cel ce tocmește pe nebuni și pe întâii veniți. –
11. Cum se întoarce câinele la ce a vărsat,
așa se întoarce nebunul la nebunia lui. –
12. Dacă vezi un om care se crede înțelept,
poți să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. –
13. Leneșul zice: „Afară este un leu,
pe ulițe este un leu!”
14. Cum se învârtește ușa pe țâțânile ei,
așa se învârtește leneșul în patul lui.
15. Leneșul își vâră mâna în blid,
și-i vine greu s-o ducă iarăși la gură. –
16. Leneșul se crede mai înțelept
decât șapte oameni care răspund cu judecată.
17. Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește
este ca unul care apucă un câine de urechi.
18. Ca nebunul care aruncă
săgeți aprinse și ucigătoare,
19. așa este omul care înșală pe aproapele său,
și apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!” –
20. Când nu mai sunt lemne, focul se stinge;
și când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește.
21. După cum cărbunele face jăratic și lemnul foc,
tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta.
22. Cuvintele clevetitorului sunt ca niște prăjituri,
alunecă până în fundul măruntaielor. –
23. Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ,
așa sunt buzele aprinse și o inimă rea.
24. Cel ce urăște se preface cu buzele lui,
și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.
25. Când îți vorbește cu glas dulce, nu-l crede,
căci șapte urâciuni sunt în inima lui.
26. Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie,
totuși răutatea lui se va descoperi în adunare. –
27. Cine sapă groapa altuia cade el în ea,
și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește.
28. Limba mincinoasă urăște pe cei pe care-i doboară ea,
și gura lingușitoare pregătește pieirea. –

Capitolul 27

1. Nu te făli cu ziua de mâine,
căci nu știi ce poate aduce o zi. –
2. Să te laude altul, nu gura ta,
un străin, nu buzele tale.
3. Piatra este grea și nisipul este greu,
dar supărarea pe care o pricinuiește nebunul este mai grea decât amândouă. –
4. Furia este fără milă și mânia năvalnică,
dar cine poate sta împotriva geloziei? –
5. Mai bine o mustrare pe față,
decât o prietenie ascunsă. –
6. Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui,
dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase. –
7. Sătulul calcă în picioare fagurele de miere,
dar pentru cel flămând toate amărăciunile sunt dulci. –
8. Ca pasărea plecată din cuibul ei,
așa este omul plecat din locul său.
9. Cum înveselește untdelemnul și tămâia inima,
așa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten. –
10. Nu părăsi pe prietenul tău și pe prietenul tatălui tău,
dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău:
mai bine un vecin aproape decât un frate departe. –
11. Fiule, fii înțelept și înveselește-mi inima,
și atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocorește. –
12. Omul chibzuit vede răul și se ascunde;
dar proștii merg spre el și sunt pedepsiți. –
13. Ia-i haina, căci s-a pus chezaș pentru altul,
ia-l zălog în locul unei străine. –
14. Binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineață
este privită ca un blestem. –
15. O streașină care picură necurmat într-o zi de ploaie,
și o nevastă gâlcevitoare sunt totuna.
16. Cine o oprește, parcă oprește vântul
și parcă ține untdelemnul în mâna dreaptă. –
17. După cum fierul ascute fierul,
tot așa și omul ațâță mânia altui om. –
18. Cine îngrijește de un smochin va mânca din rodul lui,
și cine-și păzește stăpânul va fi prețuit. –
19. Cum răspunde în apă fața la față,
așa răspunde inima omului inimii omului. –
20. După cum Locuința morților și adâncul nu se pot sătura,
tot așa nici ochii omului nu se pot sătura. –
21. Ce este tigaia pentru lămurirea argintului și cuptorul pentru lămurirea aurului:
aceea este bunul nume pentru un om. –
22. Pe nebun chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunțelor,
nebunia tot n-ar ieși din el. –
23. Îngrijește bine de oile tale
și ia seama la turmele tale.
24. Căci nicio bogăție nu ține veșnic
și nici cununa nu rămâne pe vecie. –
25. După ce se ridică fânul, se arată verdeața nouă,
și ierburile de pe munți sunt strânse. –
26. Mieii sunt pentru îmbrăcăminte,
și țapii pentru plata ogorului;
27. laptele caprelor ți-ajunge pentru hrana ta, a casei tale,
și pentru întreținerea slujnicelor tale.

Capitolul 28

1. Cel rău fuge fără să fie urmărit,
dar cel neprihănit îndrăznește ca un leu tânăr. –
2. Când este răscoală într-o țară, sunt mulți capi,
dar cu un om priceput și încercat, domnia dăinuie. –
3. Un om sărac care apasă pe cei obijduiți
este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine. –
4. Cei ce părăsesc Legea laudă pe cel rău,
dar cei ce păzesc Legea se mânie pe el. –
5. Oamenii dedați la rău nu înțeleg ce este drept,
dar cei ce caută pe Domnul înțeleg totul. –
6. Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui,
decât bogatul care umblă pe căi sucite. –
7. Cel ce păzește Legea este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânați face rușine tatălui său. –
8. Cine își înmulțește avuțiile prin dobândă și camătă
le strânge pentru cel ce are milă de săraci. –
9. Dacă cineva își întoarce urechea ca să n-asculte Legea,
chiar și rugăciunea lui este o scârbă. –
10. Cine rătăcește pe oamenii fără prihană pe calea cea rea
cade în groapa pe care a săpat-o,
dar oamenii fără prihană moștenesc fericirea. –
11. Omul bogat se crede înțelept,
dar săracul care este priceput îl cercetează. –
12. Când biruie cei neprihăniți, este o mare slavă,
dar când se înalță cei răi, fiecare se ascunde. –
13. Cine își ascunde fărădelegile nu propășește,
dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare. –
14. Ferice de omul care se teme necontenit,
dar cel ce-și împietrește inima cade în nenorocire. –
15. Ca un leu care răcnește și ca un urs flămând,
așa este cel rău care stăpânește peste un popor sărac. –
16. Un voievod fără pricepere își înmulțește faptele de asuprire,
dar cel ce urăște lăcomia își lungește zilele. –
17. Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia,
fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească. –
18. Cine umblă în neprihănire găsește mântuirea,
dar cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă. –
19. Cine își lucrează câmpul are belșug de pâine,
dar cine aleargă după lucruri de nimic are belșug de sărăcie. –
20. Un om credincios este năpădit de binecuvântări,
dar cel ce vrea să se îmbogățească repede nu rămâne nepedepsit. –
21. Nu este bine să cauți la fața oamenilor;
chiar pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat. –
22. Un om pizmaș se grăbește să se îmbogățească,
și nu știe că lipsa va veni peste el. –
23. Cine mustră pe alții găsește mai multă bunăvoință pe urmă,
decât cel cu limba lingușitoare. –
24. Cine fură pe tatăl său și pe mama sa și zice că nu este un păcat,
este tovarăș cu nimicitorul. –
25. Cel lacom stârnește certuri,
dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belșug. –
26. Cine se încrede în inima lui este un nebun,
dar cine umblă în înțelepciune va fi mântuit. –
27. Cine dă săracului nu duce lipsă,
dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme. –
28. Când se înalță cei răi, fiecare se ascunde,
dar când pier ei, cei buni se înmulțesc. –

Capitolul 29

1. Un om care se împotrivește tuturor mustrărilor
va fi zdrobit deodată și fără leac. –
2. Când se înmulțesc cei buni, poporul se bucură,
dar când stăpânește cel rău, poporul geme. –
3. Cine iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său,
dar cine umblă cu curvele risipește averea. –
4. Un împărat întărește țara prin dreptate,
dar cine ia mită, o nimicește. –
5. Cine lingușește pe aproapele său
îi întinde un laț sub pașii lui. –
6. În păcatul omului rău este o cursă,
dar cel bun biruie și se bucură. –
7. Cel bun pricepe pricina săracilor,
dar cel rău nu poate s-o priceapă. –
8. Cei ușuratici aprind focul în cetate,
dar înțelepții potolesc mânia. –
9. Când se ceartă un înțelept cu un nebun,
să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face. –
10. Oamenii setoși de sânge urăsc pe omul fără prihană,
dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viața. –
11. Nebunul își arată toată patima,
dar înțeleptul o stăpânește. –
12. Când cel ce stăpânește dă ascultare cuvintelor mincinoase,
toți slujitorii lui sunt niște răi. –
13. Săracul și asupritorul se întâlnesc,
dar Domnul le luminează ochii la amândoi.
14. Un împărat care judecă pe săraci după adevăr,
își va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –
15. Nuiaua și certarea dau înțelepciunea,
dar copilul lăsat de capul lui face rușine mamei sale. –
16. Când se înmulțesc cei răi, se înmulțește și păcatul,
dar cei buni le vor vedea căderea. –
17. Pedepsește-ți fiul, și el îți va da odihnă
și îți va aduce desfătare sufletului. –
18. Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;
dar ferice de poporul care păzește Legea! –
19. Nu prin vorbe se pedepsește un rob,
căci chiar dacă pricepe, n-ascultă. –
20. Dacă vezi un om care vorbește nechibzuit,
poți să nădăjduiești mai mult de la un nebun decât de la el. –
21. Slujitorul pe care-l răsfeți din copilărie,
la urmă ajunge de se crede fiu. –
22. Un om mânios stârnește certuri,
și un înfuriat face multe păcate. –
23. Mândria unui om îl coboară,
dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. –
24. Cine împarte cu un hoț își urăște viața,
aude blestemul și nu spune nimic. –
25. Frica de oameni este o cursă,
dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. –
26. Mulți umblă după bunăvoința celui ce stăpânește,
dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
27. Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniți,
dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.

Capitolul 30

1. Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înțelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel și pentru Ucal.
2. Negreșit, sunt mai prost decât oricine
și n-am pricepere de om.
3. N-am învățat înțelepciunea
și nu cunosc știința sfinților.
4. Cine s-a suit la ceruri și cine s-a coborât din ele?
Cine a adunat vântul în pumnii lui?
Cine a strâns apele în haina lui?
Cine a hotărât toate marginile pământului?
Cum se numește el și cum cheamă pe fiul său? Știi tu lucrul acesta? –
5. Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat.
El este un scut pentru cei ce se încred în El.
6. N-adăuga nimic la cuvintele Lui,
ca să nu te pedepsească și să fii găsit mincinos. –
7. Două lucruri Îți cer;
nu mi le opri înainte de moarte!
8. Depărtează de la mine neadevărul și cuvântul mincinos;
nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție,
dă-mi pâinea care-mi trebuie.
9. Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine și să zic: „Cine este Domnul?”
Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur
și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu. –
10. Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui,
ca să nu te blesteme și să te faci vinovat. –
11. Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său
și nu binecuvântează pe mama sa.
12. Este un neam de oameni care se crede curat
și totuși nu este spălat de întinăciunea lui.
13. Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufași
și care își țin pleoapele sus.
14. Este un neam de oameni ai căror dinți sunt niște săbii și ale căror măsele sunt niște cuțite,
ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ și pe cei lipsiți dintre oameni. –
15. Lipitoarea are două fete: „Dă! Dă!”
Trei lucruri sunt nesățioase,
patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!”
16. și anume: Locuința morților, femeia stearpă,
pământul, care nu este sătul de apă,
și focul, care nu zice niciodată: „Destul!” –
17. Pe ochiul care își bate joc de tatăl său
și nesocotește ascultarea de mamă,
îl vor scobi corbii de la pârâu
și îl vor mânca puii de vultur. –
18. Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele
și chiar patru pe care nu le pot pricepe:
19. urma vulturului pe cer,
urma șarpelui pe stâncă,
urma corăbiei în mijlocul mării
și urma omului la o fată.
20. Tot așa este și calea femeii preacurve:
ea mănâncă și se șterge la gură,
și apoi zice: „N-am făcut nimic rău.” –
21. Trei lucruri fac să se răscoale o țară
și patru lucruri nu le poate suferi:
22. un rob care a început să împărățească,
un nebun care are pâine din belșug,
23. o femeie disprețuită care se mărită
și o roabă care moștenește pe stăpâna sa. –
24. Patru vietăți sunt mai mici pe pământ,
și totuși din cele mai înțelepte:
25. furnicile, care nu sunt un popor tare,
dar își pregătesc hrana vara,
26. șoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic,
dar își așază locuința în stânci;
27. lăcustele n-au împărat,
și totuși pornesc toate în cete;
28. păianjenul îl poți prinde cu mâinile,
și se găsește totuși în casele împăraților.
29. Trei ființe au o ținută frumoasă
și patru au mers măreț:
30. leul, viteazul dobitoacelor,
care nu se dă înapoi dinaintea nimănui;
31. calul gata închingat și țapul;
și împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. –
32. Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie
și dacă ai gânduri rele,
pune mâna la gură:
33. căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge,
și stoarcerea mâniei dă certuri.

Capitolul 31

1. Cuvintele împăratului Lemuel.
Învățătura pe care i-o dădea mama sa.
2. Ce să-ți spun, fiule? Ce să-ți spun fiul trupului meu?
Ce să-ți spun, fiule, rodul juruințelor mele?
3. Nu-ți da femeilor vlaga,
și dezmierdările tale celor ce pierd pe împărați.
4. Nu se cade împăraților, Lemuele, nu se cade împăraților să bea vin,
nici voievozilor să umble după băuturi tari;
5. ca nu cumva, bând, să uite Legea
și să calce drepturile tuturor celor nenorociți.
6. Dați băuturi tari celui ce piere,
și vin, celui cu sufletul amărât;
7. ca să bea să-și uite sărăcia
și să nu-și mai aducă aminte de necazurile lui. –
8. Deschide-ți gura pentru cel mut,
pentru pricina tuturor celor părăsiți!
9. Deschide-ți gura, judecă cu dreptate
și apără pe cel nenorocit și pe cel lipsit.
10. Cine poate găsi o femeie cinstită?
Ea este mai de preț decât mărgăritarele.
11. Inima bărbatului se încrede în ea,
și nu duce lipsă de venituri.
12. Ea îi face bine, și nu rău,
în toate zilele vieții sale.
13. Ea face rost de lână și de in
și lucrează cu mâini harnice.
14. Ea este ca o corabie de negoț;
de departe își aduce pâinea.
15. Ea se scoală când este încă noapte
și dă hrană casei sale
și împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
16. Se gândește la un ogor și-l cumpără;
din rodul muncii ei sădește o vie. –
17. Ea își încinge mijlocul cu putere
și își oțelește brațele.
18. Vede că munca îi merge bine,
lumina ei nu se stinge noaptea.
19. Ea pune mâna pe furcă,
și degetele ei țin fusul.
20. Ea își întinde mâna către cel nenorocit,
își întinde brațul către cel lipsit.
21. Nu se teme de zăpadă pentru casa ei,
căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu.
22. Ea își face învelitori,
are haine de in subțire și purpură.
23. Bărbatul ei este bine văzut la porți,
când șade cu bătrânii țării.
24. Ea face cămăși și le vinde
și dă cingători negustorului.
25. Ea este îmbrăcată cu tărie și slavă
și râde de ziua de mâine.
26. Ea deschide gura cu înțelepciune,
și învățături plăcute îi sunt pe limbă.
27. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei,
și nu mănâncă pâinea lenevirii.
28. Fiii ei se scoală și o numesc fericită;
bărbatul ei se scoală și-i aduce laude zicând:
29. „Multe fete au o purtare cinstită,
dar tu le întreci pe toate.”
30. Dezmierdările sunt înșelătoare, și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
31. Răsplătiți-o cu rodul muncii ei,
și faptele ei s-o laude la porțile cetății.