Vol. 21, Septembrie-Octombrie 2014, Nr. 6 


CONVENȚIILE NOASTRE EUROPENE

R 5109 b W. T. 1 octombrie 1912 (pag. 310-312)

Diferitele noastre opriri în Europa n-au fost anunțate a fi convenții, dar, cu toate acestea, ele au avut mai mult sau mai puțin acel caracter, prin aceea că au participat prieteni din locurile din jur. Deși principala noastră atenție a fost acordată adunărilor publice, noi am apreciat mult ocaziile de a ne adresa celor deja interesați. În fiecare caz am căutat să lăsăm lecții practice și să arătăm legătura lor cu Scripturile.

Am căutat în mod special să imprimăm necesitatea dezvoltării caracterului din partea tuturor celor care speră să aibă parte de Împărăția lui Cristos. Am accentuat scurtimea timpului pentru o lucrare așa de mare, dacă avem o înțelegere corectă a timpurilor și perioadelor lui Dumnezeu. Am admis fără rezerve, așa cum am făcut-o întotdeauna, că umblăm prin credință, nu prin vedere. Dar am arătat că dovezile par să confirme tot mai mult așteptările noastre. În același timp am sugerat că, dacă așteptările noastre pentru octombrie 1914 nu se vor împlini — la ani după aceea — această amânare nu va invalida marele Plan al lui Dumnezeu, nici credința noastră în el. Angajamentul nostru de consacrare cere credincioșie „chiar până la moarte” — oricând ar veni moartea.

Plecând din Londra, prima noastră oprire a fost în Denain, Franța. Cele două adunări au fost pentru cei interesați — prezența fiind cam de o sută. Frații, cei mai mulți mineri la cărbune, au arătat un interes adânc și inteligent pentru Adevăr. Am avut un timp de bucurie binecuvântat cu ei.

Următoarea noastră oprire a fost în Paris, unde am avut mare plăcere să ne întâlnim și să ne adresăm fraților, dar n-a fost nici o adunare publică. Prietenii au considerat Trocadero ca singurul loc potrivit. Li s-a promis în parte, dar după aceea li s-a refuzat. Este sub control guvernamental și reglementările lui interzic să fie folosit pentru scopuri religioase.

Am mers mai departe la Geneva — orașul principal al Elveției — orașul lui Calvin. Înainte de masă am vizitat Catedrala lui Calvin și am probat scaunul tare de lemn folosit cândva de învățatul reformator. Duritatea lui ne-a amintit de învățătura dură a predestinării la chin veșnic a celor nealeși.

Am vizitat monumentul ridicat lui Servetus de către Liber-cugetători. Îl înfățișează pe Servetus în închisoare, în zdrențe, cerând în zadar să i se schimbe hainele, și zicând: „Mă mănâncă păduchii”. La scurt timp după acea cerere Servetus a fost fript de viu timp de patru ore pe rug, cu focul de lemne doar destul de departe ca să nu-l înăbușe sau sufoce — ca să poată suferi cea mai oribilă moarte imaginabilă. Crima lui a fost incapacitatea de a socoti „trei ori unu fac unu”. A fost prea onest să susțină ceea ce nu poate crede.

Am vizitat orașul executării lui Servetus și am văzut acolo noul monument înălțat de prietenii lui Calvin, ca o ispășire parțială pentru eroarea conducătorului lor. Declară că ei deplâng eroarea și resping crima, care-L dezonorează pe Dumnezeu și pe om. Mulțumim lui Dumnezeu că lumea progresează în spiritul Adevărului, chiar dacă mai încet în litera lui.

Adunarea noastră publică la Victoria Hall a avut participare bună (cam 1500), chiar dacă a fost nelatimp, ni s-a spus. (În Catedrala lui Calvin au fost cam 300 în aceeași zi.) Atenția a fost excelentă. Sperăm să fie rezultate mai târziu. Biroul Societății pentru Franța și Elveția va fi de acum încolo la Geneva. Este un bun centru pentru oricât a mai rămas în Franța și în Elveția din influența Protestantă Huguenotă.

În călătoria noastră a urmat Mulhausen, Alsacia. Deși a plouat neîncetat, marea sală a fost aglomerată și sute au fost refuzați din lipsă de locuri. Publicul a fost excepțional de ager la minte și a dat mare atenție. Unele roade au apărut deja. Sperăm că vor urma mai multe.

Următorul în itinerarul nostru a fost Basel. Și aici am avut cea mai bună sală și mulți au stat în picioare, iar sute au fost refuzați.

Același raport se potrivește și pentru locurile următoare — Zurich, St. Gallen, Munich, Reichenbach și Dresda. Atât înainte cât și după adunări s-a manifestat un interes splendid. După adunările de continuare cu cei interesați, frații ne asigură că o trezire a gândirii i-a mișcat pe oameni, cum înainte n-au mai fost mișcați de subiecte religioase.

URAREA DE BUN VENIT ÎN VERSURI

LA DRESDA

Întâmpinarea noastră peste tot a fost cu cele mai adânci manifestări de iubire creștină. Aceasta din Dresda a fost accentuată prin forma ei poetică, atât de simțitor exprimată încât a stors lacrimi din ochii celor care înțelegeau germana. Mai târziu am obținut o copie în germană a cuvântării, precum și traducerea ei în engleză, pe care o prezentăm aici:

(Dedicată în iubitoare aducere aminte dragului nostru frate Russell, cu ocazia vizitei sale în Dresda, la 17 august 1912, de către adunarea din Dresda.)

„Copil al lui Dumnezeu, așteaptă răbdător și calm, chiar dacă mai abruptă devine calea,

Încredințat în grija Sa, al cărui har până aici te-a susținut;

Și chiar dacă noaptea de necaz se apropie, cu nori negri și groși,

Urmează-L credincios pe Miel: mâine va fi lumină!

 

Copil al lui Dumnezeu, odihnește-te fără frică în Cel al cărui braț te ține sigur;

Te poți încrede în El cum un copil se’ncrede, fiindcă ești al Lui.

Și chiar dacă noaptea e foarte lungă, tu ești copilul Lui, nu fi întristat,

Încrezându-te în Cuvântul Său, căci el vestește lumina dimineții.

 

Copil al lui Dumnezeu, te trimite împuternicirea Lui în toată lumea?

Vei simți, da, chiar foarte sigur, cum El te susține în a Sa iubire.

Vestește la miazănoapte, la maizăzi, la răsărit și la apus Împărăția ce acuma se zărește,

Și strânge câți au mai rămas din copiii Luminii.

 

Copil al lui Dumnezeu, continuă-ți călătoria, precum o stea;

Și când rugăciunea ta la cer se-nalță, să fim și noi amintiți;

Cu tine, rezemându-ne pe a Sa putere, înaintea feței Sale venim;

Nici o frică nu ne poate tulbura în noaptea prin care trecem spre lumină.”

 

Adunarea de la Berlin pentru cei interesați (ca și aceea din Dresda), a fost o adunare considerabilă de prieteni dragi din zona din jur — doi din Rusia. Sala pentru adunarea publică era pentru 2000, dar se estimează că 5000 au fost refuzați. Acustica sălii n-a fost cea mai bună, dar s-a dat o mare mărturie pentru Adevăr. Unii dintre ascultători au manifestat mult interes.

A urmat apoi Elberfeld. Am avut Sala Primăriei. Toate locurile au fost ocupate, cam 200 au stat în picioare și alte mulțimi au fost refuzate. Publicul de aici a fost unul din cele mai bune, dacă putem judeca după înfățișarea lor inteligentă și atenția mare. Regiunea Bremen-Elberfeld este una din cele mai religioase din Germania. Și, apropo, aflăm că teoriile criticii radicale și ale evoluției au făcut mare prăpăd în credința creștină din Germania. De la câțiva știm că nici o persoană din zece nu crede în Biblie ca revelație divină; și cei care ne-au informat gândeau că nici chiar într-un creator personal, inteligent, nu se crede. Dacă numai pe jumătate este așa de rău, este îngrozitor — „Fără Dumnezeu și fără speranță în lume”.

Copenhaga, Danemarca, a fost următoarea noastră oprire. Aici am avut din nou dovezi ale sentimentului cald danez. Prietenii noștri s-au adunat în număr mare spre bucuria noastră comună. Și adunarea publică a fost o repetare a celor din Germania. O sală aglomerată — sute neputând să intre — de oameni inteligenți și interesați.

În Finlanda, parte din Rusia, a fost întâlnirea noastră următoare la Helsingfors. Prima noastră vizită la poporul finlandez a fost încurajatoare. Ne-au plăcut oamenii. Umilirea lor prin pierderea libertății, aparținând de Rusia, poate fi o binecuvântare — producând în ei blândețe și pregătind pe unii pentru Adevăr.

Doi frați finlandezi au fost în mod special activi timp de doi ani să servească Adevărul tuturor celor flămânzi după Adevăr. Ei au tradus trei volume din STUDII ÎN SCRIPTURI ȘI EVERYBODY’S PAPER (Publicație pentru Toți), pentru circulație gratuită, pe cheltuiala lor. Acum cam 15 colportori duc Adevărul în fiecare colț al țării.

Adunarea publică a fost aglomerată până la capacitatea deplină a sălii — 1000 — mulți stând în picioare; unii aproape în lacrimi fiindcă n-au putut obține intrare. Anumite locuri au fost rezervate pentru unii din elita orașului, dar mulțimea s-a cățărat și a intrat prin ferestre etc., și nu s-au putut păstra locurile; și cei care aveau bilete pentru locurile rezervate n-au putut ajunge la uși cu mult timp înainte de timpul începerii vorbirii.

Aici s-a tradus întâi în suedeză, apoi în finlandeză, fiindcă populația este amestecată. Dovadă că Dumnezeu are niște copii adevărați în Finlanda, la care a sosit timpul să ajungă Mesajul Secerișului.

REZUMAT AL LUCRĂRII SECERIȘULUI

ÎN FINLANDA

Lucrarea în Finlanda este destul de nouă. Aceasta pare să facă progres excelent. Numărul de colportori angajați și faptul că se susține singură, este bună dovadă a adâncimii interesului. Raportul care urmează se va dovedi interesant:

1 noiembrie 1911 - 1august 1912

Studii în Scripturi (16 colportori)....9.792

Diferite broșuri, Umbrele Tabernacolului etc.

. . . . . . . . . . 14.087

 23.879

Biblii vândute . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215

Numărul de abonați la Peoples Pulpit(Tribuna Poporului) în finlandeză . . . 500

Pliante gratuite . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185.000

Numărul de adunări ținute . . . . . . . . . . . . . 357

Numărul total al participanților . . . . . 37.866

Mile parcurse în călătorii de predicare . . 9.570

Scrisori și cărți poștale trimise . . . . . . . . . .717

Scrisori și cărți poștale primite . . . . . . . . . 741

Total cheltuieli . . . . 3.646,81 $

Total intrări . . . . . 3.623,07 $

                           

Stockholm, Suedia, a fost una din întâlnirile noastre foarte interesante. Am vorbit pentru cam 300 de prieteni de patru ori cu mare plăcere și, credem noi, cu folos. Am avut și o mare ocazie de mărturie publică la „Circ”. Au fost prezenți cam 1500 în pofida faptului că era o dimineață ploioasă. Fie ca Dumnezeu să dea binecuvântarea Sa!

În călătoria de întoarcere la Londra ne-am oprit la Kiel, Germania, unde s-au repetat experiențele noastre anterioare — o adunare serioasă de studenți ai Bibliei în număr de cam 30; o mare mulțime și un adânc interes la adunarea publică, și mulți care n-au putut intra au plecat cu materiale de citit.

Seara am fost în Londra, înainte de plecarea spre Liverpool și Brooklyn. Am avut întâi o adunare socială cu bătrânii și diaconii, iar apoi o adunare generală cu adunarea de la Tabernacol, care a fost bine reprezentată. Am încheiat cu adresă de rămas bun; și întrebați când ne vom putea întoarce, am promis — „Cât de curând va părea Domnul să indice — posibil în șase luni!”

Sosiți la debarcaderul unde era vaporul nostru în Liverpool, am găsit cam 40 de prieteni iubiți din Liverpool așteptându-ne. Ei au cântat pentru noi „Sfântă-i legătura”, iar când am pornit „Domnul să fie cu voi, până iarăși ne-om vedea.”

Unii dintre pasageri au remaracat după aceea frumusețea cântării de rămas bun! Le-a amintit de Dumnezeu și de puterea Lui protectoare, și de dependența omului de El, în special pe întinderea marelui adânc.

Venirea acasă a fost la fel de plăcută. Cam doisprezece dintre bătrânii de la Brooklyn ne-au întâmpinat pe chei ca reprezentanți ai adunării și în special ai familiei. Iar la sosirea noastră la Betel au fost felicitări reciproce, un imn de laudă lui Dumnezeu și o rugăciune de mulțumiri recunoascătoare Celui a cărui îndurare ține pe vecie.

*    *    *

Poate că nimic altceva nu arată mai bine că avem Adevărul, ca faptul că produce același spirit oriunde ajunge. Din Maine în California, din Canada în Texas, din Marea Britanie în Japonia — spiritul poporului lui Dumnezeu este același. De ce? Fiindcă toți ați fost botezați de un singur spirit într-un singur Corp — Cristos.