[ 301 ]  

1 NOI toți avem o dorință

De la noi să n-o retragi;

Condu turma Ta cea mică,

Ne-ncetat din pas în pas.

 

2 Scutește-ne și ne-nvață,

Ca să Te mărturisim;

Înnoiește-ne speranța,

Calea Ta ca s-o iubim.

 

3 Patima Ta ni-e onoarea,

Moartea Ta ne mângâie;

Cuprinde-ne cu-al Tău sânge,

Voioși să-Ți servim Ție.

 

4 La Tine privim, fă-ne semn;

De Tine vom asculta.

Iar când acest corp îl lăsăm,

Lasă-ne în cer a intra.

 

[ 302 ]   M. 410

1 NU lăsăm Biblia, a lui

Dumnezeu sfânt Cuvânt,

Ea-i la tineri îndreptător,

La disperați sprijin.

Asta-i soare-al cărei raze

'N cale ne lucesc,

Din ea auzim dulci cuvinte,

Ce Isus grăiește.

 

2 Nu lăsăm Biblia, pentru

Necaz sau bucurii

Acest tezaur, decât orice

Ni-e mai prețuit.

Orice face lumea cu noi,

Oricum ne defaimă

Răbdăm toate cu nădejde,

Că Domnul ne scapă.

 

3 Nu lăsăm Biblia, ci-n

Tot locul o răspândim,

Până Cuvântul lui Isus

Toți îl vor auzi;

Pân- puterea milei Sale

O va simți lumea,

Ne deprindem și nu lăsăm,

Nicicând Biblia.

 

[ 303 ]  

1 NU mergi de la mine Isus,

Strigă inima;

Spre alții verși milă de sus,

Fă-mi și mie așa.

 

Corul

Isus, Isus, strigă inima;

Spre alții verși milă de sus,

Fă-mi și mie-așa!

 

2 Stâmpără-mă la tronul Tău,

Pentru durere;

Vezi aicea stau întristat

Dă-mi mângâiere!

 

3 Numai în Tine mă încred,

Stâncă veșnică;

În Tine în toată vremea

Am eu odihnă.

 

4 Ești izvor de bucurie,

Ștergi ori ce vină.

Fii pacea inimii mele,

Partea-i mai bună.

 

[ 304 ]  

1 NU-I prieten lui Isus asemenea,

Nimenea, nimenea;

Nimeni nu poate ca EL vindeca,

Nimenea, nimenea!

 

Corul

Isus ne știe pe noi mai bine,

El poate să ne ajute;

Nu-i prieten lui Isus asemenea,

Nimenea, nimenea!

 

2 Nu-i sfânt, nu-i tare ca El nimenea.

Nimenea, nimenea!

Nu-i mai aproape ca El nimenea,

Nimenea, nimenea!

 

3 Nu e ca El, cine nu te-ar lăsa,

Nimenea, nimenea!

Nu este cine-ar ști iubi așa,

Nimenea, nimenea!

 

4 Lăsatu-i-a El pe ai Săi cândva?

Nici când nu, nici când nu!

Scos-a El afară pe cineva?

Nicicând nu, nicicând nu!

 

[ 305 ]  

1 NUMAI drumar sunt eu  pe pământ,

Călătoria mea este foarte scurtă,

Lăsați-mă ca să mă-nalț sus,

În patria cea veșnică de sus!

 

Corul

Numai drumar sunt eu pe pământ,

Călătoria mea e foarte scurtă.

 

2 Unde soarele strălucește,

Inima mea acolo cum dorește!

Aici sunt eu în țară străină,

Umblând cu inima întristată.

 

3 În patria, unde mă silesc,

De fața Mielului, toți cum strălucesc.

Acolo nu este stricăciune,

Nu este moarte, nici întristare.

 

[ 306 ]   M. 109

1 NU știu nici să mai trăiesc,

Făr-de Tin-Isuse,

Care mie și lumii

Ne-ai dat mântuire.

De moarte ce să mă tem!

Ai învins-o Doamne,

Inima-mi puterea Ta,

De tot s-o dezlege.

 

2 Și printre chinuri mă uit

Tot numai la Tine,

Nu m-a despărți, mai mult

Nimica pe mine.

Mântuitorule-al nost'

Darul Tău e mare,

Sunt mai fericit decât

Orice rege mare.

 

3 Deși umblu chiar pribeag

Golgota  durerii,

Strălucește glorie-n

Țara depărtării,

Voi lăuda lângă tron,

Pe El, pe Iubire,

Al cui suflet ne-a adus,

Nouă mântuire.

 

[ 307 ]   M. 360

1 O avere scumpă am eu,

Speranța cea dreaptă,

Că cerul e deschis mie

Și în veci am viață.

Mântuitorul meu, asta

Numai în dar îmi dă;

Aceasta mă-mbărbătează

Pe calea mea-ngustă.

 

 2 Aceasta eu așa am aflat;

Păcatului muream,

Și-acum trăiesc, dar nu care

Mai-nainte eram.

M-am renăscut și-al meu Isus

Mi-a dat o inimă,

Cu credință și speranță,

Cu dragoste plină.

 

3 Moartea putere asupra-mi

Nu are, știu bine,

Mântuitorul a învins-o

O ce bucurie!

E drept că trupul în pământ

Merge, dar eu sperez,

Și Dumnezeu îmi va da în cer,

Haine-n care strălucesc.

 

4 Mântuitorul meu, pe lemn,

Foarte mult a răbdat,

Pentru mine a vărsat sânge

Murind pe Golgota.

Ca-nvingător a treia zi,

Din morți a înviat,

Și prin aceasta El mie

Raiul mi-a câștigat.

 

[ 308 ]  

1 OCHII multora, cum vor lăcrima

La odihnă le dorește inima.

 

2 O nu mai plânge, fii cu nădejde!

În curând al tău necaz se sfârșește.

 

3 Degrab-a veni, ziua odihnei,

Lacrimile-ți se vor șterge, n-or mai fi.

 

4 Isus a răbdat pentru al tău păcat,

Cu iubire pe tine te-a răscumpărat.

 

5 Sus la cer caută, și nu dispera,

Că locul și pentru tine se gată.

 

[ 309 ]   M. 415

1 O, Domnul lui Avraam,

Te binecuvântăm,

Ești veșnic atotputernic,

Și iubire!

Numele-Ți Iehova,

Zice toată lumea,

A Ta este toată cinstea

Și mărirea.

 

2 O, Domnul lui Avraam,

Aud Cuvântul Tău,

Aștept numai mântuirea

Din mâna Ta.

Comorile lumești,

La o parte le las,

Și Îl aleg pe El, care-i

Apărător.

 

3 O, Domnul lui Avraam,

Mie a Ta milă,

E destulă bucurie,

Ea mă ducă.

Doamne, m-ai invitat,

La moștenirea Ta,

O, ține-mă pentru Isus,

Și dă-mi milă.

 

4 O, Doamne ai jurat

Și cred în jurământ,

Că duci pe Fiul Tău în cer,

Pe-aripi zburând.

Pe Isus voi vedea

Și Îl voi adora,

Preamărind mila-I voi cânta

Aleluia!

 

[ 310 ]  

1 ODAT-OM fi-ntr-o unire,

(:Nu-i prea mult!:)

Unde-i numai bucurie

(:Nu-i prea mult!:)

Unde nu-i strâmtorare,

După luptă vom merge,

În mărire-om petrece.

(:Nu-i prea mult!:)

 

2 Acolo sus împreună,

(:Nu-i prea mult!:)

Vom răsuna toți laudă,

(:Nu-i prea mult!:)

La Regele măririi,

La Soarele dreptății,

Care ne miluiește.

(:Nu-i prea mult!:)

 

3 O, ce glas sfânt se v-auzi,

(:Nu-i prea mult!:)

„Veniți voi cei blânzi ca mieii--

(:Nu-i prea mult!:)

Cântare dulce va fi,

Ce nu toți vor auzi

Răsunând-o îngerii.

(:Nu-i prea mult!:)

 

4 Atunci la Isus vom căuta,

(:Nu-i prea mult!:)

'Naintea tronului vom sta,

(:Nu-i prea mult!:)

A îngerilor oaste,

Pe cale ne-a petrece,

Până sus vom ajunge.

(:Nu-i prea mult!:)

 

5 Lacrimile vor înceta,

(:Nu-i prea mult!:)

Ni s-a împlini dorința,

(:Nu-i prea mult!:)

Cu acei mulți fericiți,

Cari mai-nainte au sosit

În cântări ne-om veseli.

(:Nu-i prea mult!:)

 

[ 311 ]  

1 O, de-aș avea o mie de limbi,

  Și chiar o mie de buze!

  Ca din tot adâncul inimii,

  Să cânt laudă, să răsune!

  Laudă spre laudă, că bine

  A făcut Domnul cu mine!

 

2 O, de-ar suna glasul meu tare

Să s-audă pân- la soare!

Sângele meu de bucurie,

De-ar fi fierbinte în mine!

De-ar fi toată suflarea mea,

O cântare spre lauda Ta!

 

3 Ce mai tăceți puteri a mele,

Sus, sus cu toată silința!

Și serviți Domnului cu cinste,

Cu laudă, cu mulțumită!

O, corpul și sufletul meu,

Laudă-n veci pe Dumnezeu!

 

4 Lăuda-voi bunătatea Ta,

Până limba mi-o pot mișca.

Jertfă de bucurie-Ți voi da,

Până ce-mi ține viața.

Când buzele n-or mai putea,

Suspinul meu Te-a lăuda!

 

 

[ 312 ]  

1 O, eu pământean sunt foarte voios!

Pentru mare bucuria de sus.

Ce Dumnezeu mi-a arătat mie,

Că El prin Fiul Său mă iubește.

 

Corul

(:Mă iubește:)

Isus Cristos mă iubește,

Mă iubește pe mine!

 

2 Asta-i cântarea mea cea iubită,

Ce de mii de ori inima-mi cântă;

Până când toți vor cânta-n sine,

Ce minune! Isus mă iubește.

 

3 Știu că Isus tare mă iubește

Și eu să nu-L iubesc, pentru ce?

De sus pentru mine jos a venit.

Să merg la El că tare m-a iubit.

 

[ 313 ]   D. 339 - M. 399

1 O, Doamne, vezi ce furtună,

Ce vifor îngrozitor?

Ce nor des ce-ntunecime;

Nu-i scăpare și-ajutor!

Ori, deși pierim nu-Ți pasă?

Cum poți să dormi adânc?

În tot momentul ne

amenință moartea

Peste acest adânc umblând.

 

Corul

Vântul mare ascultă de Mine, liniște.

Furtuna pagubă nu face,

Nici om, nici demoni sau

orice să fie, Să piară corabia nu poate,

Când Domnul cerului în ea doarme.

Căci toate Mi se supun Mie:

Liniște să fie.

Căci toate Mi se supun Mie;

Deci, liniște.

 

2 Doamne, grijuri mă apasă;

Zi, noapte n-am odihnă.

Inima-mi adânc rănită,

Scoală și mă vindecă.

A păcatului furtună

Urlă asupra mea,

Am să pier Doamne

Învățătorule,

O, vino nu mă lăsa.

 

3 Doamne acum a trecut spaima,

Natura-i liniștită;

Peste adânc soare lucește

Și am pace-n inimă.

Te aștept Doamne pe Tine,

Singur nu mă lăsa.

Cu Tine ajung limanul cu pace,

Unde mă voi repausa.

 

[ 314 ]  

1 O când vom trece odată,

Peste Iordanul morții,

Sus la țărmuri în Canaan

Nădejdea ni s-a-mplini.

Acolo în strălucire,

Vom vedea noi patria,

Ne vor trece durerile,

Tot suspinul și frica.

 

Corul

Ce mare bucurie!

Deplină fericire!

Și după lupta cea de jos,

Patria cea bogată.

Odihnă și-n veci viață,

Cunună-mpărătească.

 

2 Acolo ne vom vedea noi

Cu totul așa schimbați,

Îmbrăcați prin înnoire,

Glorioși și minunați.

Asemeni vom fi lui Isus,

Fața ne va străluci,

Cari cu noi vor fi acolo,

Toți sunt sfinți și fericiți.

 

3 Acolo-i numai iubire,

Ea stăpânește toate.

Mulțumire, laudă, cinste,

Ne-ncetat se aude.

E un cuget și-o simțire,

Nu se află dușmănii.

În această familie,

E un Tată și mulți fii.

 

[ 315 ]   D. 278 - M. 278

1 O ce dulce nume-i Isus!

Ranele cum vindecă;

Pace, bucurie aduce,

Inimii credincioase.

 

Corul

(:Ce frumos, răsună,

Când despre El se cântă:)

 

2 Să mergem în numele Lui!

El este bun adăpost,

În Isus noi vom învinge

Ceata vrăjmașului nost'.

 

3 Ce iubit nume e Isus,

O, ce fericire dă;

Poporul Său cel mântuit,

Înaintea Lui saltă.

 

4 Sus în numele lui Isus!

De-a Lui mărire cântați!

Pân-ajungem la-acei sfinți sus,

Care-I cântă-ncoronați!

 

[ 316 ]  

1 O, ce bucurie va fi-n cer,

Pe brațul Mântuitorului;

(:Aici suntem urâți,

acol-vom fi iubiți,

Cu Isus în veci ne-om bucura:)

 

2 Puternic e lucrul lui Isus,

Păcătoșilor veniți la El;

(:El vă primește deci nu vă îndoiți,

Că sângele Lui e destul de preț:)

 

3 O, cine vrea dar ca să vină,

Deși ne-apasă valurile;

(:Toate se vor ierta dacă ne-om împăca

În Isus ne-om afla iubirea:)

 

4 Prin poarta strâmtă când  vom intra,

Ochii noști lacrimi n-or  mai vărsa,

(:N-a fi mai mult necaz, în  veci ne-om bucura,

Isus pe brațe sus ne-a  lua:)

 

[ 317 ]   D. 172 - N. 229

1 O, cum să Te iubesc într-adevăr?

Isuse, pe Tine Te ascultăm.

Isuse, pe Tine, Isuse, pe Tine,

Tot mai tare să Te iubesc!

 

2 Într-alt loc am căutat mântuire,

Dar nici cum n-am aflat, numa-n Tine.

Trebuie dar pe Tine, trebuie dar pe Tine,

Tot mai tare să Te iubesc!

 

3 Iar întristarea când m-a apăsa,

Eu și atunci aceasta voi răsuna;

Cum Isus pe Tine, cum Isus pe Tine

Tot mai tare să Te iubesc!

 

[ 318 ]   M. 401

1 O cum vom fi, când scopul vom ajunge,

Când după lupta cea grea din urmă,

Din acest pustiu acasă ne-om duce,

Intrând prin poarta vieții eterne!

Când pulberea de pe picioare-om șterge

Și fața de sudoarea ultimă,

Și-L vom vedea și saluta pe Cel ce,

Pe cale ne-a întărit în inimă.

 

2 O, cum vom fi, când  strălucirea razei

Soarelui veșnic ne-a înconjura!

O, mărire când acolo ne-om vedea,

Făr-de păcat în viața sfântă!

Când nu s-a lipi de noi nici o pată,

Nu s-apropia durerea de noi.

Ca cetățeni cerești voioși vom intra,

La Dumnezeu în ceata sfinților.

 

3 Ce vom fi, atunci când vom reprivi

Asupra mulțimii păcatelor,

Pe calea cu spini care am făcut-o,

Plângând de chinul al durerilor?

Când vom vedea maiestatea Regelui

Ce ne va face să ne închinăm,

Și Celui ce ne-a înălțat la Sine

Darul iubirii noastre să-I ducem.

 

4 Ce vom și fi când sus în înălțime

În puterea de veci ne vom topi,

Curentul firii trimițând în lume,

Puteri mângâietoare-om dărui?

Ce va fi când nu va  îmbătrâni tânărul

Și cel supus la moarte-a fi scutit,

Când nu vor mai fi lacrimi nici durere,

Și nu vor fi nicicând nefericiți.

 

5 Ce va și fi ce nu au văzut ochii,

Urechi niciodată n-au  auzit,

Va fi sus neașteptată bucurie

Calea duce la loc făgăduit.

'Nainte dar pe calea cea  îngustă

E demn țelul pentru care  luptăm,

Fericire ce-o primim pe vecie,

E mare, că azi nici n-o cuprindem.

 

[ 319 ]  

1 O, iubite Părintele nost' milos,

Fii Tu luminătorul nost',

Ca odată-naintea feței Tale,

Să ajungem în mărire.

 

2 Când vom dezbrăca acest cort pământesc

Și vom depune sarcina,

La schimbare duce acest măreț timp,

Că Domnul, ușa ne-a deschis.

 

3 Asemeni vom fi Regelui cel măreț,

La coroana Lui măreață,

Care va luci ca soarele pe cer,

Cărui asemenea n-a fi.

 

[ 320 ]  

1 O, inimă ostenită,

După luptă te așteaptă,

Pe veci o odihnă dulce,

Unde durerile-nceată.

 

Corul

(:Numai rabdă, fii liniștită:)

Numai rabdă și fii liniștită!

 

2 Calea ți-e grea, tu ești slabă,

Crucea-ți se pare sarcină;

O, caută sus rai vei primi,

Rabdă și fii liniștită!

 

3 Fii în pace noaptea trece,

Vine a Ta zi strălucită;

De departe o poți privi,

Rabdă și fii liniștită!

 

[ 321 ]  

1 O, numai drept te silește,

Când Dumnezeu voiește

Să-ți fie de ajutor,

Când aici ești în strâmtori.

 

2 Pe calea aceasta strâmtă

Te silește și intră,

C-atunci când strâmtorat vei fi,

De păcat te-i mântui.

 

3 Luptă-te ca iubirea Ta

Să se poată arăta.

O, când iubirea e slabă,

Te poți clăti degrabă.

 

4 Luptă-te până la sânge;

Pe păcat a-l învinge;

Iar când vrăjmașul vrea cu rău

Învinge-l cu Dumnezeu.

 

5 În tot timpul să ne silim,

Cununa s-o dobândim;

La cer a ajunge e bine,

Dar căderea e rușine.

 

[ 322 ]  

1 O, rămâi cu darul Tău

La noi, Isus Cristos,

Și ne apără de rău

Cât vom fi aici jos.

 

2 Rămâi cu al Tău Cuvânt

Învățătorule,

Ca să fim toți pe pământ

Învățați de Tine.

 

3 Rămâi cu lumina Ta,

Cu Adevărul Tău

Și pe toată inima

O păzește de rău.

 

4 Binecuvântarea Ta

Să rămână cu noi

Și sfântă iubirea Ta,

Înmulțește-o în noi.

 

5 Rămâi cu puterea Ta,

La noi puternice,

Ca lumea aceasta rea

Să nu ne vatăme.

 

6 Cu credincioșia Ta,

Rămâi la noi Doamne.

Aici în toată lipsa,

Statornici poartă-ne.

 

[ 323 ]  

1 O, rouă din cer vino,

Pătrunde-mi inima;

Vino, binecuvântă

Fiii Tăi, acuma.

S-ai multă umezeală

Că suntem osteniți;

Inimile le udă,

Așa vom înflori.

 

2 Celui mut dai cuvinte,

La cel slab ești sprijin,

Celui lânced dă-i voie,

La suflet trist senin.

Celui neștiut minte,

Orbului să vadă.

La bolnav întregime,

Toate le faci nouă.

 

 3 În Tine mă-ncred numai,

Că vei fi cu mine;

De-a vrăjmașului mână,

Tu îmi faci scăpare.

Când sunt aproape să cad,

În lumea aceasta rea,

Puterea Ta-mi dai s-o văd

Care mă va ținea.

 

[ 324 ]   M. 365

1 OSTENIT-AM prin păcat,

Umblând ca un pierdut,

Când Păstorul m-a aflat,

La turmă m-a condus.

Îngerii-asta bine-au văzut,

Numelui Său laudă-I aduc.

 

 

Corul

Mâini care m-au căutat,

Inima-I m-a iubit,

Sânge ce-mi acoperi păcate

În veci fiți binecuvântate.

 

2 Pân-cu vin și cu ulei,

Mi-a spălat rănile,

În urechi asta-mi șopti,

Al Meu ești fiule.

Nicicând n-aud glas mai dulce

Când inima lauda-mi umple.

 

3 Pe picioare și pe mâini,

Rănile mi-a arătat,

Cu spini aspri capul Său,

Cel sfânt încununat.

Așa inima mea răpind,

Pentru mine tare suferind.

 

4 De atunci cu El umblând

Numai Lui Îi trăiesc,

Minunata-I ființă,

Prin spirit I-o zăresc.

Viața-n veci nu-i destulă,

De a-I cânta Lui laudă.

 

5 Deși inima-n Domnul

Odihnește neîncetat,

Cu dor aștept acel ceas,

Când Se va arăta,

Ducându-Și dincolo pe nori

Mireasa Lui, atunci gata.

 

[ 325 ]   D. 365

1 O Doamne mare, când privesc eu lumea

Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt

Și ființele ce-mpodobesc natura,

Cum le-ntreții cu brațul Tău cel sfânt.

 

Corul

(:Atunci Îți cânt măreț Stăpânitor

Ce mare ești! Ce mare ești:)

 

2 Privirea când mi-o 'nalț și văd minunea:

Mulțimea astrelor ce-alerg pe cer,

Mărețul Soare cât și blânda Lună,

Ca mingi de aur plutind prin eter.

 

3 Când întâlnesc pe Domnu-n Cartea sfântă

Și când zăresc mulțimea de-ndurări,

Pe-ai Săi aleși cum i-a iubit într-una

Și i-a condus prin binecuvântări.

 

4 Și-L văd pe Isus pe pământu-acesta

Ca serv, dar plin de dragoste și har,

Zăresc în duh amara-I suferință

Și mântuirea ce ne-o dă în dar.

 

5 Când mă apasă sarcini mari și grele,

Când sufletu-mi e trist pân' la pământ,

El se apleacă plin de mângâiere

Și-mi ia tot chinul prin al Lui Cuvânt.

 

6 Când Domnul bun mă va chema la Sine

Și când voi sta uimit în fața Sa,

Privind pe Domnul sfânt al veșniciei

Căzând la tronu-I mă voi închina.

 

[ 326 ]   M. 405

1 O, sfânt locaș ceresc, dulce paradis,

Din inimă eu te doresc fii mie tu deschis.

Nu lumea este țara mea, a mea e-acolo sus;

De mult doresc eu acolo cu totul să fiu dus.

 

2 În tine dulce cer, privesc soții mei,

Care acum sunt acolo sus, doresc să fiu cu ei.

E greu aicea să luptăm în lumea de minciuni,

În ea mereu întâmpinăm dureri și-amărăciuni.

 

3 Dar nu mult va dura timpul probelor,

Și-apoi în veci voi triumfa cu al meu Mântuitor.

Ce n-a putut vreun ochi  vedea, sau omul auzi,

Acolo veșnic voi avea, și fericit voi fi.

 

[ 327 ]   M. 335

1 OSTAȘII lui Cristos adunați-vă

Și cu steagul crucii mergeți în luptă.

Cristos ne conduce al nost' Împărat,

Deci la El să priviți și Lui să-I urmați.

 

Corul

Sus la luptă sfântă, al Domnului popor!

Căci cu steagul crucii veți fi-nvingători.

 

2 Oastea Domnului nost' e Biserica,

Arma e Scriptura cea puternică.

Nu suntem despărțiți, noi un Domn avem;

Toți printr-o credință un popor suntem.

 

3 Ostașii lui Cristos, 'nainte siliți,

Cu-ndrăzneală-n luptă fiți până-n sfârșit.

Iar când veți învinge, laudă să-I cântați;

Domnului mărire, El ne-a ajutat.

 

[ 328 ]  

1 O, Păstorule bun, paște,

Paște, o sufletul meu!

Pe a Ta dulce pășune

Am aflat fericire.

Că numai acolo crește

Toată floarea vieții,

De la care sufletul meu,

Întărire primește.

 

2 Sunt afară de a Tale

Pășuni încă altele;

Aici și colea în lume

Cu ușor s-află ele.

Tot cu iarbă veninoasă

Cu flori împodobite,

Dar cu toată frumusețea,

Sunt numai trecătoare.

 

3 Păscut-am eu pe acestea,

Unde singur m-am stricat;

Unde neputincios zăceam,

Tot ce e sfânt m-a lăsat.

Pizma și necurăția,

Îmi umple inima mea,

Îmbuibarea și beția,

Inima mea a rănit.

 

4 Dar Tu ai venit și m-ai scos

La pășunea Ta m-ai dus,

Și de atunci văd că din nou

Sufletul meu s-a 'nnoit.

Pe pășunea Ta păzită

O, câte oițe pasc,

Și pe toate le vei duce,

La pășunea cerească.

 

[ 329 ]   M. 383

1 O, primește inima mea Iată o dau Ție.

Dă-Mi-o Mie retrasă din lume,

Așa-mi grăiești mie.

Iată jertfa iubirii mele,

Credința zice, o, primește,

Inima mea, inima mea!

 

2 Primește-o te rog cu îndurare,

Deși e zdrobită.

După cum pot, iată o dau Ție,

Cred c-a fi primită.

Cu pofte rele era plină,

Cu păcate însărcinată

Inima mea păcătoasă.

 

3 Primește-o, Isuse la Tine,

  Unde-i mântuire.

  Tu ești singur averea mea Doamne,

  Tu dai fericire.

  În a Păstorului meu rană,

  Pace și mângâiere află,

  Inima mea credincioasă.

 

[ 330 ]   M. 291

1 O poartă îmi stă deschisă,

  Prin ea raza-mi străbate.

  Asta-i iubirea Domnului,

  Prin razele Lui sfinte.

 

Corul

Cum aș dobândi eu milă

Oare deschide-s-a mie?

Mie, mie deschide-s-a mie?

 

2 Prin poarta asta deschisă,

Oricine poate intra;

Sărac, bogat, mic și mare

Dorindu-și mântuirea.

 

3 Prin poarta asta intră dar,

Chiar cel rău contra de-ar sta.

Crucea ta-ți va fi cununa,

De-ți vei păstra credința.

 

4 Colo 'naintea lui Isus,

Vei depune sarcina.

Cel ce cruce-a lăsat s-o porți,

Tot  El te va încununa.

 

330-A

1 ORIUNDE cu Isus pot să merg voios,

Unde Isus petrece eu nu sunt fricos,

Unde El nu vine nu-I bucurie;

Unde El se află fericire e.

 

Corul

Oriunde cu Isus, cu Isus, cu Isus,

Pace în inimă și slavă de sus.

 2 Ori unde cu Isus, sărac eu nu sunt;

Oamenii mă părăsesc, dar Isus nicicând;

De m-aș duce în pustiu singur să trăiesc,

Și acolo-i cu mine-n El mă-nveselesc.

 

3 Oriunde cu Isus sunt adăpostit;

Fie noaptea cât de grea, eu dorm liniștit;

Pe brațul lui Isus nimic m-apasă,

Deci să fiu oriunde, sunt ca acasă.

 

[ 331 ]   M. 391

1 O, veniți primiți-L pe Cel răstignit,

O, veniți credeți că El v-a mântui.

El liberi vă face, vă dă iertare,

Că El ne-a adus deplină scăpare.

 

Corul

O, vino că Isus voios te așteaptă,

La mântuirea Lui cea minunată.

El liber te face îți dă iertare,

Că El ne-a adus deplină scăpare.

 

2 O, veniți și veste bună s-ascultați,

O, veniți și în sângele Lui sperați.

Așa-n viața de veci aveți parte,

Că încă de mult ne-a făcut scăpare.

 

3 O, veniți toți de păcat vă despărțiți,

O, veniți cu Isus totdeauna fiți.

Așa încă astăzi pace veți avea,

O, grăbiți voi, dar, primiți mântuirea.

 

[ 332 ]   N. 230 - M. 413

1 O, vie Doamne a Ta-mpărăție,

Aducând ziua de pace scumpă,

Înțelepciunea și a Ta dreptate,

Asta lume-ntreagă să o umple.

 

Corul

O, vie Doamne a

Ta-mpărăție,

Patria păcii și a iubirii,

Pentru care zilnic ne rugăm Ție,

Adă Doamne a Ta-mpărăție.

 

2 O, vie Doamne a Ta-mpărăție,

Alungând întunericul nopții;

Dreptatea Ta în toate inimile,

Să se simtă cu simțăminte vii.

 

3 O, vie Doamne a Ta-mpărăție,

Munți, văi răsune de bucurie.

Revarsă viață și pace sfântă,

Treacă ce-i vechi toate nouă fie.

                                               

[ 333 ]   M. 388

1 PÂRINTE bun, Te laudă,

Din nou turma Ta mică,

Care până acum ai condus,

Ai păzit cu a Ta mână.

Fii cu noi mai departe,

Ne păzești de păcate.

Dacă ni în contră cel rău,

Scutește-ne al nost' Dumnezeu.

 

2 Noi, numai în a Ta milă

Ne-ncredințăm cu toate

Și bucurându-ne-n Tine,

Plinim zilele noastre.

Fii dar cu noi ne-ajută,

Când cel rău ne stă-n contră,

Ca fii ai Tăi să Te-ascultăm,

Spre mai bine să ne-ndreptăm.

 

 3 Cu al Tău spirit ne-'noiește

Inimile Părinte.

Căile Tale ne-arată,

Tot mai bine ne-ndreaptă.

Credința ne-o-ntărește,

Viața ne-o sfințește;

Ca pe-ai Tăi ne-mpodobește,

În cunoștință ne crește.

 

[ 334 ]  

1 PE calea-ngustă pășească

Cari mântuire doresc;

Pe calea-ngustă aleargă

Cari la cer călătoresc.

 

Corul

O veniți pe calea-ngustă,

La fericire duce;

P-asta cale cu Domnul nost'

În patrie s-ajunge.

 

2 Sunt căi late multe-n lume

Cu umbră și pompoase,

Dară la pierzare conduc

Pe cei ce nu le lasă.

 

3 Inima ne doare văzând

Mulțimea fără grije,

Umblând pe calea cea lată,

În păcate cum fuge.

 

4 Fericit care aleargă,

Pe calea-ngustă spre cer,

Pace, viață veșnică-i

Partea Lui între îngeri.

 

[ 335 ]  

1 PE calea îngustă nu-i pompă,

E încărcată cu spini și bruji;

Nu-i împodobită, da-I dreaptă,

Și e bună că te duce sus.

 

Corul

(:Drept la cer conduce,

A lupta este bine pe ea:)

 

2 Scurtă e în corp viața ta,

Nu fie dară fără folos,

Pășește pe calea cea dreaptă,

Care te duce la al tău scop.

 

3 Multă e pe ea osteneala,

Aici jos ai multe piedice,

Dar cu tine Isus fi-va,

Nu te teme, El te conduce.

 

[ 336 ]  

1 PE braț la Isus dorim,

Cine ne-ar conduce?

Numai îndurarea Lui,

Singura iubire.

Să urmăm dar porunca,

Care Isus ne dă.

Așa a Lui iubire,

(:Simțim în inimă:)

 

2 El ne-a binecuvânta,

Prin îndurarea Sa,

Și la El ne cheamă.

Pașii noștri va îndrepta,

Capul Său cel în sânge.

Cu ochii să-L privim,

În sângele cel vărsat,

(:Noi să nădăjduim:)

 

[ 337 ]   M. 377

1 PE chemarea Ta vin

Doamne-naintea Ta.

Îmi caut scăpare-n sângele,

Cel curs pe Golgota.

 

Corul

Acum vin la Tine

Doamne, fii aproape

Și mă spală-n sângele Tău,

Cel curs pe Golgota.

 

2 Fiindcă sunt sărac,

Tu-mi vei fi de toate;

Sângele Tău greșeala mea,

Cea multă, va șterge.

 

3 Tu mi-ai promis mie,

Fericire mare,

Că pace și bucurie,

Va fi a mea parte.

 

4 Mărire lui Isus,

Că toate a sfârșit;

Că coborându-Se de sus,

Pe noi ne-a fericit.

 

[ 338 ]  

1 PE inima lui Isus,

Capul meu voi pleca;

Atunci mă simt fericit,

Când odihnesc pe ea.

Cu grai dulce mă cheamă,

Mântuitorul meu;

Vino, odihnește-te,

Aici pe sânul Meu.

 

Corul

Pe inima lui Isus,

Capul meu voi pleca;

Atunci mă simt fericit,

Când odihnesc pe ea!

 

2 În brațele lui Isus,

Trece bănat lumesc;

De amăgirea lumii,

Ranele-I mă scutesc.

Lanțul robiei cade,

Se-ndepartă frica,

Chiar lacrimi de aș vărsa,

Degrab-or înceta.

 

3 Isus stânca inimii,

Pentru mine ai murit!

La Tine sunt eu sigur,

Conducător iubit.

În liniște-oi aștepta,

Pân-a trece noaptea,

Până când mi-a străluci,

Zi veșnică a Ta!

 

[ 339 ]  

1 PE marea vieții

Cerul de s-ar înnora,

Iar pe noi frica ne-ar înconjura,

Doamne atunci o, vino,

Mântuiește al Tău popor;

Fii, naintea noastră,

În orice vifor. Salvatorule Isus,

Mergi-nainte să-Ți urmăm,

Doamne, condu-ne pe noi

La cerescul țărm!

 

2 Când ne-amenință

Valul, luntrea credinței,

De-ar fi aproape chiar pierirea ei,

Tu, stăpân al mării,

Ajută-ne-n așa oră,

De popor s-ai milă,

Ca să nu piară.

Isus, Tu cel îndurat,

Fă-ne compătimitori,

Dă ca să fim noi Doamne,

Ai Tăi servitori.

 

3 Iar când odată

L-al vieții înserat,

Vestea: să mergem,

Dac-am căpătat,

Fă-ne atunci loc Doamne,

În a Ta-mpărăție,

Ca trecând Iordanul,

Să fim cu Tine.

Isus, Tu cel puternic,

Cel ce vântul Te-ascultă,

Ție Acelui preasfânt,

Fie-n veci laudă.

 

[ 340 ]   M. 345

1 PE Mielul Domnului sfânt,

Îmi pun păcatul meu,

Și lângă crucea Lui stând,

Cu pace aștept eu.

Inima mea cu totul,

Mi-o dau Domnului,

Ca să-mi spele păcatul,

(:Sângele Mielului:)

 

2 Eu depravat, rupt și gol,

Mă dau Lui pe mine,

Să mă creeze din nou,

Ce-i gol El să-mi umple.

Tot cugetul meu amar,

Mi-l predau Domnului,

Că-mi poartă sarcina-n dar

(:Și-mi șterge necazul:)

 

3 Stând pe stânca veșnică,

În casa Tatălui,

În suflet am odihnă,

Prin mila Domnului.

Numele Lui măresc eu,

Mai mult decât toate,

Isus e Regele meu,

(:El asta-mi răspunde:)

 

4 Îmi place să fiu ca El,

Supus de tot și blând,

A urma așa ca El,

Al Tatălui Cuvânt.

Aș vrea la El a 'mânea,

Unde oastea sfântă,

Cu toți într-o unire,

(:Răsună laudă:)

 

[ 341 ]  

1 PE pământ casă nu avem

Că numai călători suntem:

Tineri, bătrâni venim, mergem,

Până de aici ne ducem.

 

Corul

Dar este loc adevărat,

Unde nu-i drumar aruncat;

Unde nu e rătăcire,

Nu e suspin, nu-i durere,

Nu-i plângere, nu-i temere,

Tu ești, o, a mea patrie.

 

2 Aici pe pământ, aici jos,

Toate sunt fără de folos,

Toate ca spuma ce trece,

Tinerețea și averea.

 

Corul

Dară mai sus și de stele

Toate țin pentru vecie,

Și apa vieții curge

Unde iubirea nu scade,

Acolo-i dulce odihnă,

Isus, la Tine acasă.

 

[ 342 ]   D. 104

1 PRECUM sunt așa vin Doamne,

N-am putere, ajută-mă.

Sângele Tău, el mă spală,

Mielul lui Dumnezeu, eu vin!

 

2 De vifor de tot apăsat

Și de necredință stricat,

Obosit, de valuri mânat

Mielul lui Dumnezeu, eu vin!

 

3 Precum sunt așa rătăcit,

Vin să fiu de Tine primit,

Ca să fiu bogat fericit,

Mielul lui Dumnezeu, eu vin!

 

4 Precum sunt eu, Tu mă primești

Păcatul nici nu-l amintești.

Crezând Ție mă mântuiești,

Mielul lui Dumnezeu, eu vin!

 

5 Precum vin nu este nimeni

Să mă scoată de la Tine,

Al Tău sunt eu de tot Doamne,

Mielul lui Dumnezeu, eu vin!

 

[ 343 ]  

1 PRECUM trec stelele strălucitoare

De raza soarelui dimineața,

Așa vei trece de-aici lăsând toate,

Dar ce lui Isus ai făcut va sta.

 

Corul

Asta rămâne, nu veștejește,

Ce pentru Isus ai făcut va sta.

Că tu vei trece de-aici lăsând toate,

Dar ce lui Isus ai făcut va sta.

 

2 De lucrul tău altul se va bucura,

Pe tine uitarea te v-aștepta.

De ai semănat, nu tu vei secera,

Dar ce lui Isus ai făcut va sta.

 

3 Serv credincios, cel ce bine ai luptat,

Sub grele sarcini tu nu te-ai lăsat.

Tu vei repausa, dar ceea ce-ai plantat,

În veci va sta, ce-n iubire-ai lucrat.

 

4 Plata cerească, cea nemăsurată,

Vor primi servii de la Împărat.

Nici un credincios n-a rămâne-afară

N-a fi uitat, ce aici a lucrat.

 

[ 344 ]  

1 PRIN iubire-a fi cunoscut,

Cel care din nou s-a născut.

Pe Domnul are-n inimă

Și calea lui e lumină.

 

2 Cine iubește trăiește,

Fiul lui Iehova este.

Care urăște e-n moarte

Pe Dumnezeu nu-L cunoaște.

 

3 Rău stă acela-n credință

Care pe altu-n scădință,

Văzându-l îl înconjură,

Neiubindu-l nu-i ajută.

 

4 Fiți către toți cu iubire

Ori frate, ori străin fie;

Astfel pe vrăjmași dobândiți

Și Domnului veți fi iubiți.

 

5 O, Doamne iubire mare,

Fă și iubirea mea tare;

Scapă-mă de fățărie

Să-Ți fiu asemenea Ție.

 

6 Condu-mă-n calea Ta Doamne

Spre cer pe-a iubirii trepte,

Să am în suflet creștere,

Și-odată-n cer fericire.

 

[ 345 ]   M. 347

1 PREAMÂRESC puterea iubirii,

Care de la Isus vine,

Fiul Tatălui, Mântuitor

Din păcat m-a tras la Sine.

Nu mai gândesc mai mult la mine,

Numai la puternica-I iubire.

 

2 Cât de tare Doamne, m-ai iubit!

Vrând cum că eu să fiu al Tău.

Te cere întreaga-mi ființă

Te poftește sufletul meu.

Iubire-a cerului ființă,

Eu sunt al Tău și tu-mi ești nădejde.

 

3 Ție-Ți dau inima și viața,

Că de la Tine-i mărirea.

Te-ai jertfit Însuți pentru mine,

Și sângele-Ți a fost jertfa,

Cel-ce din nou mi-ai dat viața,

A Ta să fie și numai a Ta.

 

4 Isuse, numele Tău cel sfânt

Săpat fie în suflete,

Și iubirea Ta să străbată

Simțul nost- și inimile.

Isuse, al Tău sfânt nume,

Vestească cuvântul și faptele.

 

[ 346 ]  

1 PRIETENUL cel dorit, Isus al meu,

El îmi este iubit, Isus al meu,

Că spre mine a căutat, Isus al meu,

Și m-a răscumpărat, Isus al meu.

 

2 Când m-ajunge vifor, Isus al meu,

El îmi stă de ajutor, Isus al meu.

Îmi face scăpare, Isus al meu

Îmi dă bucurie, Isus al meu.

 

3 Și când sunt părăsit, Isus al meu

Și de lume urât, Isus al meu,

El de grijă-mi poartă, Isus al meu,

Nicicând nu mă lasă, Isus al meu.

 

4 Și cu-a Lui iubire, Isus al meu,

Privește spre mine, Isus al meu.

Pentru asta-L voi mări, Isus al meu,

Și-n veci Îl voi servi, Isus al meu.

 

347

1 PUS la loc mărit și mândru

Pământul s-a liniști,

Va ridica pe sărmanul,

Dorința i s-a-mplini.

 

Corul

Va odihni cel zdrobit,

Va odihni cel zdrobit.

Va odihni cel zdrobit,

Va odihni tot.

 

2 Dinapoia viscolului

Vezi pacea, o poți zări.

Vine Împărăția Lui

Și sila se va sfârși.

 

3 Mărgăritare-Și alege

Cari să domnească cu El

Și Pământul plângerilor

Va fi al bucuriei.

 

4 Moștenitorii gloriei

Cântați, dar, veseliei,

Ca să cunoască tot omul

Balsamul mântuirii.

 

5 Cântați cum că Paradisul

Va fi iar al omului

Și că țara vom privi-o

Ca grădina Domnului.

 

[ 348 ]  

1 RÂUL binecuvântării,

Revarsă peste lume!

Timpul păcii las să vină,

Locu-nsetat să-l ude.

 

Corul

Doamne revarsă!

Duhul promis ca pe un râu,

Și-un strop încă-i fericitor,

Dă-ne-ndeajuns darul Tău!

 

2 Râul binecuvântării,

Vuiește de departe,

Vino-n inimi păcătoase,

O, Duh sfânt, coboară-te!

 

4 Râul binecuvântării,

Peste noi azi revarsă!

Acum când plecați Te rugăm,

Când inima-i deschisă.

 

[ 349 ]  

1 SALVATORULE prea-sfânt!

Brațul Tău a scăpat,

Din puterea Satanei

Sufletul meu pierdut.

 

 

Corul

Aleluia, aleluia!

Slavă Ție Salvator,

Aleluia, aleluia!

Bunule Mântuitor.

 

2 Cu a Ta viață plătit-ai

Răscumpărarea mea,

'Liberat al meu suflet,

Să Te slăvească vrea.

 

3 Liber de legătură,

Tot ce mai doresc eu,

E ca să fiu al Tău serv,

'Liberatorul meu.

 

4 Ființa mea, viața-Ți aduc,

Plin de dor,

Să-mi fii stăpân singur,

'Liberatorul meu.

 

[ 350 ]  

1 facem ce El ne spune,

Fiindc-am înviat din moarte;

Trăind Lui suntem fericiți.

El a mers-naintea noastră

Și El S-a botezat odată;

Cu El și noi suntem uniți.

El duhul Său ne-a dat,

Botez a ordonat, În moartea Lui;

Ea ne scoate de la moarte,

Ce El zice, credem toate.

 

2 Botezul Lui, cel în moarte,

Nouă mântuire ne-aduce

Și fericirea ce-o simțim,

Isuse Tu ne petrece

Prin Duhul Tău ne pregătește;

Cu ochii la Tine privim.

Bucuroși în apă,

Valuri ne îngroapă.

Apoi voioși vom alerga,

Pe calea Ta, Ca vii spre-mpărăția Ta.

 

350-A

1 priveghem frați și surori,

Ce citim de multe ori

(:Căci va veni o Zi mai mare

Nu c-acești naturale:)

 

2 Ziua Domnului s-a ivit

Peste întregul pământ,

(:Ca să arate lămurit

Ce fiecare a zidit:)

3 Focul care va dovedi,

Nu va putea mistui,

(:Lucrul cărui va fi zidit

Din pietre, aur și argint:)

 

4 Zidirile zadarnice

Din lemne, fân, trestie,

(:Vor păgubi pe ziditor

În timpul-ncercărilor:)

 

5 Să ne-ntoarcem către Domnul,

Să ne ierte păcatul

(:Căci plata păcatului e

Distrugerea în moarte:)

 

6 Fă ca harul Tău să cadă

Peste noi cei adunați,

(:Peste toți cei cari Te caută,

Peste surori, peste frați:)