Vol. 16 Martie-Aprilie 2009 Nr. 3


“ALEGEȚI ASTĂZI”

“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Ioan 3:16.

R 5353a W. T. 15 noiembrie 1913 (pag. 348-349)

Sfârșitul anului și începerea unui an nou sunt pe bună dreptate considerate un timp nimerit pentru un inventar sau un bilanț și raportarea profitului și a pierderii, și pentru determinarea metodelor avantajoase pentru viitor. Ar fi un lucru regretabil și o rușine pentru noi toți dacă am fi astfel prudenți în ceea ce privește lucrurile pământești și am fi neglijenți în ceea ce privește interesele mai înalte. Putem spune în siguranță că nici un suflet omenesc nu ar putea atinge un bilanț satisfăcător al conturilor la sfârșitul acestui an dacă Isus nu ar fi partener, sfătuitor și îndrumător. și oricine nu este mulțumit cu starea afacerilor sale la sfârșitul anului — oricine constată că este obosit și supraîncărcat, dezorientat și descurajat — ne-ar plăcea să știe cum să înceapă noul an cum se cuvine, intrând într-o relație de legământ cu Răscumpărătorul, care spune: ”Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”.

Studiul de astăzi este plin de instrucțiuni utile. Prima lecție pe care cu toții trebuie s-o învățăm este că ȘDumnezeu atât de mult a iubit lumea”. Nici un alt mesaj nu are așa o atracție pentru oamenii cugetători. Dificultatea cu lumea și cu biserica în trecut a fost că noi nu am accentuat Iubirea lui Dumnezeu. și cum era să facem așa când ochii înțelegerii noastre au fost îndrumați greșit prin crezurile noastre, departe de Dumnezeul din Biblie, la o imagine a crezurilor care îl ilustra pe Tatăl ceresc în cele mai satanice culori — mai lipsit de iubire, mai nedrept și mai diabolic decât orice ființă umană pe care am cunoscut-o vreodată, și decât orice demon pe care ni-l putem imagina! Este bine pentru noi ca creștini că am încercat să uităm acele ilustrații oribile și în locul lor să ne umplem mintea cu textele prețioase din Scriptură, așa cum este și cel din lecția de astăzi.

Dar deși am scăpat astfel de Șînvățăturile demonilor”, cum le numește sf. Pavel (1 Tim. 4:1), noi uităm faptul că creștinătatea încă susține acele crezuri îngrozitor de calomniatoare în fața lumii, împiedicându-i pe oameni de a primi chiar și o simplă sclipire din lungimea, lățimea, înălțimea și adâncimea iubirii Șlui Dumnezeu care întrece orice pricepere”, și le dă în schimb denaturări îngrozitoare — ale înălțimii, adâncimii, lungimii și lățimii nedreptății divine. Am îndepărtat astfel neintenționat lumea de Dumnezeu, în loc de a o ajuta în străduința ei de a căuta un Prieten, pe adevăratul Dumnezeu.

Dar poporul lui Dumnezeu se trezește la Adevăr și treptat câștigă curaj pentru a-l susține și a ”vesti virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. Acum ne confruntăm cu dificultatea că lumea a crezut atât de mult blasfemia noastră despre caracterul divin, încât cu greu poate crede mesajul plin de har al Bibliei când îl ducem înaintea oamenilor — mesajul de bucurie mare.

“Să nu piară”

Chiar textul pe care-l avem în analiză ilustrează robia noastră, orbirea noastră din trecut, și ne spune despre dreptatea lui Dumnezeu. Nu spune, cum am presupus odată, că Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu să ne salveze de la chinul veșnic. Chiar din contră, acesta declară ca misiunea Lui a fost și este să ne salveze de la pieire. știm ce înseamnă pieirea. Animalele când mor, pier, pentru că Dumnezeu n-a prevăzut învierea lor. și omenirea sub sentința morții, ”Vei muri negreșit”, ar pieri asemenea animalelor, fără speranță, dacă n-ar fi fost mila lui Dumnezeu și prevederea prin Cristos. ȘCristos a murit pentru păcatele noastre” — “a gustat moartea pentru toți” — cu scopul ca, sentința morții fiind astfel satisfăcută, toți oamenii să poată avea parte de înviere.

Fără moartea lui Isus, rasa noastră ar pieri asemenea animalelor. Datorită morții Sale va fi o înviere, nu numai a celor drepți care acum vin în armonie cu Dumnezeu prin credință, ci și a celor nedrepți — neîndreptățiți, care nu au ajuns încă la cunoștința de Dumnezeu, ai căror ochi ai înțelegerii încă n-au fost deschiși pentru a vedea harul lui Dumnezeu și lungimea, lățimea, înălțimea și adâncimea acestuia. Astfel citim că Șdupă cum în Adam toți mor, tot așa, în Hristos toți vor fi făcuți vii”. întocmai cum ”moartea a venit prin om, tot prin om (Isus Cristos) a venit și învierea morților” — “fiecare la rândul lui”.

Sf. Pavel este cel care ne arată în mod special că, dacă n-ar fi o înviere a morților, n-ar fi nici o speranță de viață viitoare, ci toți cei care au adormit au pierit. El arată că datorită faptului că Isus a murit pentru păcatele noastre și a fost înviat din morți de către Tatăl, avem o asigurare că pe toți cei care dorm în Isus — pe toți cei care au fost cumpărați cu sângele răscumpărător — întreaga lume — Dumnezeu îi va aduce din morți cu El. De aceea nu trebuie să ne întristăm ca aceia care n-au speranță — chiar și în ce privește prietenii și rudele noastre care nu sunt în Cristos și nu au speranța Bisericii. Vezi 1 Corinteni 15.

“Învierea mai bună”

învierea principală la glorie, onoare și nemurire este numai pentru cei care sunt chemați în timpul acestui Veac Evanghelic, care primesc chemarea în inimi cinstite și care lasă deoparte orice greutate și aleargă cu răbdare alergarea pentru premiu. Isus declară că aceștia evlavioși vor constitui Preoțimea Regală, care, în asociere cu El ca Preotul Regal Principal, vor fi angajați în binecuvântarea lumii, restaurând lumea, înviind lumea din păcat și moarte, în timpul miei de ani ai domniei Sale Mesianice.

Învierea Bisericii începe în viața actuală cu credincioșii care în mintea lor învie la înnoirea vieții în Cristos (Coloseni 3:1). Aceștia vor fi desăvârșiți printr-o schimbare instantanee menționată de apostol, Șcând trupul acesta … muritor se va îmbrăca în nemurire”, ei ”vor fi schimbați într-o clipă, într-o clipeală din ochi”, căci Șnu pot carnea și sângele să moștenească împărăția lui Dumnezeu”. 1 Corinteni 15:50.

“Oricine crede în El”

Planul divin este în mod intenționat aranjat așa încât nimeni nu poate obține viața veșnică fără o relație personală cu Cristos, Răscumpărătorul, și fără exercitarea credinței în sângele Său răscumpărător și ascultare de sfaturile Sale. Acest fapt fiind adevărat, nimeni dintre pagâni nu este mântuit încă. Nimeni dintre cei care au trăit în lume înaintea lui Isus nu este mântuit. Marea masă a prietenilor și a vecinilor noștri, ba chiar și familiile noastre sunt încă nemântuite pentru că n-au intrat într-o relație vitală cu Mântuitorul. ”Cine are pe Fiul are viața”; ”Dar cine n-ascultă pe Fiul nu va vedea viața.” 1 Ioan 5:12; Ioan 3:36.

Mărturisit la timpul cuvenit

Sf. Pavel, comentând faptul că Isus a murit pentru toti — un preț de Răscumpărare pentru toți — declară că lucrul aceasta trebuie mărturisit la timpul cuvenit (1 Timotei 2:5, 6). Timpul cuvenit al lui Dumnezeu pentru ca mărturia să ajungă la lume, evident n-a sosit încă. Mărturia a început când Isus Șa adus la lumină viața și neputrezirea prin Evanghelie”. După cum citim: ”O mântuire așa de mare, care, începând să fie vestită de Domnul, ne-a fost adeverită”. Evrei 2:3.

De atunci încoace, puțini, de ici și de colo, au avut ureche de auzit, au auzit despre harul lui Dumnezeu și au văzut ceva din providențele Sale divine. Isus a felicitat această clasă, spunând: ”Ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud”. Marea masă a omenirii nu vede și nu aude, pentru că, după cum a explicat sf. Pavel, dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile acelora care nu cred, ca să-i poată împiedica de a vedea adevărata lumină a harului lui Dumnezeu, așa cum strălucește pe fața Domnului nostru Isus. 2 Cor. 4:4-6.

Dumnezeu a permis această orbire, dar declară că în curând va avea sfârșit; că sub influențele binecuvântate ale împărăției lui Mesia, adevărata lumină va străluci pretutindeni, și nu numai atât, dar El ne asigură că ”toți ochii orbi vor fi deschiși și toate urechile surde vor fi destupate”. Ce binecuvântată perspectivă deschide aceasta în fața noastră, în folosul sărmanei lumi! Vedem că Dumnezeu are o favoare și o binecuvântare specială pentru Biserica Sa credincioasă, Turma Mică, sfinții; dar acum înțelegem că El are o binecuvântare și pentru lume, deși o binecuvântare diferită de cea pe care El a pregătit-o pentru Biserică.

Textul nostru ne spune despre aceasta, asigurându-ne că Dumnezeu a iubit nu numai Biserica, ci a iubit și lumea — a răscumpărat nu numai Biserica, ci a răscumpărat și lumea. Toți vor avea ocazia ca prin credință să poată ajunge la viață veșnică. Viața prevăzută pentru lume însă, conform Bibliei, va fi foarte diferită de cea prevăzută pentru Biserică. Aceasta din urmă va avea viață pe planul divin, fiind făcuți părtași naturii divine; și ei vor fi părtași la gloria, onoarea și nemurirea Învățătorului. Lumea, prin credință și ascultare în timpul împărăției Mesianice, va fi privilegiată să ajungă din nou la viață pământească și la perfecțiunea pe care a pierdut-o Adam, și pe care Isus a răscumpărat-o pentru lume pe Calvar.

Toți cei care vor dori și vor asculta vor putea intra într-o relație cu Dătătorul de viață, și vor obține viață veșnică, viață eternă care a fost dată tatălui Adam condiționat și pe care a pierdut-o prin neascultare. Cu toate acestea, toți cei care vor refuza acest har al lui Dumnezeu prin Cristos și nu vor intra într-o unire vitală cu El, vor pieri. Dar nu vor pieri în prima moarte, sau moartea adamică, din care toți au fost răscumpărați și vor fi salvați de Învățătorul. Pieirea lor va fi în Moartea a Doua, pentru păcatele lor cu voia, și nu va fi nici o speranță de recuperare; căci ”Cristos nu mai moare”. Nimeni nu va fi răscumpărat din Moartea a Doua.