Vol. 17, Noiembrie-Decembrie 2009, Nr. 1


UN OM RĂU, TEMĂTOR DE DUMNEZEU

Căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale.” Iacov 1:8.

R 5322 W. T. 1 octombrie 1913 (pag. 296-297)

După ce israeliții au intrat în Canaan și au fost pe deplin recunoscuți ca poporul sfânt al lui Dumnezeu, s-ar părea că orice legături între Dumnezeu și neamuri au fost întrerupte. Înainte de aceasta, ar părea că oamenii cu credință în Dumnezeu au fost mai mult sau mai puțin recunoscuți de El — de exemplu, Avraam, Iov, Melhisedec și Balaam — acesta din urmă constituind figura centrală a lecției de astăzi. Balaam a trăit pe râul Eufrat, în țara pe care Avraam a părăsit-o când a mers în Canaan. El era cunoscut pretutindeni ca unul ale cărui mesaje, bune sau rele, se împlineau negreșit. Cu alte cuvinte, el era considerat proroc.

Când regele moabiților și-a dat seama că israeliții cucereau pe toți cei cu care se luptau, s-a temut foarte tare de ei chiar dacă nu-i trataseră rău pe moabiți. El a discutat cu conducătorul madianiților și apoi a trimis mesaje la șase sute patruzeci de kilometri până la Eufrat ca să facă pe Balaam să vină să pronunțe un blestem împotriva israeliților. I s-a fost oferit o răsplată considerabilă.

Prorocul Balaam L-a întrebat pe Domnul dacă să meargă sau nu în această misiune. Răspunsul a fost, nu; Israel era binecuvântat de Domnul, nu blestemat. Balaam și-a spus hotărârea și mesagerii s-au întors. Balac a fost cu atât mai insistent și a trimis noi mesageri cu o poziție mai înaltă, sugerând răsplăți mai mari. Balaam cunoștea gândul Domnului asupra acestui subiect, dar iubea banii și pe undeva spera să primească unele din răsplățile nedreptății. Drept răspuns la această a doua întrebare, dacă să meargă sau nu cu oamenii, el a obținut permisiunea să meargă.

În această călătorie Balaam a fost mustrat de măgărița lui. Un înger al Domnului stătea în cale într-un loc strâmt, unde măgărița, văzându-l pe înger, n-a putut să treacă de el. Ochii lui Balaam nefiind deschiși, nu l-au văzut pe înger. Măgărița, fiind bătută, a protestat. Nici chiar acest miracol n-a oprit pofta de bani a lui Balaam. El râvnea la bogăție și făcea tot ce-i stătea în putere ca s-o obțină — oprindu-se numai unde trebuia.

Balaam a fost primit de Balac regele Moabului cu onoare. El a ordonat să fie construite altare și să fie aduse jertfe lui Dumnezeu. A vrut să aibă o formă de evlavie chiar în timp ce dorea să facă contrar voinței divine, pe care deja o știa. Jertfele odată aduse, el și-a început profeția, care regele a sperat să fie un blestem, dar care în realitate a fost o binecuvântare, cuvintele fiind inspirate divin. După cum a scris sf. Petru: ”Oamenii sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit conduși de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21). Regele s-a plâns că în locul unui blestem a venit o binecuvântare. Balaam a protestat zicând că el îi spusese de la început că nu va avea puterea să rostească altceva în afară de mesajul divin.

Regele dezamăgit, temându-se de Israel, a căutat folosirea magiei negre într-un oarecare mod împotriva lor. El l-a dus pe proroc într-un alt punct de observație și l-a îndemnat să blesteme cel puțin atâția din oștire. Din nou au fost construite altare; din nou s-au adus sacrificii. și din nou a venit binecuvântarea în locul mult speratului blestem. Disperat și mânios, regele a insistat ca cel puțin o parte să fie blestemată, și l-a condus pe profet la alt punct, de unde era vizibilă o aripă încă mai mică a oștirii lui Israel. Dar și aici rezultatele au fost binecuvântări, nu blesteme — pentru a treia oară.

Un om cu minte dublă

Mintea dublă a profetului Balaam s-a manifestat din abundență prin purtarea lui, după cum am examinat-o. El a dorit să fie un profet al Domnului și să vorbească Cuvântul Său în numele Său; dar a dorit și bogățiile și onoarea care le însoțea. El a dorit ceea ce providența lui Dumnezeu n-a văzut de bine să-i dea. Corect și greșit — calea lui Dumnezeu și calea bogățiilor — ambele erau în fața lui. Pe care a ales-o din toată inima? N-a ales-o pe nici una. A încercat să le aibă pe amândouă — să fie un servitor și purtător de cuvânt al lui Dumnezeu și să câștige răsplățile unei căi opuse. 2 Pet. 2:15, 16

Vai, câți din fiecare veac au avut spiritul lui Balaam! Isus a avertizat împotriva acestui spirit, spunând: ”Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona”. Câți au găsit adevărate cuvintele Învățătorului! Câți au găsit că Domnul îi va respinge de la planurile Sale și de la părtășia Sa pe acei care văd nelegiuire în inima lor, și care, dacă n-au plăcere să o servească, cel puțin le plac răsplățile ei. Să ne amintim că Dumnezeu privește la părțile interioare — la inimă. Să ne amintim cum a fost scris despre Isus: ȘTu ai iubit dreptatea și ai urât răutatea. De aceea Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe însoțitorii Tăi”. Psalmul 45:7.

În procedurile lui Dumnezeu cu Răscumpărătorul nostru, El a exemplificat principiile Guvernării Sale drepte. Un om cu mintea dublă nu este de încredere în nici un mod — nu este plăcut lui Dumnezeu, nu este acceptabil pentru El.

Inima și comoara

Învățătorul a spus: ”Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta”. Cei care se gândesc în principal la lucrurile pământești cu greu pot evita capcanele care le însoțesc. Singura cale sigură a lui Balaam era loialitatea inimii față de Dumnezeu. Cunoscând gândul Domnului asupra acestui subiect, trebuia să-i placă acesta și să respingă cu desăvârșire orice început care indica o direcție opusă. Nobililor care au dus a doua propunere a regelui Balac trebuia să li se spună frumos dar ferm că voința divină era legea lui Balaam, prorocul; că el n-ar da atenție nici un moment la ceva contrar voinței divine; că banii, bogăția și onorurile ca stimulente pentru o cale opusă voinței lui Dumnezeu ar fi o insultă. Fiecare să aplicăm această lecție în afacerile vieții noastre. Dumnezeu să fie primul în inimile noastre, precum și în cuvintele și faptele noastre.

Dar dacă, surprins într-o greșeală, Balaam ar fi mers atât de departe încât să plece în călătorie cu speranța de a câștiga cumva răsplata rea, el trebuia să se trezească total prin întâmplarea cu măgărița. Chiar și o măgăriță știa mai bine decât să încerce să meargă contrar Puterii Mai Înalte. Evident, puterea de gândire și curajul uman mai mari decât ale animalelor pot fi folosite spre un mare avantaj.

Vedem că inima lui Balaam era greșită. El a continuat totuși să fie proroc, dar a încetat să mai fie un proroc sfânt, din momentul când s-a jucat cu bogăția ispititoare, răsplata nedreptății. Vai! Cum mintea sa a fost coruptă, stricată de iubirea de bani! Deși pe dinafară a rămas loial lui Dumnezeu prin aceea că n-a rostit un mesaj fals, totuși pe dinăuntru armonia cu Dumnezeu nu mai era. Infecția, de la o urmă ușoară a dorinței de bani, s-a răspândit rapid până ce a înghițit tot ceea ce era nobil și adevărat în acel om. Stricăciunea sau putreziciunea care a început în inima sa, asemenea putreziciunii din inima unui măr frumos, s-a răspândit până când n-a mai rămas nimic decât o formă exterioară.

Pretinsul om al lui Dumnezeu s-a tăvălit în noroiul păcatului în dorința de a obține bogăția oferită de Balac. El i-a spus regelui: Motivul pentru care nu-mi este permis să blestem Israelul este că el este binecuvântat de Domnul; dar îți voi spune că binecuvântarea Domnului este cu ei pentru că ei sunt poporul Său consacrat, în relație de legământ cu El, căutând să se supună legii Sale. Singura cale prin care ai putea să aduci un blestem asupra Israelului ar fi să-i ispitești să nu asculte de Dumnezeu.

Îndrumat de Balaam, Regele Balac a comunicat cu oamenii de seamă ai madianiților, și i-a îndemnat ca soțiile și fiicele lor să dea impresia că s-au îndrăgostit de israeliți și să-i introducă în ritualurile religioase senzuale practicate de Madian. În măsura în care ar reuși să prindă pe israeliți în cursa păcatului și idolatriei, în acea măsură blestemul Legii lui Israel ar cădea asupra lui Israel. Cât de trist este și totuși cât de adevărat, că cunoștința este un lucru periculos pentru cei care o folosesc greșit! Cât de adevărat este astăzi că cele mai reușite unelte ale lui Satan sunt cei care au o oarecare cunoștință de Dumnezeu!

Dumnezeu a permis lecția

Dumnezeu ar fi putut să împiedice toate aceste mașinații rele, după cum ar putea să împiedice și faptele și planurile rele de astăzi. Dar El a permis ca lucrurile să-și urmeze cursul și astfel să fie dată o mare învățătură — atunci ca și acum și în intervalul acela de timp. Planul a avut succes. Unele dintre soțiile și fiicele de frunte ale madianiților i-au atras pe unii dintre bărbații de frunte ai lui Israel spre adulter și spre închinarea la idoli și spre orgii. Odată cu aceasta a început o plagă printre israeliți, potrivit Legământului lor cu Dumnezeu la Sinai, Ebal și Gherazim.

Legământul lui Dumnezeu cu Israel a fost că atâta timp cât ei vor fi loiali Lui și Legii Sale, dușmanii lor nu vor putea să-i biruie. Ei vor fi poporul Său. Vor fi binecuvântați în toate interesele lor naturale. Dar dacă vor neglija legile Lui și se vor angaja în idolatrie, El va aduce asupra lor diferite plăgi. Această cale nu numai că-i va pedepsi pe ei pentru faptele lor rele, ci și va servi ca o lecție, o avertizare, ca să-i rețină de la excesele care erau atât de obișnuite printre păgâni.

Trebuie să ne amintim că moartea a mii de israeliți cu astfel de ocazii a fost întreaga pedeapsă pentru păcatul lor. Ei n-au căzut într-un iad de chin veșnic, ci doar au adormit, ca să aștepte ziua mai bună a lui Mesia, Antitipul lui Moise, când vor fi treziți din somnul morții și vor fi aduși la cunoștința deplină și clară a acelor lucruri de care, cel mult, ei s-au bucurat atunci numai în mod tipic.

Dumnezeu i-a pedepsit nu numai pe israeliți conform condițiilor Legământului Legii, dar i-a pedepsit și pe madianiți și pe Balaam. Sub îndrumare divină Moise a chemat o mie de oameni înarmați din fiecare seminție. Această armată a șters complet pe madianiți ca națiune, inclusiv pe Balaam, prorocul, care, pentru a-și asigura răsplățile sfatului său josnic, evident rămăsese să supravegheze lucrarea nelegiuirii.

Răscumpărătorul nostru glorificat, în ultimul Său mesaj către Biserică, a prezis că unii din urmașii Lui vor imita pe Balaam, și pentru avantaj pământesc vor pune o piatră de poticnire pe cărarea fraților. Sugestia este că desfrânarea și închinarea falsă vor fi pe un plan mai înalt decât acela care a poticnit pe Israelul natural — întocmai cum totul în această Dispensație creștină este antitipic.

Minunata profeție a lui Balaam

Câteva pasaje din profeția lui Balaam sunt foarte izbitoare în împlinirea lor. De exemplu:

Șîl văd din vârful stâncilor,

îl privesc din înălțimea dealurilor;

Este un popor care locuiește deoparte

și nu va fi numărat printre neamuri”.

* * *

”Binecuvântat fie oricine te binecuvântează și blestemat fie oricine te blestemă.”

 * * *

”Îl privesc, dar nu de aproape,

O Stea răsare din Iacov,

Un Sceptru se ridică din Israel.”

ȘCel care se naște din Iacov va stăpâni.”

 

Desigur că noi vedem împlinită declarația că Israel va fi separat de toate celelalte națiuni. Care alte națiuni din acele zile au rămas un popor cu identitatea păstrată?

Cât este de adevărată afirmația că acei care au blestemat sau au lezat pe Israel și-au adus daună asupra lor! Observând întregul câmp al lumii, găsim că fiecare națiune care s-a purtat dur cu Israel a primit pedeapsă sau năpastă severă. Dimpotrivă, Marea Britanie și Statele Unite, națiuni care au binecuvântat pe evrei, au primit în schimb mari binecuvântări.

Versurile referitoare la împărăția lui Mesia sunt la fel de adevărate. Sceptrul s-a ridicat din Israel. Cel care va avea domnia pământului este dintre urmașii lui Iacov, după trup. Asemenea Stelei strălucitoare de dimineață, El conduce spre un răsărit glorios — zorile Zilei Mesianice, care va risipi noaptea de pe pământ și va aduce binecuvântări în loc de blestem.