Vol. 21, Noiembrie-Decembrie 2013, Nr. 1 


Tacticile Adversarului

„Căci nu suntem în neștiință despre planurile lui.” 2 Cor. 2:11

R 5147 b W. T. 15 decembrie 1912 (pag. 387-388)

Pe măsură ce înaintăm spre încheierea Secerișului, să nu ne surprindă că Adversarul devine în toate felurile mai persistent în atacurile sale. Împotrivirea față de Planul Divin al Veacurilor este în creștere pretutindeni. Denaturările calomniatoare sunt făcute cu atâta nerușinare încât să aducă cu ele o măsură de convingere, spre dauna Cauzei pe care o servim.

Ce nu poate face Satan împotriva Adevărului pe linia logicii, a Bibliei și a judecății sănătoase, caută să facă prin denaturări defăimătoare ale tuturor celor care iau atitudine de partea Adevărului; și împotrivirea lui este de obicei după măsura activității servitorilor Adevărului. Această împotrivire este pentru ei o încercare a credinței și a îndurării răbdătoare. Ea încearcă loialitatea față de Dumnezeu, față de Adevăr și față de frați. Ea devine de asemenea o încercare a iubirii frățești în casa credinței. Ea face o lucrare de cernere sau de separare. „Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare.” Deut. 13:3.

Aceeași linie de atac oferă încercări speciale pentru biserica nominală — pentru ambele, grâu și neghină. Ea dă ocazie pentru manifestarea invidiei, mâniei, răutății, urii, disputei, presupunerii de rău și vorbirii de rău. Astfel mulți sunt încercați și iubirea lor față de nedreptate este arătată. „După roadele lor îi veți recunoaște” (Matei 7:20). Clasa spinilor și a mărăcinilor, deși îndeaproape afiliată cu lucrurile religioase, nu sunt mlădițele Viței. Ele nu aduc rodul Viței, ci dimpotrivă, sunt dăunătoare pentru poporul Domnului. „Veninul de aspidă este sub buzele lor.” Unii dintre ei sunt destul de curajoși ca să mintă; alții, mai puțin curajoși, iubesc minciunile și sunt destul de josnici ca să le răspândească. Înaintarea Zilei Domnului în cele din urmă va descoperi situația adevărată. Unii vor avea rușine și dispreț, în timp ce alții vor străluci ca stelele în veci de veci.

Toți care au Spiritul Domnului, spiritul blândeții, amabilității, răbdării, îndelungii răbdări, amabilității frățești și iubirii — vor fi și ei încercați în această privință. Voia Domnului pentru aceștia este ca ei să-și adâncească și lărgească în toate aceste privințe caracterul, pe măsură ce îi asaltează ispite contrare. Astfel vor deveni tot mai mult asemănări ale Fiului drag al lui Dumnezeu, și încercările îi vor ajuta să fie potriviți pentru Împărăție.

Acuzatorul fraților

O altă uneltire a lui Satan este să descurajeze pe ucenicii credincioși ai Domnului care caută să cunoască și să facă voia Lui. Cu cât sunt mai conștiincioși, cu atât vor fi mai expuși sugestiilor lui Satan, de nevrednicie, respingere, condamnare, Moartea a Doua. Dumnezeu permite aceasta ca o probă sau încercare a credinței. „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui.” Pentru a fi dezvoltați, credința trebuie încercată cu împotrivire. Cu cât mai dezvoltată ne este credința, cu atât vom fi mai plăcuți în ochii Tatălui. El vrea ca credința noastră în El să fie fără rezerve, neșovăielnică.

Adversarul, dimpotrivă, ar distruge credința noastră. Câteodată El încearcă să facă aceasta denaturând caracterul lui Dumnezeu, ca neiubitor, nedrept, crud, iar câteodată exagerând slăbiciunile și eșecurile noastre, ca să ne facă să încetăm a căuta aprobarea divină. El ar vrea ca în disperare să renunțăm.

Persoanele care au fost obsedate de spirite rele spun clar că la început spiritele au personificat pe Dumnezeu și pe îngerii Săi, au sfătuit la rugăciune etc. După aceea au dat sugestii rele. Apoi au dat sugestii bune și rele. Sugestiile rele fiind întreținute, ele au condamnat apoi persoanele pentru că le-au întreținut. În cele din urmă au renunțat la toate pretențiile și individului i-au spus că păcătuind a pierdut toată favoarea divină și acum este cu totul la mila spiritelor rele. Apoi au venit sugestii la fapte rele sau la sinucidere, depunându-se străduința de a-l face pe individ să-și predea complet mintea, voința, pentru o posesie deplină și o minte dezechilibrată.

 Singurul remediu pentru persoanele în astfel de stare deplorabilă este ca ele să-și exercite puterea voinței pentru a se împotrivi tuturor acestor sugestii false. Nimic nu este mai de ajutor în astfel de împrejurări decât cunoștința corectă a învățăturii divine în privința Iubirii lui Dumnezeu și a abundenței pregătirii Sale îndurătoare în Cristos. Persoanele care se află în această situație ar trebui să fie încurajate să se arunce pe deplin și fără rezerve la picioarele crucii în spiritul minții lor — în plinătatea consacrării. Apoi în măsura credinței lor, ei se pot ține de Domnul în rugăciune pentru completa eliberare de sub puterea Adversarului. Nu cunoaștem altă cale de a scăpa de spiritele rele.

Există și cazuri în care a avut loc obsesia și în care Adversarul pare că poate exercita o influență rea asupra minții, cauzând îndoială, frică, înstrăinare de Domnul. În general „păcatul stă culcat la ușă” — ceva încălcare a legămintelor sufletului cu Domnul. Aceștia sunt în pericol de mare întristare, pierderea credinței, încrederii — totul. Tratamentul pentru cazul lor este o cunoștință a caracterului real al lui Dumnezeu — a marii Sale Iubiri și compătimiri exercitate prin Domnul Isus Cristos, și făcute disponibile prin El tuturor celor care își dau viața în deplină consacrare.

Credința va triumfa, altfel lumina bucuriei și binecuvântării va muri. „Facă-ți-se după credința ta”, este regula Divină. Cei care nu vor exercita credință nu vor fi niciodată acceptabili Tatălui pentru a fi membri în clasa Împărăției. Aceștia trebuie să aștepte Veacul viitor și să aibă experiențe diferite. Turma Mică, Cei Aleși, pe care îi alege Domnul acum, trebuie să fie toți plini de credință.

„CEL RĂU NU SE ATINGE DE el”

Apostolul Ioan declară că este posibil un anumit fel de comportare în care Adversarul nu va putea să ne atingă (1 Ioan 5:18). Ilustrația adusă în fața ochilor noștri mentali este aceea a unui cerc fermecat, în interiorul căruia vine poporul lui Dumnezeu. Acest cerc nu este un gard, ci doar o linie de lumină, peste care se poate păși cu ușurință. În interiorul acestui cerc este favoarea Domnului. Chiar centrul lui este Domnul Însuși, Capul Bisericii. Îndemnul Scripturilor, conducerile Spiritului sfânt și providențele Domnului, toate îi încurajează pe urmașii Lui să înainteze mai aproape de El — „Mai aproape Doamne, către Tine”.

 În exteriorul cercului fermecat sunt puterile răului. Uneori acestora le este permis să atingă interesele pământești și afacerile temporare ale copiilor Luminii; dar influenței demonice nu îi este permis să atingă de fapt Noile Creații în Cristos din interiorul cercului. Ele nu-și pot exercita influența peste acea linie. Dar vai! Ademeniți de lume, de carne și de Diavol, uneori unii dintre sfinți merg prea aproape de acea linie, probabil urmărind ceva momeală carnală sau fleacuri aurite sau onoare pământească. Pe aceștia Adversarul este gata oricând să-i prindă, să-i tragă afară în întunericul păcatului, îndoielii, disperării — tot mai departe de Domnul.

Lecția acestei ilustrații pentru toți copiii concepuți de Spirit ai lui Dumnezeu este: „Rămâneți în El”, „Feriți-vă de orice formă de rău”, „Apropiați-vă de Dumnezeu”, “Continuați să mergeți înainte și în sus”, „Fiți cu luare aminte la voi înșivă”, „Uitați ce este în urmă”, „Omorâți carnea voastră”, și dorințele și ambițiile pământești. Păstrați-vă aproape de Învățător, pentru ca „cel rău să nu se atingă de voi”.

Dar le amintim iarăși celor care ar putea fi atinși de Adversar și temporar ademeniți, că Dumnezeu este plin de bunătate iubitoare, că îndurarea Lui ține în veci, pentru toți cei care doresc să trăiască în armonie cu El. Deși este adevărat că, cu cât ne apropiem mai mult de linia separatoare, cu atât ajungem mai aproape de sfera de influență și putere a Adversarului și cu atât mai slabă devine puterea Adevărului, Spiritul Domnului din noi, totuși, există bucurie în cer când un păcătos se pocăiește, și Domnul va întâmpina cu bucurie oaia rătăcită, chiar dacă permite pentru un timp experiențe grele. În cele din urmă, pentru cel care se întoarce, aceste experiențe se vor dovedi lecții valoroase, apărându-l împotriva unor alte tendințe viitoare de a rătăci sau a pierde vremea cu lucruri pământești.