Vol. 18, Martie-Aprilie 2011, Nr. 5 


MESAGERII LUI DUMNEZEU ÎN “ZILELE DIN URMĂ”

“Căci El va porunci îngerilor îmesagerilorș Săi pentru tine, să te păzească în toate căile tale.” Psalmul 91:11.

În mijlocul “timpurilor periculoase” ale acestei “zile rele” și a vocilor de avertizare ale sfinților profeți și apostoli, care arată cursele, molimele și pericolele subtile din toate părțile — și, de asemenea, în mijlocul înțelegerii sensului existenței reale a acestor asedii rele și pericole — cât de prețioase sunt pentru sfinți protecția și grija divină și iubirea Lui personală!

Evident, persoana la care se face referire în textul nostru, care dă o sarcină sau un mesaj, este Iehova, Tatăl ceresc. Profetul David profețește în legătură cu o persoană atunci viitoare. Noi credem că acea persoană în primul rând era Domnul nostru Isus Cristos; și în al doilea rând, toți cei pe care El i-a acceptat ca membri ai Corpului Său de-a lungul acestui Veac Evanghelic — clasa Mesia, Cap și membre. Cuvintele implică o grijă specială a lui Dumnezeu asupra acestei clase. Peste tot în Scripturi se face referire la ei ca la cei pe care Dumnezeu îi iubește în mod special și le poartă de grijă. Domnul nostru Isus este Singurul Fiu Conceput și preaiubit, și toți cei care sunt membrii Săi sunt iubiți în mod special. Isus le-a spus unora dintre ucenicii Săi credincioși: “Însuși Tatăl vă iubește”.

Înțelegem că sarcina dată îngerilor are o aplicare foarte largă. Apostolul Pavel ne asigură că îngerii lui Dumnezeu sunt spirite slujitoare trimise să ajute și să slujească pe acei care vor fi moștenitorii mântuirii, cei mântuiți din acest Veac Evanghelic. Da, toți aceștia, deoarece cred în Cristos, deoarece în inimă sunt credincioși, deoarece s-au consacrat pe deplin Domnului și au fost concepuți de spiritul Său, sunt subiecții speciali și fericiți ai harului Său, slujiți de mesagerii invizibili. Domnul nostru Isus arată practic aceeași idee în declarația Sa: “Îngerii lor în ceruri văd pururea îau acces laș fața Tatălui Meu”. Cuvintele Învățătorului par să implice că unul sau mai mulți dintre acești îngeri au în grijă pe consacrați, chiar cei Aleși.

Domnul nostru folosește o figură de stil diferită de cea a apostolului, ca și cum ne-ar asigura că acești mesageri nu vor întârzia să aibă grijă de interesele noastre. Ei nu vor fi împiedicați de afaceri cerești mai importante, ci imediat vor avea acces direct la prezența și atenția divină, astfel încât interesele noastre vor primi toată atenția necesară. Domnul nostru vrea să ne dăm seama că facem parte din Casa Fiilor, sub conducerea Lui, Fiul principal, așa că interesele noastre sunt duse înaintea Tatălui neîntârziat. Interesele noastre sunt pe primul loc, îngerii noștri au întotdeauna acces la Tatăl. Înainte de a vorbi, El ne cunoaște gândurile. Înainte de a ne da seama de necesitățile noastre, El a făcut pregătire pentru ele. A fost aranjată o grijă veghetoare. Este greu pentru noi să înțelegem cum Dumnezeu Cel Atotputernic poate acorda o astfel de grijă și atenție specială pentru nevoile noastre. În loc să ne mândrim că Dumnezeu a manifestat astfel de atenție iubitoare față de noi, să ne facă să simțim ce mici suntem, ce nevrednici de astfel de binecuvântări.

Deși Tatăl îi folosește astfel pe mesagerii cerești, aceasta nu anulează în nici un caz ideea că Domnul îi folosește frecvent pe copiii Săi pământești ca servitori, unul pentru altul. Într-adevăr, putem fi siguri că mesagerilor invizibili li se cere în gene­ral să acționeze prin intermediul oamenilor. Despre aceasta avem ilustrații în lucrarea Secerișului, supravegheată de Domnul nostru prezent și de oștile Sale cerești, totuși în principal realizată de membrii Corpului Său în trup.

Apostolul Pavel afirmă că Domnul face servitorii Săi o flacără de foc și ne sugerează că orice agenție și putere pe care providența divină le folosește, fac parte din grija Sa pentru poporul Său (Evrei 1:7). Cu alte cuvinte, fiecare mijloc folosit de Dumnezeu — fie foc, fie electricitate, fie om, sau orice altceva — ar fi un mesager al lui Dumnezeu. Și orice n-ar fi spre lauda Sa și n-ar realiza ceea ce vrea El, poate să limiteze — după cum ne spune. Psalmul 76:10.

ÎNVINGĂTORII SE DEZVOLTĂ PRIN ÎNCERCĂRI

Aceși îngeri sunt ca “să te păzească în toate căile tale” — nu numai în toate lucrurile Bisericii, atât individual cât și colectiv, ci și în orice vreme; ea a fost păzită în timpul Evului Mediu precum și în alte perioade. Dar această grijă nu ne va feri de ispită. Nimeni nu poate face parte din această Biserică aleasă dacă nu are încercări. Pentru a avea calitățile de învingători ale inimii, ei trebuie să aibă probe. Dar harul promis al Domnului va fi cu ei pentru ajutorul lor — nu să învingă pentru ei, ci să-i susțină. Harul Său ne este de ajuns. El nu completează pentru voința slabă, ci completează pentru corpurile imperfecte. Dacă voința este slabă, El nu-i vrea pe aceștia în Biserica Sa aleasă. El vrea ca poporul Său să aibă o voință tare — să nu se îndoiască de nimic — să fie învingători.

Versetul următor din Psalmul din care este luat textul nostru spune în continuare că acești mesageri care au răspundere pentru afacerile Bisericii, Cap și Corp, vor păzi picioarele de poticnire. La modul general am putea să aplicăm termenul picioare la unii membri ai Corpului până la capăt, în toate timpurile Veacului; după cum am putea spune, de exemplu, că un membru este mână, altul este picior etc. Biserica, bazându-se pe acele membre picioare pe tot parcursul, în tot Veacul Evanghelic, va fi îndrumată corect; ei nu vor fi lăsați să se poticnească; deoarece “Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea”. Astfel ei vor fi în stare să depășească dificultățile căii.

Astfel, de-a lungul întregului Veac Evanghelic, mesagerii Domnului au ajutat pe poporul Său în toate încercările lor. Dar această referire la picioare pare să se aplice în mod special la ultimii membri ai Corpului lui Cristos. “Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui care aduce vești bune, care vestește pacea … celui care zice Sionului: “Dumnezeul Tău împărățește!”” (Isaia 52:7). Aceasta ar părea să se aplice chiar la ultimii membri ai Bisericii. Aceasta nu s-a putut spune de-a lungul întregului Veac. Numai noi care trăim acum trebuie să spunem.

Aceste diferite manifestări ale progresului pe care îl vedem, sunt doar începutul. Noul regim de abia acum începe. După ce Domnul nostru va fi eliberat și glorificat Biserica, atunci El va începe lucrarea cu lumea. Nimeni n-a avut în trecut dreptul să spun㠓Dumnezeul Tău împărățește”; dar din 1878 noi facem această vestire.

PREZENȚA LUI CRISTOS — O PIATRĂ DE POTICNIRE

Textul pare să implice că membrele picioare din timpurile noastre vor fi într-o poziție de încercare specială și vor fi ca o piatră de poticnire. Și aceasta ne amintește că Domnul a prezis lucrul acesta, zicând: “Și atunci El va fi … o piatră de poticnire, o stâncă de cădere pentru amândouă casele lui Israel” (Isa. 8:14). Această piatră a fost o piedică la sfârșitul Veacului Iudeu (1 Petru 2:8). Scripturile arată că Isus este Calea. Domnul este o Piatră de Poticnire pe cărarea multora. Aceste pasaje nu se referă la lume. Nu națiunile păgâne s-au poticnit în Isus la prima Sa Venire, ci unii dintre israeliții adevărați s-au poticnit atunci. Și textul implică poticnirea unora dintre adevărații israeliți spirituali din cauza venirii Domnului într-un mod total diferit de ceea ce și-au imaginat ei. Astfel noi credem că există azi foarte mulți creștini buni care se poticnesc în prezența lui Cristos. Ei au gândit așa și așa și și-au imaginat așa și așa. Și totul este atât de diferit de ceea ce și-au imaginat și au așteptat, încât este exact cum a fost la sfârșitul Veacului Iudeu, când rabinii s-au poticnit.

Întrebarea este: De ce nu au îngerii responsibilitate peste toți oamenii buni, așa încât să nu se poticnească? Nu este aceasta promisiunea? Răspunsul este că promisiunea a fost făcută tuturor celor care fac parte din clasa aleasă. Dar pentru a rămâne membri ai acestui Corp, toți trebuie să reziste la încercare. Aceasta va fi o probă. Vreau ei să aibă ajutorul îngerilor — mesagerilor? Sunt ei dispuși să învingă aceste dificultăți și să rămână pe cale?

O clasă va fi într-o stare de a primi încercările într-un mod potrivit; altă clasă va fi atât de încrezătoare în sine, atât de supraîncărcată cu grijile acestei vieți și atât de deficitară în dezvoltarea spirituală, încât ea nu va fi gata să se folosească de serviciul îngerilor. Aceasta este pentru că Dumnezeu folosește ca mesageri ai Săi pe unii pe care lumea nu este gata să-i primească.

Paralelismul Între Veacul Iudeu Și cel Evanghelic

În Veacul Iudeu Domnul i-a folosit pe unii pe care cărturarii, învățătorii Legii și preoții cei mai de seamă nu i-au putut accepta deloc. Dacă voia să folosească agenți, canale sau mesageri pentru a învăța poporul, de ce n-a ales pe cărturarii învățați sau pe fariseii pompoși din acele zile? De ce a folosit Domnul ca mesageri ai Săi oameni care fuseseră pescari, colectori de taxe — persoane pe care cei învățați le considerau total nepotrivite ca instructori sau învățători? Ne amintim că la sfârșitul Veacului Iudeu s-a scris despre doi dintre ei (și poate despre toți) că poporul și-a dat seama că erau neînvățați și ignoranți (Fapt. 4:13). Cum se face că Dumnezeu a trecut pe lângă unii dintre cei mai învățați oameni ai acelor zile? “Ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și învățați și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, pentru că așa este plăcut înaintea Ta!” Mat. 11:25, 26.

Așa este și astăzi, Domnul folosește canale, mijloace, mesageri care nu sunt acceptabili pentru mulți de care aceștia se apropie. În timp ce aceștia mulți se gândesc ce să creadă, greoi însă din cauza supraîncărcării cu grijile acestei vieți, compania aleasă va fi formată. Atunci cei dintâi vor spune: “Doamne, deschide-ne”. Dar Domnul va declara că nu-i poate recunoaște ca membri ai Corpului Său, Aleșii. Ei nu-și vor fi arătat spiritul blândeții, gentileței, răbdării, iubirii, necesare pentru a le da un loc în acest Corp. Astfel numai membrii Corpului vor fi ridicați de către mesageri și trecuți în siguranță prin încercările și dificultățile care vor fi permise să probeze iubirea, loialitatea și ascultarea de voința lui Dumnezeu, a tuturor celor care au făcut un Legământ de Sacrificiu cu El — chiar până la moarte.