Vol. 20, Mai-Iunie 2013, Nr. 4 


SĂ TRĂIM LINIȘTIȚI, SĂ NE VEDEM DE TREBURI

“Vă îndemnăm, fraților…să căutați să trăiți liniștiți, să vă vedeți de treburi.” 1 Tes. 4:10,11 .

R 5167 W. T. 15 ianuarie 1913 (pag. 26-27)

Există o liniște care este legată de lene și indolență; dar evident nu la aceasta se referă apostolul în textul nostru, fiindcă în altă parte ne îndeamnă să nu fim “leneși în afaceri” (Rom. 12:11). Există altă liniște care este legată de paceo liniște care este opusă nervozității, atitudinii ușuratice și copilărești. Credem că la această stare s-a gândit apostolul. Cei care sunt ai Domnului trebuie să studieze ca să aibă o minte bine echilibrată. Această liniște nu este naturală pentru majoritatea oamenilor și de aceea este ceva ce trebuie studiat și obținut. Suntem în această școală a lui Cristos ca să învățăm aceste lecții.

Această liniște de dorit reprezintă harurile Spiritului sfânt — smerenia, blândețea, răbdarea, amabilitatea frățească. În timp ce trebuie să fim “fierbinți în spirit, slujind Domnului” (Rom. 12:11), trebuie să fim și ascultători de instrucțiunile Spiritului sfânt, în smerenie, liniște și iubire. Să ne străduim să evaluăm în mod cuvenit afacerile vieții și să nu permitem lucrurilor mărunte să ne tulbure. Acest curs, dacă este urmat cu credincioșie, va lucra spre a produce o liniște a spiritului.

A ne vedea de treburile noastre este o lecție foarte importantă de învățat. În mod sigur fiecare creștin a observat că mare parte din necazurile din lume rezultă din stânjenirea unuia de către altul. În orice dificultate, una sau ambele persoane implicate nu și-au văzut de treburile lor. Unii oameni caută întotdeauna să găsească greșeli la alții și par a se gândi că ei sunt însărcinați să corecteze pe toată lumea. Nu găsim nici o autorizare în Biblie pentru o astfel de purtare.

Un amestecător în treburile altora este o persoană care se amestecă în afacerile altora cu care propriu-zis el nu are nimic de-a face. Uneori își închipuie că este datoria lui să sfătuiască, să critice, să investigheze, să certe și să mustre pe alții. Regula de Aur se va dovedi de mare ajutor în a decide care este datoria cuiva într-un anume caz. Porunca Domnului interzice tot ce este înrudit cu amestecul în treburile altora. Fiecare membru al Noii Creații să-și educe conștiința ca să facă deosebirea între iubirea frățească și amestecul în treburile altuia, și să învețe să aplice regula dreptății și iubirii la fiecare faptă, cuvânt și gând, atât cât depinde de el.

Acolo unde chestiunea este una care ne privește pe noi personal, atunci nu ne amestecăm în treburile altora ci ne vedem de treburile noastre când îi acordăm atenția cuvenită. Există cazuri, locuri și împrejurări în care Biblia arată că sunt potrivite pentru corectare, mustrare etc. Un părinte poate corecta pe un copil, un învățător pe un elev. Nu este amestec pentru un părinte să aibă cunoștință și îndrumare a toate câte se întâmplă în casă, nici ca învățătorul să aibă legătură cu lucrurile legate de școală. Dar drepturile personale ale unui membru al unei familii sau al unei școli nu trebuie să se piardă niciodată din vedere. Un stăpân al casei și cei care slujesc acea casă vin sub aceeași regulă ca părintele și copilul, învățătorul și elevul.

Una dintre cele mai mari lecții de viață este a învăța că unul care cheltuie timp considerabil în corectarea altora, chiar dacă o face potrivit și bine, este înclinat să uite de sine. Prima lege a cuiva este să se aducă pe sine în armonie cu aranjamentul divin și să se păstreze acolo.

AMESTECUL ÎN ALE ALTORA ESTE DOVADĂ DE NECREDINȚĂ

Pentru a ne ține în Dragostea lui Dumnezeu, trebuie să cultivăm roadele și harurile Spiritului sfânt. Nu sunt puțini aceia care pot vorbi despre aceste calități ca buni cunoscători, dar care par a nu fi în stare să aplice cunoștința lor la afacerile vieții zilnice. Ei par a nu fi în stare să-și dea seama unde trebuie arătate smerenia, blândețea și iubirea în experiențele lor. Sunt unele lucruri în care-i putem învăța pe alții mai bine prin exemplu decât prin cuvânt. Dacă arătăm în lucrurile mici ale vieții că suntem stăpâniți de principiile dreptății și iubirii, și dacă în încercare dăm dovadă de smerenie, blândețe și alte roade ale Spiritului, influența noastră pentru bine va crește mult.

Obervația în viață ne face să credem că o jumătate întreagă de lume sunt amestecători în ale altora și că multe din încercările lor rezultă din această slăbiciune. S-ar părea că aproape în fiecare familie este cineva, poate soțul, poate soția, poate un copil, care profită de bunătatea și generozitatea celorlalți și stăpânește casa. De obicei în astfel de cazuri se face multă nedreptate. Cei care iau această poziție încearcă să-și justifice calea spunând: “Dacă n-aș lua frâiele în mână, lucrurile n-ar merge cum trebuie”. Aceștia nu înțeleg că sunt amestecători în ale altora.

Această conduită demonstrează o lipsă de credință în Dumnezeu. Noi să ne facem datoria și să lăsăm restul pentru Domnul. Sunt oameni care în viitor vor constata că au pierdut mult fiindcă n-au fost supuși aranjamentelor divine. Cei din poporul Domnului care practică nedreptatea nu fac progres ca Noi Creaturi. Fie soțul, fie soția sau un copil, care calcă în picioare drepturile altora, calea acestora este contrară Legii divine și spiritului Iubirii. Într-o zi aceștia își vor da seama că au făcut o greșeală gravă. Col. 3:18-21.

Capul unei case și al unei familii are o responsabilitate pe care trebuie să și-o recunoască și are datoria să o exercite. Dar trebuie să facă aceasta cu interes iubitor, fiind atent la binele și preferința celor pe care-i îndrumă. Respon­sabilitatea unui soț în casa lui, prin urmare, înseamnă obligația pe care Legea divină a pus-o asupra lui și care adesea cere sacrificarea timpului și preferințelor sale în interesul familiei. Datoria lui este să-și împlinească responsabilitatea. Efes. 5:25-33; 6:4.

Scripturile de asemenea descriu locul potrivit al mamei în familie. Aceasta este o poziție nobilă. Dar orice femeie care uzurpă locul capului casei își face daună sieși și celor mai bune interese ale familiei, chiar dacă pare că pentru un timp ea prosperă în calea ei greșită. 1 Pet. 3:1-6.

Mulți sunt nerăbdători și aspri în purtarea lor cu membrii familiei, dar care sunt modele de purtare cu alții din afară. Este greu să vedem cum își justifică ei calea, în special când ne amintim că au o responsabilitate specială față de propria lor familie pentru întreținerea ei mentală și fizică. Se cuvine ca fiecare, dacă vrea să aibă aprobarea lui Dumnezeu, să-și examineze conduita, nu numai față de lume și față de frați, ci și față de membrii propriei familii, să se asigure că își vede de treburile sale în toate sensurile cuvântului.