Vol. 20, Septembrie-Octombrie 2013, Nr. 6 


VEDERE DIN TURNUL DE STRAJĂ

R 5153 W. T.  1 ianuarie 1913 (pag. 3-6)

ACEASTĂ PERIOADĂ MINUNATĂ

(citat din ziarul The Cincinnati Post )

“Niciodată n-a existat o astfel de perioadă minunată! Niciodată n-am știut atât de mult sau n-am putut face atât de mult. Niciodată n-am trăit un veac de un confort egal cu acesta. Nici o parte din ziua de ieri n-a fost așa de gloriosă ca ora aceasta.

Suta de ani care a trecut este plină de realizări care întrec suma totală a progresului de la semnarea Magnei Carta.

Mecanicul mediu se bucură de abundența de care Midas, cu toată bogăția lui, nu putea să dispună. Studentul din anul întâi de la facultate are în degetul mic mai multă informație adevărată decât erudiția celui mai important savant din perioada Renașterii. Noi am făcut mai mult să punem existența pe o bază sănătoasă, logică și clară, decât toți strămoșii noștri.

Numai cu o sută de ani în urmă chiar și omul de știință gândea că atmosfera era numai spațiu gol — că gazul era numai un miros.

Primul microb nu-și dezvăluise identitatea.

Anunțul lui Mecinikov că în fiecare picătură de sânge uman se află oștiri care se războiesc i-ar fi asigurat un salon la psihiatrie.

Cel mai bun iluminat pe care îl putea asigura George Washington a venit de la lumânări de seu aprinse prin scăpărarea unei scântei cu amnarul și cremenea.

Fiecare bucată de stofă era țesută cu mâna.

Singurul fel de cal putere era cu patru picioare și purta o coadă.

Vaporul cu aburi se construia încă în creierul lui Fulton, iar roțile motorului cu aburi se mișcaseră încă numai în capul lui Stephenson.

Lui Benjamin Franklin i-au trebuit două săptămâni să trimită o scrisoare din Boston și să primească răspunsul din Baltimore.

Constituția firavă a lui Abraham Lincoln nu se odihnise încă într-o cușetă de clasa I.

Garfield numea un vapor “transatlantic” care făcea douăzeci de zile pentru a trece oceanul, “ogar oceanic”.

Abia a trecut un an de când părintele chirurgiei antiseptice a fost adăugat la părinții săi.    

Lumina electrică, tramvaiele, bicicletele, automobilele, magazinele universale, zgârie norii, gulerele de 10 cenți, conservele de somon, aeronavele, ziarele care costă un cent, apendicita și macaralele sunt idei în pruncie care fac încă pași nesiguri în scutece.

Acum treizeci de ani electricitatea nu era încă cuplată la o roată; praful de pușcă era cel mai puternic exploziv; metrourile nu erau conside­rate în sfera posibilului.

“Imposibilitatea” este acum un cuvânt învechit, cu o definiție, dar nu cu un sens. Aproape orice vis al trecutului este acum o realitate.

Orașele magice și împărățiile de basm ale bunicii voastre nu sunt nici pe jumătate atât de minunate ca lumea în care trăiți.” — The Cincinnati Post. 

* * *

Invențiile din zilele noastre sunt raze

DE LUMINĂ PREVESTITOARE

ALE ÎMPĂRĂȚIEI LUI MESIA

Cele de mai sus în mod sigur nu sunt exagerări! Ce mulțumiri ar trebui să se ridice din toate inimile noastre spre Dumnezeu, Dătătorul oricărui dar bun și desăvârșit! Ce energici ar trebui să fim toți, să folosim binecuvântările și ocaziile actuale pentru binele nostru propriu, pentru binele familiilor și al vecinilor noștri — al tuturor oamenilor!

Oamenii cugetători nu pot să nu se întrebe de ce atât de multe binecuvântări s-au îngrămădit în zilele noastre. Nu există decât un singur răspuns, și remarcabil de puțini par să-și dea seama de el. Unii sunt înclinați să spună că toate aceste binecuvântări vin ca rezultat al unui alt pas înainte al evoluției! Este aceasta rațional? Vedem noi oare semne de înțelepciune excesivă în noi înșine sau în alții? Câți oameni cunoaștem personal care au inventat vreun articol mare, minunat sau folositor din multele care contribuie la formarea zilei noastre minunate?

Examinând atent personalitatea și istoria celor prin care au venit binecuvântările zilelor actuale, putem fi uimiți. Găsim că foarte puțini dintre ei au fost oameni cu mare educație, și mulți dintre ei nu sunt în nici un caz oameni mari, în nici un sens al cuvântului, decât în acel specific caz, al invenției lor. Fără discuție nu este sigur că cei înzestrați de acum sunt mai numeroși decât cei din perioadele trecute, dar facilitățile pentru a ști despre ei au crescut de o mie de ori.

Prin tipar, cunoștința despre o invenție, dusă în fața lumii civilizate, devine un stimulent pentru alții, dând poate un inel de legătură pentru altă invenție. Mulți dintre marii noștri inventatori ne spun că ei au dat din întâmplare peste invenția lor. Patentul nostru de succes pentru frâna cu aer, de exemplu, este numai dezvoltarea ideii mai simple că apa, puterea hidraulică, ar putea fi folosită la funcționarea frânelor. O minte mai deșteaptă a prins ideea și și-a dat seama că aerul ar putea servi mai bine acelui scop.

Ca o ilustrație a faptului că iluminarea minții poate fi într-o anumită direcție, amintim cititorului de “Orbul Tom”. El era renumit pentru capacitatea sa minunată de a cânta orice melodie pe care o auzea. Nu avea nici o educație; de fapt era aproape întârziat mintal, incapabil să primească o educație. Dar avea ureche muzicală, ceea ce l-a făcut faimos. Putem oare pretinde că noi sau alții din zilele noastre suntem situați atât de sus din punct de vedere intelectual, încât să putem privi de sus pe unele dintre mințile strălucite ale trecutului? Avem noi mulți precum Sheakespeare, Byron, sf. Pavel, Cicero? Avem mulți precum Solomon? Sau sunt mulți care ar putea fi comparați cu Moise?

Mileniul a venit!

Trebuie să privim în altă direcție dacă vrem să înțelegem corect și să apreciem cum se cuvine sensul minunatelor invenții din zilele noastre. Ele ne vin fiindcă trăim în zorile unei Noi Dispensații! Ele sunt sclipiri care anticipează o Epocă atât de minunată încât depășește și cea mai vie imaginație a noastră. Evident Dumnezeu ridică treptat vălul ignoranței de pe ochii înțelegerii umane. Treptat ne-a permis să vedem puterea aburului — să învățăm treptat cum s-o aplicăm. Mai târziu a ridicat vălul în privința electricității. Acum minunile ei luminează lumea.

Nu peste mult chimia va realiza minuni pentru noi — fără îndoială făcând să nu fie necesară exploatarea cărbunelui. Din aerul pe care-l respirăm și din apa pe care o bem vom ști fără îndoială cum să separăm elementele necesare ca să furnizeze lumina și căldura indispensabile pentru progresul lumii. Se pregătește totul pentru Mileniu! Nu numai că vine, ci este aici! Într-adevăr, nu ne bucurăm încă de binecuvântările lui depline; dar ne bucurăm de o pregustare a lor.

Toate inimile noastre ar trebui să fie atrase tot mai mult către Domnul în mulțumire pentru îndurările Sale minunate. Tot mai mult să studiem Cuvântul Său divin, Biblia. Din el să ajungem zilnic la o mai clară înțelegere a Caracterului și a Planului divin. Numai aceasta va izgoni ignoranța și superstiția noastră, și ne va aduce iubire, bucurie și pace.

Binecuvântările lui Dumnezeu care vin acum pentru lume se centrează în sacrificiul lui Isus Cristos la Calvar. În cei o mie opt sute de ani trecuți, lucrarea Sa răscumpărătoare a fost să adune Biserica, iar acum este să dea binecuvântarea tuturor familiilor pământului, cum au promis Scripturile. Da, Scripturile arată clar că aceste binecuvântări sunt intenționate atât pentru cei care sunt în morminte cât și pentru cei vii.

————————

EXISTĂ O LIPSĂ DE ÎNCREDERE ÎN SLUJIRE?

(citat din ziarul South Georgia Progress )

“Rev. Chass. E. Newlin s-a adresat adunării lunare obișnuite a predicatorilor metodiști din Atlanta cu câteva zile în urmă, și în cursul cuvântării d-nul Newlin a folosit cuvintele: “Pot dovedi că la 99% dintre oamenii de afaceri din Atlanta le lipsește încrederea în reala, adevărata maturitate a predicatorilor din acest oraș”.

Rev. B. Frank White, părăsind pastoratul Primei Biserici Presbiteriene din Connellsville, Pennsylvania, este citat astfel: “Un om nu poate fi onest în slujire și să-și mențină slujba”. Deoarece d-nul White se așteaptă să rămână în slujire deși caută alt câmp, deducția este că preferă un post unde poate propovădui cuvântul într-un stil mai în armonie cu considerentele morale ale conștiinței sale.

Scriitorul este înclinat să creadă că ambele afirmații mai sus citate sunt destul de largi, dacă nu mai mult sau mai puțin exagerate. Noi credem că marea majoritate a slujitorilor sunt onești și fac tot ce le stă în putere pentru propășirea cauzei religiei aici pe pământ; de asemenea credem că sunt unii la amvon care n-au nici un drept să fie acolo. Ceea ce au văzut ei în nori, “M.P.C.” n-a însemnat “Mergi și propovăduiește-L pe Cristos”, cum și-au imaginat ei, ci “Mergi și culege bumbac” (engl. Go Pick Cotton). — South Georgia Progress.

DE CE SLUJITORII MERITĂ SIMPATIE        

Slujitorii creștini merită considerabilă simpatie. În prezent ei se află într-o poziție foarte grea. Cei conștiincioși se află în necaz. Înapoia lor sunt crezurile și teoriile Veacurilor Întunecate, de care sunt înlănțuiți:

1) Prin angajamentele pe care le-au luat la rânduirea lor;

2) Prin onoarea poziției lor în ochii prietenilor și ai celor din jurul lor;

3) Prin nevoile financiare ale lor și ale familiei lor.

Slujitorii educați știu că crezurile din trecut sunt în conflict nu numai unul cu altul și cu rațiunea, ci și cu Biblia. Traducerile mai bune și manuscrisele mai vechi ne-au arătat eroarea deducțiilor făcute de strămoșii noștri. Fiecare slujitor educat știe acum că cuvântul ebraic tradus “iad” în Scripturile Vechiului Testament, înseamnă mormânt — starea morții — singurul iad care a fost cunoscut timp de patru mii de ani. Ei știu că în Versiunea Comună a Bibliei noastre acest cuvânt Șeol este tradus mormânt și groapă de mai multe ori decât iad. Ei știu că nici-o-dată nu înseamnă și n-a însemnat un loc de foc și de chin.

Slujitorii baptiști au scos o Biblie nouă în care și-au dat osteneala să traducă acest cuvânt Șeol prin cuvintele englezești, “lumea dedesubt”. Aceasta ascunde adevărul de mintea medie cam la fel de mult ca și traducerea greșită iad. Dar îi ajută pe prietenii noștri baptiști în legătură cu șeol, căci desigur, în mormânt înseamnă în “lumea dedesubt”. Desigur că nimeni nu gândește că există o altă lume de oameni vii în centrul Pământului. Numai morții se află în lumea dedesubt — în mormânt.

Mai departe, toți slujitorii educați știu că hades, cuvânt tradus în Noul Testament iad, este echivalentul grecesc al cuvântului ebraic șeol, și de asemenea înseamnă lumea dedesubt, mormântul, starea sau condiția morții. Necazul cu acești slujitori este că ei știu că adunările lor nu sunt în cunoștință în general de adevărul asupra acestui subiect, și se tem să spună adevărul ca nu cumva să fie acuzați că au practicat înșelarea în trecut, când de fapt ei au luat numai de la teologii Veacurilor Întunecate ceea ce la rândul lor au dat poporului, fără să examineze dovada scripturală.

ONESTIA FAȚĂ DE DUMNEZEU ȘI DE

RELIGIE FOARTE LĂUDABILĂ

O altă dificultate cu care se confruntă acești slujitori este aceasta: În ultimii douăzeci de ani colegiile din Statele Unite, Marea Britanie, Germania etc., au învățat teoria evoluției — că omul n-a fost creat în chipul lui Dumnezeu, că în ochii lui Dumnezeu n-a fost “foarte bun” și că n-a căzut de la favoarea divină. Ea învață, dimpotrivă, că el a fost o evoluție de la maimuță, și în loc să cadă, se ridică pe scara inteligenței și că se apropie tot mai mult de chipul lui Dumnezeu în fiecare an, tot timpul.

După evoluționiști au venit criticii radicali, de­clarând că Biblia conține de fapt povești băbești și nu este în nici un caz inspirată. Aproape toți absol­venții de colegii și seminarii din ultimii două­zeci de ani au mers în amvoane, s-au consacrat pre­dicării Adevărului lui Dumnezeu din punctul de vedere al Bibliei, în încălcarea conștiinței pe care o aveau.

Aceștia sunt în general predicatorii mari și populari ai tuturor denominațiilor. Ei nu se gândesc la angajamentele rânduirii lor, ci de fapt spun: “Noi nu ne ascundem necredința în vreo măsură. Noi răspundem la întrebările oamenilor cu o măsură de sinceritate, evitând ocazional; și dacă ei cunosc ceva din Biblie, ei știu că noi nu credem în inspirația ei. Dacă vreau să continuăm să fim predicatorii lor, să ne onoreze și să ne plătească salarii, vom continua să-i slujim. Curând le vom submina complet credința în Biblie; și atunci ne vom da pe față. Atunci le vom spune că am falsificat puțin pentru binele lor, așa cum o mamă i-ar spune pruncului ei un basm pentru a-l distra.”

Predicatorii care au dificultăți sunt cei conștiincioși care cred că Biblia este adevărată și care nu și-au stabilit încă legături. Ei nu mai pot crede într-o eternitate de chin, dar le este frică să urmeze cursul Asociației Internaționale a Studenților Bibliei într-un studiu amănunțit care ignoră crezurile. Acești sărmani oameni nu știu ce să creadă și sunt în mare agitație când oamenii care-i plătesc pentru sfaturi religioase le pun o întrebare. Ei nu pot săpa. Să cerșească le este rușine. Și se tem să spună tot adevărul despre ceea ce știu și despre ceea ce nu știu în privința Bibliei. Ei au compătimirea noastră.

Sfatul nostru pentru unii ca aceștia este: “Spuneți adevărul și rușinați pe diavol!” Luați poziție pentru adevărul pe care-l vedeți și căutați mai multă lumină asupra Cuvântului lui Dumnezeu în aceste zori glorioase ale Erei Noi, în care Dumnezeu declară că El binevoiește să dea mai multă lumină asupra lucrurilor divine. “Nici unul din cei răi îipocrițiș nu va înțelege, dar cei înțelepți vor înțelege.” Dan. 12:10.

Ar părea că trăim în timpul încercării speciale atât de clar prezisă de Domnul. Tot ce este ascuns va fi descoperit, a zis El. Va aduce la lumină lucrurile ascunse ale întunericului (1 Cor. 4:5). Dacă nu vrem să fim rușinați în fața Lui, trebuie să fim onești. Ne putem îndoi că onestia, în special în privința lui Dumnezeu și a religiei, este foarte demnă de stimă din punctul de vedere divin? Nici unul dintre noi nu are ceva cu care să se mândrească. Dar dacă suntem onești cu Dumnezeul nostru, putem privi la El, prin credință dându-ne seama că suntem acceptabili prin Isus Cristos Domnul nostru.

———————

Remediul pentru inegalitatea de condiții

(citat din ziarul N. Y . World )

“Lupta în sistemul competitiv nu merită osteneala”, scria editorul unui ziar socialist de largă circulație, din Girard, Kansas, chiar înainte de a se sinucide. Ar putea fi un motiv de distrugere proprie mai greșit pentru un socialist?

Crezul ciudat al acestui om a fost acceptat în câteva zile de la moartea sa de către un milion de concetățeni ai săi. Un nou partid politic care a subscris la multe din ideile lui a adunat 4.000.000 de voturi. Dacă socialismul este un remediu adevărat pentru relele politice și industriale, cei care-l propovăduiesc ar trebui să fie plini de încredere și speranță.

Trebuie să ne temem că nu este un remediu adevărat. Natura umană este competitivă. Nu contează cum este guvernată, ea nu se va schimba radical.” — N. Y. World

* * * * *

Suntem de acord cu editorul de la World, că patru milioane de votanți americani și tot atâtea milioane din afară sunt socialiști din convingerea că socialismul este remediul potrivit pentru dificultățile lumii. Suntem de asemenea de acord cu editorul de la World, că acești oameni bine intenționați se înșală singuri. Singurul remediu pentru inegalitatea condițiilor umane este cel despre care Dumnezeu a declarat că-l va da. Egoismul este așa de înrădăcinat în omenire, încât se pare că nici unul nu poate fi absolut drept când interesul personal este în balanță.

Dumnezeu propune să rezolve toată chestiunea pentru bogați și pentru săraci în felul Său propriu — și felul Său trebuie să fie cel mai bun. El intenționează să schimbe inimile oamenilor. Ne spune în Biblie că El va îndepărta inima de piatră și le va da o inimă de carne (Ezec. 36:26). Aceasta înseamnă că va face omenirea mai sensibilă la inimă, mai compătimitoare. Va restaura acea stare de lucruri care a existat la început, când tatăl Adam și mama Eva au fost creați în asemănarea lui Dumnezeu, și a declarat că sunt foarte buni și acceptabili în ochii Lui. Gen. 1:26-31.

Căderea i-a scos afară pe primii noștri părinți din Eden și a trebuit să lupte pentru pâinea zilnică, împotriva spinilor și mărăcinilor etc. Sub această influență s-a dezvoltat egoismul și acum după șase mii de ani acesta este adânc stabilit. Ce binecuvântare va fi, ca Dumnezeu să scoată această inimă de piatră și să dea o inimă de carne! Când va veni acel lucru și se va efectua acea schimbare, atunci socialismul va fi un succes și va predomina peste tot Pământul.

Dar, veți întreba, prin ce minune mare poate fi făcută această schimbare a inimii? Cum poate fi convertită astfel toată lumea? Biblia răspunde că se va face, nu prin convertire instantanee, ci printr-una treptată, care va cere aproape o mie de ani pentru a fi împlinită.

Suntem întrebați, ce putere ar putea interveni și forța această schimbare? Biblia răspunde că va fi puterea divină reprezentată prin Împărăția glorioasă a lui Mesia. A Doua Venire a lui Cristos, odată presupusă a însemna distrugerea lumii, acum studenții Bibliei văd că înseamnă tocmai inversul — binecuvântarea pământului, îndepărtarea blestemului, ridicarea rasei căzute la tot ceea ce a fost pierdut în Eden și nimicirea în final a celor care nu se vor pocăi.

PREVESTIRI ALE ÎMPĂRĂȚIEI LUI MESIA

Nu trebuie să ne uităm la cer să-L vedem pe Mesia venind, ci mai degrabă să ne amintim că învierea L-a înălțat la gloria pe care a avut-o cu Tatăl înainte de a deveni om. Atunci El va împuternici reprezentanți pământești, la care lumea va căuta îndrumare și instruire; dar Mesia și Biserica Sa glorificată, Mireasa, vor fi invizibili pentru oameni — vor fi pe plan spiritual.

Mulți dintre cititorii noștri vor fi surprinși să afle că binecuvântările glorioase ale Împărăției lui Mesia vor intra în lume treptat, venind prin instrumente umane — complet în necunoștință de faptul că sunt folosite de Domnul. Așa interpretează studenții Bibliei minunatele lucruri din zilele noastre. Ele sunt prevestiri sau zori timpurii ale Zilei de o mie de ani a lui Mesia, în timpul căreia El va îndepărta blestemul și va revărsa binecuvântările divine. Cine vede lucrurile din acest punct de vedere trebuie să fie adânc interesat de fiecare nouă avansare a invenției. În altă coloană ne referim la unele din aceste minuni din zilele noastre care au venit în ultimul secol.

Dacă este adevărat, cum susținem noi, că aceste binecuvântări sunt prevestiri ale binecuvântării divine prin Împărăția lui Mesia, cu ce răbdare ar trebui toți să se antreneze în așteptarea Domnului și să nu caute să tulbure prea radical vreo condiție actuală care este cât de cât suportabilă! Cine va contesta că astăzi fiecare este mai bine situat decât bunicii lui — chiar și cu 50 de ani în urmă? Sf. Pavel prin inspirație declară c㠓Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig”. Recomandăm acest gând socialiștilor și tuturor celorlalți.

Noi nu pretindem că dreptatea imparțială predomină, nici nu admitem că ar fi posibil în condițiile actuale. Oamenii cu o putere mintală superioară nu vor folosi acea putere numai pentru binele public. Toți au încă destul egoism pentru a pretinde că însușirile lor superioare îi îndreptățesc la condiții superioare. De ce să nu fim de acord cu acest punct, să ne bucurăm de binecuvântările pe care le avem, să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru ele și să așteptăm răbdători Împărăția Sa?

În condițiile actuale (egoiste), fiecare muncitor cere salariu potrivit calificării sale. De ce să ne certăm cu cei bogați, învățați, mai capabili, pentru aceasta? Ce mare avantaj are astfel lumea! De ce să o oprim înainte ca providența lui Dumnezeu să ne aducă o regulă mai bună — Regula de Aur. “Fiți răbdători fraților”, fiți făcători de pace, nu stârnitori de ceartă.