Vol. 19, Mai-Iunie 2011, Nr. 4 


PRIVILEGIILE FIILOR LUI DUMNEZEU

“Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie” Matei 6:8 .

R 5219 W. T. 15 aprilie 1913 (pag. 117)

Aceste cuvinte nu au fost adresate lumii în gene­ral; căci întreaga lume zace în păcat, deci nu este în relație cu Dumnezeu. Aceste cuvinte n-au fost adresate nici măcar evreilor obișnuiți; căci și evreii sunt membri ai rasei adamice, care nu este în armonie cu Dumnezeu, iar Legământul lor n-a fost unul de fii, ci unul de servitori. Moise a fost credincios în toată casa lui ca servitor (Evrei 3:5). Nu găsim nicăieri că israeliții sunt numiți fii ai lui Dumnezeu. În profeții se fac referiri la ceea ce va face Dumnezeu pentru ei în viitor. Dar nu se spune nicăieri în mod direct că El a fost Tatăl lor, sau că ei au fost fiii Lui.

Cu toții vedem că așa a fost. Ar fi fost nepotrivit să fie altfel, pentru că Ispășirea pentru Păcat nu fusese încă făcută pentru lume. Nici evreii și nici alții din lume nu au astăzi dreptul de a-L numi pe Dumnezeu Tatăl lor, nici să se gândească la El ca fiind Tatăl lor. Singurii care au dreptul de a-L numi pe Dumnezeu “Tatăl nostru” sunt cei care au intrat în relație de legământ cu El prin Cristos. Prin această relație apostolul Ioan spune: “Acum suntem copii ai lui Dumnezeu”.

Încă nu suntem în Împărăție ca să fim fii ai lui Dumnezeu fără imperfecțiune; dar în viitor, în momentul “schimbării” noastre, vom fi “copii ai lui Dumnezeu neîntinați” și vom fi ca Domnul nostru și-I vom împărtăși gloria. Dar în prezent suntem fii ai lui Dumnezeu și avem acest privilegiu binecuvântat, această onoare de a-L numi pe Dumnezeu Tatăl nostru, fiindcă am primit Spiritul Său cel sfânt. Avem această comoară a Spiritului sfânt în vase pământești și umblăm prin credință, nu prin vedere. Toți cei care au intrat în Corpul lui Cristos prin consacrare deplină sunt fii ai lui Dumnezeu prin credință, și le este permis să se numească astfel, să-L recunoască drept Tatăl lor și să se gândească la faptul că mărturia scripturilor se referă în totalitate la ei.

Fii Ai Lui Dumnezeu Prin Credință

Dar întrebarea este, de ce a folosit Domnul aceste cuvinte către ucenicii Săi înainte de a Se prezenta înaintea lui Dumnezeu și de a face o atribuire a meritului Său pentru ei? Oare nu erau ei încă sub Legământul Legii? Răspundem, da. Erau încă sub Legământul Legii. Doar prin credință le-a fost permis să-L numească pe Dumnezeu Tatăl lor. Ei acceptaseră pe Cristos ca fiind Calea, Adevărul și Viața, și acceptaseră pe Isus ca fiind Trimisul lui Dumnezeu, acela care în final va îndeplini tot ceea ce a venit să facă. Ei urmau să-și arate credința numindu-L pe Dumnezeu Tatăl lor, numindu-se pe ei fii Lui Dumnezeu — deși găsim că de fapt n-au vorbit despre ei ca fiind fii ai lui Dumnezeu.

După câtva timp de la moartea Domnului nostru, credința lor a început să înțeleagă acest privilegiu. Evreilor le-ar fi fost frică să-și spună fii ai lui Dumnezeu, sau să-L numească Tatăl lor. Dacă ar fi vorbit despre ei ca fiind fii ai lui Dumnezeu, ar fi crezut că fac ceva condamnabil. Când Isus a spus că este Fiul lui Dumnezeu, ei au spus că hulește. Ioan 5:18; Luca 22:70,71.

Găsim din context că Domnul ne sfătuiește să nu ne gândim, când ducem cererile noastre înaintea Tatălui, că acestea sunt pentru informarea Sa. Practic Domnul nostru a spus: “Voi n-aveți un Tată ignorant. Păgânii fac mari cereri când se roagă, ca și cum Dumnezeul lor ar dormi sau ar fi indiferent. Dar voi, ca ucenici ai Mei, știți că Dumnezeu este Tatăl vostru ceresc; și cum un tată pământesc bun își iubește copilul și face pregătiri pentru el, tot așa Tatăl vostru ceresc știe lucrurile de care aveți nevoie înainte de a I le cere. Nu trebuie să-I dați sfaturi, căci El vă cunoaște nevoile mai bine decât voi și știe că unele dintre lucrurile pe care le cereți v-ar fi dăunătoare”.

Scopul Divin În Răspunsul La Rugăciune

Atunci de ce mai cerem dacă El este Tatăl nostru, și ca un Tată iubitor Se îngrijește de tot ce avem nevoie? Răspundem că instrucțiunea de a ne ruga are ca scop să ne dăm seama mai mult că toate binecuvântările vin de la Tatăl nostru ceresc; altfel riscăm să pierdem o mare binecuvântare spirituală din meditarea la dragostea și grija Sa. El nu vrea ca noi să primim binecuvântarea la fel cum copacii absorb umezeala. Vrea să fim inteligenți, să ne gândim că El este Tatăl nostru. El ne cunoaște nevoile și Se îngrijește de ele. Vrea să practicăm credință în privința grijii Sale și a tuturor lucrurilor promise.

Scopul divin în răspunsul la rugăciune este deci ca să ne fie stimulată credința în legătură cu primirea zilnică a binecuvântărilor — atât naturale cât și spirituale. Domnul știe care sunt lucrurile de care lumea are nevoie și face o pregătire generală pentru ea. El a făcut deja un plan prin care lumea se va întoarce în cele din urmă ca fii pe plan uman, și face ca toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele lor într-un mod general și larg. Dumnezeu are un Plan mare de răscumpărare prin Isus, și un Plan mare de înălțare a Bisericii ca să fie împreună cu Domnul ei în Împărăția cerească. Atunci acea Împărăție va revărsa binecuvântări pe pământ pentru îndepărtarea blestemului și pentru Restabilirea omenirii la perfecțiunea originară a lui Adam în Eden.

În măsura în care cineva are urechi de auzit, este bine să i se spună aceste lucruri bune. Dar numai cei ce au urechi de auzit trebuie să fie în mod special instruiți în acest timp prezent. Cunoștința harului lui Dumnezeu acuma este în mod special pentru cei chemați. Este permis ca restul omenirii să rămână în ignoranță. Este foarte potrivit pentru ei, pe măsură ce încep să se trezească, să audă și să înțeleagă puțin; dar suntem siguri că lumea nu poate vedea lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. După cum ne spune apostolul: “Dar omul natural nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate cunoaște, pentru că ele se înțeleg duhovnicește”. Și iarăși ne spune: “...Duhul cercetează toate, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. 1 Corinteni 2:14, 10.

Cine se poate ruga

Domnul nu are de-a face cu lumea, căci nu este în relație de legământ cu El, de aceea ea nu poate să-I fie plăcută. El a încetat să mai aibă legătură cu lumea când a fost condamnată în Adam. N-a avut drept la viață. A păcătuit și trebuia să moară. El încă n-a completat aranjamentul de vindecare a încălcării. Este în cursul pregătirilor pentru acel aranjament al Noului Legământ de restabilire a omenirii.

Singurii care au acum o relație cu El sunt membrii Corpului lui Cristos. “Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice veți vrea și vi se va da.” Dacă rupem relația cu Cristos, nu mai avem dreptul de a ne ruga. Dar dacă păstrăm această relație, dacă Cuvântul Lui rămâne în noi, dacă ne conformăm viețile după voința Lui și dacă suntem în armonie cu voința Sa și cu Spiritul Cuvântului Său, putem să cerem și vom primi.

Cei care rămân cu totul în Cristos nu vor vrea decât să se facă voia lui Dumnezeu. Și dacă în ei va rămâne din plin Cuvântul Său,vor ști ce este potrivit să ceară. Dar dacă ar fi în necunoștință de voința lui Dumnezeu în acea chestiune, atunci ar spune cu siguranță: “Nu voia mea, ci a Ta să se facă!” Așa că orice ar cere, ar primi, pentru că doresc să se împlinească voința lui Dumnezeu.