Vol. 17, Martie-Aprilie 2010, Nr. 3


RUGĂCIUNEA, SUFLAREA VITALĂ A NOII CREATURI

“Și El le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage neîncetat și să nu se lase.” Luca 18:1.

R 5310 W. T. 15 septembrie 1913 (pag. 277-279)

Isus a spus o pildă, a cărei esență sau semnificație este “Că oamenii trebuie să se roage neîncetat și să nu se lase”. Acea pildă spune cum chiar un judecător nedrept, datorită insistenței, ar da atenție unui apel pentru dreptate și ar ceda în final cerințelor ei, deși puțin i-ar păsa de principiu în sine. În pildă femeia a fost insistentă în cererile ei pentru dreptate împotriva acelora care îi făceau pagubă. Domnul pare că ne învață chiar astfel de insistență în rugăciune, și dă aceasta ca ilustrație cum poporul Său trebuie să continue în rugăciune; nu faptul că trebuie să se roage tot timpul, în sensul ca niciodată să nu se ridice de pe genunchi, sau să nu facă nimic în afară de rugăciune, ci să continue în rugăciunile lor și să nu se lase sau să nu se descurajeze.

Pentru a se ruga în modul potrivit, copilul lui Dumnezeu trebuie să știe pentru ce se poate ruga. Altfel ar putea cere lucruri greșite, pe care lui Dumnezeu niciodată nu I-ar plăcea să i le dea. Cum putem ști pentru care lucruri este potrivit să ne rugăm? Domnul ne dă o sugestie în privința a ceea ce este potrivit. El spune: Dacă părinților pământești le place să dea daruri bune copiilor lor, cu cât mai mult Îi place Tatălui ceresc să dea daruri bune copiilor Săi. Lucrurile pe care părinții pământești le dau copiilor lor sunt lucruri pământești. Lucrurile pe care Tatălui ceresc Îi place să le dea copiilor Săi sunt lucruri cerești. Omenirii nu-i este permis să-L cheme pe Dumnezeu tatăl lor. El nu-i recunoaște de copii. Există doar o singură cale de a ne întoarce înapoi în relație cu Dumnezeu, și aceasta este calea pe care Isus a deschis-o prin moartea Sa.

N-au fost evreii copiii lui Dumnezeu înainte de a veni Isus și de a muri? Noi răspundem, nu. Cea mai înaltă expresie a favorii lui Dumnezeu față de vreunul din ei a fost arătată prin Avraam. Și el a fost numit numai prieten. “Moise, într adevăr a fost credincios în toată casa lui, ca servitor.” Evreii care n-au fost credincioși n-au fost nici măcar servitori. Dar când a venit Cristos, El a făcut posibil pentru unii să iasă și să treacă din Casa Servitorilor în Casa Fiilor. “A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:11, 12). Acest privilegiu n-a fost de fapt acordat imediat, ci numai în mod socotit, până când Isus Și-a sfârșit cursul, S-a înălțat la cer și a turnat Spiritul sfânt peste urmașii Săi. Atunci ei au fost privilegiați să devină fii ai lui Dumnezeu.

De-a lungul Veacului Evanghelic, cei care L au primit au fost privilegiați să devină fii ai lui Dumnezeu. Toate promisiunile bune ale Cuvântului lui Dumnezeu aparțin acestora. Această clasă include nu numai pe evrei, ci și pe Neamuri, pentru care a fost deschisă ușa ocaziei, după ce s-a sfârșit ocazia specială care fusese acordată evreilor. Astfel noi am devenit israeliți spirituali și moștenitori ai tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu le-a promis acestei clase a fiilor lui Dumnezeu. Astfel, când mergem la Tatăl în rugăciune, acest privilegiu este ca Noi Creaturi. Oricine n-a încetat să fie creatură veche și n-a devenit Creatură Nouă nu are privilegiul rugăciunii. Singura excepție de la aceasta este în cazul copiilor din părinți consacrați, și favoarea lui Dumnezeu este numai datorită intereselor spirituale ale părinților lor.

CEA MAI MARE NEVOIE A NOII CREATURI

Textul nostru vrea să spună că Noile Creaturi trebuie să fie stăruitoare în cererile lor la Dumnezeu. Acestea pot ști pentru ce este potrivit să se roage, studiind cuvintele lui Isus, ale apostolilor și ale profeților din vechime. Cei concepuți de spirit pot astfel înțelege care sunt drepturile și privilegiile fiilor lui Dumnezeu. Acestora Tatăl ceresc este mai doritor să le dea Spirit sfânt decât sunt doritori părinții pământești să dea daruri bune copiilor lor. Matei 7:11.

Spiritul sfânt este acel lucru de care are nevoie Noua Creatură. Noua Creatură este în încercare pentru noua natură — pentru glorie, onoare și nemurire. Și ea le poate primi pe acestea numai dacă este vrednică. Condițiile pe care unul este primit în relație spirituală cu Tatăl sunt că va omorî impulsurile pământești și va căuta să însuflețească impulsurile spirituale. De aceea, ca să se întărească și să fie susținut ca Nouă Creatură, el are nevoie de Spiritul sfânt al lui Dumnezeu. În consecință, Dumnezeu este în mod special dispus să ni-l dea și Îi place în mod deosebit ca noi să-l cerem. Aceasta nu înseamnă că interesele pământești vor fi ignorate. Aceasta înseamnă că Tatăl nostru ceresc știe de ce lucruri de natură pământească avem nevoie, după cum știe de ce avem nevoie și pentru bunăstarea noastră spirituală.

Scripturile arată că Dumnezeu ne-a dat instrucțiunile de care avem nevoie prin Cuvântul Său inspirat, Biblia. Acest Cuvânt ne va face tot mai înțelepți, pe măsură ce creștem în har, în cunoștință și în Spiritul Său, astfel că în timp vom ști exact pentru ce lucruri să ne rugăm și pentru ce lucruri să nu ne rugăm. La începutul experienței noastre am putea să nu știm atât de bine. Domnul a spus vorbind despre rugăciune, că păgânii gândesc că ei vor fi auziți datorită vorbelor multe și că ei folosesc repetări fără rost. Toate rugăciunile lor sunt repetări fără rost. Prima cerere a fost fără rost și toate cererile ulterioare au fost fără rost, pentru că ele nu sunt bazate pe condițiile necesare unei rugăciuni acceptabile.

MOTIVUL UN CONSIDERENT IMPORTANT

Toți cei care au intrat într-un Legământ de Sacrificiu cu Cristos pot să-și dea seama că au privilegiul rugăciunii. Pentru ce pot ei să se roage? Ei nu se pot ruga într-un mod hotărât pentru lucruri pământești, deoarece Tatăl ceresc n-ar răspunde la nici o cerere care n-ar fi spre binele copiilor Săi. Sf. Iacov vorbește despre unii care fac cereri nepotrivite. El spune: “Voi cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, ca să risipiți în plăcerile voastre”. Iacov 4:3.

Cuvântul plăceri înseamnă aici dorințe. Noi nu trebuie să cerem ca să ne satisfacem dorințele carnale. De exemplu, să presupunem că ne-am ruga Tatălui ceresc să ne trimită un milion de dolari, spunându-I că știm ce să facem cu banii și cum să-i folosim în lucrarea Sa. Domnul probabil că nu ni-i va da — pentru că probabil am cere greșit. Dar s-ar putea să credem că am cerut înțelept. Ori de câte ori cerem ceva de la Domnul, trebuie să ne examinăm minuțios motivele ca să vedem dacă există vreun motiv personal legat de acea chestiune. În cazul nostru ar trebui să ne întrebăm: Dorim noi acel milion de dolari pentru a străluci prin folosirea lui? Dacă este așa, o astfel de rugăciune ar fi foarte nepotrivită. Noi am putea aduce o astfel de rugăciune la începutul experienței noastre creștine și Tatăl nu ne-ar mustra pentru ea. Noi am scuza un copil care ar face ceea ce n am scuza la un adult.

În ceea ce privește această chestiune a rugăciunii, Domnul nostru ne dă o sugestie. Aceasta este: “Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice veți vrea și vi se va da” (Ioan 15:7). Cât de largă este această declarație! La început ar părea ca și cum am putea cere orice. Dar ea are limitări foarte precise. Cine sunt cei care se pot ruga astfel? Aceștia sunt cei care au devenit deja membri ai Corpului Său — cei care au făcut o consacrare deplină a lor și au primit conceperea Spiritului sfânt. Mai mult, cuvântul “rămâne” înseamnă nu numai că au intrat în această relație, ci și că ei rămân acolo, stau acolo; că sunt membri ai Corpului lui Cristos, într-o relație bună cu El.

“Dacă … cuvintele Mele rămân în voi.” Pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să rămână în noi se implică faptul că avem o cunoștință a Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta necesită studierea Cuvântului lui Dumnezeu, ca să știm pentru ce să ne rugăm. Noi să nu ne grăbim să facem cereri, și să facem o mare greșeală, și apoi să spunem: Am făcut o greșeală și am cerut lucruri greșite. Noi trebuie să vedem ce ne învață Cuvântul lui Dumnezeu asupra acestui subiect, și dacă cineva s-a familiarizat bine cu acest Cuvânt al lui Dumnezeu, el ar trebui să știe dacă a satisfăcut sau nu condițiile care-i vor sfinți rugăciunea. Numai după ce a ajuns la această poziție poate continua să ceară fără să se îndoiască. Dar foarte probabil va afla atunci că nu are o listă foarte lungă de cereri pe care să le prezinte. Care sunt unele lucruri pentru care ne putem ruga?

UNELE LUCRURI PENTRU CARE SĂ NE RUGĂM

Unul dintre lucrurile pentru care ne putem ruga este să vină Împărăția lui Dumnezeu. Noi putem merge continuu la Tronul Harului deci, apreciind faptul că Dumnezeu a spus că El are ca scop să aibă o Împărăție aici pe Pământ. Și fără să ne îndoim de ceva, trebuie să ne rugăm pentru această Împărăție. Și rugându-ne, ne întărim tot mai mult credința. Pentru ce altceva ne mai putem ruga? Ne mai putem ruga: “Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”. Dar nu este aceasta ceva pentru carne? Aceasta este o necesitate și Domnul ne-a îndreptățit să ne rugăm pentru necesități. Noi trebuie să ne folosim judecata cât putem de bine; totuși nu trebuie să ne încredem numai în eforturile noastre, ci în grija supraveghetoare a Domnului. Dacă, prin urmare, rezerva temporară este restrânsă, trebuie să învățăm lecția economiei și a grijii de ceea ce avem.

Trebuie să învățăm foarte devreme în viață să nu fim risipitori. Când Isus a hrănit mulțimea cu pâini și pești, și apoi i-a instruit pe ucenici să strângă ceea ce a rămas în coșuri, El a ilustrat economia. Noi trebuie să mâncăm cu mulțumire ceea ce avem, chiar dacă aceasta este numai pâine și apă sau cartofi și sare. Nimic nu arată că trebuie să cerem plăcintă, prăjitură sau înghețată, ci doar necesitățile. Dacă în providența lui Dumnezeu El ne dă cele necesare și le reține pe cele mai alese, trebuie să fim mulțumiți, să fim mulțumitori. Dar trebuie să ne rugăm și să nu fim temători.

Dar dacă nu avem nimic mâine? Ai risipit ceva astăzi? Ai mâncat prea mult astăzi — de două ori mai mult decât era nevoie? Dacă este așa, Domnul probabil te va învăța o lecție și aceasta va fi spre binele tău ca Nouă Creatură. Dar dacă ai folosit înțelepciune și economie, El îți va da lucrurile necesare. După cum spune profetul: “I se va da pâine, și nu-i va lipsi apa”.

Ne putem ruga pentru eliberare de cel rău. Aceasta ar trebui să ne conducă să vedem că cel rău există și noi singuri nu putem rezista cu succes atacurilor lui. Noi avem nevoie de ajutorul Domnului tot timpul și trebuie să ne rugăm tot timpul și să nu ne lăsăm.

Ne putem ruga pentru iertarea greșelilor. Ceea ce indică Domnul în rugăciunea model dată de El este iertarea păcatelor noastre zilnice — “zi de zi”. Și aceste greșeli sunt rezultatul imperfecțiunilor noastre trupești. Greșelile noastre trupești ar trebui să fie astăzi cu mult mai puține decât greșelile noastre asemănătoare acum zece ani sau cinci ani sau chiar un an.

Cel mai bine este să nu folosiți o formă fixă de cuvinte în rugăciune, ci numai să vă gândiți dinainte ce doriți de la Spirit — mai multă credință, mai multă răbdare, mai multă blândețe, mai multă iubire. Bineînțeles, vom dori să exprimăm mulțumiri pentru grija divină și să cerem continuarea acesteia. Aceste rugăciuni, oricât de simple, Îi sunt plăcute Tatălui ceresc. Rugăciunile consemnate în Biblie nu sunt în general lungi. Dumnezeu acceptă ca rugăciuni toate gândurile și sentimentele bune ale minții noastre, precum și cele exprimate de limba noastră.

Alte declarații ale Domnului nostru și ale apostolilor par să implice că nu trebuie să ne lăsăm. După ce ne-am rugat pentru un anumit lucru, trebuie să continuăm să-l păstrăm în mintea noastră și să nu ajungem la concluzia că deoarece Dumnezeu n-a răspuns repede la rugăciunea noastră, n-o să răspundă niciodată. Aceasta ar părea să se aplice la lucrurile particulare, individuale. Textul nostru pare să includă gândul că ar trebui să avem în minte avantajele rugăciunii în toate afacerile vieții, mergând repetat la Tronul Harului pentru a primi ajutorul necesar.

FILOSOFIA RUGĂCIUNII

Ne va uita Dumnezeu dacă nu-I cerem lucruri și va neglija să-Și facă partea de Tată? Răspunsul Scripturilor este că nu-i așa. Dumnezeu a făcut pregătiri abundente pentru copiii Săi. Dar noi suntem în așa mod constituiți încât reverența față de Dumnezeu și dorința de rugăciune sunt printre cele mai înalte calități ale naturii noastre. Punctele de venerare și spiritualitate sunt localizate în creștetul capului. Și cei cărora nu le place să-și exercite aceste calități superioare nu scot binecuvântarea potrivită din viață. În loc să trăiască în salonul creierului lor, cum s-ar zice, unii oameni trăiesc la subsol. Adevărata noastră bucurie vine din exercitarea facultăților superioare ale capului. Aici putem avea comuniune cu Dumnezeu în privința celor mai înalte lucruri, a celor mai nobile, a celor mai bune.

Tendința naturală a unora este spre însușirile mai josnice ale minții umane, mai degrabă decât pentru cele mai înalte; a altora este spre sentimentele mai nobile. Dar toți sunt imperfecți. De aceea când unii se întorc de la păcat și intră în Școala lui Cristos, ei sunt instruiți să se roage, pentru că aceasta le va permite să obțină cele mai bune rezultate din combinarea naturală a facultăților lor. Venind la Domnul cu regularitate în rugăciune, ei își înrolează cele mai bune însușiri ale minții lor. Astfel Noua Creatură folosește cele mai înalte facultăți ale naturii vechi, pentru a înțărca vechea creatură de obiceiurile naturale pe care le cultivase prin slăbiciunea cărnii.

PRIN NEGLIJAREA RUGĂCIUNII SE PRODUCE RUINĂ

Există o mare binecuvântare care vine din rugăciune! Vedem că dacă rugăciunea este neglijată, vine o oarecare măsură de ruină; dar dacă Noua Creatură persistă în a veni la Domnul în rugăciune, ea folosește astfel părțile mai înalte ale minții. El scoate cele mai înalte însușiri, care vor înlesni Dreptatea și Adevărul și creșterea Noii Creaturi. Și Noua Creatură, folosind părțile superioare ale creierului, face progres în structura caracterului și în serviciul Domnului.

Rugăciunea este suflarea vitală a Noii Creaturi. Noi nu putem controla, nici nu putem folosi ceea ce este mai bun din corpurile noastre vechi, decât dacă ne conformăm instrucțiunii Domnului nostru de a ne ruga. Dacă rugăciunea a fost potrivită pentru Domnul nostru, care a fost perfect, dacă El a trebuit să meargă adesea în rugăciune la Tatăl, tot așa este necesar și pentru noi să mergem la Domnul în rugăciune ca să putem fi tot mai mult transformați prin înnoirea minții noastre. Aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm tot timpul pe genunchi, ci că trebuie să mergem cu regularitate; dacă este posibil cel puțin seara și dimineața.

Unii preferă să stea în picioare când se roagă, iar alții pe genunchi; unii având ochii deschiși, alții avându-i închiși. În toate acestea Domnul ne lasă liberi să ne exercităm propria judecată. Dar o oarecare apropiere formală de Domnul ar trebui respectată în fiecare zi. Nu numai că trebuie să avem perioade speciale de rugăciune, dar trebuie să avem și spiritul rugăciunii, care trebuie să fie cu noi în toate afacerile vieții. Mergând la datoriile vieții ar trebui să gândim: Acum caut voința și calea Domnului. Ce să fac în această privință? Și, fără să ne oprim să ne rugăm din nou, ne gândim care ar fi voia Domnului. Astfel vom avea binecuvântarea și îndrumarea Domnului în acea zi în tot ceea ce este bine.

Unele persoane cu minte activă au tendința să ia cu ușurință îndrumarea divină și să spună: Știu ce trebuie să fac. Nimeni nu trebuie să-mi spună — nici Domnul nici altcineva. La aceștia este posibil ca tendința respectivă să crească și să nu caute vreun sfat special.

Dar copilul lui Dumnezeu ar trebui să simtă că este un privilegiu să aibă aprobarea Domnului în orice gând, orice faptă și orice cuvânt. Ceea ce facem noi este lucrarea lui Dumnezeu nu a noastră. Și deoarece aceasta a fost făcută într un anumit mod astăzi, nu înseamnă neapărat să fie făcută întotdeauna în același fel. Există anumite lucruri care sunt stabile asemenea dealurilor, iar altele nu sunt. Așa sunt și experiențele noastre. Domnul ne poate da o experiență astăzi și alta mâine. Astăzi ne poate conduce la ape liniștite și la pășuni verzi; mâine calea poate fi spinoasă și prin locuri aspre. Astfel zi de zi creștem în cunoștință și creștem în iubire, și trebuie să fim pregătiți pentru orice experiențe care vin asupra noastră:

“De când Dumnezeu mă conduce

În orice soartă sunt ferice”.