Vol. 16 Noiembrie-Decembrie 2008 Nr. 1


UITARE, NU ANIHILARE

R 5327-a W. T. 1 octombrie 1913 (pag. 299-300)

Întrebare: Este corect să vorbim despre starea din Hades ca despre o stare de uitare, sau de anihilare?

Răspuns: Cuvântul anihilare ar fi unul foarte nepotrivit ca să fie folosit în ceea ce privește starea omului în moarte, excepție făcând Moartea a Doua. Ideea legată de anihilare este aceea că ființa este absolut ștearsă din existență. Prin urmare, anihilarea ar fi un termen impropriu în ceea ce privește starea celor din hades. Cuvântul uitare nu este același cu anihilare. Uitarea înseamnă starea de absolută inconștiență; de exemplu, când omul cade într-un somn adânc, el intră în uitare. El ar putea spune: Am fost în necunoștință totală de ceea ce s-a întâmplat timp de o oră. N-a avut cunoștință de lucrurile care au avut loc.

Este bine pentru noi, pe cât este posibil, în special când vorbim despre Biblie, să folosim termenul corect, să evităm orice posibilă confuzie. Biblia este scrisă într-o formă foarte bună. Versiunea noastră comună conține un limbaj foarte frumos. Este o minunăție în privința purității limbii engleze. Am face bine dacă ne-am păstra în cadrul termenilor Bibliei și am folosi limbajul pe care îl folosește Biblia, și astfel n-am fi în pericol de a înțelege greșit sau de a fi înțeleși greșit. și dacă cineva gândește că nu avem o sferă destul de largă, știm cel puțin că evităm înțelegerile greșite și denaturările Cuvântului Domnului. În cazul cuvintelor hades, șeol, acestea nu sunt în Versiunea Comună a Bibliei, ci ele au fost introduse în limba engleză în timpul ultimelor câteva decenii. De aceea este potrivit să folosim aceste cuvinte, pentru că ele s-au naturalizat.

Întrebare: Care ar fi deosebirea între expresiile folosite în Vechiul Testament: ”Ei vor fi de parcă nici nu ar fi fost” și ”Ei vor fi total distruși”, și cuvântul anihilare?

Răspuns: Noi am înțelege că au același înțeles. Aceste Scripturi se referă numai la Moartea a Doua. Ele ar putea fi folosite pentru a arăta ce ar fi fost prima moarte dacă n-ar fi existat o răscumpărare din ea. Dar scopul lui Dumnezeu a fost altul de la început; și Prețul de Răscumpărare a fost dat. Dar expresia ȘEi vor fi de parcă nici nu ar fi fost” este folosită în legătură cu anumite sisteme din prezent, care vor cădea complet și vor fi distruse complet. Aceeași expresie ar putea fi aplicabilă la omenire. Cei care păcătuiesc cu voia acum și mor în Moartea a Doua și cei care vor păcătui cu voia în timpul Mileniului și vor muri în Moartea a Doua — aceia vor fi șterși din existență, anihilați.

Dar este o greșeală să se folosească vreunul din acești termeni în ceea ce privește prima moarte. Cel mai mult ce putem spune este că, așa cum se întâmplă cu animalele, așa ar fi și cu omul dacă Dumnezeu n-ar fi prevăzut ceva mai bun. Dumnezeu i-a asigurat pe primii noștri părinți că Sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui. Astfel că devreme a dat o promisiune vagă a răscumpărării viitoare. Din anihilare nu există revenire; este sfârșitul oricărei speranțe.