Vol. 20, Iulie-August 2013, Nr. 5 


CUM SE FORMEAZĂ CARACTERUL DREPT

R 5158 W. T. 1 ianuarie 1913 (pag. 10-11)

Voința noastră reprezintă alegerea noastră, dar alegerea este formată în mare parte din impresiile și judecata noastră — sau judecata greșită — a lucrurilor din jurul nostru. Așa cum un copil va pune mâna pe un brici bine ascuțit sau pe o flacără și se va taia sau se va arde, tot așa voința noastră uneori se va agăța de lucruri care nu sunt bune pentru noi. Prin urmare, de când am auzit vocea Domnului pentru prima dată, educația voinței noastre a progresat; pentru că toți suntem deficienți în alegerea noastră, în felul în care vedem lucrurile și în modul de gândire.

Sănătatea minții noastre crește odată cu cunoștința despre Planul Divin și despre caracterul Domnului nostru. Când ne gândim la perfecțiunea Sa ca Logos și ca Omul Isus Cristos, putem să ne dăm seama întrucâtva de propria imperfecțiune și de atunci încolo căutăm să eliminăm acele lucruri care aparțin de judecata noastră imperfectă. Ne amintim că El a fost “sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși” – că a fost perfect; și ne dăm seama că având o minte consacrată a intrat pe „calea îngustă” cu o voință dreaptă și o minte echilibrată, care au fost accentuate de experiențele Sale de viață. Cu exemplul Său perfect în fața noastră, căutăm zilnic să ne antrenăm voința în armonie cu voința divină.

Voința este rezultatul unei anumite combinații de caracteristici sau facultăți mintale. Prin urmare, ne putem schimba voința în diferite moduri, prin diferite combinații ale caracteristicilor noastre mintale; de exemplu, o caracteristică a minții este numită dorința de acaparare — o dorință de a obține, a stăpâni. O altă caracteristică a minții are respect față de dreptate, alta față de muzică, alta de artă, și așa mai departe.

Când caracteristica dreptății este mică sau dormitează, o persoană cu o mare dorință de a acapara ar putea fi condusă spre a fura. Acea persoană n-ar avea caracteristica dreptății care să-i spună că acest fapt este greșit. Unii ar putea fi ispitiți să ia bani, sau alții ar putea fi dispuși să facă ceva necinstit pentru a-și mulțumi iubirea pentru muzică sau câte altele. Dimpotrivă, dacă cineva are un mare simț al dreptății, acesta îl va controla. Dacă această facultate ar fi complet trezită și pusă în funcțiune, el ar zice: “Nu, este greșit să furi. În această chestiune sunt principii care trebuie să fie luate în considerare”. Astfel dorința lui nu este satisfăcută în detrimentul principiului.

Voința unei persoane este formată din caracteristici care îi controlează conduita. Dacă înclinațile egoiste conduc, ea va fi egoistă. În unii oamenii caracteristica conștiinciozității pare adormită. În unele privințe aceste persoane acționează cum ar acționa un animal – fără a se gândi la motivele lor sau la efectul acțiunilor lor asupra altora. Dacă unii ca aceștia și-ar preda vreodată Domnului inimile în consacrare, mai devreme sau mai târziu sigur li se va atrage atenția asupra modului lor de viață. Dacă ei vor consulta Cuvântul lui Dumnezeu pentru instruire, Scripturile le vor spune că Dumnezeu nu-Și găsește plăcere în purtarea lor. Ca urmare a acestei informații, ei voi începe să învețe să-și cerceteze atent gândurile, cuvintele și faptele, și la timpul potrivit își vor schimba căile.

CONȘTIINCIOZITATEA DĂ TĂRIE CARACTERULUI

O persoană care are mare reverență, mare spiritualitate și mare conștiinciozitate, are mare avantaj față de cea care are puțină reverență, sau puțină spiritualitate sau puțină conștiinciozitate, pentru că pe măsură ce apar diferite chestiuni, aceste trei facultăți în mod natural sunt de acord și zic: “Aceasta este corect” (sau greșit, după caz). Când lucrurile par să fie corecte, judecata va spune: “Acesta este un lucru potrivit”. Acest fel de oameni pot fi martiri pentru orice lucru care ei cred că este drept, pentru că sunt puternici în trei calități ale minții care le dă tărie de caracter pentru dreptate.

O persoană care are mai puțină conștiinciozitate va avea mai puțină tărie de caracter. Voința tare exercitată într-o direcție produce caracter tare; voința rea, caracter rău; voința bună, caracter bun. Într-o anumită măsură suntem ceea ce suntem prin naștere. După consacrare Dumnezeu ne instruiește și suntem astfel transformați prin înnoirea minții, încât decidem să facem corect în loc de greșit. Acest proces de luare a deciziei este formarea voinței.

Noi trebuie să ne străduim să avem voință tare, caracter tare, și să înlăturăm tot ce ar putea să ne slăbească caracterul. Cel care zidește un caracter puternic ajunge prin raționament la ceea ce crede că este voia lui Dumnezeu – la ceea ce gândește el că este corect să facă. Apoi se decide să facă acel lucru și hotărăște să nu lase nimic să intervină în îndeplinirea scopului său. Cel care are o voință bună, puternică, are ceva care să-l ajute în orice încercare și dificultate a vieții.