IMPORTANȚA EXEMPLULUI

„Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, dar fii un model pentru (de) credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, (în spirit — după traducerea engleză K. J., n. t.), în credință, în curăție.”

1 Timotei 4:12.

R 5493 W. T. 1 iulie 1914 (pag. 200-201)

Ne amintim că Timotei era un bătrân în Biserică, deși era tânăr ca vârstă. De aceea era potrivit ca sf. Pavel să imprime în mintea lui că el trebuia să fie un exemplu de credincios, un exemplu pentru toată Biserica; și astfel de instrucțiune este sugerată și în alte părți ale Epistolei. Dar să observăm că în textul nostru apostolul nu spune: „Fii un model pentru credincioși”, ci, „Fii un model de credincios”. Cât este de diferit!

A fi un model de credincios înseamnă a fi o dovadă nu numai pentru tovarășii noștri lucrători în Evanghelie, ci în special pentru lume, în privința a ceea ce reprezintă credincioșii — ce cred, ce învață, cum trăiesc. Noi trebuie să căutăm să fim un astfel de model în cuvânt, după cum îndeamnă apostolul, în caracterul exprimării noastre când vestim Mesajul Adevărului. Nu trebuie să fim numai blânzi și mieroși în vorbire; nu trebuie numai să folosim cuvinte amabile; ci amabilitatea și interesul arătate trebuie să fie veritabile — din inimă. Toți cei din poporul Domnului trebuie astfel să fie exemple, străduindu-se să vestească laudele Învățătorului nostru.

Sf. Pavel îndeamnă în continuare: „Fii un model în purtare”. Acest cuvânt purtare (în limba engelză, conversație, n. t.) nu se referă numai la limbaj, după cum este folosit aici: înțelesul original al acestui cuvânt este purtare. Purtarea noastră este legată de manierele noastre, de modul în care umblăm, de modul în care acționăm, de comportarea noastră generală, și nu numai de cuvintele noastre. Noi trebuie să fim un model prin blândețea purtării noastre. Să nu trântim ușile, să nu fim nestăpâniți, nici necivilizați și nici neatenți cu alții. În toate modurile să fim blânzi, amabili și plini de considerație, și nu necuviincioși.

„Să strălucească lumina voastră”

Cei care sunt concepuți la natura nouă trebuie să se străduiască să fie modele pentru toți, în privința a ceea ce trebuie să fie creștinul. Ocupația în care suntem angajați trebuie să fie onestă. Poate fi o lucrare lumească, dar ea trebuie făcută ca pentru Domnul, cu grijă, cu credincioșie, nu numai ca să le placă oamenilor, ci în onestitate de inimă, ca servitori ai lui Dumnezeu; „căci noi Îl servim pe Domnul Hristos”. Mersul creștinului trebuie să fie în caritate — iubire — în compasiune, în bunăvoință, în amabilitatea cuvântului și a purtării. Cuvintele, faptele și întreaga sa purtare trebuie să fie pătrunse de un spirit general compătimitor. Tatăl ceresc a iubit omenirea; pe când era încă păcătoasă El a iubit rasa într-atâta încât a dat cea mai aleasă Comoară a inimii Sale pentru recuperarea omului. El iubește lumea încă și pregătește Biserica pentru a fi binecuvântătorii lumii în viitor. Astfel, toți cei care sunt concepuți de Spiritul Domnului trebuie să aibă o influență transformatoare care să lucreze în viața lor — o influență care se va manifesta chiar și față de cei care nu sunt pe cale, de cei care nu au fost încă binecuvântați cu Lumina lui Dumnezeu.

Textul nostru spune de asemenea: „Fii un model în spirit”. Această expresie, „în spirit”, nu se găsește în original, dar gândul pare a fi destul de potrivit: noi trebuie să arătăm amabilitatea spiritului, a dispoziției, față de toți. Spiritul care ne animă întotdeauna trebuie să fie spiritul Domnului, gândul Domnului.

Suntem îndemnați să fim modele „în credință”. Îndemnul apostolului se aplică la noi toți. Credința creștinului se manifestă față de alții și prin purtarea lui, prin cuvintele lui, prin cursul vieții lui. Dacă este plin de credință, el nu va murmura împotriva experiențelor vieții, așa cum vin ele, împotriva providențelor Domnului. Cel Atotputernic ne-a acceptat în calitate de copii ai Săi; noi trebuie să avem o încredere continuă și fără rezerve în El, și oricine are credință adevărată are această încredere. Dacă ne lipsește credința în Dumnezeu, nu vom arăta credință față de alții, nici nu le vom inspira credință.

Trebuie să fim modele „în curăție”. Există o curăție care însoțește tot ce aparține lui Dumnezeu și Cuvântului Său — o înălțime a standardului care nu se va găsi în altă parte. Există oameni în țările păgâne care trăiesc o viață mai mult sau mai puțin virtuoasă, dar nicăieri nu există un standard atât de înalt ca în religia ((908)) creștină. Tot ce este necurat este contrar lui Dumnezeu. Puritatea este unul dintre elementele componente ale caracterului creștin. După cum a spus apostolul în altă împrejurare, noi trebuie să fim „întâi curați, apoi pașnici, blânzi”.

Epistole vii, cunoscute și citite

În toate aceste moduri fiecare din poporul lui Dumnezeu trebuie să fie o lecție vie, o epistolă vie oriunde merge; trebuie să fie exemplu pentru lume. Fie că lumea crede sau nu ceea ce predicăm, noi trebuie să manifestăm aceste calități pe care ei nu pot decât să le aprobe și să le respecte. Acest model va aduce rod la timpul potrivit, dacă nu acum. Fiecare Bătrân de adunare, asemenea lui Timotei, trebuie să fie deosebit de atent la purtarea sa, la cuvintele sale, la exemplul său. Biserica a arătat prin alegerea unui astfel de Bătrân că ei cred că el este un exemplu de rod al harului lui Dumnezeu în inimă.

Sfatul apostolului către Timotei: „Nimeni să nuți disprețuiască tinerețea”, trebuie privit ca sfat nu numai pentru Timotei, ci pentru toți Bătrânii Bisericii care sunt tineri ca vârstă, ca ei să se poarte în așa fel încât să fie exemple Turmei, ca purtarea și capacitatea lor de „a împărți drept Cuvântul Adevărului” să fie în așa fel ca nimeni să nu aibă motiv de a disprețui Mesajul pe care ei îl aduc, sau să-i considere imaturi și nepotriviți de a conduce Turma lui Dumnezeu.

Toți copiii lui Dumnezeu, mai tineri și mai bătrâni, să se străduiască să fie exemple vrednice de imitat — exemple de străduință serioasă, credincioasă, de a copia pe Învățătorul în viața lor zilnică, modele de zel activ în serviciul Dumnezeului nostru. În timp ce suntem în trup, noi nu vom putea fi exemple în sensul deplin al gloriei finale și al frumuseții sfințeniei care vor fi ale noastre dincolo de văl: nu putem aștepta aceasta în viața actuală. Numai Domnul a fost un astfel de model.

Apostolul Pavel a îndemnat: „Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos” (1 Corinteni 11:1). Sf. Pavel a fost un exemplu nobil de străduință serioasă de a atinge asemănarea perfectă cu Cristos, și iubirea lui, zelul lui, seriozitatea lui intensă în străduința de a copia pe Învățătorul și de aI împlini voința ar trebui să fie o inspirație pentru noi toți. Fiecare dintre copiii Domnului, individual, săși dea seama de responsabilitatea sa personală. Noi suntem ca „o cetate situată pe un munte”. Fiecare să-și pună întrebarea: „Sunt eu un model de credincios”?