Vol. 17, Ianuarie-Februarie 2010, Nr. 2


Convenția de la Londra — 1-4 August 1913

R 5316 W. T. 15 septembrie 1913 (pag. 284-285)

Există o deosebire considerabilă între o convenție ținută într-un oraș mare și una ținută la țară. Există de asemenea o mică deosebire de temperament între caracterul englez amestecat al Americii și Canadei și cel complex al Marii Britanii; de aceea întotdeauna este o mică deosebire între convențiile ținute în părțile opuse ale Atlanticului. Dar unitatea spiritului tuturor participanților este văzută de către oricine care a participat la aceste convenții din ambele părți ale Atlanticului. și cât de rezonabil este acet lucru! Toți concepuții de Spirit, toți copiii aceluiași Tată, toți modelându-se după același Mântuitor glorios, aceștia dragi trebuie să aibă multe caracteristici minunate, armonioase. ȘCăci printr-un singur Duh, noi toți am fost botezați într-un singur trup” — 1 Corinteni 12:13.

Oriunde am găsi membri ai aceluiași Corp, găsim că sunt de același Spirit. Acesta este întotdeauna minunat. Acesta este întotdeauna separat de lume. întotdeauna se manifestă laudele către ”Cel care ne-a chemat afară din întuneric la lumina Sa minunată”. Întotdeauna există o străduință de a lăsa lumina să strălucească înaintea altora în așa fel încât să slăvească pe Tatăl.

Mesajul Secerișului răspândit pe întregul pământ nu putea să aibă o mărturie mai viguroasă decât aceasta — unitatea spiritului manifestată între membrii Corpului lui Cristos. Acesta strânge clasa grâului la Domnul, la Cuvântul Său și în simpatie unul cu altul. Grâul este mai mult sau mai puțin copt, dar treptat lumina glorioasă a Adevărului produce un efect de coacere și separare. Oriunde intră aceasta, rămâne, zăbovește. Acesta este un motiv, credem noi, pentru care se spune în general de fiecare dată că ultima convenție a fost cea mai bună. Toate bucuriile noastre, toate binecuvântările noastre spirituale sunt în mare măsură cum le facem noi; sau, mai curând, ceea ce Domnul face pentru noi. Noi putem fi umpluți cu Spiritul Său numai în măsura în care ne golim de noi înșine și ne supunem deplin Lui. Putem fi învățați în școala lui Cristos numai în măsura în care ne dăm seama de propria noastră insuficiență și de nevoia de îndrumare în căile Domnului, și ne supunem instrucțiunii învățătorului.

Convenția care tocmai s-a încheiat a fost una dintre cele mai interesante și mai profitabile. Până acum, după câte știm noi, sentimentul tuturor celor prezenți a fost, ”Este bine să fim aici”. Deși nu am avut din abundență vorbitori capabili după cum sunt de obicei la Convențiile din America, a fost totuși o Convenție bine servită și au fost un număr de vorbiri bune ținute pe diferite linii de studiu Biblic. Au fost prezentate gânduri de ajutor și impulsuri înnobilatoare, care, sperăm, au fost duse către casele multora și apoi distribuite în jur spre gloria Domnului și spre mângâierea poporului Său. Părtășia spirituală care este una dintre cele mai importante trăsături ale binecuvântării unei convenții a părut că a fost apreciată deplin și la ea au participat toți.

Numărul total al participanților din afara Ecclesiei de la Tabernacolul din Londra a fost de aproximativ nouă sute, cei mai mulți fiind din orașele învecinate, unii venind chiar din Germania, Danemarca și Suedia, pe lângă cei din America. O sută șasezeci și nouă și-au simbolizat consacrarea prin botezul în apă, și-au simbolizat botezul lor în moartea lui Cristos — Rom. 6:3-5.

Fratele Russell a ajuns la timp, la începutul Convenției, și a participat la toată Convenția.