Pagina 78


SUCCESIUNEA APOSTOLICĂ



Toți creștinii spun că în trecut au fost învățate doctrine eronate care nu pot fi susținute în lumina mai clară a zilelor noastre. Toți se bucură în spiritul unei mai mari unități care se răspândește printre creștinii diferitelor denominații - catolici și protestanți. Cum a ajuns creștinătatea într-o stare atât de cețoasă încât urmașii lui Isus să considere că prin torturarea semenilor lor Îl onorează pe Dumnezeu? În unanimitate, studenții Bibliei par să ajungă la concluzia că dificultatea a început cu doctrina succesiunii apostolice - doctrina conform căreia episcopii Bisericii erau apostoli, inspirați în același sens ca și Cei Doisprezece.

Papa Pius al X-lea își dă seama că oamenii nu mai privesc pe episcopi ca autoritate inspirată și succesori în funcția apostolilor. Evident, el nefiind de acord, recent a poruncit ca Romano-catolicii să fie instruiți să studieze Biblia și astfel să vină sub influența învățăturilor celor doisprezece apostoli inspirați. Toți văd cu timpul că cei doisprezece Apostoli ai Mielului (Sf. Pavel luând locul lui Iuda) sunt singurele autorități inspirate divin pentru Biserică.

Biserica, după moartea apostolilor, neavând avantaje cum sunt Biblia și educația, a privit cu prea mare încredere spre episcopii sau pastorii lor, care însă nu erau autorizați prin inspirație divină ca și Cei Doisprezece. După două sute de ani greșeala a fost parțial recunoscută și s-a făcut o încercare de a fi îndreptată, dar în direcție greșită. S-a aflat că diferiții episcopi învățau doctrine mult diferite, contradictorii. S-a înțeles că aceste contradicții nu erau inspirate de Spiritul sfânt. Împăratul Constantin (nebotezat) a convocat Conciliul Niceean al tuturor „episcopilor apostolici”, la Niceea, în 325 d. Cr. Cam o treime, 384, au venit. Acestora li s-a poruncit să decidă asupra unui crez. Au avut discuții aprinse luni de zile. Apoi împăratul a decis și astfel a luat ființă Crezul Niceean. Edictul împăratului a fost în sensul că oricine nu era de acord cu acest crez trebuia să fie exilat.