Pagina 31


IOSIF ȘI FRAȚII SĂI



La timpul cuvenit Iosif li s-a descoperit fraților săi. După ce le-a vorbit aspru, le-a oferit un ospăț, trimițându-le mâncare de la propria masă. Ei erau uimiți și înspăimântați, întrebându-se ce însemna această bunăvoință. Apoi, scoțând afară pe servitorii egipteni, Iosif li s-a descoperit fraților săi, asigurându-i de iertarea lui și că Dumnezeu făcuse ca toate experiențele grele să lucreze spre binele lui, și că el era fericit să fie salvatorul vieții egiptenilor, sub îndrumarea providențială care-l trimisese în Egipt. Gen. 45:4-8.

Cercetătorii Bibliei presupun că dacă Iosif este un simbol al lui Cristos și al Bisericii Sale, înălțată la onorurile Împărăției, frații lui Iosif ar reprezenta pe evrei, iar egiptenii pe restul omenirii. Dacă acest lucru este adevărat, înseamnă că nici evreii, nici neamurile n-ar trebui să se teamă de glorioasa înălțare a lui Mesia. Dimpotrivă, Preamăritul care a fost răstignit pregătește un mare „ospăț de bucate gustoase” pentru întreaga lume, inclusiv pentru frații Săi, care L-au vândut spre a fi răstignit. Isa. 25:6.

Puterea lui Iosif a constat în cunoașterea făgăduinței divine făcute lui Avraam. Cunoașterea Planului lui Dumnezeu este desigur indispensabilă. Încrederea în Dumnezeu a fost secretul credincioșiei tuturor vrednicilor din trecut. Același principiu este adevărat și acum. Pare să fie adevărat, cum se afirmă uneori, că nelegiuirea crește pe măsură ce Critica Radicală distruge credința în Biblie și în făgăduințele ei.

Mai târziu, când israeliții s-au mutat în Egipt, vedem credința lui Iosif manifestându-se în cererea pe care el a făcut-o pe patul de moarte. El a zis: „Dumnezeu vă va cerceta și vă va face să vă suiți din țara aceasta [Egipt] în țara pe care a jurat-o lui Avraam [Canaanul]”. El a cerut ca israeliții să-i ducă oasele în Canaan (Gen. 50:24,25). Pentru studenții Bibliei diferitele experiențe ale lui Iosif par să simbolizeze experiențele lui Isus și ale Bisericii Sale - în suferință și în slava și cinstea care urmează.