Vol. 19, Martie-Aprilie 2011, Nr. 3 


Învierea lui Cristos

“Hristos … fiind omorât în trup, dar făcut viu în duh.” 1 Petru 3:18 .

R 5222 W. T. 15 aprilie 1913 (pag. 122)

După învierea Sa, Domnul nostru a fost cu ucenicii timp de patruzeci de zile înainte de a Se înălța. Totuși, potrivit mărturiilor, li s-a arătat nu mai mult de unsprezece ori — și unele din aceste ocazii au fost probabil repetări. Fiecare întrevedere cu ucenicii a durat numai câteva minute, cu excepția celei din drumul spre Emaus. Aceste arătări au fost însoțite de împrejurări și condiții care vorbeau cu forță despre o mare schimbare care se produsese în El. Evident, El nu mai era aceeași ființă, deși avea același interes iubitor față de ei ca mai înainte. El era încă Domnul și Învățătorul lor, același Isus, deși nu mai era Isus în trup. Acum era “Domnul, Duhul”, un “Duh dătător de viață”.

Nu există nici o declarație scripturală în sensul că Isus a înviat în trup. Ne am uitat la Scripturi foarte atent și n-am găsit nici una care să spună că Isus a înviat în trup. Dimpotrivă, găsim că apostolul spune “Domnul este Duhul” (2 Cor. 3:17). Sf. Pavel, când ne spune cum L-a văzut pe Domnul Isus, zice că L-a văzut, nu în trup, ci o strălucire “care întrecea pe cea a soarelui”, “în miezul zilei”. Fapte 26:13-15.

Apostolul ne spune că Biserica va fi un corp spiritual: “Este semănat în putrezire și înviază în neputrezire; este semănat în necinste și înviază în slavă; este semănat în slăbiciune și înviază în putere; este semănat trup natural și înviază trup duhovnicesc” (1 Cor. 15:42-44). El ne spune că experiențele noastre la înviere trebuie să fie asemnătoare cu cele ale Domnului nostru. În cazul Domnului nostru, El a fost semănat în necinste și a înviat în slavă; a fost semănat trup natural și a înviat trup spiritual. Sf. Petru atrage atenția asupra acestui fapt când zice: “Hristos…fiind omorât în trup dar făcut viu în duh”. 1 Pet. 3:18.

Se ridică deci întrebarea: Cum a putut fi înviat Domnul corp spiritual? Putem doar să dăm cuvântul Domnului la aceasta. A fost înviat așa. Noua natură a început când Domnul nostru a fost conceput de Spirit sfânt la botezul Său și a fost completată când a fost desăvârșit ca ființă spirituală la învierea Sa.

Diferitele scripturi care sunt citate despre arătările lui Isus în corpuri de carne nu dovedesc faptul că Isus a avut corp de carne; fiindcă și îngerii s-au arătat printre oameni în corpuri de carne. Și când Isus a înviat din morți, S-a arătat sau S-a materializat în același fel în care i S-a arătat lui Avraam în vechime (Gen. 18:1, 2; 15:4, 5). Una din arătările Sale după înviere a fost când a mers cu doi ucenici spre Emaus și a stat cu ei la cină. Când a frânt pâinea, li S-a făcut cunoscut și a dispărut dinaintea lor! Luca 24:30, 31.

Corp materializat

În cazul când S-a arătat ucenicilor, este declarat că a intrat în încăperea unde se găseau ei, “când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor”. Citim mai departe că după opt zile S-a arătat iarăși în aceeași încăpere și în același mod, “ușile erau încuiate” (Ioan 20:19, 26). Aceste lucruri au fost în mod evident ca să le arate ucenicilor că El nu mai era o ființă de carne, ci o ființă spirituală. În cele patruzeci de zile după înviere S-a arătat, probabil, nu mai mult de trei ore în total. El a rămas cu ei ca să le stabilească credința, pentru ca ei să poată primi Spirit sfânt la timpul cuvenit.

Ca răspuns la întrebarea despre dispariția lui Filip din fața famenului și s-a găsit în Azot, răspundem că Dumnezeu a putut să-l ia. Dar nimic nu spune că Dumnezeu l-a făcut ființă spirituală. Filip va avea parte cu Domnul la timpul cuvenit, fără îndoială, de schimbare de natură la întâia înviere — “într-o clipă, într-o clipeală de ochi;” căci “nu pot carnea și sângele să moștenească împărăția lui Dumnezeu”. 1 Cor. 15:52, 50.

Când Isus a apărut în mijlocul ucenicilor în Ierusalim și ei erau speriați, a spus: “Uitați-vă la mâinile și la picioarele Mele, că Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are carne și oase, cum vedeți că am Eu” (Luca 24:39). Atunci El le insufla gândul că nu vedeau o ființă spirituală, un corp spiritual. Vedeau un corp materializat. Domnul a fost Duh tot timpul însă, iar carnea și oasele erau numai mijloace ca să Se arate. Astfel Domnul nostru S-a arătat în carne și oase, și de asemenea cu haine.

CORP ȘI ÎMBRĂCĂMINTE create

pentru acea ocazie

De unde au apărut carnea și oasele? Din același loc de unde a apărut și îmbrăcămintea. Corpul uman de carne și oase etc., cu îmbrăcămintea lui, care a apărut instantaneu în timp ce ușile erau închise, n-a ieșit pe ușă, ci a dispărut sau s-a dizolvat în aceleași elemente din care fuseseră create cu câteva momente înainte. “El S-a făcut nevăzut îÎn greacă: ginomai aphantos, n-a mai fost vizibil, adică a fost invizibil. Concordanța Completă de Strong.ș dinaintea lor” (Luca 24:31), și n-a mai fost văzut de ei când carnea și oasele și îmbrăcămintea în care S-a arătat s-au dizolvat, deși fără îndoială El era încă cu ei — prezent invizibil; de asemenea în mare parte din timpul celor patruzeci de zile.

Puterea manifestată de Domnul nostru, de a crea și a dizolva îmbrăcămintea în care S-a arătat, a fost supranaturală, la fel ca și crearea și dizolvarea corpului uman luat de El; și corpul nu era corpul Său spiritual glorios, după cum nu erau nici hainele avute pe El. Ne amintim că haina fără cusătură și alte haine pe care le-a purtat Răscumpărătorul nostru înainte de răstignire fuseseră împărțite între soldații romani, iar pânza cu care fusese înmormântat a fost lăsată împăturită în mormânt (Ioan 19:23, 24, 40; 20:5-7), așa încât hainele cu care S-a arătat cu diferitele ocazii menționate trebuie să fi fost în mod special create.

Gândul nostru este că Domnul nostru a fost perfect în trup când a fost om și că El S-a dat ca Jertfă, ca Preț de Răscumpărare pentru Adam. “Îl vedem pe Isus, care a fost făcut “pentru puțin timp mai prejos decât îngerii”, încununat cu slavă și cu cinste, pentru suferința morții pe care a suferit-o.” “Mi-ai pregătit un trup” (Evrei 2:9; 10:5). Trupul pământesc, uman, de carne, a suferit moarte; și Dumnezeu nu L-a mai făcut iarăși carne pe Domnul, ci L-a înviat din morți Creatură Nouă de natură divină. După învierea Sa, Domnul nostru le-a zis apostolilor: “Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ”. Mat. 28:18.

Toate acestea ne indică marea schimbare suferită de Domnul nostru la învierea Sa. Dacă acum este numai om, El este și acum “mai prejos decât îngerii”. Și a ne gândi la Domnul nostru ca la un om și mai prejos decât îngerii, este contrar Cuvântului Domnului, că a fost înălțat mult mai presus de îngeri, la natură divină. “La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn.” Filip. 2:8-11.