INAMICII ISRAELULUI SPIRITUAL

„Întărește-te și fii foarte curajos.” Iosua 1:7

R5509 W. T. 1 august 1914 (pag. 231-232)

Aceste cuvinte ale lui Iehova adresate lui Iosua, când urma să preia de la Moise conducerea Israelului, au fost folosite cu ocazia intrării copiilor lui Israel în noua lor viață după ce ei, ca popor al lui Dumnezeu, trecuseră Iordanul. Ei au mai avut bătălii, mai multe acum decât înainte, și poate aveau nevoie de putere mai mult decât și-au închipuit — aveau nevoie de curaj. Baza puterii și a curajului lor a fost promisiunea lui Dumnezeu. Dumnezeu îi spusese lui Avraam că va aduce sămânța lui în țara Canaanului și le-o va da în stăpânire. Cei care au crezut această promisiune au avut nevoie de o mare măsură de putere și curaj.

Dumnezeu trimisese pe Moise, servitorul Său, să-i elibereze din Egipt și să-i ducă ca popor al Său în țara pe care a jurat părinților lor că va fi a lor. S-a cerut mult curaj pentru a ieși din țara Egiptului; și Dumnezeu Și-a arătat favoarea față de ei în pustie, prin binecuvântările pe care le-au primit când au fost credincioși și ascultători, și prin pedepse când au greșit și au fost neascultători și răzvrătiți. Acum începeau să se realizeze promisiunile a căror împlinire fusese anticipată. „Întărește-te și fii foarte curajos”, așa au fost îndemnați de către Iehova prin Iosua. Intraseră în Țara Promisă și acum era nevoie să ducă o luptă bună împotriva inamicilor lor. Dumnezeu nu le promisese să le dea o posesiune pașnică; trebuiau să se lupte și să-și învingă vrăjmașii.

După cum Israelul a fost un popor tipic, tot așa și lupta lui a fost tipică. Ar fi fost îngrozitor dacă ar fi gândit că toți acei oameni pe care le poruncise să-i distrugă ar fi fost aruncați astfel într-un iad de tortură fără sfârșit! Dacă israeliților li s-ar fi spus să fie tari și să aibă curaj în trimiterea dușmanilor lor într-un astfel de iad, ar fi un gând oribil! Dar când înțelegem că pedeapsa păcatului este moartea și nu chinul veșnic, și că „iadul” este starea morții, vedem chestiunea într-o lumină diferită. Dacă oamenii mor de sabie sau de ciumă sau de tuberculoză sau în accident, este numai împlinirea sentinței divine asupra întregii rase, care va continua să se împlinească la timpul și în modul lui Dumnezeu. Aceasta dă un aspect diferit întregii probleme.

Speranță pentru amaleciți, hetiți etc.

Răutatea amaleciților, hetiților, amoriților, feriziților, iebusiților etc., ajunsese la culme. Ei avuseseră unele ocazii, o oarecare lumină, și cursul păcătos pe care îl urmau trebuia acum să ajungă la sfârșit. Când Mesia Își va lua Împărăția, ei și toți ceilalți care s-au coborât în mormânt în ignoranță și păcat, vor veni la posibilitățile învierii și la condiții mai bune și mai favorabile. Și după cum în trecut au avut experiență cu păcatul, în viitor vor avea experiență cu binele și ocazia de a alege între drept și nedrept, bine și rău. Sperăm că vor fi unii dintre acești oameni care vor fi profitat de experiențele din trecut și vor alege binele când vor face comparația și când influențele orbitoare vor fi îndepărtate.

((875))

Vrăjmașii lui Israel, tipici

Copiii lui Israel au reprezentat Israelul spiritual. Vrăjmașii pe care i-au distrus au reprezentat vrăjmașii Bisericii. În cazul Bisericii, noi am ieșit dintr-o stare de păcat și degradare la armonie cu Dumnezeu. Pentru unii, aceasta poate să fi fost o călătorie foarte lungă, iar pentru alții poate să fi fost mai scurtă, datorită unei credințe și ascultări mai mari. Când am făcut o consacrare deplină lui Dumnezeu am ajuns în locul binecuvântării speciale — acolo am intrat în odihnă. „Noi, care am crezut, intrăm în odihnă”, spune apostolul Pavel. Și această odihnă în care intrăm pare că a fost simbolizată prin această „Țară Promisă” a Canaanului.

Dar când intrăm în această odihnă a Credinței găsim niște dușmani puternici care trebuie cuceriți. Îi găsim pe acești dușmani bine stabiliți în corpurile noastre. Popoarele tipice care erau vrăjmașii lui Israel, cele care erau bine stabilite în fortărețe, israeliților le-a fost greu să le scoată și să le distrugă; a fost mult mai ușor să le distrugă pe altele. După câte știm, israeliților le-au trebuit mulți, mulți ani — poate secole — să cucerească complet țara și pe vrăjmașii lor. Până în timpul Regelui David acești vrăjmași n-au fost subjugați cu totul. Așa este și cu vrăjmașii din carnea noastră — noi trebuie să luptăm o luptă bună împotriva lor. Nu trebuie să facem nici o concesie cărnii; toți acești vrăjmași trebuie să fie exterminați — o luptă până la moarte.

Rezultatul acestei lupte este moartea; fie moartea Noii Creaturi, fie moartea vechii creaturi. Dacă Noua Creatură nu învinge, va fi exterminată — va muri în Moartea a Doua. Iehova, folosind cuvintele textului nostru, ne vorbește mai mult nouă — Israeliților Spirituali — decât lui Iosua și Israeliților Naturali; adică noi putem aplica mai adânc aceste cuvinte decât Israelul trupesc. Dar în această luptă nu putem lupta singuri. Apostolul Pavel exclamă: „Când sunt slab, atunci sunt tare”, însemnând: Când îmi dau seama de slăbiciunea mea și nu pot lupta singur cu succes împotriva cărnii și a neputințelor ei, atunci sunt tare în Domnul. N-am putut duce o luptă bună de la mine însumi. El și-a dat seama de împlinirea promisiunii Domnului: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune (a ta) se desăvârșește”.

Desigur că aceasta este experiența tuturor acestor „micuți” ai lui Dumnezeu. Înțelegerea acestui lucru ne face să privim la promisiunile nespus de mari și scumpe ale Domnului, pentru a ne întări inima și a ne reînnoi străduințele, ca să putem fi tari și curajoși și pentru ca în final prin harul lui Dumnezeu să ieșim învingători, și mai mult decât învingători prin Cel care ne-a iubit și ne-a cumpărat cu sângele Său prețios.

Adevăratul curaj contra spiritului de bravură

Să fim foarte curajoși! Există diferite feluri de curaj: Unul este născut din egocentrism și încredere în sine, altul rezultă dintr-un spirit de nechibzuință, care nu estimează în mod cuvenit dificultățile pe care le întâmpină. Dar curajul adevărat, curajul pe care Cuvântul Domnului îl recomandă poporului Său și pe care toți Israeliții Spirituali trebuie să caute să-l aibă, este un curaj care, în timp ce observă cu atenție și își dă seama de încercările și dificultățile care îi stau în față și își recunoaște propria sa insuficiență, așteaptă de la Domnul în credință ajutorul necesar, încrezându-se în promisiunile Sale prețioase. Aceasta îi ajută să fie puternici și curajoși în prezența dificultăților, pericolelor și obstacolelor care i-ar îngrozi pe cei care se încred numai în puterea lor.

Se va observa că textul nostru ca deviză pentru acest an — 1914 — este pe această linie, și este o parte a versetului 9 din capitolul de unde este luat textul de la începutul acestui articol. Acesta va fi un an important — un an glorios! Atunci să „ne întărim și să fim foarte curajoși” cu toții — să fim tari în Domnul și în puterea tăriei Lui! Mai mare este Cel care este de partea noastră decât toți cei care sunt împotriva noastră! Să îmbrăcăm deci toată armătura lui Dumnezeu ca să putem sta în această zi rea.