CUM ȘI UNDE VOI SERVI?

„Fiecare, fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.” 1 Cor. 7:24.

R5498 W. T. 15 iulie 1914 (pag 212-213)

În context, apostolul vorbește despre căsătorie și despre responsabilitățile ei. El vorbește de asemenea despre robi și despre starea lor. El întreabă: „Ești chemat pe când erai rob? Atunci nu căuta să te eliberezi”. Cu toate acestea, el adaugă că dacă ar fi ca robul să fie eliberat, el să fie bucuros să se folosească de ocazia de a avea un câmp mai larg de serviciu ca om liber. Dar robul să nu-i spună stăpânului său: Am devenit un copil al lui Dumnezeu, și de aceea ordinele tale nu reprezintă nimic pentru mine; nu mă mai poți ține ca sclav.

Apostolul dă ideea că poporul Domnului nu trebuie să dorească o schimbare imediată de la starea în care a fost chemat. Gândul este: Nu trebuie neapărat să te gândești că trebuie să lași ceea ce faci acum. Ocupația ta poate fi aceea de servitor sau rob; rămâi în ea — în sensul ca mintea să-ți fie liniștită. Dacă Domnul deschide ușa, atunci trebuie să te uiți în jur. Dacă starea ta este foarte gravă, este corect să-I ceri Domnului ca la timpul potrivit să o îmbunătățească, dacă binevoiește. El ne-a promis că odată cu fiecare ispită va da o cale de scăpare sau va îndruma chestiunea așa încât să o putem suporta (1 Cor. 10:13). Aceasta s-ar aplica la relațiile noastre de afaceri — la totul.

Dacă unul ar fi necăsătorit, ar trebui să analizeze foarte atent chestiunea asumării altor responsabilități. El să gândească astfel: „Am fost chemat când eram singur. Dorește Domnul ca eu să mă căsătoresc?” Și dacă ajunge la concluzia că Domnul dorește așa, el să-și amintească îndemnul apostolului: „Numai în Domnul”. Dacă ar fi căsătorit când este chemat, să nu spună: „Aș vrea să nu fi fost căsătorit. Așa aș putea face mult mai mult, mult mai bine dacă n-aș fi căsătorit”. A fost căsătorit când a fost chemat, deci există o ipotecă asupra timpului său. El trebuie să se gândească la acest angajament sau contract.

Intrați pe ușile deschise, dar nu le forțați

Cu toate acestea, apostolul, în versetele precedente ale aceluiași capitol, arată că dacă soțul sau soția necredincioasă vrea să se despartă, să fie lăsați să facă acest lucru. Să nu caute să se opună plecării celuilalt dacă el dorește. Domnul poate să Se îngrijească de afacerile tale. Și dacă aceasta este providența Domnului pentru tine, accept-o așa. În privința gândului părăsirii afacerii pe care o avem ca să intrăm în lucrarea de colportor sau în cea de peregrin, sau în lucrarea extinsă a adunării, sau indiferent ce ar fi, lucrul potrivit la care să ne gândim ar fi: Este aceasta o ușă deschisă de Domnul? Dacă găsim că în acest mod ni se oferă o ocazie mai bună pentru serviciu, o ocazie mai mare de lucrare în Câmpul Secerișului și că există o ușă deschisă, atunci să ne bucurăm și să intrăm pe ușă.

Dar dacă găsim că nu există nici o ușă deschisă și ar trebui să forțăm una să se deschidă, să încălcăm vreun principiu drept pentru a intra într-o astfel de lucrare, aceasta ar schimba situația. Noi trebuie să susținem principiul. Niciodată nu trebuie să ne împotrivim unui principiu drept pentru a ne angaja în serviciul Domnului; întotdeauna există o cale de a servi. Apostolul se adresează aici fraților, și cuvintele lui nu se puteau referi la cineva care avea atunci o preocupare neonorabilă.

Nici un frate să nu fie angajat într-o afacere rău famată

Dar să presupunem că un om, înainte de a primi Adevărul, a fost deținătorul unei case de jocuri de noroc, sau a fost în altă afacere rușinoasă. Să presupunem că a fost cârciumar (câțiva frați au venit din această afacere). După ce el a acceptat Adevărul, ar spune: Ei! Ce fac? Eu dau ființelor umane ceva ce este spre dauna lor? Trebuie să părăsesc aceasta. Și astfel ar trebui să iasă din afacerea cu cârciuma înainte chiar de a putea deveni un copil al lui Dumnezeu; ar trebui să iasă din starea neprincipială a minții înainte de a putea deveni un copil al lui Dumnezeu. Cuvintele apostolului au fost adresate fraților: „Fraților, fiecare să rămână în situația pe care o avea”. El nu ar fi un frate în Cristos în timp ce ar avea o afacere opusă conștiinței sale și care să fie dăunătoare semenilor săi.

Toată această chestiune, desigur, era plină de forță pentru servitori în zilele apostolului. În acel timp și în toate timpurile clasele mai umile, clasele servitorilor, clasele sclavilor se pare că erau mai pregătite să primească Mesajul. Domnul nostru le-a spus bogaților ca clasă: „Vai de voi bogaților!” Și săracilor le-a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați”. Și vedem că nu mulți înțelepți, nu mulți bogați, nu mulți nobili vin în Lumină.

Frați în instituții penale

Un întemnițat într-o instituție penală ar face bine să-și spună sieși: „Ei bine, în providența divină acest mesaj a ajuns la mine aici în închisoare. Poate că niciodată nu l-aș fi primit dacă n-aș fi fost aici”. Dacă am fi o astfel de persoană, în loc să ne grăbim să încercăm să forțăm ușile, trimițând o scrisoare cu rugămintea de eliberare, ne-am gândi bine înainte de a începe astfel de scrisoare. Ne-am gândi: „Poate voi avea ocazii de a servi pe ((895)) Domnul printre acești tovarăși de închisoare. Poate voi avea ocazia să le predic”. Sau dacă sar face o cerere de eliberare și dacă cererea ar fi refuzată, ar trebui să ne plecăm în fața acestui refuz, ca fiind cuvântul Domnului în această problemă. Am încerca să fim cu totul mulțumiți și cu totul fericiți și am spune: „Mă voi strădui să vestesc laudele lui Dumnezeu, care m-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. Noi nu putem ști dacă un om n-ar putea avea o ocazie de serviciu la fel de bună acolo ca în altă parte. Domnul va da ce este mai bun tuturor credincioșilor Săi.