IERTAȚI DE ȘAPTEZECI DE ORI CÂTE ȘAPTE

Matei 18:15-35

Fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu

pe voi în Hristos.” Efes. 4:32 .

R 5134 W. T. 15 noiembrie 1912 (pag. 358-359)

A învăța bine lecția de astăzi înseamnă pentru fiecare creștin a dobândi o binecuvântare pe viață, și s-ar putea spune a-și asigura viața veșnică — atât de deplin ar fi el în acord cu cerințele divine. Lecția se aplică în mod special la consacrați, la membrii Corpului lui Cristos, Biserica, al cărei Cap este El, deși, desigur, și-o pot aplica și alții cu folos.

Regula Învățătorului pentru urmașii Săi este: Dacă un frate te ofensează, mergi la el cu acea chestiune, încercând să vă puneți de acord, să ajungeți la o înțelegere. Probabil că totul a fost o neînțelegere. Dar dacă aceasta nu este de ajuns și tu consideri că problema este destul de serioasă, ia cu tine alți doi să te însoțească la cel ce te-a ofensat, fără să le explici de ce — pentru ca mintea să nu le fie influențată când ascultă cazul, și să te sfătuiască pe tine și pe cel care te-a ofensat.

Acordul acestor frați și sfatul lor ar trebui să fie urmat de amândoi. Dacă ei nu sunt de acord cu tine, trebuie să recunoști că ai greșit și că problema este evident susceptibilă de această interpretare. Dacă ei sunt de acord cu tine și împotrivitorul tău refuză să dea atenție sfatului lor și continuă să te ofenseze, și tu totuși crezi că are destulă importanță să deranjezi Biserica în acea problemă, ești liber s-o faci. Decizia Bisericii trebuie să fie cea finală, obligatorie pentru ambii. Cel care refuză să asculte Biserica să fie tratat ca unul din afară, nu în sensul de a-l ofensa, ci de a se abține să fie numit în vreo poziție sau onoare în Biserică, până când își va schimba cursul. Ce simplă este îndrumarea divină; ce binecuvântare ar veni dacă ar fi urmată!

A IERTA „DE ȘAPTEZECI DE ORI CÂTE ȘAPTE”

Sf. Petru a pus o întrebare ipotetică, de câte ori un frate ar putea greși și ar putea cere iertare și să fie iertat — de șapte ori ar fi limita? Învățătorul practic a declarat că n-ar fi nici o limită, că un frate care-și mărturisește greșeala și cere iertare trebuie iertat, dacă el ar recădea de patru sute nouăzeci de ori. Nu rămâne nici o altă situație; iertarea este obligatorie când se cere. Nu trebuie să ne fie frică prea tare de consecințele urmării îndrumării Învățătorului; trebuie să lăsăm pe seama Lui responsabilitatea problemei, asigurați fiind că înțelepciunea Lui nu ne-a îndrumat greșit.

Apoi Domnul nostru a dat o pildă, pentru a ilustra această chestiune în privința clasei Împărăției Cerului — Biserica în starea ei actuală embrionară. Un anumit împărat a făcut socotelile cu servitorii săi și a încheiat toate conturile. Printre ei, unul îi datora zece mii de talanți. Stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui și tot ce avea, până va plăti tot. Dar servitorul a căzut la picioarele stăpânului și l-a implorat să aibă milă de el și-i va plăti datoria. Stăpânul a avut milă de el și a oprit acuzația pe seama datoriei.

„Era DATOR O SUTĂ DE DINARI”

Servitorul astfel eliberat a ieșit și a început să caute pe unii din cei care-i erau datori lui, și a găsit un confrate servitor care-i datora o sută de dinari, o sumă foarte neînsemnată în comparație cu cea pe care i-o datora el stăpânului. L-a apucat de gât pe confratele servitor zicând: „Plătește-mi suta de dinari pe care mi-i datorezi”. Confratele servitor a căzut la picioarele lui și a implorat milă zicând: „Fii răbdător față de mine și-ți voi plăti tot”. Dar el n-a vrut să amâne și l-a aruncat în închisoare până-i va plăti datoria. Chestiunea a ajuns în cele din urmă la urechile stăpânului, care l-a chemat și a zis: „Rob viclean, eu ți-am iertat toată datoria fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai și tu milă de cel care era rob împreună cu tine?” Și s-a mâniat și l-a predat să fie pedepsit până va plăti tot ce datora.

Aici ESTE O LECȚIE IMPORTANTĂ

Care este lecția? Este aceea că noi trebuie să avem milă unii față de alții, întocmai cum noi dorim ca Dumnezeu prin Cristos să aibă milă de noi. Lecția este bine exprimată în textul nostru. Trebuie să fim amabili unul cu altul, cu inimă bună — întocmai cum și Dumnezeu ne-a iertat în Cristos — și continuă să ne ierte încălcările zi de zi. Încălcările altora împotriva noastră sunt într-adevăr neînsemnate în comparație cu obligațiile noastre față de Domnul. De aceea trebuie să fim foarte dispuși să iertăm pe cei care cer — „până de șaptezeci de ori câte șapte”. Astfel exercitând milă, vom copia caracterul divin. Influența asupra inimii și vieții noastre va fi înnobilatoare. Domnul nostru Isus este reprezentarea exactă a persoanei Tatălui, iar noi, copiind calitățile generozității și Iubirii, devenim mai mult asemenea lui Cristos și prin urmare mai asemenea lui Dumnezeu.

AȘA A FĂCUT ȘI DUMNEZEU PENTRU TINE

Domnul nostru Isus spune că pilda Sa învață principiile în baza cărora Tatăl ceresc lucrează cu membrii Corpului lui Cristos, care este Biserica. Dacă ei sunt aspri și necompătimitori, dacă le țin fraților o socoteală strictă în privința dreptății, atunci așa va proceda și Tatăl ceresc cu ei, le va ține socoteala tuturor neajunsurilor. Dacă poporul Domnului și-ar da seama de forța acestei lecții, ar părea că practica iertării fraților de greșelile și neajunsurile lor ar fi pusă în funcție foarte generos și foarte general, căci cine și-ar putea permite ca Tatăl ceresc să ceară de la noi pedeapsa deplină pentru fiecare imperfecțiune, și totuși ar refuza să acorde iertare.

Noi ne arătăm aprecierea pentru mila lui Dumnezeu față de noi prin aceea că învățăm din caracterul Lui și devenim tot mai miloși și generoși față de toată Casa Credinței. Și dacă suntem miloși cu frații, în mod natural vom fi generoși și față de toți oamenii. Cu alte cuvinte, când ne amintim și ne evaluăm propriile noastre slăbiciuni și neajunsuri, aceasta ne face compătimitori cu frații și cu toată omenirea. Și lui Dumnezeu Îi place mila, generozitatea, compătimirea. Cei care cultivă aceste haruri ale Spiritului vor fi plăcuți în ochii Domnului și prin aceasta vor fi potriviți și pregătiți să aibă parte cu Isus la Tronul Său de Slavă; căci acea Împărăție mare mesianică va fi stabilită tocmai cu scopul de a arăta milă față de miile din omenire, care se vor întoarce la favoarea și binecuvântarea divină, sub cunoștință mai clară și cu ajutorul care va fi atunci oferit.

Nu SE REFERĂ LA PĂCATUL LUI ADAM

Nu trebuie să înțelegem că această pildă se referă la iertarea divină a păcatului originar. Păcatul lui Adam nu este iertat numai fiindcă noi strigăm după milă. Adam și toată rasa lui puteau să fi cerut milă și n-ar fi primit decât pe calea divină — prin Isus — prin credință în sângele Lui. Iar această iertare nu putea fi acordată până când Isus a sfârșit sacrifciul și S-a înălțat, și acolo S-a înfățișat înaintea lui Dumnezeu pentru cei care merg la Tatăl prin meritul Său.

Această pildă se referă în întregime la păcatele ulterioare — păcate la care se face referire în rugăciunea Domnului nostru: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm celor care ne-au greșit”. Acest lucru este arătat și prin faptul că pilda spune că ei sunt servitori, în timp ce lumea, ca păcătoși, nu sunt servitori ai lui Dumnezeu, ci străini, înstrăinați. Singurii pe care Dumnezeu îi recunoaște ca servitori sunt aceia care au venit în relație cu El prin Isus — prin credință și consacrare. Aceștia sunt servitorii lui Dumnezeu și cărora li se cere să aibă milă de confrații lor servitori — de alți frați.

Fiecare din Noile Creaturi, fiii lui Dumnezeu, acceptat prin meritul lui Isus, este făcut răspunzător pentru propriile slăbiciuni; dar Puterea divină s-a îngrijit de anularea acestora fără plată pentru Cristos, prin recunoașterea lor și cererea de iertare. Dar iertarea acestor încălcări ale copiilor lui Dumnezeu este făcută dependentă de posesia de către ei a spiritului iertării față de frați, căci „dacă nu iertați din inimă unul altuia, nici Tatăl vostru din cer nu vă va ierta”. „Cu ce judecată judecați, veți fi judecați”; și cu ce măsură de bunăvoință măsurați altora, cu aceea vi se va măsura. Ce minunate sunt aranjamentele divine! Ce binecuvântate, ce profitabile, ce folositoare pentru noi în pregătirea pentru Împărăție!