ȘCOALA DUMINICALĂ—Circumstanțele diferă. (Q685-3)

Întrebare (1914)—2—Având ochii deschiși la adevăr, este bine să lăsăm pe copiii noștri să continue a participa la Școala duminicală unde ei sunt în opoziție cu adevărul?

Răspuns—Circumstanțele diferă. Uneori soțul este în adevăr și soția poate fi la fel de sinceră și să nu fi văzut adevărul, iar soțului într-un astfel de caz i-ar place ca copiii să fie instruiți în privința Planului Divin al Veacurilor iar soția ar vrea să fie instruiți în altă direcție. Într-un astfel de caz cred că cea mai bună cale ar fi compromisul și să faci pentru partenera ta ceea ce ai vrea ca ea să facă pentru tine. Ca soțul să-și impună autoritatea sa ca și cap al familiei și să ceară ca copiii să nu meargă la Școala duminicală ar însemna să-și ignore total soția. Unii ar putea spune că aceasta este bine. Eu sunt înclinat să cred că n-ar fi înțelept. Cred că mai înțelept ar fi să spună: „Draga mea, din moment ce tu crezi că aceasta este cel mai bine voi fi de acord ca ei să meargă la Școala duminicală, dar pentru a-mi îndeplini obligațiile față de copii, voi face și eu în fiecare duminică Școală duminicală, așa încât copiii vor avea o șansă dublă la Școala duminicală și sperăm o dublă binecuvântare. Ei vor primi tot ce vrei tu să primească și tot ce pot eu să le dau mai bun". Soția ar vedea că soțul a luat-o în considerare și aceasta întotdeauna are o influență bună. Este o mare diferență, dar în cele mai multe cazuri copiii nu vor fi vătămați chiar dacă n-au obținut nimic bun.

ȘCOLI DUMINICALE—A învăța în biserica nominală. (Q683-1)

Întrebare (1909)—1—Volumul 5, pag. 238, paragraful 1. Ar trebui ca noi, consacrații, să predăm la o Școală Duminicală în biserica nominală, și dacă da, în ce condiții?

Răspuns—Nu pot să-mi amintesc ce scrie la pagina menționată, dar cred că acolo este bine și cred că voi spune la fel și acum. Cred că am fi perfect îndreptățiți să prezentăm adevărul oricui și oriunde, dacă Domnul ne dă ocazia, dacă o facem înțelegător și deschis. Ca de exemplu, când apostolului Pavel i s-a permis să intre în sinagogi și să propovă­duiască pe Cristos, el a propovăduit deschis și n-a pus lumina sub oboroc, ci peste tot unde a lăsat lumina să strălucească, a fost dat afară, și așa este și acum. Dacă aceasta este cea mai bună formă de serviciu pe care știți să-l faceți, și dacă prietenii dragi ai acelei congregații sunt de acord ca voi să serviți ca învățător, atunci negreșit folosiți ocazia și nu puneți lumina sub oboroc, ci lăsați ca lumina voastră să strălucească, ca ei să poată vedea faptele voastre bune. Dacă cu timpul ei zic, „Ne-am săturat de tine ca învățător în această adunare", tu să spui, „Bine, nu doresc să rămân dacă nu pot învăța ceea ce are Domnul de spus". Dar dacă clasa ar fi din copii de vârstă fragedă și dacă aș gândi că ei nu pot înțelege nici o parte din veștile bune, eu cred că s-ar putea folosi mai bine timpul. Dumnezeu nu cheamă pe copii în special. Adevărat, noi suntem bucuroși oricum că unii de vârstă fragedă aud mesajul. În afară de lucrurile speciale, nu cred că ar fi înțelept să petreci timpul învățând o clasă la Școala Duminicală când alții iar putea învăța și le-ar putea spune că va urma un picnic etc., etc. Voi aveți pe ce să vă cheltuiți mai bine timpul decât să distrați o grupă de copii. V-ați putea gândi la D-na Smith, sau D-na Brown, care par a fi caractere mari, și ați putea să le căutați și să le lăsați o pliantă etc. Cred că v-ați folosi timpul cu mai mult folos.

ȘCOLI DUMINICALE—Referitor la a fi dator cu recunoștință. (Q683-2)

Întrebare (1910)—2—Sunt supraveghetorul unei clase de copii la o Școală duminicală; ei mă iubesc și eu îi iubesc mult, și deși sunt foarte interesat în adevăr, nu simt că sunt chemat să renunț la această lucrare. Datorez recunoștință bisericii Metodiste pentru că m-a păstorit când eram tânăr și aș vrea să hrănesc mielușeii, după cum a făcut Cristos. Învață Scripturile altfel?

Răspuns—Ei bine, aș spune că dacă aș fi în locul tău n-aș simți atât de mult că datorez recunoștință bisericii Metodiste cât aș simți că datorez recunoștință față de Domnul, de la care vine orice dar bun și perfect. De aceea dacă ești un membru al bisericii Metodiste Wesleyene, sau a alteia care îți dă o anumită măsură de lumină și adevăr, fii mulțumitor pentru ea, dar lasă ca cea mai importantă recunoștință să meargă către Dumnezeu. Dacă ești pe deplin al Domnului, vei aparține Lui, după cum cântăm, „Sunt al lui Cristos, Domnul meu". Așa că aș renunța la orice gând de datorie specială, sau că aș aparține cuiva. Cred că noi nu vrem să aparținem nimănui decât Domnului. Noi îi aparținem Lui și nu putem avea doi stăpâni, și ar fi bine să ne hotărâm pe care-l vom servi și să rezolvăm acea parte mai întâi. Cine este stăpânul? Cunosc mulți oameni care aparțin bisericii Presbiteriene, alții bisericii Episcopale, alții care aparțin bisericii Metodiste, și ei bineînțeles nu vor nega că aparțin Domnului, totuși aici este o recunoaștere a apartenenței la doi stăpâni. Aici este ceva greșit. Prietenii Metodiști se poate să-ți fi dat multă lumină și adevăr, căci multora dintre ei nu le-a prea rămas.

Acum, cât despre obligațiile față de clasa de Școală duminicală. Dacă consacrarea ta a fost potrivită, aceasta ar însemna predarea ta Dom­nului în cuvintele lui Isus când El S-a consacrat, „Iată-Mă, (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!". „Desfătarea mea este să fac plăcerea TA". Nu voia bisericii Metodiste, Presbiteriene sau a altei biserici sau sistem, ci ceea ce tu înțelegi că ar fi voia lui Dumnezeu. Acum despre această clasă, este voia lui Dumnezeu să continui să înveți această clasă de 125 de persoane? Ei bine, desigur, nu știu cine este persoana; dacă este o doamnă, cred că ar fi o diferență. Ca învățător al copiilor cred că ea ar avea o ocazie de a învăța pe copii ceva adevăr. Dar dacă este obligată așa încât nu poate învăța pe copii Adevărul, atunci cred că le-ar aduce daună în loc de a-i elibera. Dar dacă biserica nu este foarte grijulie cu astfel de lucruri și spune: „Am vrea să dăm copiilor ceva instrucție și pregătire; noi știm că tu nu crezi doctrinele bisericii Metodiste Wesleyene, ci încerci să urmezi Biblia și trăiești după lumina conștiinței tale, noi ne-am bucura să rămâi și să înveți pe acești copii și să le spui ce crezi tu că este Adevărul. Atunci cred că aș păstra acea clasă, dacă nu se interpune unor datorii ale mele față de casă. Dacă mi-aș neglija proprii mei copii sau pe soț aș crede că ceva este greșit. N-aș neglija pe cei din casa mea ca să învăț copiii altor oameni.

Mă gândesc la o creștină foarte distinsă care avea o clasă de Biblie chiar frumoasă, dar propriul ei fiu a fost neglijat și când a ajuns major a fost necredincios. M-am gândit de multe ori după aceea că ar fi făcut mult mai bine dacă ar fi căutat să se îngrijească de ceea ce Domnul i-a pus în sarcină — propriii ei copii.

Apoi, pe de altă parte, dacă acesta ar fi un bărbat, cred că el ar putea găsi o ocazie mai bună. Din moment ce sunt 125 în clasă, există probabil unii în grupa de copii mici. Dacă ar fi un frate el ar putea găsi pe unii copii mai mari pentru a-i învăța pe cei mai mici, să le spună povestiri și să-i mențină interesați și să nu facă năzbâtii.

ȘCOLI DUMINICALE—Să învețe surorile în școli duminicale? (Q685-1)

Întrebare (1911-Z)—1—Să predea surorile lecții la Școli Duminicale?

Răspuns—De obicei surorile sunt învățători mai buni pentru tineri decât frații. Nimic în Scriptură nu le interzice să predea la astfel de clase. Cuvintele apostolului sunt, „Femeii nu-i dau voie să învețe pe alții, nici să se ridice mai presus de bărbat" (1 Tim. 2:12). Cuvintele lui se aplică în mod special la Biserică.

Cât despre recomandarea de a avea Școli Duminicale! Noi nu ne-am schimbat judecata față de ceea ce am scris în Studii în Scripturi, Vol. 6.

Noi încă credem că Dumnezeu îi face responsabili pe părinții creștini pentru educația spirituală a copiilor lor și că ei au o binecuvântare specială din împlinirea cerinței Sale. Dacă Școlile Duminicale sunt vreodată recomandabile, noi credem că ele ar fi numai pentru orfani sau cei lumești, sau pentru copiii învățați deja acasă.

ȘCOLI DUMINICALE—Sunt ele aprobate de Dumnezeu? (Q685-2)

Întrebare (1912)—1—Consideri că principiul Școlii Dumnicale poate fi justificat sub vreun pretext?

Răspuns—Gândul meu este acesta, fraților: Domnul nu mi-a spus să lupt împotriva Școlilor Duminicale. El mi-a spus să propovăduiesc Evanghelia. Totuși, pot să spun că Școlile Duminicale n-au fost organizate de Domnul Isus sau de apostoli. Prima Școală duminicală a fost organizată în Londra pentru copiii zdrențăroși și oropsiți de pe străzi. Aceste școli au fost pentru a-i învăța să coasă și să tricoteze, să scrie și altele asemenea. Noi avem acum școli mai bine stabilite pentru aceste scopuri. Primele din aceste școli au fost ținute duminica pentru că învățătorii nu aveau altădată timp liber, dar acum avem același fel de școli în fiecare zi și le-am pus pe o bază mai bună sub stat și guvern. Noi am arătat în Studii în Scripturi că Dumnezeu a pus responsabilitatea asupra părinților ca să-și învețe copiii. Nu încerc să dau Domnului nici o indicație în acest lucru. Spun din nou că n-au existat școli duminicale organizate de Domnul sau de apostolii Săi. Pot fi motive pentru a le avea, pe care le puteți crede bune, dar aceasta nu este treaba mea. Dacă credeți că sunt motive bune pentru a le avea, atunci tot ce aș spune este aceasta: Fratele Russell nu va găsi nici o obiecție. Dumnezeu are un mod liberal de a proceda cu noi și suntem liberi să alegem — îndrumați de cuvântul lui Dumnezeu. Există principii în Scriptură. Urmați-le mai îndeaproape sau mai de departe, după cum vreți. Domnul lasă această libertate, și cine are dreptul să pună limite unde acestea nu sunt?

ȘTEFAN—Autoritatea pentru uciderea lui cu pietre. (Q673-1)

Întrebare (1905)—2—De ce au putut evreii să-l ucidă cu pietre pe Ștefan când nu au putut să-l omoare pe Domnul nostru?

Răspuns—Nu știu. Și eu adesea m-am întrebat acest lucru. Dacă afli să-mi spui și mie.

ȘTIINȚA CREȘTINĂA fost pastorul Russell elev a lui Mary Baker Eddy? (Q70-2)

Întrebare (1912)—3—A fost vreodată pastorul Russell elev a lui Mary Baker Eddy? (râsete)

Răspuns—Nu, după câte știu eu. (Râsete — aplauze)

ȘTIINȚĂ—Referitor la declarații nerealiste. (Q632-2)

Întrebare (1911)—4—Știi că știința geologiei și arheologiei dovedesc în mod absolut și convingător că acest pământ nu este numai de 6.000 de ani vechime, ci este de milioane de ani; că urme ale existenței oamenilor au fost descoperite chiar dinainte de perioada glaciară, care este nu mai puțin de 150.000 de ani în urmă și că viața animală poate fi urmărită prin toate perioadele de timp?

Răspuns—Nu știu nimic despre aceasta, și nu cred nimic de felul acesta. Știu că unii domni au obiceiul de a lua un mic ciocan, de a desprinde un colț dintr-o rocă, și apoi a scuipa de două sau trei ori pe pământ fără să spună nimic, dar arătând înțelepți și făcând multe presupuneri mari. Cel care presupune mai mult este cel mai mare profesor. Aceasta este știința pe care unii oameni o urmează, și apostolul Pavel vorbește despre acestea ca despre „știință pe nedrept numită astfel" (1 Tim. 6:20). Și eu cred că este așa. Știința are unele baze, nu numai presupuneri. Unul poate avea ocazii mai bune de a face presupuneri asupra unui subiect decât altul, dar în același timp o presupunere nu trebuie luată ca adevăr științific. Știm, de exemplu, că putem face piatră în câteva ore; o facem în fiecare zi în munca de fabricare a cimentului, se face în toată lumea. Odată se presupunea că piatra nu poate fi făcută decât într-o perioadă lungă de timp; că ar trebui milioane de ani. Acum o putem face în câteva ore. Și aceste diferite teorii cu privire la om și la perioada sa pe pământ cred că nu sunt bine măsurate.

Noi am prezentat gândul nostru în capitolul la care mă refer din volumul șase al Studiilor în Scripturi, care credem că este cel scriptural, că fiecare din aceste vârste ale creației sunt perioade de câte 7.000 de ani și că întreaga perioadă a creației până la om a fost de șase perioade sau zile de câte 7.000 de ani fiecare, sau 42.000 de ani; și au mai trecut încă 6.000 de ani din a șaptea zi-perioadă. Omul a fost creat la începutul zilei a șaptea, și noi suntem în această perioadă de 6.000 de ani și mai rămâne 1000 de ani pentru a completa a șaptea zi, și atunci vom avea un ciclu complet de șapte ori șapte mii de ani, 49.000 de ani de la începutul operei creatoare și ajungem la marele jubileu din a 50-a mie de ani din perioada istoriei lumii. Vorbind despre aceste zile de creare să ne amintim că Biblia nu pretinde a ne spune în ce condiție a fost pământul când a început această perioadă a creației. În Geneza nu ni se spune când a început Dumnezeu să facă pământul; ni se spune pur și simplu că „Pământul era", dar nu ni se spune de când exista pământul și noi nu avem nici o presupunere cu privire la acest subiect; dar ni se spune că pământul era și că era fără formă, gol, și întuneric era pe suprafața pământului, iar Dumnezeu a început să pună în ordine pământul sau să-l aducă într-o stare bună pentru om. Nu trebuie să știm mai mult decât atât. Înainte n-a existat om pe pământ și nici animal, ci a fost o planetă; dar de cât timp exista ea ca planetă nu știm.

ȘTIINȚĂ—Referitor la Moise și primele cinci cărți. (Q633-1)

Întrebare (1911)—1—Nu știi că ar fi un fapt istoric că Moise a trăit într-o epocă cu cel puțin cinci sute de ani înainte ca cele cinci cărți să fie adunate, sau că scrierea, cu excepția hieroglifelor egiptene, era necunoscută, și că fizic ar fi fost imposibil ca el să le scrie? Nu este un fapt că Ezra sau poate Neemia sunt responsabili de toate scrierile atribuite lui Moise?

Răspuns—Cred că nu. Nu-l cunosc pe cel care a scris întrebarea, dar prefer să iau în considerare o autoritate mai bună. Isus a spus: „Moise ... a scris despre Mine" (Ioan 5:46). Prefer să-l iau în considerare pe Isus. N-am avut încă nimic să-mi contrazică acest lucru pentru mintea mea. Nu sunt pregătit să-mi arunc Biblia; pentru mine este tot mai bună cu fiecare zi.