Vol. 15 Septembrie-Octombrie 2008 Nr. 6

PRINȚUL ÎNTUNERICULUI ÎN OPOZIȚIE CU PRINȚUL LUMINII

„Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.” Luca 11:35.

R 5377a W. T. 1 ianuarie 1914 (pag. 10-11)

Oricât de mult înțelepții acestei lumi și-ar bate joc de învățătura Bibliei că există un diavol personal, și că el este un prinț peste oștirea demonică a ființelor spirituale — răzvrătiți împotriva guvernării lui Dumnezeu — să ne amintim întotdeauna că aceasta este învățătura Bibliei, de la Geneza la Apocalipsa. Dificultatea pentru înțelepții lumii acesteia este că mintea lor nu este îndrumată de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei spun că este destul de greu să crezi într-un Dumnezeu și într-o oaste de îngeri, servitorii Săi, ființe spirituale și invizibile pentru oameni. Mult mai dificil este — ba chiar irațional pentru ei — să creadă într-un alt conducător spiritual și altă oștire spirituală, adversarii lui Dumnezeu. Ei gândesc că nu ar fi posibil ca Dumnezeu să creeze ființe opuse Lui; sau că, dacă fiind create sfinte ele au devenit împotrivitorii dreptății, un Creator atotputernic nu le-ar distruge, ci le-ar permite să-și continue împotrivirea lor rea.

Biblia explică faptul că Satan a fost primul încălcător, și faptul că înainte a fost un heruvim, un înger de rang și natură superioare, care și-a pierdut loialitatea față de Dumnezeu prin mândrie și ambiție; și că el a sedus la neascultare pe cei pe care Biblia îi numește acum o oștire de demoni. Biblia arată pretutindeni că această oștire de ființe spirituale este asociată cu Pământul nostru, și nu se află într-un cuptor de foc îndepărtat torturându-i pe oamenii morți.

Biblia arată că lui Dumnezeu nu-I lipsește puterea să Se ocupe de acești răzvrătiți, ci El le permite pentru un timp, le îngăduie să arate roadele păcatului, mâniei, răutății, urii, invidiei, conflictului — ca lecție pentru îngeri și pentru oameni. Ei sunt sub anumite limitări pe care apostolul le numește „lanțurile întunericului”. Lor nu le-a fost permis să se materializeze ca oameni de la Potop încoace. Dar ei au căutat să intre în relație cu omenirea; și în măsura succesului lor se spune că victimele lor sunt obsedate de spirite rele. Când victoria este completă, se spune că victima este posedată de un demon și este nesănătoasă mintal.

Se estimează că o jumătate dintre cei care se află în ospiciile de alienați mintal sunt posedați de demoni — demonii aparținând chiar acelei clase menționate atât de des în legătură cu slujirea Domnului nostru. După cum în trecut ei căutau legătură prin vrăjitoare, vrăjitori, necromanți etc., tot așa și astăzi, ei caută legătură cu omenirea prin jocuri spiritiste, planșete și medii spiritiste. Omenirea, înșelată de doctrinele acestor demoni învățate în Evul Mediu (1 Timotei 4:1), a neglijat mărturia lui Dumnezeu din Biblie în sensul că morții sunt adormiți și „nu știu nimic” (Eclesiastul 9:5). „Gândurile lor pier”, până la trezirea lor în dimineața Noii Dispensații, numită altfel „ziua lui Cristos” — „timpurile restabilirii” — ziua Milenară (Filipeni 1:10; Fapt. 3:21). Studiul de astăzi Îl prezintă pe Învățătorul eliberându-l pe un om de posesie demonică. Oamenii au înțeles corect care era dificultatea; dar, fiind opuși Învățătorului, unii dintre ei au spus cu răutate că demonii îi erau supuși lui Isus pentru că El era chiar Satan, Belzebul, prințul diavolilor. Alții au spus: Miracolele tale sunt toate pământești; arată-ne vreun semn din cer.

Isus a răspuns la acuzația că El era prințul demonilor, mai degrabă decât Prințul Luminii, arătând că dacă Satan își scotea afară propriile sale oștiri, aceasta însemna o luptă în tabăra celor răi, ceea ce implica faptul că această casă a lui Satan era dezbinată și că în curând va cădea. ((1098)) Ar fi neînțelept, prin urmare, ca Satan să scoată afară pe Satan; în consecință, un astfel de argument nu ar avea nici o greutate. Dar, a spus Isus, alți evrei au exercitat aceeași putere de a scoate demoni și nu i-ați învinuit niciodată de a fi prinții demonilor. Și cum ar putea fi câțiva prinți ai demonilor? Judecați după aceasta dacă acest argument împotriva Mea este bun. Dar, dimpotrivă, pentru aceia dintre voi care își dau seama de adevărul că Eu scot demoni cu „degetul” lui Dumnezeu, cu puterea lui Dumnezeu, nu va fi nici o îndoială că această putere, pe care Eu o posed mai mult decât alții, și pe care am exercitato și prin apostolii Mei, este o dovadă de favoare specială de la Dumnezeu și o confirmare a mărturiei Mele că Împărăția lui Dumnezeu este aproape de voi — că puterea acelei Împărății este exercitată în mijlocul vostru.

Dar, de fapt, când acea națiune L-a respins pe Cristos, Împărăția pe care Dumnezeu le-a oferito le-a fost luată. Oferta a încetat. Ei au fost puși la o parte pentru un timp de la favoarea lui Dumnezeu, în timp ce Mesajul Harului și al Adevărului a început de atunci să adune un alt Israel — atrăgând mai întâi dintre evrei pe aceia care erau israeliți cu adevărat; și mai târziu, mergând în toate părțile, a adunat pentru aceeași clasă pe cei evlavioși din fiecare națiune.

Puterea lui Isus de a scoate demoni a arătat că El era pe deplin competent să Se ocupe de prințul acestei lumi, prințul întunericului, Satan; și că, dacă Împărăția ar fi fost stabilită atunci, Satan și îngerii lui ar fi fost legați sau restricționați atunci. Totuși, având în vedere respingerea cunoscută dinainte și prezisă a lui Isus și a Împărăției, lucrarea de legare a lui Satan nu a progresat, ci a întârziat până la a Doua Venire a lui Isus. Atunci, clasa Miresei Sale fiind între timp aleasă ca să fie comoștenitori în Împărăție, El Își va lua marea Sa putere și va domni. Atunci Se va ocupa de Satan și de demonii subordonați lui; da, împreună cu toți cei ce au cultivat păcatul și spiritul lui Satan care a pus stăpânire atât de serios pe omenire în condițiile căderii.

Legarea lui Satan

Domnul nostru spune că la sfârșitul acestui Veac Evanghelic Satan va fi legat pentru o mie de ani (mia de ani a domniei glorioase a lui Mesia), ca să nu mai poată înșela omenirea, cum a înșelat-o și a amăgit-o timp de șase mii de ani, punând întunericul în locul luminii și prezentându-L pe Tatăl ceresc într-o lumină falsă, ca fiind cea mai rea ființă imaginabilă, complotând și predestinând mii de milioane de oameni să se nască și să meargă în chinul veșnic.

Isus ilustrează controlul lui Satan asupra lumii din prezent, asemănându-l cu un om puternic, înarmat și care își păzește palatul. El își poate menține controlul până când vine unul mai puternic, îl învinge și ia în stăpânire bunurile sale pe care le-a câștigat pe nedrept. Astfel Isus a prezis că Împărăția Sa Mesianică va fi mai puternică decât aceea a lui Satan, și o va controla și îl va lega pe Satan. Rezultatul va fi eliberarea omenirii din blestemul păcatului și al morții care a stat asupra rasei de șase zile mari de câte o mie de ani fiecare. Împărăția lui Mesia va fi în cea dea șaptea zi mare, sau în Sabat, când toți cei care Îl vor accepta pe Mântuitorul vor intra în odihnă.

Între timp Isus, conform planului Tatălui, în timpul acestui Veac Evanghelic, prin Mesajul Său și prin Mesajul apostolilor, adună din lume o clasă a Miresei, pentru a fi comoștenitori cu El în Împărăție. Lui Satan i se îngăduie libertate considerabilă în încercarea loialității tuturor acestora. Nu pot fi decât cei doi stăpâni. Cu bună știință sau din ignoranță, oamenii îl servesc fie pe Unul fie pe celălalt. După cum a spus Isus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea”.

Întreaga lume obsedată

Sf. Pavel declară că prințul acestei lumi (Satan) „lucrează acum în copiii neascultării”. Isus a avut același gând și a asemănat lumea cu bieții demonizați pe care îi eliberase din strânsoarea lui Satan. În mod asemănător, toți cei care Îl acceptă pe Cristos sunt eliberați de puterea lui Satan. Deci, păcatul să nu domnească în trupul vostru muritor. Romani 6:12.

Isus reprezintă aceste inimi ca fiind măturate și împodobite — păcatele iertate și harul lui Dumnezeu primit. Dar El declară că Satan va căuta să recâștige controlul asupra acestora prin spiritul lumii — mândrie, mânie, răutate, ură, conflicte, lucruri ale cărnii și ale diavolului (Matei 12:43-45). „Împotriviți-vă lui tari în credință”, scrie apostolul (1 Petru 5:9). Dacă lui Satan nu i se opune rezistență, pericolul este ca lumina și binecuvântarea primite prin cunoștința lui Dumnezeu să devină un blestem și un prejudiciu; și că rezultatul pentru o astfel de persoană va fi mai rău decât înainte de a veni în relație cu Cristos.

Isus a subliniat aceasta, declarând că după cum o lumânare nu trebuie pusă sub baniță și ascunsă, ci trebuie expusă pentru a face bine, tot așa lumina Adevărului, harul lui Dumnezeu primit, nu trebuie ascunse, ci trebuie lăsate să strălucească spre slava lui Dumnezeu. Altfel lumina s-ar stinge și întunericul ar predomina. Ochiul reprezintă inteligența; și atâta vreme cât avem adevărata iluminare, sau inteligență, prin aceasta întregul corp este binecuvântat; dar dacă inteligența este distrusă, dacă ochiul este orbit, întregul corp va suferi și va fi în întuneric.

Prin urmare, oricine primește lumina trebuie să-i acorde atenție ca unui lucru prețios, ca nu cumva s-o piardă și să fie în schimb în întuneric. Ochiul, lumina, reprezintă aici iluminarea Spritului sfânt, care are cea mai mare putere să ne binecuvânteze; și aceasta, dacă s-ar pierde, ar însemna pentru noi un întuneric chiar mai mare decât cel pe care l-am avut înainte de a veni la cunoștința Domnului.