ÎNDEMNUL SF. PAVEL CĂTRE BĂTRÂNI

„Luați seama dar la voi înșivă ... . Știu că după plecarea mea se vor strecura între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma, și se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici după ei.” Fapt. 20:28-30.

R 5388 W. T. 15 ianuarie 1914 (pag. 29-30)

Aceste cuvinte au fost adresate Bătrânilor Bisericii din Efes. Sf. Pavel mergând spre Ierusalim s-a găsit nu departe de Efes și le-a trimis vorbă Bătrânilor că va rămâne acolo puțin timp și ar fi bucuros dacă i-ar vedea încă o dată. Ei au venit și au avut o discuție lungă cu el. Acest text este o parte din mesajul lor către ei. Le-a spus că nu-i va mai vedea și i-a îndemnat să ia seama la ei înșiși. Se cuvine ca fiecare să ia seama mai mult la sine decât la alții. Și dacă ((1079)) un om nu învață să-și stăpânească spiritul său, nu poate fi în starea potrivită să conducă pe alții.

Acest lucru este în mod deosebit adevărat despre toți Bătrânii. Ei trebuie să ia seama la ei înșiși. Datorită cinstei pe care le-o dă Biserica, ei sunt în pericol de a fi prinși de un simțământ al propriei importanțe — al încrederii în sine. Sunt în pericol de a deveni aroganți. Dar mesajul este să ia seama la ei înșiși și la turma lui Dumnezeu, peste care au fost făcuți supraveghetori. Trebuie să-și recunoască poziția ca reprezentanți, nu numai ai adunării, ci și ai Domnului. Această poziție fiindu-le dată în modul stabilit — alegere prin ridicare de mână — ei trebuie să ia aceasta nu numai drept cuvântul Bisericii, ci să-și dea seama că sunt aleși de Spiritul sfânt. Ei trebuie să recunoască această grijă față de Biserică drept marea lor misiune, un serviciu important care să fie făcut în numele Domnului.

Lupi și oi apostate

Sunt două motive speciale pentru care Bătrânii trebuie să ia seama. Primul motiv, așa cum este dat de către Apostol, este că printre ei vor intra lupi răpitori, care nu vor cruța turma. Sugestia pare a fi că lupii nu fac parte din turmă deloc. Ei însă nu se vor prezenta ca lupi. Prevenirea apostolului pare se implice că o anumită clasă de oameni cu o fire de lupi vor căuta să se asocieze cu Biserica. Domnul nostru a prevenit: „Păziți-vă de proroci mincinoși, care vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Mat. 7:15). Aceasta pare să implice ideea de înșelare — de umblare ca oile, umblând printre oi și prezentându-se a fi oi, purtând haine de oi, dar nefiind niciodată oi adevărate. Obiectivul intrării lor în turmă este egoist, influența lor este aceea a unui lup printre oi. Un lup îngrijorează oile — intenția lui este să le omoare, să le sugă sângele.

Astfel pare să fie o clasă care, fără nici un motiv imaginabil, strică adevărul, făcând rău turmei, stârnind argumente care pun în confuzie turma, distrugându-le ca Noi Creaturi și târându-le la moarte. Se pare că a existat o astfel de clasă de-a lungul întregului Veac. În timp ce textul nostru nu implică faptul că oile ar putea deveni vreodată lupi, poate că unii dintre noi am cunoscut persoane care odată au fost oi, dar care după un timp au manifestat o dispoziție de lupi și au avut plăcerea să facă tot ce puteau ca să facă rău turmei. Domnul și apostolul ne previn să luăm seama la cei care vin printre oi, dându-se drept oi.

Pe lângă acest pericol din partea lupilor, vor fi pericole printre ei înșiși. Apostolul arată acest lucru ca un pericol foarte subtil. Pe lângă cei cu o fire de lupi, unii din adunare se vor angaja în serviciu ca învățători și vorbind lucruri stricăcioase vor căuta să tragă după ei ucenici. Vor cauta să-i tragă ca și cum ar fi ai lor proprii. Sentimentul lor pare să fie: Aceasta este adunarea mea, turma mea, nerecunoscând că Biserica este turma Domnului, că sunt oile Domnului. În aceasta există o atitudine egoistă cu totul contrară Spiritului Domnului și Scripturilor. „Oricine se înalță va fi smerit; și cine se smerește va fi înălțat” este principiul Guvernării Divine. Dacă cineva vrea să fie un Bătrân adevărat, un servitor adevărat al Domnului, el trebuie să-și amintească aceste lucruri și să evite tot ce ar fi dintr-un spirit egoist. Altfel poate fi sigur că printr-un asemenea curs va face daună, nu numai sieși, ci și altora.

Responsabilitate după măsura capacității

Oile sunt animale foarte timide și au nevoie de vreun fel de îndrumare. În absența unui păstor, au nevoie de una dintre ele, să zicem așa, să le fie conducător. În turmele de oi se află oi înțelepte — berbecii turmei, conducători — pe care oile învață să-i urmeze în absența păstorului. Acești berbeci bătrâni din turmă ar reprezenta pe Bătrânii Bisericii lui Cristos. Coarnele berbecului reprezintă un mijloc de apărare, cu care poate îndepărta pe adversari în caz de atac, iar oile pot să stea în spatele lui.

Dar Scripturile vorbesc despre pericol în privința unora dintre berbecii turmei — anumiți conducători ai poporului Domnului (Ezech. 24:17-23). Acești berbeci au intrat în apă și au tulburat-o, murdărind apa. Mai sunt menționați și țapii; aceasta este o ilustrație a dispoziției unor Bătrâni ai Bisericii lui Cristos și nu trebuie să fie pierdută din vedere. Ni se spune că proprietarii de oi folosesc uneori o capră drept conducător al turmei, fiindcă o capră este mai combativă decât o oaie și astfel dă curaj etc. oilor. Nu știm câți din Turma Domnului sunt conduși de capre. Dar ori de câte ori cineva manifestă dispoziție de capră, Ecclesia să evite în mod strict să-l pună conducător.

Conducătorii potriviți sunt cei care arată dispoziția potrivită. Biserica este foarte mult la mila conducătorilor; ca atare aceștia din urmă au mai mare responsabilitate. Astfel apostolul spune: Nu fiți mulți învățători, frații mei, știind că unul care este învățător are încercări mai aspre, probe mai aspre (parafrazare după Iacov 3:1). Acesta are responsabilitate mai mare, după măsura capacității sale. S-ar părea deci, că toți aceia care acceptă poziția de Bătrâni reprezintă într-o anumită măsură pe Domnul, care este marele Păstor al Turmei.