Vol. 19, Noiembrie-Decembrie 2010, Nr. 1 


TOATE LUCRURILE LUCREAZĂ SPRE BINELE LOR

Gen. 46:28-34 ; 47:12 , 28-31

“Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu.” Romani 8:28 .

R 5240 W. T. 15 mai 1913 (pag. 152-154)

Astfel Iacov și toată familia sa au părăsit țara Canaanului, țara promisiunii, Palestina, și, la invitația lui faraon prin Iosif, s-au instalat în ținutul Gosen, potrivit ocupației lor care era aceea de văcari și păstori. Iosif s-a dus în carul său la Gosen și acolo l-a întâlnit pe tatăl său Iacov, pe care nu-l văzuse de mulți ani. După obiceiul țărilor orientale, s-au sărutat și Iosif a plâns. Apoi a venit prezentarea oficială a lui Iacov și a familiei sale lui faraon. Iosif a fost atent ca ei să nu facă nici o greșeală. De aceea i-a spus clar împăratului că ocupația lor era de păstori și văcari; căci egiptenii disprețuiau această ocupație și prin urmare nu se amestecau cu evreii. Astfel ținutul Gosen a devenit aproape o țară separată de Egipt.

Iacov pe vremea aceea era de o sută treizeci de ani și foarte slab. Adus în prezența faraonului, Iacov l-a binecuvântat — în sensul cererii binecuvântării divine asupra lui, putem presupune. Astfel familia lui Iacov, numită acum cu noul lor nume, Israel, a devenit ferm stabilită în țara Egiptului. Iacov a mai trăit șaptesprezece ani după aceea, timp în care Iosif și poporul lui, israeliții, au fost în favoarea lui faraon și a egiptenilor.

Lecția noastră este legată în special de voința și capacitatea lui Dumnezeu de a face ca toate experiențele poporului Său să lucreze spre binele lor. Aceasta ne sugerează în mod natural să întrebăm în ce mod experiențele din viața lui Iacov au fost spre binele său. Scripturile declară: “Pe Iacov l-am iubit; pe Esau l-am urât îiubit mai puținș”. Ar trebui văzută în mod clar iubirea lui Dumnezeu manifestată astfel încât lucrurile să lucreze spre binele lui Iacov și al familiei sale. Întrebarea este, cum? Putem noi vedea liniile în care favoarea divină a operat spre binele lui Iacov și al familiei sale?

Numai cu ochiul credinței, îndrumați de cuvintele lui Isus, ale apostolilor și ale profeților săi, putem vedea cum binecuvântarea lui Dumnezeu a fost cu Israel și le-a dat binecuvântări mai mult decât altora. Mulți n-au acest ochi al credinței. Prin urmare, numai puțini pot vedea, aprecia și înțelege această chestiune. Majoritatea, atât dintre creștinii pretinși cât și dintre evrei, nu reușește să vadă ce binecuvântare a venit peste Israel. În aceeași măsură aceștia sunt slabi în credință și sunt gata să fie abătuți de adepții criticii radicale și ai evoluției, spre necredință totală în Biblie și în Planul divin al Veacurilor pe care aceasta îl prezintă.

Iacov, devenind moștenitorul marii Promisiuni făcute lui Avraam (În tine și în sămânța ta se vor binecuvânta toate familiile Pământului), pare să fi intrat de-a dreptul în necaz. El a fugit de acasă, lăsând totul fratelui său. A servit unchiului său Laban timp de șapte ani, pentru a o putea avea pe Rahela de soție, dar Providența divină a permis să fie înșelat și a fost obligat să servească încă șapte ani pentru ea. Tot mereu unchiul său i-a schimbat plata în străduința de a scoate ce este mai bun din el. Astfel Iacov a fost aruncat într-o competiție cu unchiul său în străduința de a-și proteja interesele.

În final, cu rodul a multor ani de trudă, el s-a întors în Canaan, temător însă de fratele său Esau, pe care l-a împăcat cu un cadou bogat. Mai târziu și-a pierdut soția și a fost privat de Iosif, fiul său preaiubit. Apoi a venit foametea, recuperarea lui Iosif și întâmplările din lecția noastră recentă. Mai târziu, chiar mutarea în Egipt părea să fi fost una dezastruoasă, căci egiptenii i-au făcut robi pe israeliți. În final au fost eliberați, numai pentru a avea experiențe grele în pustia Paran timp de patruzeci de ani, înainte de a intra propriu-zis în Canaan.

Cum a binecuvântat Dumnezeu pe Israel?

Apoi a fost o chestiune treptată să intre în posesia țării. Au avut diferite încercări și dificultăți, stăpâniți de filisteni, sirieni etc. Mai târziu au avut împărați și apoi o răzvrătire sau divizare a împărăției, urmată de mai multe războaie, foamete, molime, până când toți au fost duși captivi în Babilon. Au plecat numeroși și s-a întors un număr relativ mic. Apoi au mai avut încercări, războaie etc.

În cele din urmă a venit Isus și a fost respins de toți cu excepția câtorva. Apoi națiunea a fost respinsă de Dumnezeu. “Iată, vi se lasă casa pustie.” Treptat au venit peste ei necazul și anarhia, până când ca națiune s-au dus în Hades — din punct de vedere național au adormit. Au dormit mai bine de optsprezece secole, în timp ce personal au îndurat persecuții în multe națiuni.

Ceea ce vrem să vedem este cum binecuvântarea lui Dumnezeu a fost identificată cu toate acele experiențe ale lui Israel. Vrem să știm în ce mod Dumnezeu i-a condus spre binele și binecuvântarea lor, mai mult decât în afacerile altor națiuni. Pentru a înțelege aceasta, trebuie să aruncăm o privire asupra celorlalte națiuni și popoare și experiențele lor, și apoi trebuie să privim și în viitor.

Unde este Egiptul — unde este guvernarea faraonilor astăzi? Unde este Asiria — unde sunt popoarele lor astăzi? Unde sunt filistenii? Unde sunt toate națiunile care au înflorit în zilele lui Israel? Răspunsul este că ele nu mai sunt. Ele s-au unit cu alte popoare sau au fost șterse din existență prin procese naturale. Ele n-ar putea fi restaurate astăzi, pentru că nici unul dintre acele popoare n-a rămas nicăieri. Nu discutăm despre numeroasele triburi din India, nici despre grupurile consolidate din China și Japonia, nici despre triburile barbare din Africa. Toate acestea au fost în afara liniei istoriei noastre, pentru că nu sunt strâns identificate cu națiunea lui Israel, naturală sau spirituală.

Dar Israelul există astăzi, chiar dacă națiunea doarme în hades, șeol, așteptând trezirea și învierea națională. Acea trezire ridică deja “oasele uscate” din disperare, și arată înainte spre o zi viitoare de binecuvântare și prosperitate. Un rezultat al grijii providențiale a lui Dumnezeu peste Israel a fost că ei ca popor au fost menținuți în existență. Această speranță a binecuvântărilor viitoare, bazată pe promisiunea lui Dumnezeu făcută lui Avraam, este cea care continuă să însuflețească acel popor. Această speranță, treptat, conform profeției, este cea care va reînsufleți Israelul și-l va readuce în față, și-l va identifica cu marea Împărăție Mesianică, cea care va binecuvânta lumea.

Dar cineva ar putea spune: Nu ne vorbi de binecuvântarea națională, căci noi va trebui să ne gândim la întreaga lume din punctul de vedere al unei frății umane. Dacă Israelul a fost binecuvântat de Dumnezeu, atunci ar trebui să fie vizibilă o oarecare binecuvântare personală și nu numai o prelungire națională a harului, în viața lor ca popor.

Foarte adevărat, răspundem noi. Există binecuvântări atât personale cât și naționale ale trecutului și ale viitorului. Lucrarea lui Dumnezeu cu Israelul în trecut n-a dovedit cu adevărat că toată națiunea a fost sfântă, evlavioasă și vrednică de cea mai mare onoare și poziție în Programul divin. Dar acele providențe au servit să aleagă din acea națiune un popor special, cu caracteristici asemănătoare celor posedate de Avraam; și anume, credință și ascultare. După Avraam a venit Isaac; după Isaac a venit Iacov; și după Iacov a venit națiunea lui Israel în care au existat câțiva, din când în când, vrednici de a fi puși alături de părinții lor, Avraam, Isaac și Iacov.

Experiențele grele ale secolelor de viață națională au lucrat pentru a dezvolta caractere nobile, puternice în credință și loiali până în străfunduri. Sf. Pavel enumeră pe unii dintre aceștia în afară de Avraam, Isaac, Iacov și profeți. El include pe toți acei “cu adevărat israeliți” care au fost loiali lui Dumnezeu până la măsura de a suferi persecuții pentru dreptate și pentru speranțele pe care le-au primit prin Promisiunea avraamică. Unii dintre aceștia, spune el, “au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu ferăstrăul … ei, de care lumea nu era vrednică”.

Acest proces de alegere a continuat până la timpul lui Isus, și a găsit o companie glorioasă, chiar dacă n-a fost una numeroasă. Dumnezeu căuta astfel de oameni și i-a găsit pe cei pe care îi căuta. Este adevărat, ei încă nu și-au primit răsplata. Este adevărat, răsplata lor nu va fi una cerească, ci una pământească, așa cum li s-a promis. “Toată țara pe care o vezi ți-o voi da ție și seminței tale.”

Acești credincioși din Israel sunt cei pentru care toate lucrurile au lucrat împreună în mod favorabil — pentru că ei L-au iubit pe Dumnezeu, pentru că au răspuns la dreptatea pusă în fața lor și la marea Promisiune pe care El le-a făcut-o. Noi credem că timpul este aproape când aceștia vor constitui reprezentanții pământești ai lui Mesia în conducerea și binecuvântarea lumii.

Ce a fost profețit despre ei mai înainte se va împlini. În loc de a fi părinți, ei vor fi copiii lui Mesia, primind viață veșnică de la El ca Tată. El îi va face prinți peste tot Pământul, în cooperare subordonată cu Imperiul Său ceresc (Psalmul 45:16). Astfel vedem că toate încercările și dificultățile lui Israel, sub Providența divină, au lucrat împreună pentru binele acelei clase speciale, “cu adevărat israeliți, în care nu este viclenie”, și care L-au iubit pe Dumnezeu la modul suprem. Și răsplata lor este aproape. Prin ei, binecuvântarea se va extinde la toate neamurile de pe Pământ.

EXPERIENȚELE ISRAELULUI SPIRITUAL

Când a venit timpul lui Dumnezeu, la prima Venire, să cheme din lume o clasă specială de israeliți spirituali, El a dat prima ocazie copiilor lui Iacov. Toți aceia dintre ei care atunci erau “cu adevărat israeliți, în care nu este viclenie”, au fost privilegiați să aibe ocazii speciale și instrucțiuni de la Isus. Toți cei din clasa adevărată, loială, au putut, prin îndrumare și instruire providențială specială, să-L recunoască pe El ca Mesia, în timp ce toți ceilalți au fost orbiți de prejudecată, superstiție și cuvintele tainice.

Acesta a fost un alt avantaj care a venit pentru sămânța naturală a lui Avraam — ca ei să aibă prima ocazie de a deveni membri ai Israelului spiritual, despre care nu avuseseră înainte nici o informație. Ei încă n-au aflat că Mesia pe care-L așteptau va fi un Mesia spiritual, în loc de unul carnal, și că El va fi un Mesia compus, în loc de a fi o singură persoană — că va fi compus din mulți membri.

Astfel copiii naturali ai lui Avraam au avut “mult avantaj oricum, în special că lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu”, și deoarece au avut acele cuvinte, acele profeții, ei au avut cea mai bună ocazie dintre toți oamenii să cunoască despre Mesia și să vină în armonie cu El, devenind ucenicii Lui.

Dar așa cum s-a spus despre Israelul natural, tot așa, și mai accentuat, s-ar putea spune despre Israelul spiritual, că privilegiile lor le-au adus suferințe speciale și persecuții. Isus a fost lovit, tot felul de rele s-au spus împotriva Lui pe nedrept, și în final a fost răstignit ca un criminal, pentru că a afirmat că este Fiul lui Dumnezeu și nu a negat că El era Cel care în cele din urmă va fi Împăratul Slavei.

Apoi timp de secole urmașii credincioși ai lui Isus au avut experiențe amare. Uneori au fost torturați literal, persecutați literal, jupuiți de vii literal. Alteori au suferit persecuție simbolică, jupuire simbolică, și s-a spus împotriva lor pe nedrept tot felul de lucruri rele pentru Cristos. Minciuni, doctrine false, duceri antitipice în Babilonul simbolic — toate acestea au fost printre experiențele poporului lui Dumnezeu. Acestea nu încheie lista; căci sf. Pavel a declarat: “Toți cei care voiesc să trăiască în evlavie în Hristos Isus vor fi persecutați”. Deci, oricine aparține astăzi Domnului are asigurarea că dacă este credincios Învățătorului său, va avea împotrivirea lui Satan, a lumii și a propriei sale cărni.

Se ridică întrebarea: Cum lucrează aceste lucruri mai bine pentru noi decât pentru lume? Nu mor creștinii asemenea necredincioșilor, asemenea evreilor, asemenea mahomedanilor, asemenea păgânilor? Nu au ei partea lor de boală, suferință și durere în legătură cu experiențele din procesul morții? Sigur că nimeni nu poate contesta veridicitatea acestei sugestii! Unde deci, vom spune, există un avataj în a fi un israelit spiritual? Dacă toată lumea este răscumpărată prin sângele prețios al lui Cristos, dacă toată lumea va avea o binecuvântare sub domnia glorioasă de o mie de ani a lui Mesia, și dacă Vrednicii din Vechime vor avea primul loc în Împărăția care va fi stabilită atunci sub toată întinderea cerurilor, care va fi avantajul, dacă este vreunul, pentru cei care au fost israeliți spirituali credincioși și loiali — pentru cei care au îndurat greutate ca buni soldați și au căutat să-și dea viața în serviciul Învățătorului, în serviciul fraților, în serviciul Adevărului, în serviciul lui Dumnezeu?

Avem un mare avantaj În toate felurile

Avantajele acestei clase sunt numeroase și țin atât de viața prezentă, cât și de cea care vine. În prezent, privilegiul acestora este să se bucure de pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere omenească. Este privilegiul lor să știe prin credință că toate lucrurile lucrează spre binele lor fiindcă iubesc pe Dumnezeu. Este privilegiul lor să-și dea seama că orice li s-ar putea întâmpla celorlalți din lume, nimic nu se poate întâmpla în ceea ce-i privește pe ei. Afacerile și interesele lor sunt toate supuse supravegherii divine. Nu este de mirare că ei pot avea pace în orice furtună! Nu este de mirare că ei sunt în stare să se bucure chiar în strâmtorare!

Bucuria lor este cea a spiritului, de care nici o experiență pământească nu-i poate lipsi, și bucuriile lor cresc zi de zi, an de an, pe măsură ce se maturizează în experiența creștină și pe măsură ce cresc în cunoștință și har. Privilegiul lor este acela de a avea acces la Tronul Harului ceresc și un privilegiu al comuniunii cu Tatăl ceresc și cu Domnul lor Isus Cristos. Ei se pot socoti, după cum declară sf. Petru, membri ai Preoțimii împărătești, Națiunea sfântă a lui Israel, Poporul special al lui Dumnezeu. Ei se pot bucura în privilegiul de a fi ambasadorii lui Dumnezeu și de a spune Veștile bune altora, pentru a “vesti virtuțile Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. O, mari sunt privilegiile, îndurările și binecuvântările acestor israeliți spirituali, compensând cu prisosință disciplinarea, necazurile și împotrivirile suferite de ei!

BUCURIILE VIEȚII VIITOARE

Dar dincolo de toate aceste experiențe din viața de acum se află bogățiile harului lui Dumnezeu pentru viitor, pe care aceștia le posedă și le țin cu puterea credinței. După cum declară sf. Pavel, ei au “promisiunea vieții de acum și a celei viitoare”. Și acea viață viitoare este o viață atât de minunată încât studierea ei este o chestiune fără sfârșit. Fiecare pas de ascultare le aduce drepturi și privilegii cu Dumnezeu, le aduce un pas înainte în cunoașterea Lui și a gloriosului Său plan. Astfel, cu cât caracterul este mai evlavios și mai sacrificator de sine, cu atât mai adâncă poate fi cunoașterea Lui, cu atât mai bogate vor fi experiențele, cu atât mai prețioase speranțele și așteptările.

Suntem întrebați: Care sunt așteptările acestei clase? Răspunsul este: Ei așteaptă lucrurile pe care Dumnezeu le-a promis; ei așteaptă ca, așa cum sunt acum copii ai lui Dumnezeu, tot așa învierea lor promisă din morți la perfecțiune spirituală să-i facă fii ai lui Dumnezeu pe cel mai înalt plan. Și dacă sunt copii, atunci vor fi “moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Isus Cristos, Domnul lor”. Pe lângă aceasta, acești israeliți spirituali sunt moștenitori ai unui Canaan spiritual, o Împărăție cerească. Pentru a intra în Împărăția lor, ei trebuie să aibă parte de puterile unei învieri mai bune decât alții. Și aceasta va însemna, ne asigură apostolul, că ei vor “fi schimbați într-un moment, într-o clipeală de ochi”, căci “nu pot carnea și sângele să moștenească împărăția lui Dumnezeu”. Nu este oare adevărat deci, în sensul cel mai deplin și absolut, că toate lucrurile lucrează împreună pentru binele celor care iubesc pe Dumnezeu, al celor chemați conform scopului Său, nu numai pentru cei care au fost chemați în timpul Veacului Iudaic, ci și pentru cei care au fost chemați și care au acceptat chemarea în timpul acestui Veac Evanghelic?