Vol. 17, Iulie-August 2010, Nr. 5 


TABLELE LEGII ÎNLOCUITE

“Tu ești un Dumnezeu al iertării, îndurător și milostiv, încet la mânie și bogat în bunătate.” Neemia 9:17.

R 5298 W. T. 15 august 1913 (pag. 254-255)

Oricine nu reușește să vadă că Moise, Israel și Legile au fost tipuri, nu reușește să primească lecția reală din ele. Moise a fost un tip nu numai al lui Isus, dar, așa cum explică sf. Petru, a fost un tip al întregii Biserici a lui Cristos — Biserica în glorie — al cărei Cap este Isus. Cuvintele sf. Petru sunt: “În adevăr, Moise a zis: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica, dintre frații voștri, un Proroc ca mine.” Fapt. 3:22, 23.

Isus a fost ridicat mai întâi, și de la Cincizecime ridicarea dintre frați progresează. Lucrarea va fi încheiată când numărul complet al Bisericii alese va fi fost găsit, încercat, dovedit și acceptat în glorie. Atunci antitipicul Moise își va începe marea Sa lucrare de eliberare a tuturor din omenire care vor dori să se întoarcă înapoi la armonie cu Dumnezeu — toți aceștia fiind reprezentați prin cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Biserica acestui Veac Evanghelic este, după cum declară sf. Iacov (1:18), “ca cele dintâi roade [pentru Dumnezeu] ale creaturilor Sale”. Altfel ea este numită Biserica întâilor-născuți și a fost reprezentată tipic prin seminția lui Levi, toți reprezentând pe întâii-născuți ai lui Israel, salvați cu ocazia Paștilor. Acești întâi-născuți au fost împărțiți în două clase — preoții și servitorii lor. Preoții au reprezentat Cristosul — Marele Preot și preoții subordonați. Leviții au reprezentat numărul rămas al învingătorilor.

Preoții antitipici vor fi făcuți o Preoțime împărătească. Isus, Marele Preot, învestit cu onoruri împărătești, va avea asociați cu El Turma Mică credincioasă, o Preoțime împărătească, comoștenitori cu El. Rămășița Bisericii învingătoare vor fi colaboratori pe un plan glorios inferior, totuși spiritual. Lucrarea tuturor va fi în primul rând să binecuvânteze oamenii de pe pământ care vor dori să vină în armonie cu Dumnezeu, și în mod tipic reprezentați prin restul semințiilor lui Israel.

Primele table ale legii

Primele table ale Legii au fost pregătite de Domnul însuși, și au fost scrise de El. Aceasta reprezintă cum omul prin creare a fost un chip perfect al Creatorului său, format, creat, în deplin acord cu voința divină și fiind o expresie deplină a Legii divine. Adam n-a avut nevoie de altă pregătire și n-a avut nevoie de altă lege decât cea care era în el și prin el însuși ca ființă perfectă.

Dar din cauza păcatului această Lege a fost încălcată. Biata omenire nu mai are o judecată corectă în ceea ce privește păcatul și dreptatea. Tablele originale sunt zdrobite și au ajuns indescifrabile. Omul are nevoie de marele Mijlocitor, ca să facă împăcare pentru nelegiuirea acestuia și apoi să rescrie Legea lui Dumnezeu în carnea lui.

Moise a fost instruit să modeleze cele două table ale Legii. Aceasta ar reprezenta că Cristosul gloriei este pe deplin împuternicit să pregătească inimile omenirii pentru rescrierea Legii divine. Pentru a pregăti pe om să se supună Legii lui Dumnezeu se va cere experiența Restaurării — ridicarea din păcat și degradare. Această lucrare, încredințată lui Moise în tip, este încredințată lui Cristos în antitip.

A doua venire a lui Moise de pe munte cu cele două table ale Legii a fost în mod special diferită de prezentarea primelor table, care au fost zdrobite. Venind cu al doilea rând de table, fața lui Moise strălucea; și a fost necesar să-și pună un văl, pe care după aceea îl purta în prezența israeliților, dar pe care îl îndepărta când era în prezența lui Dumnezeu.

Aceasta înțelegem că înseamnă că lucrarea lui Cristos ca Mijlocitor, la a doua Sa Venire, va fi însoțită de o acoperire a gloriei Sale, astfel încât lumea nu-L va vedea pe Isus. Aceasta a declarat-o El: “Încă puțină vreme, și lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea”. Totuși, apostolul explică faptul că Biserica va fi pregătită să-L vadă pe Cristos în gloria Sa prin aceea că va fi schimbată de la natura pământească la natura cerească. “Îl vom vedea așa cum este”; căci “vom fi ca El” — “schimbați într-o clipă, într-o clipeală din ochi”; căci “nu pot carnea și sângele să moștenească împărăția lui Dumnezeu” (1 Ioan 3:2; 1 Cor. 15:50-52). Ne amintim că Saul din Tars așa L-a văzut pe Isus în glorie, “strălucind mai tare decât lumina soarelui” la amiază. Văzându-L descoperit, Saul a fost doborât la pământ și orbit grav.

Punerea vălului (Exod 34:1, 4, 28-35) a reprezentat faptul că la a doua Venire a lui Cristos, când El va îndeplini marea lucrare  ca Mijlocitor pentru om și va deveni Conducătorul lor în Țara promisă — Paradisul restaurat — El își va acoperi gloria față de omenire și le va vorbi prin văl, și nu direct de pe planul spiritual. Deși omenirea nu-L va mai vedea pe Isus, aceasta va fi spre avantajul lor. în schimb oamenii îl vor vedea reprezentat prin Vrednicii din Vechime; după cum a declarat El: “Veți vedea pe Avraam, pe Isaac și pe Iacov și pe toți prorocii”. Luca 13:28.

Aceasta nu înseamnă nici că omenirea îi va vedea pe Vrednicii din Vechime așa cum au fost. Mai degrabă lumea îi va vedea înviați în perfecțiune umană, și în consecință perfecți, în chipul lui Dumnezeu, modele pe care omenirea trebuie să le atingă, dacă vor da atenție cuvintelor marelui Profet — Moise cel antitipic.

Sf. Petru ne spune despre acel timp: “Și oricine nu va asculta înu se va supuneș de Prorocul acela [Mesia cel Glorios], va fi nimicit din mijlocul poporului”. Fapte 3:22, 23.

Alte caracteristici ale tipului

Ungerea preoților din preoțimea aaronică a simbolizat ungerea lui Isus și a Preoțimii Sale împărătești. După cum în tip era necesar să fie aduse jertfe înainte de a fi posibile ungerea și consacrarea în funcții, tot așa trebuie să fie și în antitip. Isus a trebuit să Se ofere pe Sine și prin acea oferire să-Și arate devotarea și loialitatea față de Dumnezeu sacrificându-Se chiar până la moarte.

În mod similar, cei chemați să fie membri ai corpului lui Cristos, preoțimea subordonată, al cărei Mare Preot este El, pot să se consacre funcției lor numai prin jertfă. În cazul Marelui Preot tipic jertfa era un vițel. Antitipul este trupul Domnului. În cazul preoților subordonați tipici, jertfa a fost un țap. Antitipul este carnea, natura umană a Bisericii. Astfel, când sf. Pavel îndeamnă Biserica în ceea ce privește partea ei, el spune: “Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înțeleaptă”. Rom. 12:1.

Aceleași jertfe care au dovedit loialitatea marelui preot tipic și a preoților subordonați, au devenit și jertfe ale ispășirii pentru păcatele poporului — tipice pentru jertfele reale care sunt baza iertării păcatelor lumii și astfel pentru împăcarea lumii, la timpul potrivit al lui Dumnezeu. Acestea sunt “jertfele mai bune” menționate de sf. Pavel (Evrei 9:23). Cu alte cuvinte, tot ceea ce s-a întâmplat în tip a fost la o scară mică, inferioară antitipului. Mijlocitorul tipic a oferit jertfe tipice. Mijlocitorul real ofer㠓jertfe mai bune”. Mijlocitorul tipic a condus semințiile tipice ale lui Israel în țara Făgăduinței. Mijlocitorul antitipic, în timpul miei de ani a Domniei Sale, va conduce pe toți cei care vor deveni poporul lui Dumnezeu, înapoi la binecuvântările și privilegiile pierdute prin neascultarea lui Adam și răscumpărate prin Jertfa de pe Calvar.

Un Dumnezeu milos Și plin de har

Textul nostru de bază îl descrie pe Dumnezeul care este plăcut inimilor noastre — Cel plin de milă, plin de îndurare, gata să ierte, încet la mânie, bogat în bunătate iubitoare. Este greu pentru noi să ne imaginăm cât au pierdut creștinii și lumea în general prin concepțiile noastre îngrozitor de greșite despre caracterul lui Dumnezeu, transmise nouă prin crezurile Veacurilor întunecate.

Ideea că Dumnezeu a avut ca scop chinuirea creaturilor Sale prin demoni toată eternitatea, a fost fără îndoială cauza marii părți din necredința care predomină acum, precum și o mare piedică pentru cauza lui Cristos printre păgâni. Lumea de astăzi nu poate adora și aprecia concepția greșită a fratelui Calvin despre caracterul Atotputernicului. Toată lumea ar trebui să răsufle mai ușurată deoarece frații noștri prezbiterieni au respins acea trăsătură a doctrinei lui Calvin care i-a declarat pe toți pruncii nealeși sortiți chinului veșnic.

În trecut, Dumnezeu Și-a manifestat mila și bunătatea într-un mod tipic față de poporul tipic, doar pedepsindu-i pentru păcate, dar iertându-i și permițându-le să continue și să încerce mai departe. Totuși Dumnezeu nu Și-a manifestat Iubirea și Mila pe deplin față de lume până la prima Venire a Domnului nostru. Despre acel mare eveniment citim: “Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a aratat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu”, pentru ca “oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”.

Până la acel timp Păcatul și Moartea au domnit fără încetare timp de 4124 de ani. Trimiterea Fiului Său a fost prima exprimare a scopului lui Dumnezeu în ceea ce privește iertarea. Dar El încă n-a iertat păcatele lumii. El a făcut numai pregătirea potrivită prin moartea Fiului Său, pentru ca păcatele lumii să poată fi anulate la timpul potrivit al lui Dumnezeu. Întreaga lume “zace în cel rău” — robi ai Păcatului și ai Morții. Speranța lumii stă dincolo, în Domnia glorioasă a împărăției lui Mesia. Aceasta se centrează în El, ca Profetul, Preotul și împăratul antitipic. Mesia, ca Sămânța lui Avraam, conform Făgăduinței, va binecuvânta, va ridica și va ajuta să vină înapoi în armonie cu Dumnezeu pe toți care vor vrea și vor asculta din toate familiile Pământului.

Singura lucrare făcută până acum este chemarea Bisericii, să fie Mireasa lui Mesia și comoștenitori și conlucrători cu El în acea împărăție mesianică glorioasă, pe care o așteptăm și pentru care ne rugăm: “Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ”. în acea împărăție, Bunătatea iubitoare, precum și înțelepciunea și Puterea vor fi văzute de îngeri și de oameni.  

“Rămășița mântuită din neamul lui Israel,

Răscumpărată din căderea lui,

îl va lăuda pentru harul Său minunat

Și-L va saluta ca Domn al tuturor.

 

Neamurile vor veni și venind vor cânta

Cât va ține acest ospăț pământesc,

Osana împăratului nostru ceresc,

Și-l vor saluta Domn al tuturor.”