OSPĂȚUL DE NUNTĂ

Matei 22:1-14

„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am dorit să adun pe copiii tăi, cum își adună găina puii sub aripi, și n-ați vrut!” Luca 13:34.

R5510 W. T. 1 august 1914 (pag. 233-235)

Aici avem o altă pildă a Împărăției. Lecția de astăzi arată că toate promisiunile și providențele lui Dumnezeu față de Israel sub Legământul Legii au fost destinate să pregătească și să potrivească pe israeliți pentru a fi națiunea sfântă a lui Dumnezeu, și în special să asigure la venirea lui Cristos un număr suficient care să constituie Biserica aleasă, comoștenitorii lui Mesia în Împărăție — Mireasa Lui. Pilda arată că numai puțini au fost „israeliți cu adevărat”, în care nu era viclenie — nu suficienți ca să formeze clasa Împărăției; prin urmare, chemarea acestui Veac Evanghelic alege dintre Neamuri un număr suficient de caractere evlavioase pentru a fi comoștenitori cu rămășița evreiască în Împărăția Mesianică.

Împărăția cerurilor, altfel numită Împărăția lui Dumnezeu, nu va fi o Împărăție pământească, ci una cerească, al cărei Conducător, Cristos cel glorificat, nu va fi un împărat pământesc, ci o Ființă cerească de cel mai înalt rang — de natură divină. Această Împărăție, reprezentându-L pe Dumnezeu și conducerea sau stăpânirea cerească, va fi stabilită printre oameni pentru eradicarea păcatului. Prima Sa lucrare va fi legarea lui Satan, „Prințul acestei lumi”. După aceea toate lucrările întunericului vor fi răsturnate. La început răsturnarea va pricinui un Timp de mare Strâmtorare, după care, pe măsură ce Domnia Dreptății va progresa, blestemul sub toate formele lui va da loc binecuvântărilor Împărăției lui Mesia, până când nu va mai fi blestem, nici suspin, nici plânset și nici moarte.

Dar înainte ca această Împărăție cerească să poată fi stabilită, ca parte din hotărârea și aranjamentul divin, trebuie aleasă dintre oameni o clasă a Miresei. Aceștia sunt concepuți de Spiritul sfânt și sunt lucrarea lui Dumnezeu, în care El lucrează prin promisiunile nespus de mari și scumpe ale Scripturilor și prin providențele vieții. Astfel ei sunt transformați în mintea lor și pregătiți pentru glorioasa naștere a învierii prin care vor „fi schimbați într-o clipă, într-o clipeală de ochi”, de la natura pământească la natura cerească. Astfel ei vor intra în bucuriile Domnului lor, devenind clasa Miresei Sale, comoștenitorii Săi în Împărăție.

Aplicarea pildei

Pentru dezvoltarea acestei clase a Împărăției lumea așteaptă din zilele lui Isus, când El, prin moartea Sa, a deschis o Cale nouă a Vieții și a devenit Avocat înaintea Tatălui pentru toți cei care doresc să fie ucenicii Lui, comoștenitorii Lui, Mireasa Lui.

Lecția de astăzi se ocupă de proiectul Împărăției pe timpul misiunii pământești a Domnului nostru. „A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul îlibertatea sau privilegiulș să fie copii ai lui Dumnezeu.” Ioan 1:11, 12.

Însuși Iehova este Împăratul care a făcut o nuntă pentru fiul Său — aranjând înainte de întemeierea lumii să fie anumiți comoștenitori cu Cristos în Împărăția Sa. Desigur că această căsătorie nu putea să aibă loc până când Fiul Împăratului a venit în lume și a deschis calea pentru urmașii Săi și pentru Împărăția al cărei Împărat va fi El.

La timpul potrivit Dumnezeu a trimis pe servitorii Săi să cheme pe cei care au fost invitați la nuntă; dar ei au refuzat să vină. Ioan Botezătorul și ucenicii lui au făcut această lucrare de a aduce în atenția poporului evreu faptul că Fiul Împăratului era în mijlocul lor. El a spus: „În mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoașteți” (Ioan 1:26). Și a mai spus: „Cine are Mireasă este Mire; dar prietenul Mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui: și această bucurie, care este a mea, s-a împlinit” (Ioan 3:29). Ioan s-a bucurat să audă vocea Mirelui. Profetic, el a prezis că această chemare a clasei Miresei sosise, deși el nu putea fi un membru al ei.

Mesajul n-a fost luat în serios

Au fost trimiși și alți servitori. Isus i-a trimis pe ucenicii Săi la evrei, spunând: „Spuneți celor invitați: «Iată, am pregătit ospățul meu; juncile și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata. Veniți la nuntă!»”

Dar a fost primit Mesajul lui Isus și al ucenicilor Lui? Nu! Poporul, sub îndrumarea cărturarilor și a fariseilor, teologii din acel timp, n-au luat în serios Mesajul și fiecare a plecat la ale lui — unul la gospodăria lui, altul la marfa lui, spunând: Nu credem acest Mesaj în privința Împărăției. Unii au făcut chiar mai rău de atât. I-au tratat pe acești servitori în mod rușinos, cu răutate, și i-au ucis. Nu numai Isus a fost ucis de către cei necredincioși care fuseseră invitați la ospăț, dar și ucenicii Lui credincioși au fost tratați cu răutate și uciși.

Apoi, după cum se vede din altă pildă, Iehova S-a mâniat pe poporul acela, Israel, a trimis armatele Sale, i-a distrus pe acei ucigași și le-a ars cetatea. Faptul că armata romană sub Titus a fost cea care a distrus Ierusalimul în 70 d. Cr. nu înseamnă nicidecum că n-a fost armata lui Iehova, căci El poate face ca mânia omului să-L laude și poate folosi pe oricine dorește ca mesager sau servitor al Său.

Neamurile au fost chemate la nuntă

Între timp Dumnezeu le-a spus servitorilor Săi, apostolii, și altora prin ei: Nunta este pregătită, dar națiunea evreiască, care a fost invitată în mod special, n-a fost găsită vrednică de acea onoare. Mergeți prin urmare la drumuri și pe câți îi veți găsi invitați-i la ospățul nunții. Așa că acei servitori au mers la drumuri și i-au adunat pe toți cei pe care i-au găsit și i-au dus înăuntru. Astfel nunta a fost asigurată cu oaspeți.

Drumurile reprezintă un loc public, lumea largă. Ambasadorii Domnului nu mai trebuiau să se limiteze la evrei, ci trebuiau să facă cunoscut fiecărui popor, neam și limbă, faptul că Dumnezeu ((872)) cheamă acum din lume o ceată mică, iubitori ai dreptății, să fie urmașii Mielului și în cele din urmă să devină comoștenitori cu Răscumpărătorul în Împărăția Sa. Să se observe că acești ambasadori nu trebuiau să oprească pe toți oamenii de pe drumuri, ci numai să-i îndemne pe toți cei pe care i-au întâlnit în locul public, despre marele privilegiu al ușii deshise la Ospățul Nunții.

Nu toți aceștia erau evlavioși și buni; unii, dimpotrivă, erau răi. Apostolii explică aceasta, spunând că Dumnezeu n-a ales mulți mari, nici mulți bogați, nici mulți nobili, ci mai ales pe cei săraci, lucrurile de neam de jos ale acestei lumi. Apostolii vorbesc, în legătură cu lecția noastră, despre clasa pe care Dumnezeu o alege din lume. Nu are importanță cât de jos sunt, cât de degradați, cât de josnici sunt prin natură — toți cei care doresc să primească harul lui Dumnezeu pot fi făcuți potriviți pentru nuntă prin acoperirea cu haina de nuntă, Dreptatea lui Cristos.

De fapt, oricât de nobili sau de vrednici ar fi mulți în mod natural, ei totuși nu sunt pregătiți pentru prezența Împăratului. Toți care participă la această nuntă trebuie să aibă pe ei haina de nuntă — trebuie să fie acoperiți cu meritul Dreptății lui Cristos. Nunta este astfel asigurată cu oaspeți — toți câți a intenționat Împăratul — fiecare loc să fie ocupat. În acest mod și în altele Domnul arată că numărul Aleșilor este clar stabilit; și că de îndată ce numărul special va fi găsit, chemarea va înceta.

Inspectarea oaspeților

La evrei era obiceiul, aranjat fără îndoială de providența divină, ca la fiecare ospăț de nuntă toți oaspeții să îmbrace peste hainele lor o haină albă de nuntă. În acest mod toți participanții la nuntă erau la nivel egal în ceea ce privește demnitatea, pentru că ei erau oaspeții gazdei. Astfel toți cei care vin la marele Ospăț al lui Dumnezeu pregătit prin Cristos trebuie să vină, nu printr-o vrednicie a cărnii lor, ci recunoscând că meritul lor nu este suficient pentru a fi acceptabili lui Dumnezeu, și trebuie să accepte meritul lui Cristos care îi face vrednici de onoarea la care aspiră când răspund la această invitație.

Fiecărui oaspete care intra în casă îi era dată haina și trebuia să o îmbrace imediat. Ca cineva să apară fără acea haină de nuntă era un semn al lipsei de respect față de gazda care i-o dăduse. Într-adevăr, ca cineva să apară la nuntă fără haină înseamna că a lepădat-o; căci nimeni n-a fost admis fără haină. Aceasta este imaginea dată pentru noi în pildă. Acolo a fost găsit un oaspete care nu avea haina de nuntă — unul, prin urmare, care din lipsă de considerație față de gazda sa și-a lepădat haina de nuntă, condiția admiterii sale fiind aceea să aibă haina pe el.

Cuvintele „împăratul a intrat”, înseamnă o inspecție chiar înainte de ospăț. Deoarece Împăratul din pildă este chiar Iehova, aceasta ar părea să însemne că Dumnezeu observă, prin arătarea Justiției divine într-un fel oarecare, pe cei care declară loialitate, dar nesocotesc meritul morții lui Cristos. Or, în acest caz se poate înțelege în mod potrivit că prin Împăratul se face referire la Cristos; căci la venirea Lui trebuie să fie învestit cu autoritate și putere regală de către Tatăl ceresc, după cum arată chiar Domnul nostru în pilda Minelor și a Talanților. Deci, El ne spune că la a Doua Venire a Sa, va inspecta pe toți cei care pretind că sunt servitorii Săi credincioși — toți cei care doresc să se bucure de Sărbătoarea Nunții.

Înțelegem că omul găsit fără haină de nuntă în prezența împăratului reprezintă o clasă, și nu numai un individ. Astfel că am putea găsi chiar o astfel de clasă astăzi, care pretind că sunt urmași ai lui Cristos, care pretind că așteaptă căsătoria Mielului, care pretind că speră să intre în bucuriile Domnului lor, și care totuși ne spun că nu se mai încred în meritul Sacrificiului lui Cristos pentru poziția lor la Tatăl. Aceștia L-au respins pe Isus ca Mântuitorul lor, Răscumpărătorul și Ispășitorul păcatelor lor. Ei îl rețin numai ca Învățătorul lor, și apoi se pare că acceptă numai o parte din învățăturile Lui.

Aceștia sunt evident nepotriviți să fie membri ai Miresei lui Cristos. Numai cei loiali, numai cei credincioși trebuie să facă parte din această clasă. Pilda arată că toți cei care resping meritul Sacrificiului lui Cristos vor fi respinși de la clasa Împărăției. Ei nu pot spune cum au intrat fără „haina de nuntă”; căci n-au intrat fără ea. Nimeni nu a fost vreodată admis în părtășia Spiritului în Biserică, adică în Mireasa lui Cristos, fără să fie mai întâi îmbrăcat cu haina de nuntă a meritului lui Cristos, care să-i acopere imperfecțiunile. Cei care admit că și-au lepădat haina de nuntă sunt aruncați afară în mod sumar. Împăratul le-a spus servitorilor: „Legați-i mâinile și picioarele și luațil și aruncați-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânul și scrâșnirea dinților”.

Întunericul de afară

Când mintea noastră era plină cu halucinațiile Veacurilor Întunecate, noi am citit în această scriptură și în altele ceea ce ele nu conțin. Am presupus că această clasă reprezentată prin omul fără haină de nuntă va fi aruncată în chinul veșnic și acolo va suferi toată eternitatea. Dar acum, examinând Scripturile cu mai mare atenție, am înțeles că după cum toți oaspeții de la nuntă au venit din întunericul de afară al lumii în lumina odăii de nuntă, tot așa scoaterea unuia dintre ei din lumină în întunericul de afară ar însemna numai luarea de la el a cunoștinței și a bucuriilor reprezentate prin lumina odăii de nuntă.

Cât privește lumea de afară, știm că apostolul Ioan declară că întreaga lume zace în întuneric „în cel rău”. Știm de asemenea că de îndată ce clasa Miresei va fi completă, un mare Timp de Strâmtorare va pregăti lumea pentru binecuvântările Împărăției lui Mesia de mai târziu. În timpul acelui necaz toți cei care sunt în întuneric vor trece prin plânsul și scrâșnirea dinților — nemulțumire, suferință, dezamăgire, etc., legate de distrugerea multora din speranțele și așteptările lor omenești greșite.

Domnul nostru a încheiat pilda cu declarația: „Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși”. Aceasta nu înseamnă, cum am presupus noi odată, ((873)) că numai câțiva Aleși vor primi vreo favoare de la Dumnezeu în viitor și tot restul omenirii va fi torturat veșnic. Trebuie să o citim în armonie cu contextul. Națiunea evreiască a fost chemată sau invitată la nuntă — și a eșuat, în afară de câțiva „israeliți cu adevărat”. Timp de o mie opt sute de ani Mesajul a ieșit la drumuri, de la o națiune la alta, până când mai mulți au auzit chemarea Veacului Evanghelic într-o măsură mai mare sau mai mică. Totuși, numai puțini au acceptat și au intrat prin urmare în condiția de aleși. Și dintre aceștia care intră în condiția de aleși va exista o clasă care nu va aprecia cum se cuvine privilegiul, care va fi aruncată afară sau respinsă.

Iarăși Învățătorul a atras atenția asupra chestiunii spunând: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăția”. Turma Mică, compusă din evrei și neamuri, prin credincioșia lor vor deveni poporul ales al lui Dumnezeu, Biserica Sa aleasă, Mireasa lui Cristos. Apoi, mai târziu, ei cu Domnul lor vor fi Agentul Tatălui ceresc pentru binecuvântarea tuturor nealeșilor cu ocaziile glorioase ale Restabilirii la toate binecuvântările pământești și la lucrurile bune pierdute prin neascultarea și căderea Tatălui Adam. „Dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți «sămânța» lui Avraam, moștenitori.”