CELE ZECE FECIOARE

Matei 25:1-13

„Vegheați, deci, căci nu știți ziua, nici ceasul.” Versetul 13.

R5522 W. T. 15august 1914 (pag. 251-253)

Se pare că pilda din studiul de astăzi a fost spusă de Domnul nostru cam cu trei zile înainte de răstignirea Sa, ca parte din răspunsul Său la întrebarea „Care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?” În capitolul precedent, Învățătorul arată diferitele experiențe ale poporului Său până la timpul Venirii Sale a doua oară — timpul încheierii acestui Veac Evanghelic și al inaugurării Veacului Mesianic, Veacul care ne stă chiar în față.

Analizând această pildă, este bine să observăm în primul rând că ea nu se aplică la toate timpurile și în toate condițiile. Acest lucru este arătat de primul cuvânt: „Atunci” — în timpul acela — „împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare”. Mai mult, trebuie remarcat că pilda nu descrie lumea în general, ci numai clasa „fecioarelor” — clasa Bisericii — cei curați care au părăsit lumea, care au venit la Dumnezeu prin Cristos, care au fost îndreptățiți prin credință în sângele Său și care au fost astfel făcuți membri de perspectivă ai clasei Împărăției, clasa Miresei. Această pildă arată deci, că la sfârșitul acestui veac va avea loc o separare, o despărțire în adevărata Biserică a lui Cristos, indiferent care ar putea fi atitudinea lumii sau a bisericii nominale.

La evrei logodna între mireasă și mire avea loc de obicei cu un an înainte de a se uni la sărbătoarea căsătoriei. În timpul acelui an se aplicau obligațiile căsătoriei și orice necredincioșie față de mire invalida sau anula contractul, care nu se făcea de obicei de către mire și mireasă, ci de către alții, de către intermediari. Astfel, în timpul acestui Veac Evanghelic, Biserica este logodită cu Cristos și obligațiile legământului intră în vigoare pentru Mirele, Cristos, care este „departe” și care intră acum în legământ cu acei care vor fi membri ai clasei Miresei Sale. Aceste legăminte și acorduri sunt făcute prin frați, servitori, slujitori ai Domnului și ai Bisericii.

Scripturile arată că de la plecarea Domnului până la întoarcerea Sa a existat o necredincioșie serioasă din partea multora care au declarat a fi din Biserica lui Cristos. În Apocalipsa aceștia sunt învinuiți de desfrânare. Suntem asigurați că ei nu vor fi recunoscuți, ci vor fi respinși total la a doua Venire a Sa. Dar deși s-a văzut dinainte că masa celor care au pretins că au intrat întrun legământ cu Domnul va fi necredincioasă, cu toate acestea Domnul declară la fel de limpede că la Venirea Sa va exista o clasă a „fecioarelor” credincioase — cei curați, despărțiți de lume, necontaminați. Pilda descrie această clasă. Ea arată în același timp că nu chiar toate fecioarele vor fi acceptate ca membre ale Miresei; dar că, pe lângă puritate, vor fi considerate esențiale și o anumită veghere și un anumit zel.

Parousia și Epifania

Mulți studenți ai Bibliei susțin că această pildă a început să se împlinească odată cu Mișcarea Millerită, care în 1844 a culminat cu o dezamăgire. ((853)) Timp de patrusprezece ani înainte de acea dată, în toată Biserica a ieșit un strigăt că timpul Venirii a Doua a lui Cristos era aproape. Istoria ne spune că multe caractere nobile din toate denominațiile au crezut Mesajul și în virtutea credinței lor au ieșit să-L întâmpine pe Mire. Dar ei au fost dezamăgiți, fiindcă Mirele întârzia.

Atunci toate „fecioarele”, atât cele înțelepte cât și cele nechibzuite, au ațipit și au adormit. Peste ele a venit o amorțeală generală, o nesiguranță și o somnolență. Unele dintre ele chiar au visat bătăi ciudate la ușă în acel timp. Mai târziu, la miezul nopții, Mirele a venit evident, și au fost făcute anunțuri despre acest fapt — „Iată, mirele, ieșiți-i în întâmpinare!”

Un număr tot mai mare de studenți ai Bibliei cred că acest al doilea strigăt a sunat exact la treizeci de ani după dezamăgirea urmașilor lui William Miller, și anume în 1874. Ei nu susțin că Isus a venit atunci în trup, ci, dimpotrivă, ei susțin că El niciodată nu mai vine în trup — că El nu mai este carne, că S-a suit „unde era mai înainte” — pe planul spiritual — mai presus de îngeri.

Acești studenți ai Bibliei ne atrag atenția asupra faptului că Biblia face deosebire clară între Parousia și Epifania lui Cristos, la a Doua Venire a Sa. Cuvântul Parousia înseamnă prezență, fără să indice în nici un sens al cuvântului că prezența este vizibilă. Cuvântul Epifania înseamnă revelarea unuia care este deja prezent. Acești studenți ai Bibliei susțin că la sfârșitul acestui Veac Evanghelic Cristos va fi prezent, nevăzut oamenilor, în timpul unei perioade de patruzeci de ani, făcând o lucrare în special în Biserica Sa — răsplătind pe cei credincioși, după cum este arătat în pildele Minelor și Talanților, și primind pe „fecioarele înțelepte”, ca în pilda din lecția noastră.

Odată cu terminarea acestei lucrări de separare a fecioarelor înțelepte, și după ce ele vor fi intrat în bucuriile Domnului lor prin glorioasa schimbare a Primei Învieri, va veni Epifania, revelarea, arătarea lui Emanuel. „Atunci când Se va arăta El, și voi vă veți arăta cu El în slavă.” „La descoperirea Lui ... într-o flacără de foc, aducând răzbunare.” Cu alte cuvinte, revelarea lui Cristos lumii va fi după revelarea Sa clasei „fecioarelor înțelepte”. Lumea va ști că El Și-a luat puterea Sa cea mare și a început Domnia Sa de Dreptate, nu văzându-L pe Isus în trup, ci văzând marele Timp de Strâmtorare care va izbucni atunci peste lume — „un timp de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele”. Daniel 12:1; Matei 24:21.

Candelele și untdelemnul

Vederile acestor studenți ai Bibliei sunt interesante pentru noi. Fie că toate concluziile lor pot fi acceptate fie că nu, ele sunt cel puțin vrednice de luat în seamă, întrucât ele dau o nouă interpretare a unor Scripturi care n-au fost înțelese înainte. Dacă ele împart corect timpurile și perioadele este o altă chestiune, asupra căreia fiecare creștin individual trebuie să-și folosească propria judecată. Să urmărim pilda din acest punct de vedere; căci nu știm vreun altul din care să se poată aplica termenii și condițiile pildei.

Să observăm că toate „fecioarele” trebuie să audă acest Mesaj: „Iată, Mirele!” — Cel așteptat a venit. Nu rezultă că toate vor auzi imediat — mai degrabă contrariul. În perioada „strigătului”, dacă aceasta este de patruzeci de ani sau mai mult sau mai puțin, atâta vreme cât iese strigătul va exista ocazie să fie auzit. Și toată clasa fecioarelor trebuie să-l audă.

„Untdelemnul” din pildă reprezintă evident Spiritul sfânt, în timp ce „candelele” reprezintă Biblia. Toate aceste fecioare au avut Biblia și o oarecare lumină din ea; dar numai acelea care posedă Spiritul Adevărului în inima lor într-o bună cantitate vor fi în stare să se mențină. Pentru alții Candela va înceta să ardă. Ei nu vor mai putea aprecia și aplica profețiile scripturale legate de a Doua Venire a lui Cristos.

Un singur mod de a primi Spiritul sfânt

„Fecioarele înțelepte” și-au curățit candelele ca răspuns la mesaj — ele au examinat Scripturile. Asemenea bereenilor din vechime, ele „cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este așa”. Astfel ele au avut lumină în candelele lor, precum și „untdelemn”, Spirit sfânt în inima lor. Atunci „fecioarele nechibzuite” au spus: „Dați-ne din untdelemnul vostru”. Am dori să putem fi așa de serioși ca voi în studiul Bibliei, dar aceste lucruri nu ne mai interesează. Dați-ne din untdelemnul (spiritul) vostru!

Totuși, nu există decât o singură cale de a primi Spiritul sfânt, și aceasta este de la Domnul Însuși și numai pe baza condițiilor Lui. Pentru a primi o nouă rezervă de Untdelemn trebuie să ne uităm bine la legământul nostru cu Domnul, la zelul nostru pentru El și pentru Adevăr și la loialitatea noastră față de principiile dreptății. Aceasta costă ceva timp și studiu. Costă ceva, poate, din neglijarea lucrurilor acestei vieți. Înseamnă a te abține de la lupta pentru bogăție și faimă. Înseamnă a trăi aproape de Dumnezeu.

Acesta este costul prețiosului Untdelemn care va da Lumină acelora care îl vor vrea. Prin urmare, fecioarele înțelepte au declarat, nu cu un spirit lipsit de generozitate, că de abia aveau de ajuns untdelemn al Spiritului sfânt pentru ele. Apoi ele i-au sfătuit pe frații lor care erau deficitari să meargă la Dumnezeu, care dă larg și fără mustrare, și să caute Untdelemnul prin ascultare de Cuvântul Său, prin cercetarea Scripturilor și prin urmarea îndeaproape a conducerii Învățătorului pe Calea Îngustă.

Închiderea ușii

Între timp, „fecioarele înțelepte” au intrat una după alta — trecând dincolo de văl — până când în final ultima din numărul preorânduit ((854)) a intrat și nimeni n-a mai putut intra. „Atunci ușa s-a închis.”

În înțelegerea noastră greșită am gândit odată că această închidere a „ușii” după ce clasa fecioarelor înțelepte a plecat reprezintă faptul că toate fecioarele nechibzuite și tot restul omenirii a fost respins din favoarea lui Dumnezeu — izgoniți în chinul veșnic. Acum însă observăm că „ușa” doar închide înăuntru clasa Împărăției, Turma Mică, căreia Tatăl îi dă bucuros Împărăția. Deși ceilalți nu vor putea niciodată să intre în această Împărăție, Dumnezeu are alte binecuvântări pentru ei, care vor veni toate prin clasa Împărăției — Cristos și Mireasa Sa.

Pilda arată că mai târziu clasa fecioarelor nechibzuite obține Untdelemn, Spirit sfânt în măsură corespunzătoare și poate să aibă lumină de la candelele lor; că ele recunosc că sfârșitul Veacului a sosit și doresc serios, și „bat la ușă” în rugăciune pentru ca ușa Împărăției să li se deschidă. Dar răspunsul Domnului pentru ele este: „Nu vă pot recunoaște. Există doar o singură clasă a Miresei și ele au intrat deja la Mine”.

În vederea acestora, tot poporul consacrat al Domnului trebuie să fie în veghere serioasă, plini de Spirit și să aibă Candelele „curățite și arzânde”. Nimeni nu putea ști ziua și ora când va veni Mirele, în sensul Parousiei Sale; cu toate acestea, toate fecioarele trebuie să fie conștiente de prezența Sa după ce El a venit. Oricine nu va ști de ea, în acea măsură îi va lipsi dovada că aparține clasei Miresei; chiar și fecioarele nechibzuite au fost conștiente de prezența Mirelui.

În pildă Domnul nu spune ce se poate întâmpla cu fecioarele nechibzuite; dar alte Scripturi arată că ele trec printr-o parte, cel puțin, a marelui Timp de Strâmtorare care vine peste lume; și când în final ele sunt primite de Domnul, nu sunt primite în calitate de comoștenitori pe Tron, ci ca servitori onorați ai Miresei. În altă parte se vorbește despre ele ca „fecioarele, însoțitoarele ei”, și care în cele din urmă vor fi aduse în prezența Împăratului și vor avea o parte inferioară în lucrarea Împărăției (Ps. 45:15, 16). Apoi va urma binecuvântarea Israelului Natural și a tuturor familiilor Pământului timp de o mie de ani, pentru ridicarea lor din păcat și moarte la dreptate și viață veșnică — sau dacă nu vor reuși în aceasta, distrugerea incorigibililor în Moartea a Doua, din care nu va mai fi revenire.