Vol. 20, Mai-Iunie 2013, Nr. 4 


Avraam a fost foarte bogat

Gen. 13:1-18

“Binecuvântarea Domnului îmbogățește și El nu lasă să fie urmată de vreun necaz.” Prov. 10:22 .

R 5170 W. T. 15 ianuarie 1913 (pag. 29-30)

Biblia declară că nu sunt mulți bogați, nu sunt mulți înțelepți, nu sunt mulți învățați care se bucură de favoarea specială a lui Dumnezeu, ci mai cu seamă săracii acestei lumi, care sunt bogați în credință. Dar oricine trage concluzia din aceasta că Dumnezeu prejudiciază pe cei bogați, sau că toți bogații sunt nelegiuiți și au câștigat bogăția prin fraudă, greșește grav. Aceasta dă învățătura că Dumnezeu nu se uită la fața omului. Fie că unul este bogat sau sărac, învățat sau ignorant, Dumnezeu îl estimează din punctul de vedere al inimii. Există bogați atât buni cât și răi, întocmai cum există săraci atât buni cât și răi.

Avraam, deși fiul mai mic al familiei, la moartea tatălui său Terah, fără îndoială a moștenit tot ceea ce a rămas din averile sale, inclusiv partea Sarei, soția sa, care era sora sa vitregă. Cronologia din relatare confirmă aceasta; dar unii au greșit în studierea ei. Avraam este menționat primul dintre frații săi datorită mai marii sale proeminențe, nu fiindcă a fost mai mare.

Pe lângă moștenirea bogată a lui Avraam a fost binecuvântarea Domnului asupra lui. După ce a acceptat chemarea divină și a părăsit țara ca să devină păstor de oi și de vite în Canaan, turmele și cirezile sale au crescut mult. A fost sub binecuvântarea lui Dumnezeu, foarte bogat. Și alți servitori din trecut au fost mult binecuvântați de Dumnezeu cu bogății — de exemplu Iov. Nu trebuie însă să aplicăm textul nostru de bază în acest fel la prezent. Binecuvântarea Domnului foarte rar îmbogățește pe sfinții săi din acest Veac Evanghelic. Isus, apostolii și toți cei în mod special evlavioși de-a lungul Veacului și de astăzi au fost săraci în bunurile acestei lumi.

S-a putea întreba: De ce este această schimbare în procedurile lui Dumnezeu? Răspunsul din Scripturi este că în trecut, până la Cristos, binecuvântările lui Dumnezeu au fost pentru oameni ca oameni; dar de la Cristos încoace, sfinții lui Dumnezeu sunt “Creații Noi în Cristos”. Condițiile uceniciei sunt ca ei să schimbe toate favorurile, bogățiile și binecuvântările pământești, și să sacrifice pretențiile lor la ele, pentru ca să poată deveni moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Isus Cristos, Domnul lor, la moștenirea cerească — și să aibă parte în Împărăția Mesianică și în gloria, onoarea și nemurirea ei.

Dumnezeu l-a tratat pe Avraam ca prieten și i-a dat binecuvântări pământești, și i-a promis binecuvântări pământești în viața viitoare. Pe Isus și pe urmașii Săi Dumnezeu îi acceptă nu ca prieteni, ci ca fii. Promisiunile Lui pentru aceștia nu sunt pământești, ci sunt cerești, privilegii și speranțe spirituale în viața de acum, și glorie spirituală și nemurire — mult mai presus de îngeri — în viața ce vine. Favoarea lui Dumnezeu pentru această Casă a Fiilor, al cărei Cap este Isus (Evrei 3:6), se manifestă adesea prin încercările, dificultățile, disciplinările și pierderile și necazurile pământești pe care aceștia le au, toate acestea fiind menite să lucreze pentru ei “mai presus de orice măsură o greutate veșnică de slavă”. Frumusețea și armonia Bibliei poate fi înțeleasă numai de către aceia care astfel “împart drept cuvântul adevărului” și fac deosebire între binecuvântările și făgăduințele Vrednicilor din Vechime, și cele care aparțin urmașilor lui Isus, acestea fiind deosebite.

PRIETENII LUI AVRAAM NU SUNT COMOȘTENITORI

Lot era un bărbat aproape de vârsta lui Avraam, era nepotul lui, fiul fratelui său Haran. Ei erau prieteni și tovarăși. Dumnezeu nu l-a chemat pe Lot, nici pe alții dintre rudele lui Avraam, ci numai pe el, să fie primitorul făgăduințelor Sale — canalul prin care acestea vor fi împlinite. Aceasta nu l-a împiedicat pe Lot să fie cu unchiul său, ci de fapt i-a permis să aibă parte de binecuvântările Providenței divine, care i-a condus afacerile lui Avraam. Legământul și promisiunile lui Dumnezeu n-au fost făcute lui Lot, numai lui Avraam. În mod asemănător, numai copiii spirituali ai lui Avraam sunt moștenitorii promisiunii avraamice, nu prietenii sau rudele lor, chiar dacă aceștia din urmă pot să aibă parte de o binecuvântare din influența spirituală care se răsfrânge asupra lor din asocierea cu ei.

Acești copii spirituali ai lui Avraam, Cristos și urmașii Săi consacrați, sunt îndeosebi specificați de către sf. Pavel ca moștenitori ai făgăduinței avraamice (Gal. 3:29). Toți aceștia au o credință la fel cu aceea a lui Avraam și un spirit de ascultare asemănător cu al lui. Isus este Cap, Căpetenie și Conducător al lor, precum și Răscumpărătorul lor, și ei devin ucenicii Lui printr-un legământ de sacrificiu asemănător cu al Lui. Făgăduința Lui pentru ei este: “Celui care va birui îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie” — Împărăția care va împlini toate făgăduințele grațioase pe care i le-a făcut Dumnezeu lui Avraam — evreilor și neamurilor.

BOGĂȚIILE ADESEA ADUC NECAZURI

Binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lui Avraam, împărtășită de Lot, a dus la mai multă sau mai puțină ambiție și ceartă, nu între cei doi oameni, ci între slujitorii lor. Avraam iubea pacea și a înțeles că era înțelept ca cele două familii să se despartă. Lot a încuviințat. Avraam l-a lăsat pe el să aleagă în privința părții din țară; și Lot a ales-o pe cea mai fertilă — câmpia Sodomei, în valea Iordanului; și câmpia Sodomei, devastată apoi prin judecata Domnului, este acum valea Mării Moarte.

Lot și-a făcut locuința în Sodoma, în timp ce turmele și cirezile erau păscute în regiunea fertilă dimprejur. Fără îndoială soția lui Lot a avut de-a face cu alegerea. Ei i-a plăcut să aibă o casă frumoasă. Pentru ea împrejurimile Sodomei erau foarte atractive. Familia a trăit acolo trei ani, chiar dacă bogățiile țării aveau un efect degradant asupra oamenilor. Sufletul neprihănit al lui Lot era apăsat, contracarând cu mult farmecul țării pe care soția sa o iubea atâta. Privind înapoi cu regrete la vremea nimicirii ei, ea a fost prinsă în catastrofa din care soțul și fiicele au scăpat.

Avraam, dimpotrivă, și-a fixat inima și speranțele pe făgăduințele prețioase ale lui Dumnezeu, care aparțineau mai puțin de viața aceasta și mai mult de cea viitoare. Sara, soția lui, era un adevărat ajutor, care împărtășea speranțele soțului ei, și dorea să colaboreze cu credincioșie pentru realizarea lor. În aceste două familii, ambele bine intenționate, vedem ilustrată deosebirea între a căuta în principal aprobarea divină și a căuta în principal bunăstarea și confortul pământesc.

Mulți creștini de astăzi fac greșeli asemănătoare celei făcute de Lot. Ei îngăduie intereselor pământești conflictuale să-i separe de binecuvântările mai mari ale favorii lui Dumnezeu. Astfel ei intră ei înșiși și familiile lor în capcana celui rău, în timp ce în inimă preferă dreptatea.

Ar trebui ținut minte sfatul Învățătorului: “Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui”. Faceți ce este în armonie cu acea aspirație și lăsați pe seama lui Dumnezeu supravegherea și grija intereselor pământești, ca să vă poată da lecțiile și experiențele cele mai folositoare pentru voi. Cei care-I urmează sfatul găsesc pacea și bucuria pe care lumea n-o poate da, nici lua — “pacea lui Dumnezeu care întrece orice înțelegere”.

BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ÎMBOGĂȚEȘTE

Cel ce are pacea lui Dumnezeu este într-adevăr bogat, indiferent de cantitatea bunurilor acestei lumi pe care le posedă. Ce valoare are toată averea unui Cresus (un fost rege, n.t.) dacă nu aduce pace, bucurie și fericire? Oriunde mergem, îi găsim pe toți — bogați și săraci — căutând plăcere, căutând izvoare de bucurie; dar cât de puțini din acești căutători le găsesc! Vai! Pare imposibil ca lumea să înțeleagă marele fapt că binecuvântarea Domnului constituie adevăratul fond de bogății și de plăcere, veșnic — mai mult decât viața de acum și decât cea viitoare!

Cei pe care Domnul îi îmbogățește cu făgăduințele și cu favoarea Sa, cu îndrumarea și binecuvântarea Sa, au bucuria pe care alții o caută în zadar. Aceste adevărate bogății se pot obține în acest veac Evanghelic de către toți cei care au “ureche de auzit” și care află de favoarea lui Dumnezeu în Cristos. În Cristos sunt ascunse toate bogățiile Înțelepciunii, Iubirii și Puterii divine.

Singurii care obțin în prezent o parte din aceste binecuvântări sunt aceia care devin urmași ai lui Isus prin credință și prin consacrarea vieții lor în serviciul Lui. Totuși, în El sunt și binecuvântările restabilirii pentru lume, care vor fi date în timpul miei de ani ai domniei Sale, care va începe la a Doua Venire a Sa. Sf. Petru ne spune despre aceasta, și ne indică faptul că despre ea s-a “vorbit prin gura tuturor sfinților Săi  proroci din vechime”. Fapt. 3:19-21.

Legământul lui Dumnezeu cu Avraam este repetat de câteva ori într-o formă ușor diferită. Una din aceste prezentări formează o parte din studiul nostru de astăzi; dar deoarece acesta va fi subiectul studiului nostru de săptămâna viitoare, aici vom face doar aluzie la el și-i vom cere cititorului să observe că n-a fost o promisiune cerească, ci una pământească — “toată țara pe care o vezi”; și că a fost pentru un popor pământesc — “voi face sămânța ta ca pulberea pământului”. Acestea sunt promisiuni cu totul diferite de cele care aparțin Seminței spirituale a lui Avraam, cum va arată lecția noastră de săptămâna viitoare.