Vol. 20, Mai-Iunie 2013, Nr. 4 


LEGĂMÂNTUL PRIN JURĂMÂNT

Genesa 15:5-18

„Credincios este Cel ce a făcut făgăduința.” Evrei 10:23 .

R5177a W. T. 1 februarie 1913 (pag. 42-44)

Domnul i-a repetat de opt ori lui Avraam, în termeni diferiți, Legământul făcut cu el. Studiul de astăzi ne îndreaptă atenția asupra jurământului lui Dumnezeu, prin care acel Legământ i-a fost confirmat lui Avraam. Sfântul Pavel ne atrage atenția asupra faptului că aceste numeroase repetări și specificări ale legământului, precum și atestarea lui Dumnezeu prin jurământ, au fost intenționate în mod special pentru noi — pentru Israelul spiritual — ca „să găsim o puternică încurajare, noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte îîn Evanghelieș îexprimată în Legământul făcut cu Avraam și confirmată prin jurământș, pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntru”. Evr. 6:18, 19.

Astfel apostolul declară că acest Legământ n-a fost încă împlinit și că creștinii, nu mai puțin decât evreii și întreaga omenire, sunt vital interesați de realizarea lui. Ne-am fi putut mira de ce Dumnezeu i-a repetat atât de frecvent lui Avraam făgăduință și apoi i-a confirmat-o lui Isaac și lui Iacov etc.? Dar când vedem că Făgăduința conține, în câteva cuvinte, întregul Plan al lui Dumnezeu pentru Răscumpărarea și Restabilirea umană, așa cum o ghindă conține un stejar, aceasta ne explică minuțiozitatea divină. Ne mai explică de ce această Făgăduință făcută lui Avraam este continuu menționată de apostoli în prezentările lor despre speranța pentru Biserică și pentru lume.

Făgăduința a fost în primul rând pentru Avraam — „Ridică-ți ochii și, din locul în care ești, privește spre miazănoapte și spre miazăzi, spre răsărit și spre apus; căci toată țara pe care o vezi, ți-o voi da ție și seminței tale pentru totdeauna”. Chiar dacă providența lui Dumnezeu i-a condus pe copiii lui Israel în țara aceea și chiar dacă țara le-a fost dată prin Iosua ca moștenire, aceștia n-au împlinit condițiile Făgăduinței. Israeliții n-au avut în posesie permanent țara. Tot mereu a trecut sub stăpânirea filistenilor, egiptenilor, asirienilor, babilonenilor etc., iar acum de multe secole a fost sub conducerea turcilor.

Evreii nu au acum dreptul la țară mai mult decât au avut canaaniții, amaleciții și alții pe care ei i-au scos afară, cu excepția acestui mare Legământ prin jurământul făcut lui Avraam. Cât de nechibzuiți, prin urmare, par acei intelectuali evrei care privesc pe Avraam ca un personaj legendar, și care nu au nici o încredere în Dumnezeu și în făgăduințele pe care El le-a făcut lui Avraam, și care totuși pretind țara Făgăduinței! Nu a lor este țara Făgăduinței, și nu va aparține niciodată decât celor care se țin de Făgăduință. Romani 4:11-14.

Cele trei soții ale lui Avraam tipice

În timp ce Avraam și soțiile sale au fost persoane reale, afacerile lor au fost în așa fel supravegheate de către Cel Atotputernic, încât ei au devenit tipuri. Astfel Avraam a fost un tip al lui Dumnezeu, iar Isaac un tip al lui Mesia. Soția lui Isaac, Rebeca, a reprezentat Biserica, Turma Mică Aleasă în acest Veac Evanghelic, pentru care Dumnezeu a pregătit o moștenire împreună cu Răscumpărătorul în marea Sa Împărăție, și prin care, ca Sămânță a lui Avraam, vor fi binecuvântate toate familiile pământului. Gal. 3:29.

După cum Avraam a fost un tip al Atotputernicului, tot așa soțiile lui au fost tipuri ale celor trei Legăminte mari ale lui Dumnezeu, prin care în curând vor veni toate binecuvântările Sale. Sfântul Pavel arată că, după cum Sara a fost stearpă, tot așa primul sau principalul Legământ al lui Dumnezeu a fost sterp pentru un timp îndelungat — până a venit Isus. Între timp Agar i-a devenit în mod reprezentativ soție și a încercat să nască pe moștenitorul făgăduinței, dar n-a reușit. Sf. Pavel declară că aici Agar a simbolizat Legământul încheiat cu Israel la Sinai, care n-a reușit să nască Sămânța reală a lui Avraam, competentă să binecuvânteze toate familiile pământului.

Deoarece Agar a fost roabă, ea a simbolizat robia Legământului Legii; iar copilul ei Ismael, Cuvântul inspirat arată că a simbolizat pe poporul evreu. Ei au fost într-adevăr în legătură cu Dumnezeu, dar în calitate de copii ai Legământului de robie. După cum mai târziu Sara cea stearpă a născut pe fiul făgăduinței, explică sf. Pavel, tot așa Legământul originar al lui Dumnezeu a născut la timpul potrivit pe adevăratul Moștenitor, Isus — Mesia.

Într-o ilustrație, toți urmașii lui Isus sunt socotiți ca membrele Sale, subordonați Lui, în calitate de Cap al lor, după cum zice apostolul: „Noi fraților, ca și Isaac, suntem copii ai făgăduinței”. În altă ilustrație, Isus este ilustrat ca Mire, iar urmașii Lui ca ceata Miresei. Această imagine este arătată prin Rebeca, devenită soția lui Isaac și comoștenitoare cu el a bogățiilor lui Avraam și a făgăduințelor făcute seminței. În tip Sara a murit înainte ca Isaac să se căsătorească, ceea ce înseamnă că acest Legământ primar al lui Dumnezeu, făcut cu Avraam, va ajunge la împlinirea lui prin nașterea lui Mesia complet, Cap și Corp, Mire și Mireasă. Aceștia vor fi Sămânța lui Avraam, prin care vor fi binecuvântate toate popoarele.

Tot ce a fost al lui Avraam i-a fost dat

lui Isaac

În tip, Avraam i-a dat tot ce a avut lui Isaac, prin el făcând pregătiri pentru Ismael și pentru ceilalți copii ai săi cu a treia soție, Chetura. În antitip, Dumnezeu pune toată plinătatea peste Cristos, Mesia, și prin El face pregătiri pentru israeliții naturali și pentru toate familiile pământului — toți care vor fi binecuvântați prin antitipicul Isaac — Cristosul.

Interpretarea inspirată este că Agar și Sara au fost tipuri ale Legământului Legii și a Legământului nostru din acest veac Evanghelic, ceea ce ne dă asigurarea că a treia soție a lui Avraam, pe care a luat-o după moartea Sarei și care i-a născut mulți copii, a simbolizat Noul Legământ, despre care Biblia declară că va fi inaugurat curând — la sfârșitul acestui Veac Evanghelic. Sub acel Nou Legământ și prin Sămânța Spirituală a lui Avraam, Cristosul, în timpul domniei Mesianice de o mie de ani, vor fi binecuvântate toate familiile pământului. Aceasta este lungimea, lărgimea, înălțimea și adâncimea iubirii lui Dumnezeu pentru omenire și pregătirile Lui pentru viitorul ei!

Astfel văzută, Făgăduința lui Dumnezeu făcută lui Avraam a avut numai un început parțial la Muntele Moria, și dezvoltarea adevăratei Semințe a lui Avraam și-a avut numai începutul prin Isus, iar Sămânța reală care va binecuvânta lumea, potrivit Făgăduinței Sale, nu este încă completă. Speranța noastră este că această Sămânță spirituală se va completa curând prin Întâia Înviere. Apoi, partea secundară a Făgăduinței, care este legată de omul natural — omenirea în general — va începe să se împlinească; pentru că atunci clasa Mesia, Sămânța spirituală a lui Avraam, în putere și mare glorie dincolo de văl, va stabili o Împărăție — va începe să exercite putere și autoritate Mesianică, și astfel va începe să binecuvânteze omenirea.

Potrivit Scripturilor, domnia lui Mesia va dura o mie de ani. Efectul ei va fi legarea lui Satan, restrângerea păcatului, risipirea ignoranței și a superstiției, și iluminarea ge­nerală a omenirii. Sub acea influență de iluminare, „pământul va fi plin de cunoștința Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă”, până când nimeni nu va mai trebui să învețe pe aproapele său, pentru că toți vor cunoaște, înțelege și aprecia aranjamentul și privilegiile Divine posibile atunci pentru ei.

Sub acea domnie, nu numai cei vii vor fi binecuvântați și aduși înapoi la sănătate, perfecțiune și viață veșnică, ci toți cei care sunt în morminte vor fi treziți și aduși la aceeași cunoștință, privilegii și oportunități. Numai așa ar putea să fie binecuvântate toate acele familii ale pământului care au murit înainte de Avraam și de atunci încoace, în ignoranță de Dumnezeu și de aranjamentele Lui glorioase.

Ca stelele Și ca nisipul

Numai recent au înțeles Studenții Bibliei că Avraam va avea două semințe, excluzând pe ismaeliții după Lege sau Legământul Agar. “Sămânța ta va fi ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării.” Stelele cerului ilustrează în mod potrivit un Cristos glorificat și Biserica Sa, Sămânța spirituală a lui Avraam, schimbată de la natură umană la natură divină, de la stări pământești la stări cerești. Aceștia sunt moștenitorii din Galateni 3:29 și la care face referire din nou sf. Pavel când zice: „Chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea. Așa este și învierea morților”. 1 Cor. 15:41, 42.

Dar prin glorificarea Bisericii numai va începe împlinirea Planului glorios al lui Dumnezeu. Toate familiile pământului, ca nisipul de pe țărmul mării, vor fi privilegiate să vină în relație cu Dumnezeu sub Împărăția lui Mesia. Toți cei care vor respinge atunci aranjamentul divin cu bună știință și voit, vor fi distruși în Moartea a Doua. Dar toți cei care vor accepta condițiile Împărăției lui Mesia și vor deveni ascultători, vor fi aduși treptat la perfecțiune, și datorită credinței și ascultării se vor identifica cu Dumnezeu și vor deveni sămânța pământească, umană, a lui Avraam, binecuvântată cu perfecțiune umană și viață veșnică într-un Eden pământesc.

JURĂMÂNTUL LUI DUMNEZEU FAȚĂ DE AVRAAM

Profesorul Dods bine a arătat că procedeul tăierii animalelor în două părți și al trecerii printre ele era o formă veche a unei obligații sau a unui contract solemn — a unui jurământ. Astfel Dumnezeu a adoptat cel mai puternic simbolism posibil pentru a-l asigura pe Avraam și pe toți urmașii lui că Legământul Său de a binecuvânta pe Avraam și pe Sămânța lui nu va fi rupt niciodată. În legătură cu aceasta, a fost făcută și o profeție care arăta că vor trece patru sute de ani înainte ca urmașii lui Avraam să aibă ceva ce să semene măcar cu o favoare divină, și că între timp ei vor fi sub jugul robiei în Egipt, iar apoi vor fi eliberați.

Sf. Ștefan, evident exprimând sentimentul tuturor apostolilor, a observat faptul că făgăduința lui Dumnezeu făcută lui Avraam nu s-a împlinit atunci, chiar dacă israeliții au avut din când în când în posesie Canaanul timp de secole. Făgăduința zice că țara va fi a lui Avraam și a seminței lui după el. Sf. Ștefan a observat faptul că Avraam n-a avut în posesie în Canaan nici cât să-și pună piciorul. Raționamentul său este că după ce Mesia și Mireasa lui vor fi glorificați ca Împărăție, atunci Avraam va reveni din morți pentru a moșteni țara și a o acorda urmașilor săi. Dar antitipul, după cum am văzut, este mai larg; pentru că întregul pământ va fi Paradisul lui Dumnezeu și țara Canaanului, pentru toți cei care se vor întoarce la armonie cu Dumnezeu, și prin credință și ascultare vor fi acceptați ca sămânța lui Avraam.