Tragedia lui Samson

Jud. 13:8-16, 24, 25.

Samson născut nazireu — Nașterea lui prezisă — Misiunea lui prezisă — Valoarea unei misiuni — Cum a judecat el pe Israel — Slăbiciunile lui Samson — Loialitatea lui față de Dumnezeu — Biruința lui în moarte.

„Acum ia bine seama, să nu bei nici vin, nici băutură tare.” Jud. 13:4.

R5612 W. T. 15 ianuarie 1915 (pag. 21-23)

Toți evreii care făceau un anumit angajament erau numiți nazirei. Nimeni să nu-i confunde pe acești oameni cu locuitorii unei anumite cetăți numite Nazaret. Isus a fost locuitor al Nazaretului, dar El n-a fost sub angajamentul nazireatului. Angajamentul unui nazireu consta în aceea că el va evita băuturile alcoolice sub orice formă și că nu-și va tăia părul. Samson încă de la naștere a fost sub acest angajament, care, sub îndrumarea îngerului Domnului, a fost adoptat pentru el de către părinții lui. Într-un anumit sens, angajamentul pare să fi însemnat consacrarea deplină, completă a persoanei, lui Dumnezeu și serviciului Său.

De două ori înainte de nașterea lui Samson, un înger al Domnului a comunicat cu părinții lui cu intenția ca în mintea mamei, în special, să fie imprimată importanța abstinenței și astfel copilul ei să se nască sub o înzestrare favorabilă. Fără îndoială că părinții lui și-au dat seama în ce măsură părinții pot da putere mentală și fizică copiilor lor; și ei aveau să fie atenți să-și înzestreze favorabil vlăstarul.

În timp ce viața, virilitatea vine de la tată, mama are foarte mult de-a face cu imprimarea caracterului. Și în starea slăbită a mamei înaintea nașterii copilului, tatăl ar putea și ar trebui să-și dea seama de situație și să aprecieze privilegiul său de a înconjura pe mamă cu influențe spirituale și intelectuale frumoase. În acest fel tatăl modelează gândurile mamei și le conduce într-o direcție avantajoasă, în timp ce mama la rândul ei își marchează copilul cu acele aspirații înalte, nobile, așa încât el să poată fi născut bine — o onoare pentru numele familiei lui, o binecuvântare pentru comunitatea lui și, mai presus de toate, să fie competent a fi un servitor al lui Dumnezeu.

Potrivit promisiunii divine, Samson urma să fie unul dintre judecătorii lui Israel, adică, unul dintre eliberatorii lui Israel. Nevoia de eliberare este evidentă din context. Filistenii (de altfel străinii) locuiau în sud-vestul Palestinei. Se presupune că ei erau pirați, și ieșeau la pradă asupra israeliților pe uscat, cum fac pirații asupra călătorilor de pe mare. Ei erau războinici și evident foarte inteligenți în privința meșteșugurilor. Istețimea lor este arătată prin faptul că ei nu numai că i-au dezarmat pe israeliți, dar și le-au interzis să facă vreo unealtă din fier sau să facă vreo lucrare de fierărie. În acest fel îi țineau pe israeliți într-un fel de servitute, scoțând de la ei tribut.

O mare putere maritimă a zilelor noastre practică încă mai aspru o asuprire similară în India — furnizând din uzinele și atelierele ei unelte de lucru, în timp ce se ferește de importul materialelor de război. Mai mult, metodele moderne de finanțare îi aduc bogate câștiguri fără de metodele primitive și crude ale filistenilor.

Lucrarea lui Samson pentru poporul său nu trebuie măsurată numai după mărimea pagubei pe care a făcut-o filistenilor în diferite moduri ca luptător și ca strateg — dând foc lanurilor de grâu prin folosirea ingenioasă a vulpilor în acest scop etc. Fără îndoială lucrarea lui principală a fost una de reînviere a spiritului poporului său, care devenise complet demoralizat, fără speranță, sub asuprirea inamicilor. Lecția despre ceea ce a putut face un singur om când și-a devotat viața pentru a-și servi poporul și a-i elibera de inamici, trebuie să fi fost un mare stimulent spre patriotism și o încurajare să se întoarcă la Domnul și să aștepte ca rezultat favoare divină și prosperitate.

Puncte de amintit

Nu trebuie să uităm că evreii nu erau creștini, nici că regulile așezate de Isus și de apostoli pentru creștini nu erau aplicabile la evrei. Moise și națiunea lui Israel, potrivit Scripturilor, au fost o Casă a Servitorilor (Evr. 3:5, 6). Lor le-au fost promise binecuvântări divine în măsura în care serveau cu credincioșie, cu ascultare Legea divină, care nu i-a chemat să fie sfinți în sensul creștin al acestui cuvânt, aplicabil Bisericii lui Cristos.

Altă diferență dintre evrei și creștini este că primilor li s-au promis binecuvântări pământești ca răsplată pentru fidelitate, în timp ce ultimilor li s-au promis binecuvântări spirituale cu ((707)) împotriviri pământești și cu încercări ale credinței și răbdării, iubirii și loialității. Dacă nu avem în vedere aceste deosebiri între cele două Vârste și cele două Legi, vom fi continuu în dificultate.

După lege, Samson a fost evaluat ca un servitor foarte credincios al lui Dumnezeu. Credincioșia lui a constat în loialitatea față de cerințele divine, față de Cauza lui Dumnezeu și a Israelului, poporul de legământ al lui Dumnezeu. Credința lui a fost continuu manifestată în tot ceea ce a făcut; și întreaga lui viață a fost folosită servind poporului său. Prin urmare el este clasat printre Vrednicii din Vechime de către Sf. Pavel, în Evrei 11:32, când îi enumeră pe cei care prin credință au câștigat victorii și au avut mărturia că au câștigat aprobarea divină.

În multe feluri Samson n-a fost nici creștin, nici exemplu pentru creștini. În multe privințe el a trăit după carne, în ciuda nobilului său sacrificiu de sine în serviciul Domnului. Trebuie însă să ne amintim că el n-a fost conceput niciodată de Spiritul sfânt. Numai de la Cincizecime încoace au fost unii concepuți de Spiritul Domnului ca „noi creații în Hristos”. Este adevărat, citim că Spiritul Domnului a fost peste Samson; dar trebuie să avem în vedere distincția și diferența considerabilă între Spiritul Domnului care a venit peste profet și peste alți Vrednici din Vechime, ca să-i miște să facă un lucru sau altul pentru realizarea scopurilor divine, sau să scrie un lucru sau altul în armonie cu voința divină. O asemenea operație mecanică a Spiritului sfânt este complet diferită de aceea care se aplică la creștin, conceput de Spirit, în timpul Veacului Evanghelic.

Noi trebuie să primim Spiritul înfierii, Spiritul de fii, Spiritul sfânt, care, pătrunzând tot mai mult viețile noastre, ne va face tot mai mult asemenea Tatălui nostru din cer. În toți acești concepuți de Spirit va fi exemplificată creșterea în har, cunoștință și iubire, prin dezvoltarea lor și prin manifestarea roadelor și harurilor Spiritului sfânt — blândețea, bunătatea, răbdarea, îndelunga răbdare, bunătatea frățească, iubirea.

Victorie în moarte

Distrugerea lui Samson a fost o femeie. El a avut încredere în ea și ea l-a trădat. A informat-o că era sub un angajament care includea nu numai abstinența de la băuturi amețitoare, ci și ca părul lui să nu fie tuns; și că, dacă angajamentul era călcat, puterea și forța lui specială vor fi zdrobite. În timp ce dormea, prietena lui necredincioasă i-a tăiat părul, apoi l-a trezit spunând: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!”. Dar, angajamentul fiind călcat, el a fost fără puterea specială care-l făcuse așa de minunat înainte.

Inamicii lui Samson s-au bucurat privindu-l, i-au scos ochii și l-au ținut ca sclav, măcinând la mori. Dar la un mare ospăț l-au prezentat ca trofeu. El stătea lângă doi stâlpi masivi care susțineau acoperișul marii clădiri; și cu o rugăciune către Dumnezeu i-a apucat și a dărâmat întreaga construcție, făcând mai mare pagubă filistenilor prin aceea că le-a omorât căpeteniile, și prin urmare făcând mai mult pentru eliberarea poporului său prin acel singur act decât în toate experiențele vieții sale. Credința lui Samson în Dumnezeu și dorința de a face voia Lui sunt continuu manifestate de-a lungul vieții sale, dacă sunt privite dintr-un unghi potrivit. El „a primit mărturie prin credință”.

Lecții pentru creștini

O lecție pe care o putem învăța din experiențele lui Samson este importanța de a avea un scop în viață. Nimeni nu poate scoate ce este mai bun din viața sa dacă nu are un scop definit înaintea sa. Părinții ar trebui să-și încurajeze copiii nu să aspire la lucruri pentru care nu au capacitate, nu au calități, ci să aspire la ce este mai bun din ceea ce sunt capabili în viață.

„Îndrăznește să ai un scop adevărat,
Și îndrăznește să-l faci cunoscut.”

În băieții și fetele de la doisprezece la șaisprezece ani există o revărsare a forțelor vieții care, îndrumată corect, tinde să facă din ei bărbați nobili și femei nobile, dar care pervertită în direcții greșite, îi poate face vicioși; sau care, descurajată complet, îi poate face neputincioși. Fiecare părinte și fiecare tutore ar trebui să-și dea seama de aceste fapte și să-și croiască în mod corespunzător purtarea cu tânărul care se află sub grija sa.

Nu numai atât, dar există în tineri o străduință după noblețe, o înțelegere că viața este atât de valoroasă, că poate fi trăită numai o dată și că direcția pornirii ei are mult de-a face cu rezultatele. Într-un astfel de timp părintele sau tutorele credincios poate avea mare succes în punerea în fața minții care se deschide obligația rezonabilă pe care o are față de Creator și privilegiul binecuvântat de a-și da însăși viața de partea binelui împotriva răului, de partea Adevărului împotriva erorii. Dacă lucrurile ar fi cu totul apreciate, numărul eroilor morali în lume s-ar înmulți mult.

Altă lecție asociată este în legătură cu angajamentele. Angajamentele sunt chestiuni voluntare. Nimeni nu este obligat să ia un angajament; dar un angajament odată luat ar trebui respectat cu credincioșie, pentru ca acela care-l ia să se bucure de binecuvântările lui. Nu recomandăm angajamente făcute oamenilor sau instituțiilor sociale sau religioase, dar recomandăm angajamente făcute Domnului, privitor la credincioșia față de El și față de Cauza Lui. Dar oricine ia un angajament trebuie să-și amintească faptul că ar fi mai bine să nu-l ia deloc decât să-l încalce; pentru că încălcarea lui servește la slăbirea conștiinței, în timp ce respectarea lui ajută la întărirea întregii vieți și ((708)) face persoana cu atât mai potrivită, mai pregătită pentru serviciul Domnului aici și mai târziu. Domnul caută printre poporul Său caractere tari pentru serviciu eficient.

„Sus deci, nu zăbovi, tu sfânt al lui Dumnezeu,
Aruncă de pe umeri orice povară apăsătoare;
Fii curajos și înțelept, scutură murdăria pământului și păcatul,
Ca să poți intra cu Mirele.
O, veghează și te roagă!

Încinge-ți armura; înfruntă fiecare dușman înarmat;
Dă cu sabia cerului lovituri mortale;
Înainte, și mai înainte, până ce premiul divin
Îți răsplătește zelul și biruința-i a ta.
Câștigă coroana.”