Să ne potrivim ca niște copii ascultători

Să ne potrivim ca niște copii ascultători

 

„Ca niște copii ai ascultării, nu vă potriviți poftelor pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră.” 1 Petru 1:14, 15.

Apostolul nu se adresează lumii, ci acelora care au devenit copii ai lui Dumnezeu — acelora care au trecut de la poziția condamnării odată cu lumea și au fost îndreptățiți prin credință în sângele prețios, care au fost acceptați de marele Avocat Isus și au fost concepuți de Spiritul sfânt. Dar nu este suficient că am devenit copii ai lui Dumnezeu; căci acești copii nou-concepuți abia porniți pe Calea Îngustă, sunt într-o stare imperfectă, nedezvoltată. Ei au această stare de copii pentru că s-au predat în mâinile lui Dumnezeu și doresc să-I facă voia, iubind dreptatea și urând nelegiuirea.

În baza acestei poziții pe care am luat-o — de a ne înrola sub steagul lui Isus, de a lupta împotriva păcatului, a eului și a lui Satan — Dumnezeu intenționează să dovedească cât am fost de serioși în momentul când am îmbrățișat cauza Sa. El dorește să ajungem la acea dezvoltare a caracterului care ne va face potriviți să fim asociați cu Isus în marea Sa Împărăție care va binecuvânta lumea.

Dacă suntem copii ascultători, totul va merge bine. Vom avea încercările cuvenite, cizelările și șlefuirile cuvenite, tot ce ne va face „vrednici să avem parte de moștenirea sfinților în lumină”. Dar dacă nu ne dovedim ascultători, aceasta ne va împiedica să intrăm vreodată în Compania Aleasă, deși am putea avea un loc în acea companie de copii care trebuie pedepsiți aspru și în final aduși la ascultarea potrivită.

Prin aceasta nu vrem să spunem că vreunul din copiii lui Dumnezeu este scutit de disciplinare; căci ni se spune că fiecare fiu primește disciplinare (Evrei 12:6-11). Acele disciplinări care au venit peste Domnul nostru nu au fost meritate, ci au fost experiențe prin care Și-a dovedit loialitatea amănunțită și vrednicia de înălțare. Și astfel disciplinările care vin peste urmașii Săi sunt pentru a-i pregăti pentru serviciul viitor și pentru a-și demonstra vrednicia de a fi socotiți membri ai Corpului Său.

Disciplinările care sunt de natura pedepselor pentru păcat ar trebui să producă într-un timp rezonabil o stare complet loială a inimii, sau altfel cel disciplinat își va pierde locul în Corp. Dacă se va dovedi în cele din urmă neascultător, va fi socotit nevrednic de orice favoare a lui Dumnezeu și va muri în Moartea a Doua. Îndemnul textului nostru este, ca atare, pentru cea mai mare realizare și pentru loialitate supremă față de Tatăl.

 

Cum să ne potrivim mintea

Este în desfășurare o potrivire a minții noastre. Nu este o potrivire a voinței noastre. Voința este predată la început. Dar voința are de-a face cu reglarea atât a minții cât și a corpului — voința are de-a face cu această modelare. Noi vrem ca mintea noastră să fie educată în privința ascultării, pentru a putea fi deprinși cum se cuvine prin toate încercările pe care Dumnezeu le-a intenționat pentru noi.

Ca Noi Creaturi, noi ar trebui să învățăm să gândim cum dorește Dumnezeu să gândim, să dezvoltăm obiceiuri ale gândirii care zidesc Noua Creatură. Ar trebui să mâncăm și să bem conform voinței Sale, și îmbrăcămintea noastră ar trebui reglată după voința Sa. Trebuie să căutăm îndrumarea Sa în toate lucrurile din viața noastră — din cauza slăbiciunilor cărnii, a sugestiilor Adversarului și a mediului în care trăim. Domnul a făcut pregătiri și ne-a dat instrucțiuni clare în Scripturi, prin care ne putem reglementa viața în armonie cu Cuvântul Său; și noi trebuie să căutăm tot mai mult să cunoaștem voia lui Dumnezeu și să profităm de providențele Lui în viața noastră, și să aplicăm cunoștința câștigată așa încât, fie că mâncăm, fie că bem, fie că dormim, fie că lucrăm, toate să le facem spre gloria lui Dumnezeu.

Noi primim organismul de carne prin moștenire. Aceste corpuri ale noastre au diferite slăbiciuni și nepotriviri — unele într-o direcție, altele în alta. Dar toate sunt, mai mult sau mai puțin, denaturări ale idealului pe care l-a dat Dumnezeu la început. Secolele de păcat și-au lăsat amprenta asupra noastră, asupra minților și corpurilor noastre; și această amprentă se vede în teoriile care ne-au intrat în minte. Aceste erori au avut control asupra noastră în trecut.

Înainte de a vedea calea Domnului, am gândit că era bine să urmăm plăcerile și scopurile pământești și să punem întâi eul. În mod natural am spus: Acesta este cursul potrivit pe care să-l urmăm. Vedem că cei proeminenți și mari urmează acest curs, căutând mai întâi afacerile vieții actuale — lauda oamenilor, ce frumos se pot îmbrăca și pot locui, ce frumoasă trăsură sau automobil pot avea. Ei caută — și sunt capabili în mare măsură să-și asigure — satisfacerea gustului pentru lucruri pământești, fie că este pentru satisfacerea minții, cum ar fi diferite genuri de literatură, fie pentru corp, cum ar fi diferite feluri de mâncare sau băutură etc.

Dar când devenim copii ai lui Dumnezeu întrebăm: Care este voința lui Dumnezeu în ceea ce privește ce vom mânca, ce vom bea, ce vom purta, în privința folosirii tutunului, a modelului de haine etc.? Nu trebuie să decidem acum dacă vom merge la teatru, vom juca cărți sau vom dansa. Toate aceste chestiuni trebuiau decise înainte de a ne consacra. Acum, în armonie cu Legământul în care am intrat cu Cristos, trebuie să știm în mod strict voia Tatălui. Învățând să vedem lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ne schimbăm ideile în privința a ce vom mânca, ce vom bea etc. Și această schimbare care continuă în mințile noastre este „potrivirea”.

 

Potrivirea este un proces treptat

Deși unele lucruri le descoperim foarte repede, nu le învățăm pe toate imediat. Unele lucruri sunt mai puțin evidente în mintea noastră decât altele și reprezintă nuanțe mai fine a ceea ce este potrivit pentru Noua Creatură. Treptat ajungem să observăm aceste lucruri tot mai mult și întrebăm: Ce lucruri vom continua să alegem? Cunoașterea voinței lui Dumnezeu este o chestiune de educație. Ajungem să vedem că un lucru este drept și altul este greșit. (Lumea are un anume stil pentru îmbrăcămintea de seară și un anume stil pentru îmbrăcămintea de dimineață.) Când devenim creștini avem standarde noi, și trebuie ceva timp pentru a adapta totul într-un mod armonios în legătură cu acestea.

Pe linia acestui gând apostolul spune: „Fiți transformați prin înnoirea minții voastre” — nu prin înnoirea voinței noi. Deja posedăm voința nouă. Dar vedem că trupul este reglat de minte. De aceea voința nouă spune: Trebuie să încep cu mintea. Trebuie să-mi fac mintea să vadă lucrurile corect, conform voinței lui Dumnezeu. Voi folosi Biblia și toate indicațiile providențiale care îmi vor da o cunoștință a gândirii lui Dumnezeu și voi începe să-mi conformez mintea după aceasta. Astfel mințile noastre se potrivesc treptat — se transformă în mintea Domnului. Pe măsură ce ajungem să vedem tot mai mult care este voia lui Dumnezeu, mințile noastre decid să facă voia Lui. Rațiunea noastră joacă un rol important.

Dumnezeu vrea să apeleze la rațiunea noastră, pentru că așa ne dezvoltăm mai bine decât în oricare alt mod. Suntem cu toții în Școala lui Cristos — sub tutela Domnului nostru. În această Școală învățăm să facem voia Sa. Avem învățăturile Domnului nostru Isus și scrierile apostolilor; și Domnul nostru a declarat că orice vor lega apostolii pe Pământ va fi considerat legat în cer; și orice va fi dezlegat pe Pământ va fi considerat așa în cer. Educația noastră progresează până când, la sfârșitul acestei vieți, cei care vor fi învățat bine lecțiile din această Școală vor fi cei care au fost copii ascultători. Aceștia vor fi fost transformați prin înnoirea minții lor, pentru a putea dovedi care este acea voință bună, plăcută și desăvârșită a lui Dumnezeu. Romani 12:2.

 

Standardul nostru — dreptatea lui Iehova

Voința nouă este de fapt o voință de a fi asemenea Tatălui nostru din ceruri. Apostolul Petru îndeamnă: „Ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți”. Sfințenia este standardul perfecțiunii. Voința noastră trebuie să fie sfântă la început când facem Legământ cu Dumnezeu. Pentru El nu este acceptabil mai puțin decât o voință sfântă. Dacă noi am fi avut o voință nesfântă, o voință nesupusă lui Dumnezeu, nu am fi fost acceptați. Astfel dacă voința noastră este sfântă, în măsura în care suntem capabili vom face voia Lui.

După cum Cel care ne-a chemat este sfânt, la fel și noi, în ceea ce privește voința noastră, vom fi sfinți. Și așa ne vom dirija mintea încât să fim sfinți în viață pe cât este posibil. Vom aplica principiile sfințeniei lui Dumnezeu în fiecare afacere a vieții. Vom respecta Regula de Aur, aceea de a face altora ceea ce ne-ar place să ne facă ei nouă. Oricine neglijează să aplice aceste principii ale sfințeniei în viața sa nu crește în noua viață, nu este transformat. Noi trebuie să căutăm să avem mintea pe deplin în acord cu mintea lui Dumnezeu, și comportarea noastră de asemenea să fie pe cât posibil în armonie.

Dacă mintea noastră nu merge pe făgașul cuvenit, trebuie să căutăm să o aducem pe făgașul cuvenit. Noi vrem să dăm ascultare după cea mai înaltă concepție a noastră despre ceea ce reprezintă voia Domnului, în măsura în care suntem capabili. Dumnezeu va hotărî loialitatea voinței noastre după măsura în care ea este treazăvegheze asupra minții și asupra corpului, asupra limbii și a tot ce aparține de conduita noastră.

Apostolul ne îndeamnă să fim „sfinți în toată purtarea noastră” (1 Petru 1:15). Cuvântul purtare are aici sensul lui mai larg. El se referă la relațiile noastre cu alții — toată conduita noastră în legătură cu alții — modul nostru de viață. Trebuie să fim sfinți în tot ce ține de viața noastră — în gândurile, cuvintele și faptele noastre. Acesta este un standard foarte înalt; și nu este de mirare că Domnul a fixat un standard înalt! Noi trebuie să învățăm care este acest standard și să-i ajutăm și pe alții să-l cunoască.

Acesta este motivul pentru care ne petrecem câțiva ani de această parte a vălului după ce ne-am predat inimile lui Isus. Noi spunem că ne-am luat crucea pentru a-L urma pe Isus, și Domnul vrea să demonstreze dacă acest lucru este adevărat. El veghează asupra cursului nostru, și numărul preorânduit va fi găsit pentru clasa Miresei. Altora li se va da altă poziție, nu atât de bună; și cei care arată că nu au adevăratul spirit al ascultării vor muri în Moartea a Doua.

R — 5481 / iunie 1914

 

„Și dacă chemați ca Tată pe Cel care judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care l-ați moștenit de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără pată.” 1 Petru 1:17-19