Pagina 40


CRUȚAREA VIEȚII ÎMPĂRATULUI SAUL



Împăratul Saul a fost primul împărat al lui Israel. El era înalt, mai presus decât frații săi, și din punct de vedere uman era ideal. Avea și înțelepciune considerabilă. De fapt aceasta l-a dus la eșec. A trecut cu vederea că împărăția lui era diferită de toate celelalte și a încercat să domnească după maniera celorlalți împărați. În cazul lui Israel, Dumnezeu a declarat că El Însuși era Împăratul lor, iar persoana de pe tron era de fapt reprezentantul Său și trebuia să fie îndrumată de El în toate. Fiindcă David era doritor în inimă să facă toate aceste lucruri și ori de câte ori afla că greșise era foarte dispus să regrete, se spune despre el că era „un om după inima lui Dumnezeu”. Inima lui era dreaptă.

Ungerea lui David a fost ținută secret, dar cu toate acestea Saul a început să vadă că favoarea lui Dumnezeu era cu David și că poporul Israel îl iubea, în special după ce a biruit pe Goliat și a câștigat o serie de bătălii. Împăratul Saul dorea în mod egoist ca propria sa familie să continue la tron și ca atare era înclinat să-l distrugă pe David. L-a scos în afara legii și cu orice ocazie a căutat să-l omoare și astfel să împiedice scopul lui Dumnezeu.

David, dimpotrivă, în două împrejurări a avut la dispoziția sa viața lui Saul și totuși n-a luat-o. Prin aceasta el a fost un om după inima lui Dumnezeu. Dumnezeu a dispus ca el să fie uns și i-a dat tronul. David a așteptat până când a venit timpul Domnului. Cruțând viața lui Saul, el a acționat în armonie cu voința Domnului: „Nu vă atingeți de unșii Mei și nu faceți nici un rău prorocilor Mei!” Împăratul Saul era unsul lui Dumnezeu; și Dumnezeu trebuia să-l detroneze și să-i dea lui David tronul la timpul Său cuvenit. Și El i l-a dat.

Ce valoare ar avea pentru noi toți dacă am învăța această lecție de răbdare și de așteptare a Domnului, ca El să conducă la timpul și în felul Său propriu. Acesta a fost și spiritul lui Isus: „Facă-se, nu voia Mea [ca om], ci a Ta [Tată divin]!” Luca 22:42.