Vol. 17, Mai-Iunie 2010, Nr. 4


“LUCRĂTORI ÎMPREUNĂ CU DUMNEZEU”

“Căci noi suntem împreună lucrători ai lui Dumnezeu.” 1 Cor. 3:9.

R 5302 W. T. 1 septembrie 1913 (pag. 261-263)

 

În timpul acestui Veac Evanghelic are loc o lucrare a lui Dumnezeu, aranjată și îndeplinită de El. Și acea lucrare este alegerea Seminței lui Avraam. Prima ocazie de a face parte din această Sămânță a fost acordată seminței naturale a lui Avraam — Israelul după trup. Lucrarea a avut succes în ceea ce privește adunarea unei companii alese dintre ei. Și fiind îndeplinită această parte a lucrării, Dumnezeu a pus la o parte națiunea evreiască, în timp ce lucrarea în continuare a alegerii celor Aleși dintre celelalte națiuni continuă de optsprezece secole.

“Israel n-a căpătat ce căuta, iar cei aleși au căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți.” Împietrirea este numai până ce membrii rămași ai clasei alese sunt găsiți; și atunci favoarea lui Dumnezeu se va întoarce la Israelul natural. “Și în felul acesta tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: @Salvatorul va veni din Sion și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul Meu pentru ei, când le voi șterge păcatele#.” Israelul a avut o nereușită în ceea ce privește Alegerea, în afară de puțini. Și totuși ei sunt încă iubiți datorită părinților. Romani 11:7, 26-28.

Lucrarea Veacului Evanghelic este alegerea Seminței spirituale a lui Avraam, prin care toate familiile pământului vor fi binecuvântate — vor deveni sămânța pământească. Această Promisiune, că toate familiile pământului vor fi binecuvântate, nu poate fi împlinită până când Sămânța spirituală va fi completă. “Dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți sămânța lui Avraam, moștenitori potrivit făgăduinței.” Există doar o singură lucrare de la început până la sfârșit. Și astfel citim: “Unul seamănă și altul seceră. Eu v-am trimis să secerați ce n-ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor” (Ioan 4:35-38). Fie că a fost la început, sau acum la sfârșitul Veacului — timpul secerișului — este o singură lucrare, și un singur scop este servit, adunarea celor Aleși.

LUCRAREA UMANITARĂ

Dacă suntem întrebați în privința motivului că noi nu intrăm și nu ne angajăm în lucrarea umanitară, în construirea de spitale, în grija față de săraci, lucrarea în cartierele sărace etc., răspunsul nostru ar fi: Suntem astfel angajați. Avem agenți în toată țara care se ocupă chiar de această lucrare. În fiecare district al statului există un azil pentru săraci. Spitalele au grijă de bolnavi și de orbi. Banii pentru aceasta sunt dați de stat — și sunt banii cetățenilor. Dacă cineva ajută în vreo lucrare în plus pentru săraci, el are acest privilegiu, are acest drept.

Credem că este de datoria noastră să fim umanitari și legile statului nostru sunt umanitare. New York-ul este un stat de primă categorie. Și dacă am fi în Pennsylvania, am putea spune același lucru. Și la fel este în orice stat pe care îl cunoaștem din această țară. În privința acestor eforturi umanitare, motivul pentru care nu ne angajăm în ele în mod mai special este fiindcă gândim că ele sunt bine administrate de “puterile care sunt”, potrivit guvernului și voinței poporului. Și oricine gândește diferit, are vederi diferite de majoritate. Noi stăm alături de majoritate în privința căii potrivite de a proceda cu aceste chestiuni. De ce nu ne angajăm în mod special în lucrarea din cartierele sărace? Înțelegem că nu este pentru noi aceasta. Nu putem face mai bine pe această linie decât majoritatea. A ne amesteca în aceste probleme ar implica faptul că nu avem încredere în legi. Nu avem nici un drept să ne punem contra legilor.

De ce nu ne angajăm în evanghelizare? Pentru motivul că acei care se angajează în evanghelizare fac ceva ce Scripturile nu ne-au instruit să facem. Nimic din Biblie nu spune că trebuie să mergem și să tragem de oameni pentru a asculta pe cineva vorbind. Fiecare să facă ceea ce i se pare mai bine. Dacă cineva gândește diferit și poate face ceva bun, atunci bine; dacă face mai mult rău decât bine, atunci și aceasta este responsabilitatea lui. Responsabilitatea noastră este să urmăm cursul stabilit de Biblie. Și Biblia nu spune nimic despre evanghelizare. Cei care doresc să facă aceasta au privilegiul să facă. Aceasta este o țară liberă. Dar nu găsim că Isus a făcut aceasta. Oricui crede diferit, noi îi acordăm deplină libertate să facă potrivit voinței sale și nu-i găsim vină.

De ce nu faceți colecte pentru societățile misionare, se pune întrebarea. Noi răspundem: Aveți dreptul să contribuiți la societatea voastră misionară. Nu este a noastră, este a voastră. Voi veți fi răspunzători față de Învățătorul pentru ceea ce faceți, astfel că aveți dreptul și privilegiul deplin să faceți orice gândiți că este potrivit — și noi avem la fel. Ceea ce noi încercăm să facem pentru păgâni este să le arătăm că Dumnezeu este Iubire.

Încercăm să le arătăm că teoria chinului veșnic nu este Adevărul, și dacă ei ar cunoaște într-adevăr învățăturile Bibliei, ar vedea că Dumnezeu este un Dumnezeu al Iubirii și L-ar iubi; și acesta ar fi un lucru de folos pentru ei. Voi aveți dreptul să creați un fond misionar. Nu vom încerca să aruncăm nici un pai în calea voastră. Curând veți auzi dacă Învățătorul va spune: “Bine!” pentru lucrarea voastră sau a noastră.

În ceea ce privește angajarea în Socialism, de ce nu ne angajăm în el: Socialismul este impracticabil. Noi suntem bucuroși că Socialismul a făcut mult pentru lume. Ne bucurăm că avem o măsură de Socialism — metrouri și tramvaie, rețele de gaz și de apă etc. De exemplu, dacă o familie ar vrea să-și producă singură gazul și să aibă propria uzină de apă etc., ca să facă acestea ar fi destul de costisitor. Și dacă fiecare ar dori să aibă propria sa linie de tramvai etc., străzile ar fi supraaglomerate. Dar când Socialismul ne spune mai departe că el este salvatorul lumii, noi contestăm pretenția. Noi susținem, dimpotrivă, că Socialismul este pe cale să ducă lumea la anarhie. Nu că socialiștii ar vrea să facă aceasta, dar sunt neînțelepți.

Noi am fi foarte înclinați să favorizăm multe faze ale Socialismului, dacă n-ar fi să vedem în Biblie că Dumnezeu are o cale mult mai bună de a obține aceleași rezultate. Totuși, Biblia ne asigură că vine un mare timp de strâmtorare, înainte de a putea veni binecuvântările. Dar mai întâi Dumnezeu alege o companie sfântă, o încearcă și o probează, așa încât să-i poată încredința guvernul viitorului. Ei vor constitui teocrația lui Dumnezeu.

Suntem pe deplin convinși că Biblia este corectă, că este Adevărul și că nimic nu poate aduce rezultatul dorit decât Împărăția lui Dumnezeu. Noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu. El lucrează cu noi și noi lucrăm cu El. Care este lucrarea? Lucrarea prezentă a lui Dumnezeu este găsirea celor evlavioși, adevărați, îndrumarea și pregătirea lor pentru Împărăția spirituală care va fi introdusă. De aceea lucrăm pentru Socialism într-o oarecare măsură, dar lucrăm într-un mod diferit. Socialiștii lucrează conform luminii lor și noi conform luminii noastre.

UNELE INCONSECVENȚE IZBITOARE

Diferitele denonimații îi reprezintă pe creștinii cu dorințe bune, intenții bune și având anumite idei fixe în ceea ce privește Dumnezeu și voința Sa. Nu există două care să fie în armonie. Multe din crezurile lor sunt cu totul neconsecvente. Există peste șase sute de denominații. Nu este rațional să credem, cum cred baptiștii, că vreunul va merge într-un loc sau într-o stare de chin veșnic din pricină că n-a fost scufundat până peste cap în apă! Nu putem crede ceva atât de irațional. Așa este și cu prietenii noștri prezbiterieni și cu doctrina lor. Cu siguranță ei sunt sinceri. Ei au fost prinși de doctrina lui John Calvin.

Dacă John Calvin ar fi avut vederea potrivită, n-ar fi semnat niciodată autorizația de a-l arde pe rug pe fratele său creștin Servetus. Faptul acesta ne învață că el n-a fost un învățător de teologie potrivit, oricât ar fi fost de bun la minte și la inimă. Și când ajungem să ne uităm la teologia lui că Dumnezeu a preorânduit ca o mână de oameni să fie salvați, nu pentru vreun bine pe care l-au făcut, ci din voința Sa suverană, și că în mod egal a preorânduit pe toți cei nealeși la o eternitate de tortură — dacă am crede astfel de doctrină ca aceasta, am crede că Dumnezeu ar fi cel mai mare diavol pe care ni l-am putea imagina — să facă sute de milioane să vină în existență, știind că nu are nimic pentru ei decât o eternitate de suferință! Acesta este cel mai diavolesc gând! Noi nu putem crede această teorie. Dacă am crede, nu am putea să ne închinăm lui Dumnezeu!

Și apoi în privința metodiștilor și a Harului lor liber! Acesta nu-i prea oferă cuiva multe. Cum ar putea fi liber acel Har? — doar unul din zece mii ar avea vreodată o șansă să-l primească! Ne pare rău pentru ei dacă această vedere li se pare rațională. N-am fi metodiști sau prezbiterieni nici pentru un milion de dolari pe an! Nu că nu i-am iubi pe prietenii noștri prezbiterieni, metodiști și catolici etc., dar n-ar fi corect din partea noastră să credem astfel. Găsim atât de multă eroare în fiecare din doctrinele lor! Găsim că nici una dintre ele nu este în acord cu Biblia.

Preferăm să stăm lângă Isus și lângă apostoli și lângă toți care sunt în armonie cu ei. Preferăm să susținem ceea ce Biblia numește Biserica Întâilor-născuți și orice învață Biblia. Și când luăm o astfel de poziție, aflăm că Biblia învață ceva frumos — că Dumnezeu pregătește într adevăr o Biserică, pentru a fi asociată cu Isus în Împărăția Lui; și aflăm că nimeni nu va fi fript veșnic — chiar dimpotrivă, toți vor fi binecuvântați cu ocazia de a trăi veșnic.

Cei aleși sunt Sămânța spirituală a lui Avraam, prin care toți cei nealeși vor fi binecuvântați. Conform Bibliei, toți morții dorm; nu știu nimic. “Fiii lor sunt puși în onoare și ei nu știu”, pentru c㠓Nu este nici înțelepciune, nici cunoștință, nici plan în șeol, unde mergi”. Aflăm că Isus S-a dus în șeol. Aflăm că, fiind dat prețul de Răscumpărare pentru Adam și pentru familia lui, toți care sunt în morminte vor auzi glasul Fiului Omului și vor ieși din ele.

Aflăm că în timpul miei de ani a Împărăției lui Mesia, vor domni Cristos și Biserica Sa — nu pentru a oprima lumea, ci pentru a o ridica și pentru a frânge lanțurile păcatului și ale morții. Aflăm că sub acest aranjament binecuvântat, toți vor fi aduși la o cunoștință a Adevărului; și că la sfârșitul acelei perioade de o mie de ani Cristos Își va fi sfârșit lucrarea; și ca rezultat al Domniei Lui, nu numai că vor fi distruși toți care vor iubi nedreptatea, păcatul, și care vor refuza să trăiască în armonie cu Dumnezeu, ci toți care vor dori să vină în armonie își vor pleca genunchii. “Orice genunchi se va pleca înaintea Lui (a lui Cristos) și orice limbă Îl va mărturisi.”

Acestea sunt motivele pentru care nu putem să lucrăm mână în mână cu acei care au teorii și idei opuse. Nu ne putem asocia cu sistemele și nu ne putem uni cu crezurile care Îl dezonorează pe Dumnezeu și sunt contrare Cuvântului Său, Biblia!

LEGEA RĂSPLĂTIRII

Vor fi mulți care vor avea șansă în viitor, care nu își au șansa acum. Dar orice cunoștință au acum nu le va pricinui nici o daună. O anumită structură a minții lor nu poate primi lucrurile lui Dumnezeu acum. Scripturile spun că ei nu pot aprecia un Dumnezeu al Dreptății și Iubirii. De aceea “nici unul din cei răi nu va înțelege” este afirmația Scripturilor. Dacă ar putea înțelege, dacă ar putea avea gândirea corectă, ar vedea că fiecare încălcare, în măsura gradului de voință, va fi pedepsită în viitor; prin urmare ar ști că își adună o comoară de mânie.

Dumnezeu a stabilit, ca lege generală, principiul că orice va semăna omul, aceea va și secera. Orice pas pe care-l face în jos, trebuie refăcut. Dacă toți ar ști aceasta, i-ar face pe oameni mult mai atenți. Dacă omul știe că trebuie să fie o pedeapsă dreaptă, aceasta îl face cu atât mai atent decât dacă gândește că va fi o pedeapsă nedreaptă. Gândul nostru este că dacă oamenii ar putea înțelege cum se cuvine subiectul pedepsei pentru păcat, acesta ar fi cel mai puternic factor spre a-i convinge că este potrivit să trăiască o viață dreaptă. Mai mult, am putea să amintim denominațiilor faptul că cu toată propovăduirea chinului veșnic, ei reușesc să forțeaze un număr relativ foarte mic pentru sfințenia vieții — să devină urmași ai lui Isus, asemănări ale caracterului dragului Fiu al lui Dumnezeu.