Pagina 1


GLORIA LUI DUMNEZEU ÎN CERURI



„Frica de DOMNUL este începutul înțelepciunii.” Numai nebunul zice în inima lui, „Nu există Dumnezeu”. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu . . O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte îl face cunoscut altei nopți.” Ps.111:10; 14:1; 19:1, 2.

Aprecierea puterii infinite a Creatorului și a propriei noastre micimi ar trebui să ne arate că avem de învățat. Studierea creației este „cheia cunoașterii”. Folosind această cheie începem să înțelegem că singura ambiție lăudabilă este aceea de a coopera cu scopurile binevoitoare ale Creatorului legate de creația Sa.

Planetele sistemului nostru solar sunt neînsemnate în comparație cu Soarele. Îmaginați-vă diametrul Soarelui ca al unui butoi mare: în comparație cu el, Jupiter ar fi cât o portocală, Pământul și Venus cât boabele de mazăre, iar Mercur și Marte cât semințele de zmeură.

Soarele este de trei sute de mii de ori mai mare decât Pământul. Un tren care ar merge cu viteza de 48 kilometri pe oră ar putea face înconjurul Pământului într-o lună, dar i-ar trebui aproape 340 de ani pentru a parcurge circumferința Soarelui.

Rotația Pământului în jurul axei sale dă ziua și noaptea, iar rotația lui în jurul Soarelui dă anul. Planetele mai apropiate de Soare au orbite mai scurte și ca atare ani mai scurți, iar cele mai îndepărtate au ani mai lungi. Un an pe Mercur ar fi cât trei luni de-ale noastre. Pe Neptun, cea mai îndepărtată planetă, un an este cât 164 de ani pe Pământ.

Soarele este numai una dintre stelele fixe, iar asemenea lui se estimează prin metodele astronomice moderne că ar fi 125 de milioane. În jurul fiecărei stele fixe gravitează fără îndoială un sistem planetar ca al nostru. Socotind astfel, există un miliard de lumi. Dar aceasta nu-i totul. Dacă am sta pe cea mai îndepărtată și mai întunecoasă stea, fără îndoială că de acolo am vedea încă pe atâtea. Suntem uimiți de imensitatea Universului!

Semnele zodiacului ilustrează diferitele secțiuni ale cerului, vizibile în diferite anotimpuri.