Vol. 20, Ianuarie-Februarie, Nr. 3 


BUNA-CUVIINȚĂ în Casa lui Dumnezeu

“Păzește-ți piciorul când intri în casa lui Dumnezeu și apropie-te mai bine să asculți, decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu știu că fac rău. Ecles. 5:1 .

R 5186a W. T. 15 februarie 1913 (pag. 58-59)

Fără îndoială înțeleptul nu vorbea despre piciorul sau pașii literali, ci dădea un sfat înțelept, pe care ascultătorii lui să și-l poată însuși, așa cum putem și noi. Ei au înțeles că el avea în vedere că trebuie să fie circumspecți în viața lor zilnică.

„Păzește-ți piciorul.” Fii cu băgare de seamă unde mergi. Nu merge la Casa lui Dumnezeu ca și cum ai merge la piață sau într-un alt loc de distracție. Mergi ca în locul unde Dumnezeu Se va întâlni cu poporul Său. Înțeleptul continuă și presupune ce se va auzi în Casa lui Dumnezeu. Nu fi gata să „aduci jertfa nebunilor”. Aceasta s-ar referi la râsete, lucruri ușuratice, vorbiri și glume nechibzuite.

Această scriptură este una care poate fi în mod foarte potrivit luată la inimă de către toți cei din poporul lui Dumnezeu din prezent. Reverența este foarte potrivită. Noi am pierdut teama că Dumnezeu ne va arunca în chin veșnic. Îl cunoaștem pe Tatăl nostru ceresc mai bine decât să presupunem că ar avea astfel de intenții rele față de vreunele din creaturile sale. Dar să nu mergem la Casa Domnului ca și cum am merge la piață. Mulți din poporul Domnului nu apreciază faptul că buna-cuviință este necesară în orice loc unde este adorat Dumnezeu.

SĂ FIE CULTIVAT COMPORTAMENTUL REVERENȚIOS

Noi trebuie să ne dăm seama că astăzi Îl avem pe Dumnezeu în Biserică într-un sens în care niciodată n-a fost în templul tipic. Oriunde este o adunare a membrilor Bisericii, Domnul a declarat că El va fi acolo. Pietrele vii care formează Templul lui Dumnezeu trebuie să fie tot atât de deplin respectate ca și templele făcute din pietre literale.

Fie că ne întâlnim într-o cameră sau într-o biserică sau într-o sală de operă, faptul că poporul lui Dumnezeu este acolo, face acea clădire, oricare ar fi ea, un loc sfânt. De aceea, oricine se apropie de aceasta, trebuie s-o facă veghind asupra piciorului său. Când ajunge acolo, să aprecieze locul unde se află și să fie gata să „audă” – să asculte – nu plin de veselie. Toate conversațiile să fie edificatoare – spre zidire – pe linii spirituale. Dacă nu putem vorbi pe astfel de linii, ar fi mai bine să ascultăm discursul, să ne unim în cântare și apoi să ne retragem.

Orice conversație se poartă, să fie cu reverență, nu doar pentru loc, ci și pentru ocazie. Întoarcerea capului și discuții de felul: „Uite că vine fratele cutare, sora cutare. Îi vom auzi cântând”, să nu fie. Un astfel de comportament este foarte nepotrivit.

Nu cunoaștem o altă lecție care trebuie să fie învățată mai mult de poporul Domnului decât cea a reverenței. Domnul nu va chema pe nimeni lipsit de reverență și El vrea ca această calitate să se întărească. Dar când frica este izgonită, există tendința spre mai puțină reverență. O grijă deosebită în această privință trebuie respectată când mergem la Casa lui Dumnezeu, sau în oricare alt loc unde se ține un serviciu divin.

Respectarea drepturilor altora

Trebuie nu numai să ne păzim piciorul când mergem în Casa lui Dumnezeu, dar și să ne păzim în privința a ceea ce luăm cu noi. Să avem grijă să mergem curați; să nu ducem ceva paraziți în haine; să nu mirosim urât. De asemenea să nu luăm cu noi copiii care nu sunt educați potrivit. Astfel nu vom fi în pericolul de a supăra pe alții.

Ar putea fi ocazii când copiii să fie lăsați acasă singuri. Când aceasta nu este posibil, ar fi mai bine ca părinții să meargă cu rândul la adunare. Nimeni nu are dreptul să ia copiii la adunare când prezența lor ar fi păgubitoare interesului spiritual al altora. Totuși, credem că se poate găsi o cale prin care copilul să poată fi lăsat acasă până la o vârstă la care să nu deranjeze adunarea. Majoritatea părinților devin atât de obișnuiți cu felul de a fi al copiilor lor, încât nu-și dau seama că alții sunt deranjați – când probabil orice mișcare a copiilor deranjează pe alții. Ceilalți își au experiențele lor personale care să le încerce răbdarea.

PUNCTUALITATEA ESTE UN SEMN AL DEZVOLTĂRII CARACTERULUI

S-ar părea că unii trebuie să-și păzească nu doar picioarele, ci și ceasurile. Să întârzii la adunare nu este în armonie nici cu principiile dreptății nici ale iubirii. Toți care participă trebuie, în dreptate față de ceilalți, să aibă grijă să ajungă la timp. Ei să-și aranjeze afacerile în așa fel încât să ajungă la adunare la ora stabilită.

Fără îndoială Domnul va vedea efortul nostru de a fi punctuali și a nu deranja pe alții ca semne ale dezvoltării caracterului creștin, care va avea aprobarea Lui și care ne va ajuta să ne pregătim pentru Împărăție. Cel care este indiferent față de drepturile altora dă dovadă că îi lipsește spiritul iubirii, spiritul lui Cristos. Și oricine nu are spiritul lui Cristos, bine dezvoltat, nu va avea un loc în Împărăție.

Prin urmare, aceste chestiuni – copii needucați, întârzierea la adunare etc., vor avea de-a face cu potrivirea noastră pentru un loc în Împărăție. Prin aceasta nu vrem să spunem că suntem judecați potrivit faptelor, sau că avem vreun drept să judecăm pe alții potrivit faptelor. Domnul a spus: “Nu judecați”. Noi trebuie să arătăm că străduința de a face voia Domnului este egală cu dorința inimii noastre. Dacă exercităm hotărâre în încercarea de a trăi potrivit acestora, vom fi bucuroși când vom fi schimbați prin Înviere.