Vol. 17, Noiembrie-Decembrie 2009, Nr. 1


SUNTEM ÎN REALITATE, SAU SUNTEM SOCOTIȚI NOI CREATURI?

”Căci dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.” 2 Corinteni 5:17.

R 5325 W. T. 1 octombrie 1913 (pag. 300-301)

Informația noastră asupra acestui subiect al Noii Creaturi vine din Cuvântul lui Dumnezeu. Spiritul Adevărului este cel care mărturisește. ”Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi au trecut; iată! toate s-au făcut noi.” În mod evident, dacă lucrurile vechi au trecut și suntem Noi Creaturi în Cristos, primim acum binecuvântările. Nimic nu se spune că suntem socotiți Noi Creaturi. Schimbarea este reală, de bună credință. Când Dumnezeu acceptă voința umană, El nu o face răspunzătoare pe Noua Creatură de vreuna din faptele făcute înainte de consacrare. Toată socoteala este nouă.

Suntem Creaturi Noi în sensul că Dumnezeu ne-a conceput cu Spirit sfânt. Dumnezeu ne-a dat promisiuni cerești în loc de promisiuni pământești. Noi nu ne mai străduim să vedem dacă putem obține o poziție mai înaltă în lume. Avem ambiții noi. Scopul nostru este să trăim plăcut lui Dumnezeu. și în toate modurile această schimbare a sentimentului indică o transformare a minții.

Transformare înseamnă a ne forma din nou, diferit, opus. Astfel noi am fost schimbați datorită acestei schimbări a voinței. Dumnezeu ne-a făcut promisiunea că dacă facem această schimbare, sau transformare, El nu ne va mai socoti păcatul, că nu vom mai avea în continuare poziție ca păcătoși, ci ca sfinți. Lumea nu știe că suntem copii ai lui Dumnezeu. Oamenii nu-și dau seama cât de deplin am renunțat la speranțele pământești și căutăm un premiu diferit de cel pe care îl caută lumea.

Faptul că această schimbare este numai în minte, nu în trup, nu schimbă această chestiune deloc. Conform științei, la fiecare șapte ani are loc o schimbare completă în corpurile noastre, apare materie nouă iar materia veche este îndepărtată. Dar omul nu este un om nou fiindcă i s-a schimbat trupul. Dacă ar fi așa, am fi avut câteva schimbări până acum. În ceea ce privește mintea, personalitatea nu se schimbă. Dacă ne-am pierde o mână, am avea totuși aceeași personalitate; sau dacă ne-am pierde o mână și un picior, pierderea nu ne-ar schimba personalitatea.

Personalitatea noastră nu s-ar schimba în acest caz, pentru că personalitatea este mintea, eul. și astfel când eul, mintea este schimbată, acea Nouă Creatură este separată clar de cealaltă. Faptul că ea nu are încă un trup spiritual nu contează. Noua Creatură este Noua Creatură, numai că acum este Noua Creatură în condiții adverse; în timp ce curând va fi Noua Creatură care a intrat în starea pe care a promis-o Dumnezeu — natură divină și bucurie veșnică — și în care va rămâne pentru totdeauna.

Poziția noastră din punctul de vedere al lui Dumnezeu

Noi suntem acum ființe spirituale în corpuri umane. Apostolul spune: ”Dacă ați fost înviați împreună cu Hristos, căutați lucrurile de sus”. Nu corpul este înviat, ci Noua Creatură. Nu Noua Creatură este cea care a murit, ci vechea creatură. Nu viața vechii creaturi ”este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3), ci viața Noii Creaturi. Apostolul declară: ”Voi însă nu sunteți în firea păcătoasă, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi”. El spune de asemenea că noi trebuie nu numai să ne socotim morți, ci să ne socotim ca și cum am fi fost înviați din morți. ”Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Hristos Isus!” Romani 6:11.

Corpul nu este Noua Creatură, dar el aparține Noii Creaturi. El este servitorul Noii Creaturi. Noua Creatură este singura pe care o recunoaște Dumnezeu; căci El ne cunoaște nu după trup. și noi să trăim în Spirit și să ne vedem pe noi și toate afacerile noastre din acest punct de vedere. Noi trebuie Șsă umblăm nu potrivit firii păcătoase, ci potrivit Duhului” (Romani 8:4). Punctul nostru de vedere trebuie să fie acesta: Ca Noi Creaturi, numai locuim în aceste corpuri pentru un timp.

Aceste corpuri sunt robii noștri și trebuie să le folosim ca robi. Mediul înconjurător este nefavorabil pentru Noua Creatură în prezent. Dar Dumnezeu se uită la Noua Creatură. ”Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată toate s-au făcut noi.” Dacă el nu reușește acum să-și împlinească această consacrare, nu reușește să fie învingător, nu va avea nici o înviere; căci toate drepturile sale pământești au fost abrogate.

”Voi însă nu sunteți în firea păcătoasă, ci în Duhul.” Ca Noi Creaturi avem corpuri de carne. Dar nu carnea suntem noi; adică nu firea noastră, nu natura noastră. Numai ca Nouă Creatură putem moșteni Promisiunea. Isus a fost omorât în carne; adică și-a sacrificat carnea — la consacrare a renunțat la pretenția asupra cărnii. și pe baza acestei renunțări la drepturile Sale, Tatăl L-a conceput la natura nouă. Prin urmare El a spus: Voia Mea este să fac voia Tatălui Meu. Voi bea paharul pe care Mi l-a turnat Tatăl! Ioan 18:11.

Isus nu și-a apărat drepturile Sale pământești. Moartea Sa n-a fost numai la Calvar. A început la Iordan cu trei ani și jumătate înainte. În tip, marele preot junghia vițelul, care-L reprezenta pe Omul Isus. Domnul nostru a renunțat complet la viața Sa — la viața umană. Marele Preot a fost o altă persoană. El a intrat și a slujit în Sfânta în timp ce natura Sa umană era sacrificată pe altar și trupul Său era ars în afara taberei, dar în văzul taberei.

Deosebirea dintre suflet și noua creatură

Fiecare Nouă Creatură este un suflet. Cuvântul suflet este folosit în Scripturi, într-un fel foarte larg într-adevăr, ca să semnifice orice ființă simțitoare, orice ființă care are sensibilitate, inteligență. Un pește are inteligență; prin urmare Biblia descrie un pește ca fiind un suflet (Vezi Geneza 1:20). Un câine, o vacă, un cal, fiecare este un suflet. Un înger este un suflet sau o ființă. Dumnezeu este un suflet, sau o ființă — așa spune Biblia. Scripturile spun: ȘDacă cineva dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el” (Evrei 10:38) — aceasta înseamnă sufletul lui Dumnezeu.

Această utilizare largă a cuvântului, prin urmare, în legătură cu orice fel de ființă simțitoare, ne asigură că în calitate de Noi Creaturi toți suntem suflete — ființe inteligente. Am putea fi înțeleși că suntem suflete duble, în sensul că am început prin a fi suflete umane, dar că Dumnezeu prin Cristos a făcut pentru noi un aranjament special prin care suntem concepuți din nou ca să fim Noi Creaturi. Această concepere este a minții; și numai în acest mod suntem acum Creaturi Noi.

Această Creatură Nouă nu este încă desăvârșită. Acest suflet nou n-a ajuns încă la acea stare pe care Dumnezeu intenționează să o aibă el. Apostolul ne spune că avem această comoară a minții noi în corpul vechi — vasul pământesc. Mintea nouă trebuie să facă voia Tatălui, fără a ține seama de voința corpului, sau a prietenilor corpului și ceea ce ar putea ei dori să facă ea. Mintea nouă este să facă voia lui Dumnezeu în toate împrejurările.

Un copil al lui Dumnezeu conceput de spirit poate spune despre sine că deja posedă viața veșnică, o posedă prin credință. Dar Noua Creatură, sufletul nou, nu este încă desăvârșită. Promisiunea lui Dumnezeu este că atunci când acest suflet nou va fi fost desăvârșit, vom avea un corp asemenea lui Cristos. Vom fi asemenea Lui. îl vom vedea așa cum este și-I vom împărtăși slava. Vom fi suflete pe planul divin, în timp ce înainte am fost suflete pe planul uman; acum suntem socotiți ca fiind în stare de tranziție.

Suflete duble — nu minți duble

Când spunem că suntem suflete duble, nu vrem să spunem că avem minte dublă; căci aceasta ar fi o condiție inacceptabilă. Avem o singură minte. Caracterul nostru dublu constă în faptul că avem mintea unei naturi și corpul alteia. Un suflet perfect rezultă din unirea principiului vieții cu un organism. Așa este în cazul unui pește, al unui câine sau al unui cal. Există un organism și există vitalitate, scânteie de viață înainte de a putea fi un suflet. Cei din poporul Domnului au început prin a fi suflete umane, sau au avut puteri comune cu toată omenirea. Apoi au fost concepuți din nou. și noua voință, noua minte, are în prezent un organism care nu este adaptat nevoilor ei.

La înviere Noua Creatură va avea un organism pe deplin adaptat cerințelor ei. Dar acum ea este un suflet care nu este perfect nici în carne, nici pe plan spiritual. și deoarece natura merge potrivit cu mintea, cu voința, de aceea carnea este socotită ca fiind cea a Noii Creaturi, și Noua Creatură este ținută răspunzătoare pentru această carne.

Apostolul sugerează nu numai că mintea sau voința noastră veche este moartă și noi socotim și corpul mort, dar că noi mergem mai departe și socotim corpul însuflețit sau făcut viu din starea lui de moarte și înclinată spre păcat, pentru ca el să fie pe deplin servitorul nostru ca Nouă Creatură, ca să poată servi scopurilor noastre — ”însuflețiți de Duhul lui Dumnezeu care locuiește în voi”. Adică, atâta timp cât puterea Spiritului sfânt care locuiește în noi stăpânește inimile și mințile noastre, aceasta controlează și dă energie corpului fizic.

Secretul stăpânirii de sine

Dumnezeu lucrează cu noi ca Noi Creaturi de când suntem concepuți de Spirit sfânt. El nu are de-a face cu carnea. Carnea este sub condamnare. Dumnezeu a avut de-a face cu carnea Tatălui Adam, condamnând-o la distrugere. Apoi a prevăzut o cale în Cristos prin care rasa să fie salvată de la distrugere. Relația Bisericii cu Dumnezeu este numai ca Noi Creaturi. De la timpul, deci, când devenim Noi Creaturi, acceptate de Dumnezeu, El ia aceste corpuri muritoare ale noastre, care sunt consacrate pentru serviciul Său, ca parte a Noii Creaturi. Astfel dacă suferim, Noua Creatură este cea care suferă. și în acest sens Dumnezeu ia cunoștință de carnea noastră din momentul consacrării noastre. ”Scumpă este înaintea Domnului moartea sfinților Săi.”

Fiindcă aceste corpuri umane ale noastre sunt vehicule pentru serviciul Său, Dumnezeu ia notă de ele. În măsura în care devenim tari în Spiritul Domnului, avem puterea să facem ca acest corp muritor să facă ceea ce vrea mintea nouă. Dar noi suntem slabi prin noi înșine. Nu putem controla cum trebuie corpurile noastre muritoare. De aceea Dumnezeu ne dă Adevărul Său. și cu cât primim mai mult din Adevăr, din Spiritul lui, cu atât vom fi sfințiți mai deplin, cu atât vom fi într-o armonie mai deplină cu voința Tatălui și vom avea un control mai mare asupra corpurilor noastre muritoare.