Vol. 17, Mai-Iunie 2010, Nr. 4


SUPERIORITATEA LEGĂMÂNTULUI ORIGINAR AVRAAMIC

R 5300 W. T. 1 septembrie 1913 (pag. 259-261)

 

Scripturile menționează trei mari legăminte, simbolizate prin cele trei soții ale lui Avraam. Aceste legăminte sunt reprezentate în ordinea acelor soții. Sara a fost prima soție a lui Avraam — singura soție recunoscută. Apoi a venit Agar, servitoarea Sarei, și apoi Chetura. Sara și Agar au avut câte un fiu, iar Chetura a avut șase. Scripturile arată că Avraam l-a făcut pe Isaac moștenitorul său (Gen. 25:5), și prin Isaac atât Ismael cât și fiii Cheturei și-au primit partea lor. Faptul că Ismael s-a născut înaintea lui Isaac n-a schimbat faptul că Isaac a fost moștenitorul.

Chiar de la început, Legământul pe care Dumnezeu l-a avut în minte este cel care operează în Biserică — Făgăduința sau Legământul Avraamic. Sf. Pavel declară (Gal. 3:8) că Dumnezeu i-a propovăduit Evanghelia lui Avraam mai înainte, spunând: “Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine și în semânța ta” (Gen. 12:3; 28:14). Același apostol arată de asemenea că Legământul avraamic originar menționează două semințe, reprezentate prin afirmația: “Îți voi înmulți foarte mult sămânța (1) ca stelele cerului și (2) ca nisipul de pe țărmul mării” (Gen. 22:17). Deoarece Avraam aici L-a simbolizat pe Dumnezeu, Făgăduința arată două clase dezvoltate ca fii ai lui Dumnezeu — (1) Cristos și Biserica pe planul spiritual; și (2) clasa Restabilirii omenirii, pe planul uman.

Sf. Pavel se referă la aceste două semințe în Romani 4:16, 17, una dezvoltată sub Credință și cealaltă sub Lege și Fapte. Prima, Sămânța spirituală, este în proces de dezvoltare în timpul acestui Veac Evanghelic. A doua, sămânța după trup, clasa Restabilirii (cu excepția Vrednicilor din Vechime, dezvoltați înainte de Veacul Evanghelic), va fi dezvoltată sub Noul Legământ și prin Mijlocitorul lui, potrivit Legii și Faptelor, și nu numai prin Credință.

Legământul Legii, făcut la Sinai, a fost un tip al Noului Legământ, și l-a avut ca mijlocitor pe Moise, omul lui Dumnezeu. Acest Legământ n-a adus însă nimic la perfecțiune, căci mijlocitorul lui, la fel ca și poporul, a fost imperfect. Sf. Pavel explică faptul că Israelul, simbolizat prin Ismael, n-a primit binecuvântarea, dar Cristosul a primit-o. Totuși, mai târziu Israel va primi o binecuvântare, după cum arată apostolul; și acea binecuvântare va fi adusă prin Noul Legământ, după glorificarea Bisericii.

În mod natural se ridică întrebarea: Dacă Legământul Avraamic a conținut Promisiunea divină completă, pentru Biserică și pentru lume, de ce a aranjat Dumnezeu să fie încă două Legăminte; și anume, Legământul Legii, instituit la Muntele Sinai cu Israel și avându l pe Moise ca mijlocitor, și Noul Legământ, care trebuie să urmeze și sub care întreaga lume va fi binecuvântată?

SCOPUL LEGĂMINTELOR ADĂUGATE

Răspundem că aceste două Legăminte au fost adăugate pentru a lămuri mai departe Scopul divin și pentru a ne ajuta să apreciem funcționarea Iubirii și a Dreptății divine.

(1) Legământul Legii a fost adăugat la Făgăduința sau Legământul avraamic, după cum explică sf. Pavel, pentru a completa timpul până când va veni Sămânța făgăduită, la care se aplica Legământul, și aceasta a fost necesar din cauza păcatului, pentru a putea fi arătat înaltul standard divin pentru Sămânță. Legământul Legii cu Israel a făcut chiar acest serviciu; căci el a stabilit standardul care L-a aprobat pe Isus și i-a condamnat pe toți ceilalți. Acesta a ajutat de asemenea să dezvolte națiunea iudee față de Dumnezeu și de dreptate, și să-i potrivească și să-i pregătească pe unii dintre ei pentru glorioasa Chemare de sus a Veacului Evanghelic, care a ajuns la ei în cele din urmă, invitându-i la favoare divină și la comoștenire cu Mesia în Împărăția Milenară.

Legământul Legii a prevăzut de asemenea anumite tranzacții tipice și profeții, care au fost foarte benefice pentru Israelul spiritual în acest Veac Evanghelic, ilustrând prin aceste tipuri și umbre ale Legii și enunțând în profețiile Vechiului Testament diferite chestiuni care aparțin de binecuvântarea Bisericii în timpul acestui Veac și a lumii în timpul Veacului viitor.

(2) Prin Noul Legământ — al doilea adăugat la cel originar, Legământul Avraamic — lumea va primi toate binecuvântările și favorurile Restabilirii. Acest Nou Legământ (al Legii) n-a fost încă inaugurat; căci Mijlocitorul, care trebuie să-l inaugureze și să lucreze ca binecuvântările lui să ajungă la fiecare membru al rasei lui Adam în timpul Veacului Milenar, încă nu s-a completat. Acest Nou Legământ va fi inaugurat la sfârșitul acestui Veac Evanghelic și lucrarea lui va cuprinde întreaga perioadă a Mileniului.

Isus, Răscumpărătorul și Capul nostru, este Mijlocitorul numit al Noului Legământ în virtutea meritului sacrificiului Său pe Calvar. El putea să l pecetluiască și să înceapă imediat lucrarea lui, dacă Tatăl n-ar fi “avut în vedere ceva mai bun pentru NOI” (Biserica, Mireasa lui Cristos, pe care Dumnezeu a cunoscut-o mai înainte ca membri ai lui Isus), decât pentru Vrednicii din Vechime. Aceasta este Taina — că Veacul Evanghelic este dedicat dezvoltării Corpului Mijlocitorului. Efeseni 3:3-6; Coloseni 1:27.

COPIII JURĂMÂNTULUI

Scripturile arată clar faptul că Domnul nostru a fost Mesia, mult-promisa Sămânță a lui Avraam (Luca 1:32, 33, 55, 72-74; 2:11; Ioan 1:41; 4:25, 26). “Biserica, corpul Său”, este de asemenea dezvoltată sub Legământul Avraamic originar, pe care Dumnezeu l-a întărit printr un jurământ. Sf. Pavel îl numește “nădejdea care ne era pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, o nădejde tare și neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntru” (Evrei 6:13-20). Iarăși el spune bisericii: “Și voi, fraților, ca și Isaac, voi sunteți copii ai făgăduinței” (Gal. 4:28). Biserica sunt copiii jurământului.

Promisiunea conceperii noastre la natura nouă, prin Cristos, este foarte diferită de cea prin care evreii au fost constituiți Casa Servitorilor, și total diferită de acele promisiuni prin care Israelul restabilit și toate familiile pământului vor fi aduse la perfecțiune umană prin procesele Restabilirii, ca fii ai Cheturei, sau ai Noului Legământ. Deoarece Domnul nostru a fost dezvoltat sub Legământul Avraamic, și Biserica trebuie să fie dezvoltată sub acel legământ; căci sămânța spirituală nu poate fi copilul a două mame. Este scris: “Din Isaac va ieși o sămânță care va purta numele tău”. Gen. 21:12.

NOUL LEGĂMÂNT VEȘNIC

Este foarte evident că lumea nu intră în relația Noului Legământ cu Dumnezeu în mod individual la începutul Veacului Milenar, și că va intra numai la sfârșitul acelui Veac. De-a lungul acelei perioade, chestiunea va fi strict și exclusiv în mâinile Mijlocitorului. În acel timp El va ridica omenirea și o va face individual și colectiv (toți câți vor vrea) vrednică de viață veșnică și de binecuvântarea lui Dumnezeu. Astfel deci, vedem clar că sfârșitul Veacului Milenar va fi sfârșitul Mijlocirii lui Cristos, și va însemna relație personală și individuală cu fiecare din lume prin Noul Legământ.

Totuși, mai există o vedere, pe care ar trebui să o luăm în considerare, și aceasta este: Același Nou Legământ care începe odată cu începutul Veacului Milenar va continua toată eternitatea. Nu va mai exista alt Nou Legământ la sfârșitul domniei de o mie de ani a lui Cristos. Acest Nou Legământ va funcționa, nu direct între Dumnezeu și om, ci printr-un Mijlocitor. În acest Legământ, Dumnezeu este de acord să nu mai amintească păcatele și nelegiuirile lumii, că El nu va avea nimic împotriva lor și că ei vor putea avea binecuvântările Lui ca și cum le-ar primi personal de la El. Vor fi primite prin Reprezentantul lor, Mijlocitorul, Cristosul.

Întreaga lume în timpul Domniei Milenare va fi în relație de Legământ cu Dumnezeu, exact în același mod în care Israelul a fost în relație de Legământ cu Dumnezeu — prin Mijlocitor. Legământul Legii a continuat și după moartea lui Moise. Tot așa acest Nou Legământ va continua după ce Cristos își va fi sfârșit lucrarea. Întreaga lume va fi sub acel aranjament al Legământului. Dar înainte ca Dumnezeu să-i accepte în final, El îi va încerca să vadă câți dintre ei vor fi găsiți vrednici de viață veșnică. Prin urmare, încercarea de la sfârșitul miei de ani va fi o încercare din partea lui Iehova, o încercare să probeze vrednicia fiecăruia de a intra în relație de legământ veșnic cu El. Nu vor fi încercați ca națiune sau ca rasă, ci fiecare va trebui individual să-și stabilească propriul său drept la această relație de legământ — o nouă relație de legământ pentru că relația originară, asemănătoare, a fost stricată prin neascultarea tatălui Adam.

De-a lungul miei de ani a Domniei lui Mesia, El ca mijlocitor va avea control absolut asupra întregii familii umane. Legea și aranjamentele Sale, în deplină armonie cu cele ale lui Iehova, vor fi cele care vor funcționa. Acestea vor fi cele mai favorabile aranjamente pe care le-ar putea face Iehova în mod direct; căci omenirea fiind imperfectă, o vreme va fi incapabilă de gânduri, cuvinte și fapte perfecte, iar Legea lui Iehova nu poate recunoaște păcatul în nici un grad.

Mijlocitorul va avea omenirea complet sub controlul Său și reglementări cu scopul ridicării tuturor celor care vor vrea. Aceasta va include și dreptul de a distruge în Moartea a Doua pe oricine nu va asculta. El va putea exercita puterile depline ale unui autocrat în această chestiune. Nimeni nu va avea autoritate în afară de El. Fiul cumpărând lumea, va fi un autocrat pentru cei o mie de ani. Împărăția va fi o Domnie de constrângere. Aceasta va fi necesară pentru corectarea lumii în dreptate, în vederea desăvârșirii ei.

O ÎNCERCARE DEPLINĂ GARANTATĂ PENTRU TOȚI

Scripturile sunt clare în declarația lor că Dumnezeu a intenționat de la început ca omenirea să aibă o altă încercare, individuală, pentru viață veșnică, cu totul liberă de prejudiciul avut de ea ca rezultat al căderii lui Adam la prima sa încercare. Pentru aceasta s au făcut pregătiri, astfel încât Dreptatea să poată aproba aranjamentul. Pentru acest scop, Cristos a gustat “moartea pentru fiecare om”. “S-a dat ca preț de Răscumpărare pentru toți, să fie mărturisit la vremea cuvenită”. Vremea cuvenită pentru unii este Veacul actual. Vremea cuvenită pentru alții va fi în Veacul Mesianic.

Cei care vor muri în timpul Domniei de o mie de ani a lui Cristos vor fi numai cei care vor fi avut o încercare deplină. Acesția vor fi cei care vor rămâne neconvertiți, a căror voință nu va fi dreaptă. Dar intenția lui Dumnezeu este ca nimeni să nu moară din cauza ignoranței, a înțelegerii greșite. De aceea Dumnezeu a făcut pregătire deplină pentru iluminarea tuturor (1 Tim. 2:3-6), și toți cei care vor fi ascultători vor fi mântuiți; și această ocazie deplină va fi dată tuturor prin Împărăția lui Cristos.

Dacă, sub Domnia Mesianică, unii vor muri la vârsta de o sută de ani, care vor fi încă imperfecți, fără să fie pe deplin restaurați la perfecțiune, cum se poate spune despre aceștia că au avut o încercare deplină? Răspunsul este că aranjamentul lui Dumnezeu pentru fiecare membru al rasei este ca Cristos în Împărăția Lui mijlocitoare să-i ajute să iasă din starea lor decăzută, dacă vor vrea. Condiția cerută este ca ei să accepte și să caute să se supună voinței divine. După ce vor ajunge la o cunoștință clară a Adevărului, toți aceștia vor fi ajutați să iasă din slăbiciunile lor, făcându-se îngăduință pentru greșelile lor din cauza imperfecțiunii. Dar cei care vor păcătui cu voia sub această cunoștință și ocazie, vor face la fel chiar dacă vor avea cunoștință și capacitate deplină.

Despre această clasă din urmă se spune că sunt îngerii sau mesagerii lui Satan și ai Păcatului; căci oricine păcătuiește în mod voit și inteligent împotriva aranjamentului divin, este de spiritul lui Satan. Toți cei care dezvoltă o voință de neascultare vor merge în Moartea a Doua. Pentru ei nu mai există nimic altceva. Întregul plan de Mântuire este cu scopul eliberării acelora care, având cunoștință și ocazie, vor fi bucuroși să vină în armonie cu Dumnezeu și să umble pe căile adevărului și dreptății.

CELE TREI LEGĂMINTE PE SCURT

După cum s-a afirmat înainte, Legământul Avraamic este primul în ordinea timpului și a importanței. Acest Legământ are două părți. Prima se aplică la Sămânța spirituală a lui Avraam, Cristosul, Cap și Corp — antitipul lui Isaac, sau, în altă ilustrație, al lui Isaac și al Rebecăi. Aceștia sunt Sămânța lui Avraam — Sămânța Promisiunii — nu trupească, ci spirituală.

A doua parte a Legământului se aplică la omenire — “la toate familiile pământului”. Aceștia vor fi binecuvântați de Sămânța spirituală cu ocazia de a deveni sămânța naturală a lui Avraam și moștenitori ai Pământului și ai plinătății acestuia împreună cu el. Condițiile prin care ei vor putea obține favoarea lui Dumnezeu și o Restabilire la tot ceea ce a fost pierdut, sunt ca ei să exercite credință și să asculte de prevederea divină care va fi reprezentată prin Împărăția lui Mesia, când aceasta va fi inaugurată.

Sămânța lui Avraam — Isus și Biserica — este Moștenitoarea legitimă a acestui Legământ Avraamic, cu totul aparte de Legământul Legii care a fost făcut cu Israel la Sinai, sau de Noul Legământ al Legii care va fi făcut cu Israel la sfârșitul Veacului Evanghelic.

Acest Legământ avraamic nu are nici un mijlocitor; dar Legământul Legii l-a avut pe Moise ca mijlocitor, iar Noul Legământ al Legii Îl va avea ca Mijlocitor pe Mesia, Moștenitorul spiritual al Legământului Avraamic.

Legământul Avraamic nu are nevoie de mijlocitor; căci nu există termeni sau condiții pe care să se bazeze o mijlocire. În el Dumnezeu numai Își declară scopul de a găsi o Sămânță a lui Avraam, prin anumite procese selective proprii, și de a binecuvânta și onora această Sămânță în legătură cu restul omenirii. Această Sămânță a lui Avraam aleasă în mod special, după cum arată apostolul, este Cristos și Biserica — Aleșii lui Dumnezeu. Gal. 3:8, 16, 29; Rom. 8:29, 20.

ALEGEREA LUI DUMNEZEU A SEMINȚEI SPIRITUALE

Dumnezeu a făcut anumiți pași prin care face o selecție a celor vrednici și plăcuți Lui, care să constituie această companie Mesianică. Aranjamentul Său pentru a-i găsi pe aceștia este arătat de Scriptura care, referindu-se la chemarea Veacului Evanghelic la locuri ca membri în acea Sămânță a lui Avraam, spune: “Adunați-Mi pe credincioșii Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” (Psa. 50:5). Acest Legământ de sacrificiu al voinței umane și al tuturor drepturilor, privilegiilor și libertăților cărnii, se dovedește a fi o probă foarte severă, și-I dovedește Domnului un popor foarte special pe care El îl dorește să fie Sămânța spirituală a lui Avraam. Ei devin o Sămânță spirituală renunțând la carne și la toate drepturile și libertățile ei — chiar până la moarte.

Capul acestei Semințe este partea care conține viața pentru întregul Corp. Toți membrii adăugați la El au nevoie, în primul rând, să fie îndreptățiți prin meritul Său. Aceștia n-au fost îndreptățiți sub Legământul Legii, care n-a făcut nimic perfect; nici n-au fost îndreptățiți sub Noul Legământ, căci acesta nu este încă completat. Dar sângele care în curând va fi folositor pentru pecetluirea Noului Legământ al Legii pentru Israel și pentru lume, este eficient acum, în avans, pentru îndreptățirea celor acceptați ca Trupul Mijlocitorului. Lucrul acesta este posibil deoarece acești membri ai Corpului au fost aleși din aceeași familie umană ca restul omenirii. De aceea sângele care în curând va pecetlui și va face operativ Noul Legământ pentru lume, este același sânge, sau același merit al lui Cristos, care îndreptățește liber pe toți cei care sunt acum chemați să fie sfinți și comoștenitori cu Isus.

LEGĂMINTELE AL DOILEA ȘI AL TREILEA — TIP ȘI ANTITIP

Al doilea Legământ, în ordinea timpului, a fost Legământul Legii (Exod. 19:3-8). Acesta a fost o adăugare la Legământul Avraamic, care adăugare nu putea sta în calea Legământului originar. Acesta a fost tipic. A avut un mijlocitor tipic, sacrificii de viței și țapi tipice, o Zi a Ispășirii tipică, Sfânta și Prea Sfânta tipice.

Al treilea și ultimul este Noul Legământ al Legii, care va fi instituit în viitor (Ier. 31:31-34; Evrei 8:6-13) Acesta nu poate pune la o parte, sau nu poate face nul sau fără valoare, Legământul Avraamic al Harului, după cum nu putea nici Legământul Legii de la Sinai. Noul Legământ al Legii nu poate fi introdus, pecetluit, făcut operativ, până când Legământul Avraamic va fi dat naștere Seminței lui Avraam și o va fi învestit cu glorie, onoare și maiestate divină. Atunci acest Moise antitipic, Cristosul complet, Cap și Corp, va mijloci între Dumnezeu și omenire timp de o mie de ani.

Baza binecuvântărilor acestui Nou Legământ va fi meritul lui Mesia; dar acest merit nu va fi prezentat pentru lume, sau să pecetluiască Noul Legământ pentru Israelul natural și omenire, pentru binecuvântările Restabilirii, până când mai întâi întreaga Sămânță a lui Avraam, Cap și Corp, va fi fost completată; și aceasta nu poate fi completată până când tot ceea ce este de sacrificat va fi terminat. Sacrificiul Capului a fost terminat acum optsprezece secole și a fost simbolizat prin vițelul din sacrificiile Zilei de Ispășire a lui Israel. Sacrificiul Bisericii consacrate, membrii Săi, care au fost acceptați prin El, continuă de optsprezece secole, și a fost simbolizat prin țap, în sacrificiile din aceeași Zi a Ispășirii.

Până când Mesia nu-Și va fi sfârșit toată lucrarea Sa de sacrificiu a acestui Veac Evanghelic, până când ultimul membru, sub mâna Sa, nu va fi trecut de la starea de membru pământesc la starea cerească, până atunci suferințele Cristosului nu vor fi terminate, suferințele care au rămas de la El nu vor fi complete; și până atunci El nu va inaugura binecuvântările Împărăției Mesianice. Și acele binecuvântări vor fi asigurate omenirii prin aplicarea de către marele Mijlocitor a meritului sacrificiului Său în folosul lor.