Vol. 21, Ianuarie-Februarie 2014 Nr. 2 


Crearea lucrurilor terestre

Geneza 1:1-31 ; 2:1-3

„La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Pământul era fără formă și gol; și întuneric era peste fața adâncului.” Geneza 1:1, 2 .

R 5139 W. T. 1 decembrie 1912 (pag. 371-373)

În trecut, studenții Bibliei n-au fost suficient de critici în studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Lecția de astăzi ilustrează aceasta. Relatarea din Geneza nu începe cu crearea pământului fizic, așa cum s-a presupus odată. „Începutul” se referă doar la lucrarea îndeplinită de Puterea Divină în aducerea pământului gol și fără viață la starea de a fi folosit de om.

Pământul era deja în existență și fusese creat de Puterea Divină înainte de timpul menționat în relatarea din Geneza. Citiți textul nostru de câteva ori până veți vedea clar acest lucru. Critica Radicală (care merge înapoi cu milioane de ani) discută diferite teorii cu privire la modul de formare a masei pământului și atribuie milioane de ani acestui lucru. Studenții Bibliei se pot mulțumi cu relatarea că pământul exista deja „la începutul” din relatarea Genezei.

Biblia menționează zile de diferite lungimi; de exemplu „ziua ispitirii în pustie” — patruzeci de ani (Evr. 3:8, 9); „pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani” (2 Petru 3:8); „ziua” Domnului nostru etc. (Ioan 8:56). Deși Dumnezeu ar fi putut realiza marea lucrare de aranjare a pământului în șase zile de câte 24 de ore, sau în șase minute, de fapt, nu există nici un motiv să gândim că este vorba despre zile scurte după cum vom vedea mai târziu.

Dumnezeu a programat o Săptămână mare de șapte Zile pentru marea Sa lucrare de aducere a omului la perfecțiune. Șase din acele zile au pregătit planeta noastră pentru a-l primi pe Adam ca domnul și regele ei pământesc, un chip al Creatorului. A șaptea Zi, care a început atunci, încă nu este completă — îi mai lipsește o mie de ani pentru a fi completă. În acea perioadă, Biblia ne spune că Pământul va fi adus la condiția de Paradis și omul va fi restabilit de către Răscumpărătorul Său în chipul lui Dumnezeu.

Potrivit cronologiei biblice, de când a fost creat Adam au trecut șase mari Perioade sau Zile de o mie de ani. Noi suntem acum în zorile marii Zile a șaptea sau Ziua de Sabat a experienței umane. Dumnezeu a promis că această Zi a șaptea, de o mie de ani, va fi foarte diferită de cele șase Zile precedente, în care omenirea a trăit sub o domnie a Păcatului și a Morții. A șaptea Zi de o mie de ani este numită în Scripturi „Ziua lui Cristos”, și este numită de către mulți Mileniul. În ea, Satan și Păcatul vor fi răsturnați, dreptatea va fi restabilită de către Răscumpărătorul, și toată omenirea cumpărată cu sângele prețios la Calvar va avea deplina ocazie de a fi ridicată din degradarea prezentă la redobândirea chipului și asemănării cu Dumnezeu, pierdute în Eden prin neascultarea lui Adam.

Ziua a șaptea a Săptămânii de Creare a început cu crearea lui Adam și a durat deja șase mii de ani, și se va sfârși cu mia de ani a Domniei lui Cristos. A șaptea Zi de Creare va fi de șapte mii de ani. Oricine vede că aceasta este o deducție rațională, poate ușor presupune că cele șase Zile precedente din relatarea Genezei au fost de asemenea de câte șapte mii fiecare. Astfel socotit, perioada totală de la timpul când Energia Divină a început să opereze asupra Pământului gol, până când întreaga lucrare de creare și Restabilire va fi împlinită cu totul, este de 7 ori 7.000 de ani, sau 49.000 de ani.

Potrivit Bibliei, vor mai fi încă o mie de ani până când Cristosul va fi împlinit cu totul lucrarea Sa pentru omenire, și va preda Împărăția lui Dumnezeu, însuși Tatălui. Atunci va începe perioada celei de-a cincizecea mie de ani, cu orice creatură din Ceruri și de pe pământ dând laudă Aceluia care stă pe Tron și Mielului, pentru totdeauna. Cât de potrivit va fi, în special când ne amintim că în aranjamentul lui Dumnezeu cincizeci este culminarea numerelor! În uzanța Bibliei, numărul șapte este simbolul perfecțiunii, iar de 7 ori 7 reprezintă completarea perfecțiunii; și al cincizecilea sau Jubileul care urmează este culminarea.

“SĂ FIE LUMINĂ”

Noi susținem că relatarea din Geneza este în deplin acord cu toate faptele cunoscute de știință. Pe pământ n-a fost lumină până când Energia Divină a acționat pe suprafața apelor. Relatarea pare să sugereze o influență electrică și o lumină cumva asemănătoare cu Aurora Boreală. Pământul era în întuneric pentru că era învăluit de o ceață de nepătruns și deasupra era o boltă de apă, apă mineralizată etc. Acestea împiedicau complet lumina soarelui, a lunii și a stelelor, care n-au strălucit peste Pământ în nici un sens până în Ziua a Patra. Ziua evreiască, întocmită după relatarea din Geneza, începea cu noaptea. Astfel, în Prima Zi de 7000 de ani, sub Energia Divină, a crescut treptat această lumină electrică pregătind lucrurile pentru următoarea epocă.

Lucrarea Zilei sau epocii a Doua a fost stabilirea firmamentului, separarea apelor din cer și a apelor de pe Pământ. Fără îndoială lumina a avut de-a face într-un mod natural cu producerea acestui al doilea aspect al pregătirii Pământului. Stabilirea firmamentului a început foarte încet, dar a fost completă la sfârșitul Zilei a Doua.

În Ziua sau Epoca a Treia, sub îndrumare Divină au avut loc cutremure de pământ, lanțuri muntoase au fost aruncate în sus și astfel apele Pământului au fost adunate în mări, uscând o suprafață de pământ în pregătire pentru vegetație. Imediat a apărut vegetația — iarbă, tufișuri, copaci, cu semințele și fructele lor. Relatarea nu spune că Dumnezeu a făcut atâtea feluri de ierburi, fructe, copaci etc. Ea declară că la porunca divină Pământul a produs aceste diferite soiuri. Nimic din relatarea din Geneza nu ar fi în opoziție cu o teorie evolutivă în ceea ce privește vegetația. Astfel, sub supraveghere divină, a Treia Zi și-a împlinit scopurile.

Potrivit Teoriei Vailiene, pământul a fost cândva înconjurat de inele și centuri asemănătoare cu cele ale lui Saturn și Jupiter, compuse din minerale și apă, aruncate la mare distanță, când cu mult timp înainte Pământul era în starea lichidă. Aceste inele, atrase spre Pământ, s-au apropiat treptat, unul câte unul. Reținute la distanță de firmament, ele s-au întins ca o perdea mare, cauzând în mare parte întunericul. Apoi, influențate de mișcarea Pământului în jurul axei sale, ele au gravitat spre poli, treptat devenind mai grele. În cele din urmă s-au rupt, unul după altul, căzând ca mari potopuri, îngropând vegetația care mai târziu a devenit straturi de cărbune și depunând minerale de diferite feluri, pe care omul le folosește de atunci încoace.

Fiecare potop succesiv a adăugat minerale în scoarța Pământului și apă în mări, greutatea mărilor creând alte ridicări de munți etc. Ultimul din aceste inele a venit ca Potop în zilele lui Noe. Până atunci, timp de secole, acesta fusese o mare boltă de apă. Prin el, soarele, luna și stelele erau vizibile, dar nu clar, ca acum. În astfel de condiții n-au existat furtuni, nici ploaie (Geneza 2:3). Întreg Pământul sub această boltă era ca o seră, cu aceeași temperatură. Aceasta explică resturile vegetale și animale găsite aproape de poli, de mult prinse în gheață, care s-a format instantaneu când bolta s-a prăbușit ca un potop.

Odată cu prăbușirea câtorva din „inelele” pământului, atmosfera a devenit transparentă, astfel încât luminătorii cerului au putut să exercite influența lor benefică în ceea ce privește viața animalelor care erau pe cale de a fi create. Acești luminători au servit omenirii ca un mare ceasornic, marcând zilele, lunile și anii. Astfel lucrarea Zilei-Epoci a Patra a fost îndeplinită.

În ziua a Cincea apele au început să mișune de creaturi vii. Apoi au urmat păsările și marii monștri marini. Aici din nou este sugerată o măsură de evoluție prin declarația, “apele au dat din abundență” diferite soiuri, sub supraveghere divină. Numai în cazul omului Biblia declară distinct o creare personală.

Crearea animalelor de uscat marchează a șasea Zi-Epocă. Peștii și păsările au fost înainte, după cum sunt de acord omenii de știință. Din nou citim, „pământul a dat”, dar mai citim că Domnul a condus chestiunea în dezvoltarea diferitor soiuri și varietăți.

Chiar la sfârșitul Zilei a Șasea, Dumnezeu l-a creat pe om. Nu pământul l-a dat. El a fost creat în asemănarea de caracter a Făcătorului său, să fie regele Pământului, să stăpânească peste creaturile pământului, ale aerului și ale mării. Altă relatare pare să implice că Mama Eva a fost luată din coasta Tatălui Adam, ca să fie un ajutor pe planul lui, la începutul Zilei a șaptea, căci aceasta a fost ultima parte a creării. Citim că Dumnezeu Și-a terminat lucrarea în Ziua a Șaptea și S-a odihnit. S-a odihnit sau a încetat lucrarea Sa de creare în timpul Zilei a Șaptea, lăsând ca ceea ce era de terminat să fie realizat de către Răscumpărătorul de-a lungul Împărăției Sale Mesianice, care va completa Ziua a Șaptea — 49.000 de mii de ani de când Dumnezeu a zis: „Să fie lumină”.