Fiii lui Dumnezeu concepuți de spirit și dezvoltarea lor

„Dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi. Căci toți cei care sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” Romani 8:13, 14.

R5582 1 decembrie 1914 (pag. 355-358)

Numai cei care au spiritul, dispoziția, voința sau intenția corecte pot ține Legea divină, și numai pe aceia care sunt în armonie perfectă cu Dumnezeu îi va recunoaște El ca fii. Sfinții îngeri sunt fii ai lui Dumnezeu pe plan îngeresc; heruvimii sunt fii ai lui Dumnezeu pe planul lor de existență; iar Cristos și Biserica în glorie sunt fii ai lui Dumnezeu pe planul divin. Toți aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu, totuși ei există pe planuri diferite. Toți sunt guvernați de Spiritul lui Dumnezeu; și dacă n-au acel Spirit ei nu pot fi recunoscuți ca fii, căci nimeni nu poate ține Legea divină decât cei care au dispoziția divină.

Adam înainte de a cădea a fost fiul lui Dumnezeu (Luca 3:38). El a avut Spiritul lui Dumnezeu în sensul că a avut spiritul, dispoziția, voința, intenția corecte. Dar după ce a devenit un călcător al Legii divine a fost considerat păcătos. Toată rasa lui Adam este încă păcătoasă cu excepția celor care vin în Cristos. În Veacul Milenar însă, rasa lui Adam va avea privilegiul de a veni în Cristos. El va fi Părintele veșnic, Tatăl care va da viață veșnică tuturor celor care se vor supune instrucțiunilor date sub Împărăția Mesianică.

Pentru a ajunge la acea stare de aprobare divină, omenirea va trebui să aibă spiritul Adevărului și va trebui să se dezvolte pe linia aceea. Înainte de a fi socotiți sau recunoscuți ca fii, ei vor trebui să aibă spiritul sau dispozița dreptății. Până când nu vor dezvolta acel spirit, ei nu vor putea aduce un serviciu acceptabil; pentru că Domnul caută pe acei închinători care să I se închine în duh și adevăr. În starea ei decăzută omenirea nu este în stare să țină Legea divină. Chiar și în timpul Veacului Milenar ei o vor ține numai în parte, până când vor fi fost aduși înapoi la chipul lui Dumnezeu în trup. Geneza 1:26.

Cine sunt fiii lui Dumnezeu

Până acum au fost un număr foarte limitat de fii ai lui Dumnezeu pe pământ, potrivit Scripturilor. De-a lungul Veacului Iudeu Dumnezeu a fost Instructorul și Îndrumătorul poporului Său prin ((753)) Moise și prin profeți; dar israeliții n-au fost fii ai lui Dumnezeu și n-au avut conceperea Spiritului pentru calitatea de fii. Dimpotrivă, ei au fost numai o Casă a Servitorilor (Evr. 3:5). Atunci Spiriul sfânt al lui Dumnezeu n-a fost dat nimănui din rasa decăzută; căci Isus nu fusese glorificat. Ioan 7:39.

Scripturile vorbesc despre Spiritul lui Dumnezeu ca fiind o influență specială venind de la Dumnezeu asupra unei clase speciale, într-o manieră specială, de la un anumit eveniment — și nu înainte de acel eveniment. Această venire a Spiritului a fost făcută vizibilă la Cincizecime, așa încât să fie separată și distinctă de orice avusese loc vreodată înainte. Această putere sau influență este numită în diferite feluri: Spiritul sfânt, Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul lui Cristos, Spiritul Adevărului, Spiritul unei minți sănătoase, Spiritul de fiu. Diferitele însușiri descrise prin aceste nume sunt aplicabile aceleiași clase, și anume, acelora care sunt concepuți de Spirit.

Acești concepuți de Spirit sunt o clasă specială care și-au luat crucea și au devenit urmași ai lui Cristos, și care datorită acestui fapt sunt recunoscuți de Tatăl prin conceperea Spiritului sfânt. Acest Spirit al Adevărului așa iluminează Biblia, încât Revelația lui Dumnezeu poate fi înțeleasă mai bine de către aceia care au Spiritul sfânt. Ei sunt în stare să înțeleagă lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, care nu pot fi înțelese fără el. În timp ce alții care n-au Spiritul lui Dumnezeu ar putea înțelege ceva Adevăr din Scripturi, această clasă specială are însăși esența Adevărului.

Unii în mod natural sunt atrași spre Dumnezeu

Ne amintim anumite scripturi care vorbesc despre o conducere a poporului lui Dumnezeu înainte de conceperea lor de Spiritul sfânt. Vorbind despre un fel de atragere pe care au avut-o cei care după aceea au devenit ucenicii Săi, Domnul nostru a spus: „Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl” (Ioan 6:44). Această atragere nu este lucrarea Spiritului sfânt de concepere, care le vine celor acceptați de Dumnezeu prin Cristos și care sunt primiți ca fii. Dimpotrivă, cea despre care Scripturile spun că este o atragere a lui Dumnezeu, și pe care toți am avut-o, pare să fie o atragere naturală pe liniile cărnii, nu spre lucruri păcătoase, ci spre sfințenie, dar pe linii care aparțin omului natural.

De exemplu, când Dumnezeu l-a creat pe Adam, în mod natural el l-a iubit pe Dumnezeu, în mod natural el a dorit să-L servească pe Dumnezeu, în mod natural el a dorit să fie supus lui Dumnezeu și să-L adore. Toate aceste dorințe au fost naturale pentru el fiindcă era într-o stare naturală — starea în care a fost creat — pură. Păcatul a făcut omenirea nenaturală. Dar chiar și după ce păcatul a intrat și a stricat caracterul originar pe care i l-a dat Dumnezeu, anumite dorințe după Dumnezeu au rămas în inima umană — chiar și printre oamenii depravați. Ei ar vrea mai bine să fie în armonie cu El, să fie în relație cu El, să-L aibă ca Protector și Prieten.

Dumnezeu nu atrage omenirea prin nici un alt mijloc decât prin acea putere originară pe care El a implantat-o și care n-a fost cu totul pierdută prin căderea rasei lui Adam. Toată omenirea a degenerat de la chipul lui Dumnezeu; dar dorința de adorare, de dreptate, de armonie cu Dumnezeu este mult mai puternică în unii oameni decât în alții. În măsura în care cineva dorește dreptatea, în acea măsură acela este atras către Dumnezeu, Îl caută pe Dumnezeu, dacă din întâmplare L-ar găsi pe Creatorul său. Îl caută pe Dumnezeu fiindcă dorește să-L găsească.

Cum sunt atrași

Aceasta este atragerea, credem noi, pe care toți o avem. Înainte de a ne preda lui Dumnezeu în consacrare, am avut dorința să mergem la El, și acea dorință a fost trezită în noi. Dar era acolo înainte de a fi trezită. Apoi s-a întâmplat ceva ce ne-a îndreptat gândurile către Dumnezeu. Poate a fost ceva necaz mare, ceva calamitate care ne-a atras inima spre Dumnezeu; și cu ea a venit simțământul că trebuie să ducem la El necazul nostru. Împreună cu acea dorință a venit probabil gândul: „Dumnezeu nu mă va auzi”. Aceasta este o concluzie foarte potrivită, fiindcă nu există altă cale de apropiere de Dumnezeu decât prin Răscumpărătorul, care a zis: „Eu sunt calea, adevărul și viața”.

Întocmai cum sutașul roman Cornelius a avut nevoie de instrucțiuni cum să se apropie de Dumnezeu, tot așa sufletul care caută ajutor divin are nevoie de instrucțiuni. Noi credem într-adevăr că mii și mii au fost îndepărtați de Dumnezeu din cauza interpretărilor greșite date de crezuri caracterului Său drept. Când oamenii vor începe să-și dea seama că Dumnezeu este iubitor, drept, îndurător, ei se vor întoarce spre El. Găsim că acum unii sunt atrași spre Dumnezeu prin Fotodrama Creației. Recent am auzit despre un avocat care simțea că și-a pierdut cu totul sprijinul în Dumnezeu, dar ca rezultat al vizionării Fotodramei, s-a apropiat de Dumnezeu și s-a consacrat.

Acesta, credem noi, este modul în care suntem atrași spre Tatăl, a cărui influență este legată de tot ce este frumos, armonios în natură. Numai când avem dorința să ne întoarcem la Dumnezeu suntem gata să fim îndrumați de marele Avocat; deoarece, când mergem la Avocat, El spune foarte clar: „Nu te pot primi decât cu o condiție”. Acea condiție, ne spune El, este să ne luăm crucea și să-L urmăm (Mat. 16:24). Prin urmare, n-ar fi înțelept să-i spunem nimănui despre calea îngustă decât dacă acesta a avut ceva atragere spre Dumnezeu.

Vedem deci o distincție foarte clară între atragerea Tatălui — acea atragere care continuă peste tot — și ceea ce în Scripturi se numește Spiritul lui Dumnezeu. Acel Spirit este dat numai fiilor lui Dumnezeu. „Căci toți cei care sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8:14). Spiritul pune stăpânire pe ei conducându-i în diferite moduri — uneori punându-le în mână proprietate, uneori luând-o de la ei, uneori permițând să vină boală peste ei. Experiențele acestor fii ai lui Dumnezeu le permite să crească în har, în cunoștință și iubire, și astfel să fie potriviți și pregătiți pentru poziții pe planul spiritual.

Spiritul turnat peste toată omenirea

În timpul Veacului Milenar lucrurile vor fi cumva diferite de cum sunt acum. Cristos va avea reprezentanți în faza pământească a Împărăției și Cuvântul lui Dumnezeu va merge prin ei la oameni. Toți aceia care atunci vor fi atrași spre Dumnezeu ((754)) vor fi privilegiați să vină în relație cu El prin consacrare. Ei vor primi atunci Spiritul lui Dumnezeu în sensul binecuvântării, dar nu în sensul conceperii, cum îl primește Biserica acum.

Vrednicii din Vechime vor fi reprezentanții pământești ai Împărăției Mesianice. Însă Cristosul va fi marele Învățător în glorie, de la care va veni toată instruirea prin acești reprezentanți pământești. Când oamenii vor începe să primească cunoștința adevărată, reală despre caracterul glorios al lui Dumnezeu, ei vor începe să vadă ce inferiori sunt. Atunci vor fi în stare să primească învățătura.

Nimeni însă nu va fi obligat să primească învățătura; dar oricine va fi în dezacord cu Împărăția, asupra lui se vor pune restricții. Profetul Zaharia vorbind despre afacerile pământești în Împărăție spune: „Dacă unele din familiile pământului nu se vor sui la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oștirilor, nu va cădea ploaie peste ele” (Zah. 14:17). Dacă interpretăm cuvântul ploaie simbolic, înțelegem că ideea este că asupra acelor popoare nu va fi Binecuvântare Divină — dacă n-ar fi ploaie, n-ar fi roade. Dar ploaia, binecuvântarea, ar fi peste cei în armonie cu Domnul.

Când oamenii vor veni în armonie cu Dumnezeu, ei își vor consacra viața și corpul în serviciul Lui. Atunci vor începe să primească binecuvântările în mintea și corpul lor; și în acest sens al cuvântului vor primi mai mult din Spiritul Domnului — Spiritul minții Sale. Astfel prin Adevărul Său și prin judecățile divine din timpul acela, Domnul „va turna Duhul Său peste orice făptură” (Ioel 2:28). În măsura în care vor primi Spiritul Său, vor veni în atitudinea de fii.

Dar chiar și atunci, ei nu vor fi fii în sensul deplin al termenului. Am putea spune că Biserica nu sunt fii în sensul deplin al cuvântului, ci noi vom fi fii într-adevăr când vom avea schimbarea învierii. Tot așa în Veacul Milenar, pe măsură ce oamenii vor veni în armonie cu Împărăția Mesianică aranjată divin, se vor apropia tot mai mult de standardul de fii. Până la sfârșitul Veacului Milenar vor fi atins acea stare sau mentalitate pe care a avut-o Adam când a fost perfect. Toată această binecuvântare o vor primi prin Cristos și prin Biserica asociată cu El.

Lucrarea Spiritului în Biserică

Pentru că Domnul nostru va da omenirii viață veșnică, El este numit „Părintele veșniciei”, Tatăl care dă viață veșnică (Isa. 9:6). Toți cei doritori și ascultători vor deveni copiii Săi în timpul Mileniului. Apoi, la încheierea Împărăției Mesianice, copiii lui Cristos vor fi prezentați, cum ar veni, Bunicului lor. Deoarece vor fi fiii lui Cristos, care este Fiul lui Dumnezeu, Tatăl ceresc va fi Bunicul lor. Atunci toată lumea va fi venit înapoi în armonie cu Dumnezeu ca fii ai lui Cristos.

În acest Veac Evanghelic însă Dumnezeu nu lucrează cu lumea. Orice frumusețe naturală care există în lume este rezultatul lucrării Puterii lui Dumnezeu într-un mod general. Textul nostru nu se referă la această lucrare a Puterii sau Spiritului lui Dumnezeu, ci la influența Sa asupra inimii oamenilor. În scrierile Noului Testament se face referire la cei care au devenit poporul Său făcând o deplină consacrare de sine și apoi fiind concepuți de Spirit sfânt ca Noi Creații în Cristos (2 Cor. 5:17). Toți aceștia sunt primitorii grijii divine speciale.

Scripturile vorbesc despre Spiritul Adevărului, Spiritul Tatălui, Spiritul lui Cristos. Toți aceștia sunt termeni sinonimi, care reprezintă influența divină exercitată asupra poporului lui Dumnezeu. După ce am fost concepuți de Spirit, trebuie să ne amintim că, așa cum sugerează apostolul, trebuie să fim perfecționați. Trebuie să avem o anumită dezvoltare. Progresăm până când în final ne naștem la Întâia Înviere. Atunci va fi atinsă perfecțiunea, nu înainte. Între timp, pentru a fi gata de acea înviere, trebuie să aibă loc o anumită dezvoltare.

Pregătirea pentru stările spirituale

În contextul nostru, apostolul ne spune cum putem ajunge la această stare a vieții, cum să ne pregătim pentru nașterea din Spirit la timpul cuvenit. El spune că o astfel de dezvoltare se va obține prin Spiritul sau Puterea lui Dumnezeu. Acest Spirit operează în diferite feluri. De exemplu, Mesajul lui Dumnezeu se aplică la Biserică. Prin urmare, cu cât înțelegem mai bine Planul lui Dumnezeu, cu atât va fi mai mare Puterea din inimile noastre; și cu cât consacrarea noastră voinței divine va fi mai adâncă, cu atât vom avea mai multă compătimire și cu atât va fi mai mare dorința noastră să facem buna plăcere divină.

Schimbarea care se petrece în inimile noastre nu este nici prin oameni nici de la oameni. Dumnezeu a început această lucrare în noi. De aceea trebuie să privim spre El pentru a completa lucrarea pe care a început-o în inimile noastre prin Mesajul pe care ni l-a dat. Așa că mergem la El în rugăciune și studiem Cuvântul Său, ca să cunoaștem sensul acelui Cuvânt și astfel să fim ajutați să-i dăm expresie în viețile noastre. Întocmai cum ne trebuie hrană pentru a ne întări corpurile muritoare, tot așa trebuie să avem și hrană spirituală pentru a întări Noua Creatură. Dumnezeu ne-a dat această hrană spirituală din abundență, pentru a obține putere spirituală să-I înțelegem voința mai bine decât înainte.

Această acțiune a lui Dumnezeu prin Spiritul sfânt este o lucrare treptată. Atât de încețoșați suntem de erorile crezurilor noastre anterioare, încât nu suntem pregătiți să vedem la prima privire lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. De aceea avem nevoie să studiem, să ne întâlnim cu cei de aceeași credință prețioasă. Astfel suntem ajutați să vedem lucrurile adânci.

Voia lui Dumnezeu în privința noastră

Ajungând să înțelegem chestiunea mai clar, gândul nostru asupra subiectului se schimbă treptat. La început când am venit la Dumnezeu, am gândit că voia lui Dumnezeu în privința noastră a fost să ne bucurăm, să trăim bine, să avem o viață morală și să ne îngrijim corpul; că din moment ce suntem poporul lui Dumnezeu trebuie să avem abundență și că aceia care nu pot trăi în armonie cu Dumnezeu vor fi distruși. Acesta ar fi gândul omului natural. Apostolul spune că omul natural nu poate vedea lucrurile Spiritului lui Dumnezeu, fiindcă ele se înțeleg spiritual. Dar nu acesta este modul lui Dumnezeu de a lucra cu noi.

Curând începem să înțelegem că Tatăl nostru Ceresc ne pregătește pentru lucrurile spirituale, arătându-ne cum să distrugem starea pământească și cum va fi dusă la capăt aceasta. Acesta este un ((755)) gând nou pentru noi; și ne întrebăm: Vrea Dumnezeu să dau la moarte, să omor, să distrug starea pământească? Nu trebuie să caut să-mi cultiv talentele și să trăiesc o viață naturală?

Omul natural spune: Urmărește lucrurile naturale; fă cum îți place atâta vreme cât nu te amesteci în drepturile altora. Dar Noua Creatură nu trebuie să dea atenție înclinațiilor naturale ale cărnii. Noi Iam cerut Domnului să ne transforme, să ne înnoiască mintea și în cele din urmă să ne dea ceea ce ne-a promis. De aceea noi nu aparținem deloc lumii și cursul nostru trebuie să fie cel marcat în Scripturi.

Lucrarea Noii Creaturi

Textul nostru nu vrea să spună că noi trebuie să ne omorâm corpul în felul în care cred unii. Potrivit istoriei, în trecut au fost unele suflete serioase care și-au biciuit trupul până și-au produs dureri mari și apoi au purtat haină de păr etc. Uneori aceste torturi trupești au fost duse atât de departe încât pielea era acoperită de răni. Alții au întreprins omorârea trupului prin aceea că s-au întins jos ca alții să calce peste ei etc. Noi nu ne putem îndoi că cei care fac aceste lucruri trebuie să aibă un motiv că le fac și nu putem gândi că este un motiv rău; totuși, credem că acei care fac astfel de lucruri au o concepție greșită despre înțelesul textului nostru.

Prin expresia „omorâți faptele cărnii”, Scripturile vreau să spună că poporul lui Dumnezeu trebuie săși omoare în ei toate practicile naturale care nu sunt în armonie cu Spiritul lui Dumnezeu. Noi toți suntem născuți păcătoși, spune Biblia, și de aceea nu trebuie să urmăm înclinația naturii noastre decăzute. Noi trebuie să avem Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul sfânt, care ne va conduce pe calea pe care trebuie să mergem. Trebuie să omorâm fiecare înclinație a corpului care nu este susținută de mintea cea nouă.

Există anumite însușiri ale corpului muritor care trebuie distruse și de aceea trebuie luptat împotriva lor întotdeauna. Apoi există alte însușiri care trebuie folosite în serviciul dreptății. Odată am fost sub păcat; dar acum avem minte nouă. De aceea trebuie să tratăm creatura veche ca pe un vas de pământ. Sub îndrumarea Spiritului sfânt trebuie să știm cum să facem aceasta. Primul pas al acestui proces este să socotim mort corpul nostru. Socotindu-l mort față de păcat și față de orice este de natură pământească, trebuie apoi săl socotim viu în sensul trezirii, însuflețirii tuturor tendințelor, atributelor care pot fi aduse în serviciul lui Dumnezeu. Acesta este al doilea pas.

Bătălia zilnică a celor concepuți de Spirit

După ce am fost concepuți de Spirit suntem Creații Noi. Suntem liberi de corpul nostru în fiecare sens al cuvântului. Oricare părți din natura umană pe care le găsim în opoziție cu Dumnezeu și cu voința Sa, trebuie să le omorâm imediat ce le descoperim. Acest proces este o războire continuă, luptă împotriva naturii vechi. Apostolul îl numește în mod clar război între carne și Spirit. Dar în timp ce ne războim împotriva anumitor elemente care sunt legal moarte, aflăm că carnea nu este moartă în realitate. Dar dacă trăim potrivit Spiritului și nu potrivit cărnii, Dumnezeu nu va recunoaște carnea, nici noi n-o vom recunoaște. Noi vom recunoaște numai Noua Creatură.

Bătălia este zilnică. Toate membrele noastre trebuie aduse în armonie cu Dumnezeu și cu voința Sa. Noi trebuie să ne străduim să vedem totul din punctul de vedere divin. Ideea nu este că vom desăvârși vreodată aceste corpuri muritoare, ci că în timp ce trăim pe pământ și avem de-a face cu aceste corpuri, datoria și privilegiul nostru este să determinăm corpul să facă voința Noii Creaturi.

Corpurile noastre au fost robi ai Păcatului. Acuma noi spunem: „Am dreptul să stăpânesc acest corp. Sunt o Creatură Nouă, dar acesta este corpul meu. Îmi voi crește puterea peste acest corp și-l voi folosi tot mai mult în serviciul Domnului. N-am intenția să fac lucruri nechibzuite — să sar de pe un acoperiș ca să văd dacă corpul îmi va rămâne viu; dar sub îndrumarea Spiritului sfânt trebuie să scot din el cât pot de mult, în serviciul noului Învățător”.

Toate acestea sunt necesare pentru dezvoltarea noastră în caracter. Dumnezeu a chemat Biserica la glorie, onoare, nemurire și comoștenire cu Cristos. Dacă nu ne dovedim biruitori, nu vom fi niciodată gata pentru o înălțare atât de mare. Această poziție înălțată nu va fi dată nici unui muritor numai fiindcă zice că dorește să fie ceva diferit de ceea ce este. Dimpotrivă, noi trebuie să lucrăm la mântuirea noastră cu frică și cutremur. Cei care declară consacrare deplină lui Dumnezeu trebuie să demonstreze aceasta prin aceea că vor îndepărta tot ce este contrar voinței divine. Pe măsură ce vor căuta să-și edifice caracterul, ei se vor „întări în puterea tăriei Lui”. Cei care vor urma acest curs până la capăt sunt clasa pe care El o caută și numai aceia se vor dovedi vrednici de locul care li se va da celor „mai mult decât biruitori”.

Bucuroși în necaz

Lumea va avea o mie de ani când își va aduce corpurile în armonie cu voința lui Dumnezeu. Treptat omenirea va ajunge la locul unde va fi cu totul loială Domnului. Inima de piatră va fi îndepărtată. Celor care prin ascultare vor ajunge la această stare Dumnezeu va binevoi să le dea viață veșnică.

Dar în privința Bisericii este diferit. În acest Veac Evanghelic Domnul alege și îndrumă pe aceia care din proprie voință doresc să-și dea viața în serviciul Său. Ei Îl iubesc și El binevoiește să-I numească sfinții Săi. Nimic ce este bun nu va fi reținut de la această clasă. Ochi n-a văzut, ureche n-a auzit ce are Dumnezeu în păstrare pentru cei care-L iubesc — cei care prin consacrare au fost concepuți de Spiritul sfânt și care merg înainte din har în har, trăind nu după trup, ci după Spirit. Pentru această clasă Dumnezeu a pregătit chiar cele mai bune lucruri ale Sale.

Acestei clase Scripturile îi spun că „prin multă strâmtorare trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu.” Unii ar putea spune că acestora le este greu. Dar toți creștinii pot fi de acord că este posibil să ajungem la acel grad de dezvoltare unde ne putem bucura în toate aceste experiențe în care carnea este omorâtă. Aceasta nu se întâmplă fiindcă noi suntem atât de deosebiți de alți oameni încât nouă ne place ce lor nu le place, ci fiindcă noi vedem un motiv de ce este permisă această strâmtorare. Noi știm că acesta este planul lui Dumnezeu pentru noi; și prin aceste dovezi de omorâre a voinței cărnii, a lucrurilor cărnii, vedem că creștem în favoarea Tatălui nostru Ceresc.

În inimile acestora domnește pacea lui Dumnezeu. Ei știu că toate afacerile lor sunt sub supraveghere divină. ((756)) Lumea își are necazurile, temerile și presimțirile ei negre. Dar cei care și-au pus încrederea în Domnul au o pace pe care lumea n-o poate nici da nici lua. Dar noi nu-i putem explica aceasta lumii; căci ea nu poate înțelege.