Vol. 21, Noiembrie-Decembrie 2013, Nr. 1 


“PRUDENȚI CA ȘERPII — FĂRĂ RĂUTATE CA PORUMBEII”

Matei 10:16 .

R 5151 W. T. 15 decembrie 1912 (pag. 393)

Probabil toți din poporul Domnului își amintesc cuvintele Învățătorului citate în acest titlu. Totuși se pare că foarte puțini le-au apreciat; pentru că altfel sigur ar fi pus în practică acest sfat — căutând să facă voia Domnului. Când ne gândim la greșelile pe care le fac alții și pe care noi înșine le-am făcut în prezentarea adevărurilor divine altora, tăcem. Consolarea se pare că o găsim mai departe în cuvintele lui Isus, că Dumnezeu câteodată este slăvit prin gânguritul gurii pruncilor. În calitate de copii a lui Dumnezeu avem o perioadă de pruncie, de copilărie.

Sf. Pavel se referă la acest lucru spunând: “Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit matur, am terminat cu ce era copilăresc” (1 Cor. 13:11). Astfel toți avem nevoie să facem exerciții într-o măsură pentru a contracara rezultatele copilăriei și greșelile din experiența noastră mai timpurie în familia Domnului. Să nu fim mulțumiți să rămânem copii mult timp. Să creștem rapid în har și cunoștință și iubire. Să dăm atenție cu seriozitate cuvintelor Învățătorului, ca să putem deveni grabnic ambasadori acceptabili și folositori ai Eternului Împărat.

Cât de des am sfătuit pe dragii cititori ai acestei reviste să nu-i sufoce pe frații creștini care, în ceea ce privește cunoștința despre Dumnezeu și despre Cuvântul Său, sunt numai prunci, indiferent dacă consacrarea lor datează cu douăzeci sau treizeci de ani în urmă! Când aceștia vin în mijlocul nostru, prezența lor implică faptul că ei flămânzesc după hrana spirituală. Îi vom îndopa până la greață? Îi vom hrăni cu hrana tare a Adevărului Divin pe care ei nu o pot aprecia și care îi va sufoca? Sau vom acționa mai înțelept și le vom da hrana la timpul potrivit — hrană spirituală adaptată stării lor?

Unii prieteni dragi, plini de zel și apreciați mult de Domnul și de noi înșine, sunt atât de neînțelepți, încât probabil ar face mai mult bine Cauzei dacă n-ar încerca niciodată să prezinte lucrurile cerești altora — dacă s-ar mulțumi doar să zică: “Îți voi da să citești ceva care îți va clarifica subiectul”. Dimpotrivă, există pericolul, atunci când se țin adunări foarte bune pentru public și sufletele serioase caută pe Domnul, flămânzesc și însetează după Adevăr, ca aceștia să fie răniți de către cei a căror inimă este cea mai bună, dar a căror judecată este slabă.

O ilustrare a acestui punct

O ilustrare a acestui punct este în fața noastră într-o scrisoare. Un prieten scrie: „Am luat cu mine prieteni la adunarea noastră obișnuită de câteva ori — oameni care au citit câte ceva și au manifestat ceva interes. După adunare, de comun acord, toți din adunare au început să le dea tot felul de informații, în principal despre materializarea spiritelor rele și despre prezența lui Cristos etc., cu rezultatul că au fost atât de încurcați încât nu le-a mai trebuit să meargă din nou. Câteodată conducătorul adunării, zărind vizitatorul, lăsa lecția obișnuită și intră în comentarii care par neînțelepte pentru nou-veniți și nefolositoare pentru adunare.

“Nou-veniții ar fi înțeles și apreciat lecția noastră bereană dacă punctul special intenționat pentru ei ar fi fost omis. Eu m-am descurajat în a mai duce străini cu noi. Când nu sunt străini cu noi, lecțiile noastre bereene sunt bune și instructive, pentru că stăm lângă subiect. Vorbăriile obositoare apar atunci când vin vizitatori. Așa că stau liniștit și nu invit prieteni, crezând că le va face mai bine să citească mai mult înainte de a participa la adunarea noastră în condițiile existente”.

Aceasta este o ilustrație exactă a ceea ce vrem să spunem și am încercat să spunem de câteva ori. Nu dorim să descurajăm pe dragii prieteni în vestirea Adevărului. Numai recomandăm cuvintele Învățătorului: “Fiți înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii”. Ascultarea de Învățător trebuie să controleze orice tendințe nestăpânite și nervoase am avea în mod natural.