JUDECATA NAȚIUNILOR

Matei 25:31-46
„Adevărat vă spun că, întrucât n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați, Mie nu Mi le-ați făcut.” Versetul 45.

R5530 W. T. 1 septembrie 1914 (pag. 266-267)

Dându-le ucenicilor Săi multe pilde care ilustrează experiențele Bisericii, clasa Împărăției, în dezvoltarea și pregătirea ei pentru onorurile Împărăției, era cât se poate de potrivit ca Isus să dea pilda din această lecție pentru a ilustra lucrarea Împărăției după stabilirea ei — pentru a arăta scopul și efectul ei asupra lumii.

Mulți dintre noi am citit în trecut Biblia prea neglijent. Mintea noastră era înceată în privința lucrurilor spirituale. De exemplu, lecția de astăzi era aplicată odată la Biserică. Noi n-am reușit deloc să observăm că aici nu este vorba despre Biserică, ci se aplică în întregime lumii, națiunilor, păgânilor. Timp de secole evreii fuseseră obișnuiți să se considere națiunea lui Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu. Pe toți ceilalți ei îi numeau păgâni, neamuri, popoare, națiuni; și în profeții Dumnezeu a tratat această chestiune din acest punct de vedere. Astfel când Israelul Spiritual a fost primit în favoare divină ca Preoțime Împărătească, națiune sfântă, popor deosebit, tot restul omenirii trebuia destul de potrivit să fie considerat și descris ca „națiuni”, „neamuri”.

În acord cu aceasta, Domnul nostru în această pildă spune ce se va întâmpla după ce Împărăția Lui va fi fost stabilită — după alegerea clasei adevăratei Biserici pentru a fi Mireasa, soția Mielului și comoștenitorii în Împărăția Sa, pe tronul Său. Observăm că acest lucru este foarte clar declarat de către Învățătorul, când spune: „Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va sta pe scaunul de domnie al slavei Sale”. Cine, după o analiză corespunzătoare, va spune că aceasta este o chestiune a trecutului? Cine va contesta că aceasta este o descriere a Împărăției lui Mesia, care urmează Parousiei și Epifaniei Sale la a doua venire a Sa?

Aplicarea acestei pilde

Apoi urmează o descriere a lucrării Veacului Milenar. „Toate popoarele vor fi adunate înaintea Lui.” Aceasta înseamnă toate popoarele lumii în afară de națiunea sfântă a Domnului, poporul Său deosebit, Biserica. Cu toții în afară de Biserică vor fi înaintea marelui Său Tron de Dreptate, Milă și Iubire; acela va fi timpul judecății lor.

Acum șase mii de ani, Adam și întreaga lui rasă au fost judecați în Eden și sentința a fost moartea. Nici unul din rasă nu este vrednic de viață veșnică. Toți sunt păcătoși. La timpul potrivit Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să moară pentru păcatul lui Adam, pentru că, „dacă moartea îîntregii raseș a venit prin om, tot prin om îIsusș a venit și învierea morților” (a întregii rase). „Și după cum în Adam toți mor, tot așa, în Hristos, toți vor fi făcuți vii”, „fiecare la rândul lui”. 1 Corinteni 15:21, 22.

Primul rând care vor fi făcuți vii în Cristos este Biserica, chemați afară din lume, separați, „concepuți din nou” de Spiritul sfânt. Aceștia reușesc la judecata lor, la încercarea lor pentru viață veșnică sau pentru moarte veșnică în prezent. Prin urmare cei vrednici, cu caractere formate, plăcute și acceptate de Dumnezeu, vor fi cu totul gata să fie clasa Miresei lui Mesia, comoștenitori cu El în Împărăția Sa și în lucrarea Sa de judecare a lumii. El a promis că toți cei credincioși vor sta împreună cu El pe Tronul Său — chiar Tronul ilustrat în cuvintele textului nostru — Tronul înaintea căruia vor fi adunate toate popoarele, toți oamenii în afară de Biserică.

Adunarea lumii va fi rezultatul cunoștinței. Timpul de Strâmtorare va duce la o mare iluminare, în care toți ochii orbi vor fi deschiși, toate urechile surde vor fi desfundate, iar cunoștința slavei lui Dumnezeu va umplea întregul Pământ. Vor fi unii care, împotrivindu-se acestei cunoștințe, vor refuza să-L accepte pe Cristos și nu vor veni la această judecată; dar după o sută de ani de împotrivire aceștia vor fi nimiciți.

Cei din pildă sunt aceia care vor accepta condițiile lui Cristos și vor dori să fie în judecată sau în încercare pentru viață veșnică. Aici vor fi incluși toți cei din morminte, despre care Învățătorul ne spune că vor ieși afară, nu toți deodată, ci treptat. Împărăția lui Mesia își va exercita puterea și va răspândi cunoștința de Dumnezeu și de dreptate, pentru a încuraja, a ajuta și a ridica pe toți cei doritori și ascultători. Toți aceștia se vor ridica tot mai mult din stările păcatului și morții — din imperfecțiunea minții și trupului și din purtarea imorală, la chipul deplin al lui Dumnezeu, așa cum l-a avut tatăl Adam la început.

Pentru ca aceasta să se îndeplinească va trebui lucrarea întregului Veac Milenar. Atunci va domni dreptatea, după cum acum domnește păcatul. Adică, ea va avea controlul, ascendența; și atunci oricine va păcătui, va suferi imediat. Prin urmare toate națiunile vor evita păcatul. Atunci lumea în general va fi un loc măreț, unde „nu se va face nici un rău și nici o pagubă”; unde „nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav»” (trad. lit. nouă, n. t.); unde blestemul va fi îndepărtat treptat și nu va mai fi plâns, nici suspin, nici moarte; și unde binecuvântarea lui Dumnezeu, care va aduce perfecțiunea, va predomina. „O, fericită Zi!”, exclamăm noi. Și în mod sigur așa va fi; căci toți cei care vor trăi în acea mie de ani vor avea o mare binecuvântare.

Legea răsplătirii, operativă

Dar, întreabă unii, ce se poate spune despre păcatele lumii? Pentru acestea nu vor fi deloc ((840)) corecții, pedepse? Răspundem că pentru Dumnezeu va fi la fel de drept să ierte păcatele lumii de dragul lui Cristos, după cum I-a fost să ierte păcatele Bisericii de dragul lui Cristos. Dacă un lucru este drept, și celălalt va fi drept; căci Dumnezeu nu este părtinitor, și este la fel de dispus să ierte păcatele lumii ca și păcatele Bisericii, când lumea, căinduse, se va întoarce de la păcat, acceptându-L pe Cristos ca Răscumpărătorul lor.

Totuși, aceasta nu înseamnă că dreptatea va fi ignorată. În cazul Bisericii, observați cum păcatele tinereții pot lăsa cicatricile și țepușul până la sfârșitul vieții. La fel putem presupune în mod rațional că pentru lume anumite lovituri sau pedepse vor fi permise să urmeze în același mod. Din aceste slăbiciuni și neputințe oamenii vor fi ridicați treptat la perfecțiune în timpul celor o mie de ani binecuvântați ai Împărăției lui Cristos, când Satan va fi legat și nu-i va mai fi permis să înșele pe nimeni în acea perioadă.

Dar ce se poate spune despre starea inimii? Dacă conformarea exterioară la Legea divină va aduce binecuvântări tuturor, nu va fi totuși deosebire între oameni — unii venind din toată inima în armonie cu Tatăl, iar alții în armonie numai la exterior, pentru că această armonie exterioară va fi calea spre restabilire, perfecțiune?

Fără îndoială că acesta este raționamentul corect. Tocmai pe această linie ne învață pilda pusă în fața noastră; și anume, că la exterior „oile” și „caprele” se vor asemăna foarte mult în înfățișare și în comportament, dar nu pentru Judecător, pentru Împărat, care va citi inimile și în final va arăta tuturor că a existat o deosebire reală în privința inimii între cele două clase, toți aceștia fiind în încercare timp de o mie de ani, primind binecuvântările Împărăției.

Baza judecății

În tot acest timp fiecare om își va forma caracterul. Acest caracter va fi apreciat pe deplin de marele Judecător, și persoana va fi socotită fie drept „oaie”, fie drept „capră”. Toată clasa oilor va fi astfel primită la dreapta marelui Iehova; și toată clasa caprelor va fi socotită a fi în dizgrația Lui, chiar dacă în tot acest timp ea va primi binecuvântările Împărăției Milenare și la exterior va asculta de legile ei.

Decizia Judecătorului se va arăta numai la încheierea Mileniului. Atunci va fi mare surpriză la decizia Lui — de ambele părți. „Oilor” de la dreapta Sa le va spune: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu îcei pe care Tatăl Meu are plăcerea să-i binecuvânteze și să le acorde viață veșnică! Venițiș, de moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”. Când Dumnezeu a pus temeliile Pământului și a plănuit să fie locuit de om, scopul Lui a fost să vil dea vouă. Acum a venit timpul să intrați în această împărăție și să o stăpâniți.

Aceasta nu este aceeași împărăție ca și Împărăția Mesianică. Dimpotrivă, aceasta este împărăția pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam, pe care Adam a pierdut-o prin neascultarea lui și pe care Cristos a răscumpărat-o prin jertfirea de Sine. Ea va fi dată numai acelora care vor fi dezvoltat un caracter asemenea lui Dumnezeu — acelora care vor fi devenit „oile” Domnului în timpul Mileniului.

Atunci cealaltă clasă, caprele din pildă, vor primi sentința: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților îcondamnațilorș, în pedeapsa veșnică”. Fiindu-vă date toate privilegiile, binecuvântările și experiențele unei mii de ani în contact cu dreptatea, adevărul și spiritul lui Dumnezeu, ați dat într-adevăr o ascultare exterioară, dar în inimă n-ați ajuns în armonie cu Dumnezeu. Nu vă pot recunoaște ca oile Mele. Nu vă pot prezenta Tatălui fără pată și ireproșabili. Trebuie să fiți distruși; pedeapsa este Moartea a Doua, „pierzare veșnică”. Pedeapsa voastră este veșnică pentru că nu mai există altă prevedere făcută pentru răscumpărarea și învierea voastră din Moartea a Doua. Veți fi ca și cum n-ați fi existat niciodată. Ați neglijat complet să apreciați bunătatea lui Dumnezeu și să copiați asemănarea caracterului Său. Viața veșnică este numai pentru cei care au asemănarea și Spiritul lui Dumnezeu. „Tatăl caută astfel de adoratori care Îl vor adora în duh și în adevăr.”

Ambele clase, „oile” și „caprele”, au fost surprinse de ceea ce Împăratul, Judecătorul a declarat ca bază a judecății Sale. Oilor le-a spus: „Am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și Mați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în închisoare și ați venit pe la Mine”. Clasei „caprelor” le-a spus: „Am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc; am fost însetat și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin și nu M-ați primit la voi; am fost gol și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în închisoare și nu M-ați vizitat”.

Atât „oile” cât și „caprele” au pretins că nu aveau nici o cunoștință de vreo astfel de experiență. Când Ți-am slujit noi? Când nu Ți-am slujit? Răspunsul a fost: În măsura în care ați făcut sau n-ați făcut acestea unuia din cei mai mici dintre frații Mei, Mie Mi-ați făcut sau nu Mi-ați făcut.

Caracteristici ale clasei oilor

Acum, cine sunt aceștia care vor fi încercați ca clasă a oilor și a caprelor? Vor fi în timpul Mileniului oameni bolnavi, flămânzi și în închisoare? Vrea Domnul să înțelegem că vor fi din aceștia? Dimpotrivă, noi am presupus întotdeauna că boala, sărăcia, foamea și închisorile vor fi dispărut atunci pentru totdeauna. Ce înseamnă toate acestea?

Înțelesul este clar. Odată cu stabilirea Împărăției Milenare, toți care vor veni în armonie cu ea vor avea marele privilegiu de a face ceva pentru a ajuta pe alții. Acum lumea este oarbă și flămândă, din lipsă de hrană spirituală și de alifia pentru ochi a Adevărului. În timp ce binecuvântările Milenare vor fi revărsate peste cei care vor accepta condițiile Domnului, vor fi și alții care vor avea nevoie de ajutor. Cei care au Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul Iubirii, vor fi bucuroși să ducă întregii omeniri Mesajul Ceresc al împăcării, bucuroși să aplice orbilor alifia pentru ochi, bucuroși să desfunde urechile surzilor, bucuroși să ajute pe cei bolnavi de păcat să se întoarcă înapoi la armonie cu Dumnezeu — la binecuvântările Împărăției lui Mesia, la căile prin care acestea pot fi obținute — ajutându-i să-și acopere goliciunea cu meritul lui Cristos.

((841))

Toți cei care vor găsi plăcere în această lucrare vor arăta astfel că au Spiritul lui Dumnezeu și sunt conlucrători cu El. Toți aceștia vor fi oi. Pe de altă parte, cei care vor fi neglijenți în privința Angajamentului lor și se vor bucura numai ei înșiși de binecuvântările Milenare, vor face parte din clasa caprelor și se vor marca astfel ca fiind „capre”, și în mod corespunzător vor fi dezaprobați de marele Împărat al Împăraților, Judecătorul lor, Domnul Slavei.

Învierea lumii

Închisoarea la care se face referire în pildă este fără îndoială marea închisoare a morții, în care au intrat deja aproximativ douăzeci de miliarde de oameni. Toți aceștia trebuie să vină afară. Dar Scripturile declară că nu vor ieși afară toți deodată, ci „fiecare la rândul lui”. Numai Biserica va avea parte de Întâia Înviere.

În timpul Mileniului trezirea din somnul morții, din închisoare, se va înfăptui prin Putere divină, desigur, dar noi credem că aceasta va fi ca răspuns la rugăciune. Fiecare cerc familial, pe măsură ce se va pregăti pentru ceilalți membri, va fi bucuros să facă cereri pentru întoarcerea acestora. Astfel rasa va ieși din „închisoare” în ordine inversă față de cea în care a intrat, și vor fi recunoscuți, vor fi identificați de prietenii, de rudele lor și aceștia vor face pregătiri pentru ei.

Deși binecuvântarea Domnului se va îngriji din abundență pentru toți, cu toate acestea putem presupune fără să greșim că aceste pregătiri vor fi în mâinile semenilor lor. „Oile” vor fi acelea care se vor interesa în mod special, se vor ruga și vor face pregătiri pentru cei care sunt în marea închisoare a morții. Și astfel angajându-și timpul și energia, aceste „oi” vor manifesta un scop, o voință în armonie cu a Creatorului. Dumnezeu a voit ca toți cei care sunt în morminte să iasă la porunca lui Isus (Ioan 5:28, 29), și cei în armonie cu Dumnezeu și cu Cristos vor fi colaboratori cu Dumnezeu în îndeplinirea lucrării pentru care a murit Cristos. Cei pe care nu-i va interesa acea lucrare vor fi deficitari în Spiritul lui Dumnezeu; și tocmai de acest lucru este acuzată clasa caprelor.

Cel care stă pe Tron, după ce a răscumpărat omenirea și S-a îngrijit de învierea tuturor acestor răscumpărați, îi socotește într-un anumit sens căL reprezintă pe El — după cum spune în pildă: „Am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; am fost bolnav și la închisoare și ați venit să Mă vedeți”, Mi-ați slujit și M-ați ajutat.

De asemenea mustrarea clasei caprelor: acestora le-a spus: N-ați fost interesați de lucrurile lui Dumnezeu. Interesul vostru a fost personal, egoist. V-ați bucurat de binecuvântările acestor o mie de ani glorioși, și aceasta este tot ce a prevăzut Dumnezeu pentru voi. Nu sunteți de felul celor cărora Lui îi place să le dea viață veșnică. În consecință veți muri. Voi aveți un spirit mai mult sau mai puțin egoist, care este spiritul lui Satan, și deoarece prevederea lui Dumnezeu pentru toți aceia care nu vor fi în părtășie cu El în spirit este distrugerea, aceasta trebuie să fie soarta voastră — Moartea a Doua.

Focul veșnic este focul geloziei sau mâniei lui Dumnezeu, care arde și distruge orice este în opoziție cu dreptatea Sa (Țefania 1:18; 3:8). Desigur, aceasta este numai o expresie figurată reprezentând distrugerea completă.