SUFERINȚE MAI MARI — RĂSPLATĂ MAI MARE

2 Corinteni 4:16-18

Să nu slăbiți în strâmtorare — Omul natural se trece — Noua creație crește — Ce sunt necazurile ușoare? — Care este durata lor? — Care este obiectivul lor? — Cum ajungem la acest obiectiv?

„Cele ce nu se văd sunt veșnice.” Versetul 18.

W.T. 1 Sept. 1916 (pag. 265-266)

Ce mare curaj creștinesc manifestă cuvintele și faptele Sf. Pavel! Cel care a îndurat așa de multe greutăți, o veritabilă experiență-treierătoare, totuși a scris: „Noi nu cădem de oboseală, ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși cel dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” O, acesta era secretul problemei: reînnoirea omului dinăuntru, a creației noi! Strâmtorările omului din afară ar fi fost într-adevăr experiențe grozave, dacă n-ar fi fost omul dinăuntru care să aibă o vedere diferită asupra acestei probleme și să învețe lecții și experiențe valoroase din strâmtorările omului din afară. Omul dinăuntru avea asigurarea lui Dumnezeu că, dacă Dumnezeu era pentru el, împotrivirea tuturor celorlalți ar fi un lucru mărunt. El avea asigurarea că Dumnezeu îi supraveghea toate experiențele pentru binele lui cel mai înalt. De asemenea el avea asigurarea Domnului, că gloriile viitorului vor fi proporționale cu încercările îndurate cu credincioșie.

PARTICIPARE ÎN SUFERINȚELE LUI CRISTOS

O, aici avem secretul marelui zel al apostolului pentru Dumnezeu, pentru Biserică, pentru Adevăr. El a îndurat fiindcă a văzut pe Cel invizibil pentru ochii naturali (Evrei 11:27). Sf. Pavel a trăit o viață dublă, în sensul că pentru om el era Saul din Tars, dar în realitate el era Pavel, servul lui Dumnezeu, creație nouă în Isus Cristos. Lumea nu-l cunoștea, dar el se cunoștea pe sine, el cunoștea pe Dumnezeul său; și el a fost activat de puterea divină și de mesajul Cuvântului lui Dumnezeu care-i vorbea pace și legătură cu Dumnezeu prin Cristos, și de asemenea l-a informat despre gloria, onoarea și nemurirea care-i aștepta pe toți credincioșii la sfârșitul căii.

Acest secret al experienței apostolului este descoperit tuturor copiilor concepuți de spirit din familia lui Dumnezeu, care continuă să meargă cu credincioșie în urmele lui Isus și să fie învățați de El prin Cuvânt. Noi n-avem o așa mare manifestare a favorii divine cum a avut Isus, Capul Bisericii, și cum au avut apostolii, cei mai importanți membri ai Bisericii; totuși, în general noi avem aceleași favoruri de la Dumnezeu, aceleași făgăduințe de la Dumnezeu, aceleași speranțe inspiratoare pe care le-au avut ei. Să nu uităm cât a îndurat apostolul, când citim cuvintele lui: „Căci întristările noastre ușoare și de o clipă lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veșnică de slavă” — 2 Corinteni 4:17.

Scriind despre înviere, apostolul dă același gând când spune cum va fi cu Biserica la înviere. Toți credincioșii vor fi glorificați, onorați, binecuvântați, desăvârșiți — totuși nu în același grad binecuvântați, ci, după cum „chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea, așa este și învierea morților” (1 Corinteni 15:41, 42). Aceeași lecție ni se dă în profeția lui Daniel, unde se face referire la înviere, și unde cei înviați sunt ilustrați prin stele, a căror frumusețe și strălucire diferă — Daniel 12:1-3.

Argumentul apostolului era că, dacă în aranjamentul lui Dumnezeu suferințele lui Cristos sunt măsura gloriilor viitoare ale lui Cristos, atunci el dorea să fie participant cu Domnul în suferințele prezente, pentru a putea fi participant cu El și în gloriile viitoare. De aceea, în loc de a-și zice sieși ori altora: „Eu fac în lucrarea Evangheliei mai mult decât partea mea, și ar trebui să vină alții dintre voi să mă ajute ca să mă pot odihni”, Sf. Pavel a avut altă vedere. El s-a declarat dispus și nerăbdător să împlinească pe cât putea de mult ce lipsea suferințelor lui Cristos (Coloseni 1:24). El a socotit ca o bucurie să aibă strâmtorare, știind că strâmtorarea va produce în caracterul său roadele Spiritului Sfânt și astfel îl va pregăti pentru Împărăție (Romani 5:3-5). În legătură cu aceasta, amintim asigurarea Bibliei că numai dacă suferim cu Cristos, vom domni cu El, și numai cei care mor cu El, vor trăi cu El.

SECRETUL CREDINCIOȘIEI LUI

Mulți găsesc ușor să pornească pe calea creștină când totul este favorabil. Unii aleargă energic un timp, apoi obosesc în facerea de bine. Însă apostolul n-a părut a obosi niciodată. El a fost întotdeauna treaz, la timp și nelatimp, în ceea ce privea comoditatea lui. El era gata să propovăduiască Evanghelia oriunde, pretutindeni, tuturor celor care aveau ureche de auzit. Secretul perseverenței sale este dat în versetul 18, în cuvintele: „Privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd.”

((96))

Ce înseamnă aceste cuvinte? Ele înseamnă că Sf. Pavel avea vedere spirituală. De fapt el vedea atracțiile pământești, dar ele își pierduseră puterea de atracție asupra lui, datorită vederii lui spirituale — datorită percepției lucrurilor nevăzute. Cu ochiul credinței el a văzut pe Tatăl ceresc, pe Domnul Isus glorificat, oștile cerești, Împărăția viitoare de glorie, onoare și nemurire. Prin credință el a văzut marea Împărăție Milenară întinsă înaintea lui și a auzit invitația divină de a deveni moștenitor în acea Împărăție, de a fi asociat în moștenire cu Învățătorul și Răscumpărătorul. El acceptase invitația. El se înrolase sub steagul Învățătorului și își dădea seama că orice altceva în lume era practic fără nici o valoare în comparație cu aceste lucruri veșnice pe care Dumnezeu le promisese. Încrederea lui era în Cuvântul lui Dumnezeu.

Așa este și astăzi cu poporul Domnului. Noi putem vedea avantajele politicii, poziției sociale, bogăției, afacerilor, etc., etc. Dar toate aceste scopuri și ambiții pământești au comparativ o valoare mică pentru noi, fiindcă am văzut, cu vederea cea nouă a creației noi, lucrurile cerești. Urechile noastre au auzit mesajul lui Dumnezeu. Noi am fost în stare să discernem lucrurile spiritului — lucrurile pe care Dumnezeu le are în păstare pentru aceia care-L iubesc, lucrurile pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, nici la inima omului natural nu s-au suit (1 Corinteni 2:9). Noi ne dăm seama tot mai mult că toate lucrurile lumii rele prezente au caracter temporar, că ele vor trece odată cu noua dispensație care este tocmai la ușă; și că toate onorurile și puterile pământești sunt, cu fiecare moment, de tot mai mică valoare.

Dimpotrivă, noi vedem că lucrurile pe care ni le oferă Dumnezeu sunt veșnice. Este de mirare că Biblia arată importanța doctrinei? Oricine cunoaște bine doctrina, din punctul adevărat de vedere, al Bibliei, este tare în Domnul. Oricine n-are această cunoștință despre Împărăție, această vedere și acest auz spiritual, în mod necesar va fi slab, și-i va lipsi dovada că este o creație nouă în Cristos Isus — 2 Corinteni 5:17.