Vol. 18, Ianuarie-Februarie 2011, Nr. 2 




RĂUFĂCĂTORI ȘI AMESTECĂTORI ÎN TREBURILE ALTORA

“Nimeni dintre voi să nu sufere ... ca răufăcător, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.” 1 Petru 4:15 .

R 5274 W. T. 15 iulie 1913 (pag. 211-212)

În mod sigur că nimeni din poporul Domnului nu ar putea să facă rău cu voia. Dacă cineva ar face rău cu voia, acesta nu ar avea Spiritul Domnului, ci al Adversarului. Acesta fiind cazul, cel mai rău lucru care s-ar putea spune împotriva vreunuia din cei cu adevărat consacrați, în mod sigur ar fi acela că el a fost surprins într-o greșeală, sau că are o slăbiciune a cărnii, sau că prin cursa Adversarului a fost condus să facă ceea ce în inima sa dezaprobă. Dar de faptele rele, chiar dacă sunt neintenționate, trebuie să ne ferim în mod deosebit. “Nimeni dintre voi să nu sufere … ca un răufăcător” — nimeni — niciodată — în nici o împrejurare.

Iar acum venim la a doua parte a avertizării apostolului — amestecul în treburile altora. Sfinții par la fel de predispuși ca și alții să devină amestecători în treburile altora și să sufere din cauza aceasta. Câteodată ni se pare că poporul consacrat al Domnului este mult mai înclinat decât ceilalți să devină amestecători în treburile altora. Ei au standarde mai înalte decât alții. Iubirea lor pentru dreptate este mai mare decât înainte, precum și ura lor pentru nedreptate. Există deci continuu o ispită de a nu fi mulțumit să-și vadă de ale sale, ci să sfătuiască și să caute să reglementeze pe oricine și orice.

Desigur, există o datorie a fiecărui părinte să se intereseze mai mult sau mai puțin de afacerile copiilor săi, sau ale celor care în vreun fel sunt sub grija sa directă, pentru care este responsabil. Dar chiar și în aceasta, el ar trebui să caute să recunoască drepturile și intimitățile personale, și să nu permită simțului datoriei și responsabilității sale să-l împingă să intre în fiecare mică problemă. O anumită măsură rezonabilă de responsabilitate ar trebui pusă asupra copiilor, și ei ar trebui să aibă o idee ge­nerală despre ceea ce se așteaptă de la ei. Ar trebui să li se ceară să se ridice la acel standard, dacă ceva nu indică în mod clar contrariul. Spiritul amestecului în ale altora este condamnat de apostol și tot poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie în gardă împotriva lui.

Experiența noastră este că amestecul în ale altora este o sursă rodnică a dificultății în Biserică — în toate ecclesiile. O cunoștință clară a Adevărului pe care-l avem în prezent pare mai degrabă să crească această dificultate. După cum în familii există adesea un sentiment greșit, care împinge pe fiecare membru să dorească să știe totul despre afacerile celorlalți membri, tot așa și în Biserică, există o tendință de a se amesteca, de a se interesa, de a interveni în treburile altora — de a fi băgăreț. În unele cazuri se pare că există o dispoziție de a încerca să urmărim orice este legat de alții și să stăm să ne judecăm unii pe alții.

Dificultatea este o lipsă de iubire. “Dragostea nu face rău aproapelui.” Nu se bucură să găsească punctele slabe; nu le caută. Nu presupune nici un rău — mai degrabă presupune binele. Fiecare din poporul Domnului să se judece pe sine în această chestiune și să vadă în ce măsură el este un amestecător în treburile altora. Fiecare să decidă în cazul său că greșeala, în măsura în care o are, este o lipsă a spiritului iubirii, și fiecare în acea măsură să meargă la Domnul în rugăciune, căutând în mod serios să fie zidit în calitatea iubirii.

Știm bine că acela care nu-l iubește pe un frate pe care-l vede nu are nici o asigurare că Îl iubește într-adevăr pe Dumnezeu pe care nu-L vede. Putem conchide în siguranță că există o oarecare amărăciune în inimă, dacă ne găsim plăcerea în a căuta punctele slabe din carnea membrilor Corpului lui Cristos. Carnea lor, îndreptățită de Răscumpărătorul și consacrată, devine carnea Sa. Oricine, deci, este un cârcotaș și un amestecător în treburile fraților, face aceasta împotriva trupului lui Isus. “Eu sunt Isus pe care-L prigonești.” Fapte 9:5; 22:8.

ADEMENIȚI DE ADVERSAR

Încrederea noastră în frați este așa încât nu putem crede că vreunul dintre ei în mod voit și intenționat, sau de preferință, urmează calea lipsită de iubire de a face daună altora. Gândul nostru este că Adversarul este foarte atent să prindă în cursă pe poporul lui Dumnezeu și să dezvolte în ei spiritul amestecului în treburile altora și al lipsei de iubire, sub masca datoriei, iubirii de dreptate, justiției etc. Ei trec cu vederea faptul că Dumnezeu nici nu ne-a autorizat să ne judecăm unul pe altul, nici să pretindem dreptate unul de la altul. El nu Și-a autorizat poporul nici să se disciplineze unul pe altul, nici să se pedepsească unul pe altul sub nici o formă. Niciodată nu Și-a autorizat poporul să devină inchizitori, investigatori, amestecători în treburile altora.

Dimpotrivă, El ne-a spus s㠓nu judecăm nimic înainte de vreme” și că El Se va ocupa de această chestiune. Nu este oare scris: “Domnul va judeca pe poporul Său”? Ne temem că El este incompetent? Vom încerca să fim mai înțelepți decât El? Vom lua în mâinile noastre chestiuni despre care El a zis să le lăsăm în mâinile Lui? Dacă facem astfel, în mod sigur că vom intra în dificultate și poate că îi vom atrage și pe alții în dificultate.

Oricine se amestecă în afacerile altuia va suferi. Se poate ca și victima să sufere și ca mulți să fie mânjiți, dar putem fi siguri că amestecătorii nu vor scăpa. Pedeapsa amestecătorului va fi fără îndoială ruperea în parte a relației sale cu Dumnezeu — pierderea păcii, bucuriei și părtășiei Spiritului sfânt. Aceasta va fi răsplata Lui pentru amestecători.

Dacă un frate și o soră din Biserică par să aibă dificultate, vedeți-vă de treburile voastre și lăsați-i să-și rezolve chestiunea între ei. Dacă ei sunt înrudiți ca părinți și copii, lăsați să-și aranjeze chestiunea singuri, și să învețe lecțiile pe care Domnul ca Judecătorul și Învățătorul lor li le va da. Dacă sunt soț și soție, problema este la fel. Lăsați-i în pace. Nu vă amestecați. Chiar dacă unul dintre ei ar veni să vă ceară sfatul, nu vă grăbiți să-l dați — refuzați să auziți cazul — urmați sfatul Domnului. Îndrumați-l pe cel care se plânge că Domnul a dat instrucțiuni și că nu este de competența voastră să vă amestecați — că Matei 18:15-17 arată calea care trebuie urmată.

Vedeți să nu aveți nimic de-a face cu un astfel de caz decât dacă vine la voi direct pe linia acestui aranjament pe care l-a prevăzut Domnul. Altfel veți fi amestecători și vă veți face necazuri vouă și altora. Dacă sunteți chemați într-un conflict de familie, mai degrabă regretați necesitatea decât să fiți dornici să vă băgați nasul în afacerile lor. Sfătuiți-i mai întâi cât de bine știți, să-și reglementeze problemele între ei, amintindu-le cuvintele lui Isus: “Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”, și apoi vedeți să nu faceți nimic care să-i despartă sau să ajutați la completarea separării în spirit deja începute.

Amintiți-vă că în calitate de reprezentanți ai Domnului nu aveți nici o autoritate să fiți tulburători, ci sunteți împuterniciți numai să fiți făcători de pace. Când sunteți chemați într-un astfel de caz, încercați să fiți drepți, corecți, rezonabili, în deplin acord cu Regula de Aur în orice cuvânt pe care îl veți rosti. Cei care pot spera să li se încredințeze judecata lumii în viitor (1 Corinteni 6:2) trebuie să se califice acum printr-o dezvoltare a unui înalt simț al milei și iubirii, precum și al dreptății.

ATITUDINEA DE AMESTECĂTOR ESTE O DOVADĂ DE MÂNDRIE

Dar, ar spune cineva, nu face parte din datoria noastră să ajutăm la păstrarea purității Bisericii? Și pentru a face aceasta, n-ar trebui să fim atenți? Dacă, prin urmare, vedem un soț și o soție, sau un frate și o soră, sau părinți și copii care nu se înțeleg, oare nu suntem obligați de datorie să ne amestecăm în afacerile lor, pentru a vedea dacă nu-i putem îndrepta?

Acesta este exact spiritul de amestecător în ale altora. Menționăm aceasta fiindcă mulți din poporul drag al Domnului care au cea mai bună intenție nu știu ce înseamnă a te amesteca în treburile altuia când fac aceasta. Vedeți-vă de ale voastre! Dacă sunteți prea ocupați cu supravegherea altora, Adversarul va profita de voi. Atâta vreme cât conduita exterioară a unui frate sau a unei surori este rezonabilă și corectă, atât Dreptatea cât și Iubirea vor spune că nu trebuie să vă băgați între ei, în sensul de a încerca să vă ocupați de treburile lor. Mulțumiți-vă să le puneți în față un bun exemplu de blândețe, credință, răbdare, iubire frățească, iubire. Atunci, dacă au cândva nevoie de sfat, vor putea veni ei înșiși la voi. Și atunci va fi ocazia să vă arătați moderația și să le dați sfat, ca un purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, în armonie cu Matei 18:15-17 — și nimic mai mult.

Dar, ar spune altul, nu critică sf. Pavel Biserica din Corint fiindcă avea în mijlocul lor unul care păcătuise grav? Și nu a mustrat el Biserica pentru că n-a judecat și n-a îndepărtat dintre ei o astfel de persoană? Perfect adevărat. Dar acesta a fost un caz de păcat deschis, voit, recunoscut, condamnabil pentru individ și pentru toți cu care s-a asociat. Și așa ar trebui să fie și astăzi. Dacă cineva trăiește fățiș în păcat și îl recunoaște, și se laudă cu el, cazul trebuie prompt luat în seamă de către Biserică pe linia lui Matei 18:15-18. Dacă cel care greșește continuă încă într-o atitudine greșită, în păcat fățiș, pasul final să fie separarea lui completă de Biserică. El să fie renegat cu totul de către Biserică, până când va face o reformă completă.

Desigur că astfel de cazuri sunt rare printre poporul Domnului, și la fel de rară ar trebui să fie și procedura pe care apostolul o sugerează într-un astfel de caz. Apostolul nu sugerează investigarea vieților trecute ale acelora care constituie Biserica lui Cristos. Dimpotrivă, într-una din epistolele sale sugerează că el știa foarte bine că mulți dintre cei care erau din Biserică au fost înainte caractere de o reputație proastă. El spune: “Și așa erați unii dintre voi. Dar ați fost spălați, dar ați fost sfințiți, dar ați fost îndreptățiți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru”. 1 Corinteni 6:11.

Este o idee total greșită aceea că vreunul dintre noi ar fi împuternicit să îndrepte pe alții. A avea astfel de impresie dovedește multă mândrie. Dacă un frate și o soră nu se armonizează foarte bine, lăsați-i în pace. Dacă ei cred că cel mai bine este să nu fie foarte apropiați, lăsați-i în pace. Dacă sunt căsătoriți și cred că cel mai bine pentru ei este să locuiască separat, lăsați-i în pace — vedeți-vă de treaba voastră. Dacă există vreo greșeală secretă, lăsați-i în pace. “Dumnezeu va judeca pe poporul Său.” Nu-i treaba voastră să vă amestecați, decât dacă El dă vreo altă împuternicire decât cea pe care o avem în Scripturi.